Functia de divertisment

Functia de divertisment

In seara zilei de 7 martie 1955, unul din doi americani a privit‑o, in transmisiune directa, la televizor, pe actrita Mary Martin jucand in Peter Pan. Niciodata pana atunci, in istoria omenirii, o singura persoana nu fusese privita de atatia spectatori in acelasi timp. Record efemer, ce avea sa fie spulberat de diferite asemenea "evenimente mediatice": transmisiunea interplanetara din 1969, cand 528 de milioane de oameni au asistat in direct la primii pasi pe Luna ai unui om, astronautul american Neil Amstrong; episodul "Cine l‑a impuscat pe J.R." din serialul Dallas, urmarit, in 1977, de 83 de milioane de telespectatori; meciurile de la Cupa Mondiala de fotbal din 1994, receptionate de peste 1 miliard de spectatori de pe intreaga planeta. In presa scrisa, o revista precum Reader's Digest are, numai in SUA, un tiraj saptamanal de 16 milioane de exemplare, iar o revista de popularizare stiintifica precum National Geographic atinge 10 milioane de exemplare; brosurile ce anunta programele de televiziune au un tiraj de 15‑16 milioane de exemplare in SUA si de 2‑3 milioane in Franta, Germania, Italia sau Anglia etc. Totodata, sute de mii, poate milioane de oameni asculta emisiuni radio preferate, fie ele talk‑show‑uri, topuri muzicale, teatru sau alte genuri populare.

Toate aceste produse mass‑media raspund nevoii oamenilor de relaxare, de odihna, de evadare din grijile cotidiene. In societatea moderna, pe masura ce timpul alocat muncii a scazut si timpul ramas la dispozitia individului pentru orice fel de alte activitati a crescut, categorii tot mai largi ale populatiei au inceput sa foloseasca mass‑media ca principal furnizor de bunuri destinate ocuparii timpului liber. Din secolul al XIX‑lea pana in prezent, evolutiile tehnologice permanente au dus la perfectionarea instrumentelor de difuzare, pe spatii geografice mari si in intervale scurte de timp, a unor mesaje de interes general. Datorita acestui fenomen si cresterii rolului publicitatii ca sursa majora de finantare a sistemului presei, mass‑media au ajuns sa fie institutia care vinde divertisment (alaturi de informatii, evident) la costurile cele mai reduse - in raport cu teatrul, turismul, arta ori sportul. In acest sens, televiziunea prin cablu reprezinta un exemplu relevant, impartiti costul instalarii si al abonamentului la o cifra formata prin inmultirea numarului de ore de program cu numarul de programe si cu zilele unei luni, si veti obtine un cost pe ora/program aproape derizoriu. In acelasi mod, preturile cartilor, ziarelor, revistelor, discurilor si benzilor magnetice au scazut in permanenta din momentul inventarii si comercializarii lor si pana astazi. In felul acesta, prin accesibilitate, cost si cantitate, mass‑media se impun drept cele mai importante furnizoare de divertisment in societatea moderna.

In ansamblul sistemului mass‑media, ponderea mesajelor de divertisment este diferita de la un canal la altul, de la un tip de institutie la altul, de la un produs la altul. Astfel, televiziunile comerciale specializate in difuzarea de filme sau de desene animate, posturile de radio axate pe programe muzicale ori publicatiile ce ofera subiecte de lectura pentru timpul liber constituie produse ale unei prese destinate aproape integral relaxarii si amuzamentului; in publicatiile cotidiene sau in posturile consacrate distribuirii de stiri, divertismentul ocupa o pozitie marginala. Totusi, el nu dispare cu totul: conform unor statistici, in ziarele din SUA, 12% din continut vizeaza divertismentul (jocuri, horoscoape, caricaturi, umor etc.); daca adaugam aici si sportul, acest procent urca la 26%.

Consumul de divertisment nu raspunde numai dorintei de relaxare si refacere, dupa oboseala unei zile de activitate; din alta perspectiva, el satisface si nevoia omului de a scapa de sub presiunea cotidianului, de a evada si de a gasi refugiu intr‑o lume imaginara. Psihologii considera ca, de indata ce sunt cufundati in universul simbolic al unui film sau al unui roman, al unui documentar de calatorie sau al unui show muzical, oamenii traiesc experiente vicariale, beneficiind, la modul imaginar, de trairi, evenimente si situatii pe care, in orizontul vietii reale, nu le‑ar putea trai niciodata. Sociologul francez Jean Cazneuve, referindu‑se la capacitatea mass‑media de a oferi "trairi prin procura", sustine ca, prin divertisment, omul "regaseste imaginea a ceea ce se teme sa vrea sa fie si a ceea ce isi marturiseste ca viseaza sa fie. Astfel, se creeaza o lume factice, care permite evaziunea si ofera totodata o doza usoara de informare" (1972, p. 106). El defineste aceasta latura a actiunii presei prin formulele "functie terapeutica" sau "functie cathartica", subliniind astfel faptul ca, prin asumarea unor asemenea experiente imaginare, indivizii se elibereaza de pulsiuni, frustrari si nemultumiri, proiectandu‑si suferintele sau visurile in lumile imaginare oferite de mesajele mass‑media.

In ultimele decenii, resursele remarcabile ale mass‑media (indeosebi ale televiziunii) de a oferi un raspuns adecvat nevoilor umane de relaxare si evadare au condus la amplificarea acestei functii in detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale. Aceasta realitate a generat numeroase studii si reactii critice. Totusi, ratiunile comerciale (divertismentul atrage publicul; dimensiunile, in crestere, ale audientei atrag firmele interesate sa‑si faca publicitate; veniturile mari din publicitate aduc profitul dorit de patronii institutiilor mass‑media) au determinat privilegierea produselor orientate spre distractie si evaziune, in defavoarea altora, care vizeaza informarea, educarea ori socializarea.

In lumea moderna, sub presiunea legilor pietei (ce impun postul ori publicatia care obtine cele mai mari audiente), chiar si discursul de informare prin mass‑media manifesta o tendinta evidenta de spectacularizare: un ziar de succes ca USA Today contine zeci de fotografii colorate, grafice in tonuri si linii socante, stiri scurte, numeroase materiale despre sport, despre lumea artistilor, despre fapte senzationale; la televiziune, talk‑show‑urile ocupa o mare parte a timpului alocat programelor, iar o emisiune tipica pentru informatia utilitara, precum buletinul meteo, incepe sa fie pusa in scena in moduri teatrale, vremea de a doua zi devenind obiectul unor monologuri (vesele ori triste) si al unor grafice pe calculator foarte apropiate de stilul desenelor animate. Acest proces de spectacularizare, desi sever criticat de elita intelectuala (pentru "distrugerea" culturii majore si impunerea unei culturi minore, populare) sau de politologi (pentru vulgarizarea temelor civice si transformarea confruntarilor politice in spectacole ale puterii), raspunde unei nevoi sociale (de relaxare) si are avantajul de a mari accesibilitatea mesajelor respective. Prin asemenea mesaje, care "ambaleaza", in limbajul usor de inteles al divertismentului, toate continuturile, oameni de conditii sociale diverse, cu grade diferite de pregatire si de cultura, intra in contact cu evenimente, opinii, analize, opere de arta, realizari tehnico‑stiintifice, teme literare, momente ale istoriei, realitati sociale, probleme politice dintre cele mai diverse. Acestea le sunt livrate "in vrac", in flux permanent, intr‑un amestec agreabil, care pune bazele noii culturi a lumii contemporane, o "cultura mozaicata" (dupa formula sociologului francez Abraham Moles), unde fiecare individ si fiecare colectivitate se poate regasi in produse spectaculoase, variate, accesibile si neobositoare.