Functia de informare

Functia de informare

Prima dintre familiile de functii se refera la nevoia indivizilor si grupurilor de a controla mediul inconjurator. Oamenii evalueaza, pe baza informatiilor pe care le primesc prin mass‑media, importanta evenimentelor ce ar putea sa‑i afecteze in mod direct, anticipeaza unele tendinte ale vietii economice, sociale sau politice si iau, in cunostinta de cauza, anumite decizii.

Dimensiunea pragmatica a acestei functii este subliniata, in terminologia americana, prin utilizarea expresiei "functie de supraveghere", ce accentueaza statutul de instrument de control al realului pe care il are presa. Din fluxul mesajelor ce patrund zilnic in casele noastre, doar o parte ofera informatii de imediata utilitate (starea vremii, situatia preturilor, manifestarile culturale, transportul in comun etc.). O alta parte se refera la fapte si procese mai putin legate de mediul nostru imediat; stirile privitoare la o lovitura de stat dintr‑o tara aflata la mii de kilometri departare, la moartea unui mare scriitor al unei zone lingvistice inaccesibile, la descoperirea unei noi planete sau la rezultatele unei regate de iahting nu ne influenteaza viata zilnica si nu ne ofera puncte de sprijin pentru deciziile cotidiene. In schimb, asemenea informatii ( "generale") formeaza un repertoriu cultural specific, care se adauga reprezentarilor simbolice si sistemelor de valori dobandite prin alte canale si din alte experiente; acest ansamblu de cunostinte si convingeri contribuie la crearea conceptiei despre lume pe care se intemeiaza toate deciziile cotidiene ale indivizilor.

Pentru a raspunde nevoii indivizilor de a supraveghea lumea inconjuratoare, o informatie nu trebuie sa aiba o utilitate imediata. Datele privind viata politica interna nu servesc numai unor decizii conjuncturale, ci acumuleaza elemente pentru o decizie pe care o luam o data la un anumit numar de ani, atunci cand ne dam votul pentru o cauza, un partid sau un candidat. Desi nu suntem specialisti, urmarim cotatiile bursiere, evolutia inflatiei, situatia agriculturii, starea delincventei, diferitele initiative legislative, noile descoperiri stiintifice etc. Adunate in adancul memoriei, acestea ofera un capital informational, care poate fi oricand reactualizat, pentru evaluarea unui eveniment si pentru stabilirea unei strategii. Complexitatea fenomenelor din societatea moderna solicita un bagaj de cunostinte din ce in ce mai bogat si mai subtil; acesta nu mai poate fi obtinut doar prin experiente si trairi proprii sau prin contactul direct cu faptele si oamenii din mediul nostru imediat. Intre noi si lume se insinueaza treptat un mediator, o institutie care aduna informatia, o selecteaza, o ambaleaza in forme accesibile si o difuzeaza, facilitand, prin chiar efortul ei de mediere, accesul nostru la realitate, ceea ce inseamna ca un numar din ce in ce mai mare de oameni, grupuri si chiar colectivitati enorme depind de mass‑media pentru a stapani, intelege si judeca lumea inconjuratoare. Omul modern poseda o cunoastere infinit mai ampla si mai nuantata decat aceea a stramosilor lui - dar, in egala masura, infinit mai putin personalizata si mai putin concreta decat aceea dobandita, prin experiente directe, de oamenii societatilor de tip traditional.

P. Lazarfeld si R.K. Merton, doi dintre parintii sociologiei comunicarii de masa, au observat ca, in urma exploziei mass‑media (din ce in ce mai multe ziare, reviste, programe de radio si televiziune), oamenii depind tot mai mult de informatiile distribuite de acestea. Detinand controlul asupra "accesului la lume", presa ofera o anumita versiune asupra realului, o imagine mediatica a evenimentelor, a oamenilor si a conjuncturilor socio‑istorice. Fluxul permanent de mesaje difuzate de mass‑media invaluie aproape in intregime indivizii si societatile, nelasandu‑le timp de reflectie, de verificare ori de analiza critica a versiunilor oferite. Beneficiind de o cantitate uriasa de informatii, ajungand astfel la o stare de satietate informationala, omul modern poate deveni apatic, poate renunta la simtul critic si la abordarea activa a informatiilor: "El ajunge sa creada ca a cunoaste problema zilei este totuna cu a face ceva pentru controlarea acesteia. Este informat. Este preocupat. Si are tot felul de idei despre ceea ce ar trebui facut". Drept urmare, "o crestere a consumului de mass‑media poate, in chip neasteptat, sa transforme energiile individului, el trecand de la participare activa la o stare de cunoastere pasiva". Aceasta consecinta neprevazuta a activitatii de informare a presei - tendinta supra‑informarii de a crea pasivitate - a fost denumita de cei doi sociologi disfunctia de narcotizare.

In prezent, o seama de produse mass‑media au in centrul lor distribuirea de informatii instrumentale: posturile locale sau specializate de radio si televiziune comunica starea vremii, situatia circulatiei si zonele blocate ori foarte aglomerate, evolutiile comerciale locale, rapoartele politiei, anunturile primariei, initiativele civice, evenimentele culturale sau sportive etc. La fel, ziarele si revistele de proximitate sunt intesate cu asemenea informatii: nevoia de date de utilitate imediata asigura publicul specific pentru publicatii precum cele consacrate constructiei de case sau schimburilor imobiliare, automobilismului, vietii in gospodarie, ingrijirii gradinii sau programelor de calculator. Toate aceste produse mass‑media dau cititorului, privitorului sau ascultatorului sentimentul reconfortant al "investitiei" - omul cheltuieste bani sau timp pentru informatii care au o valoare de utilizare imediata, concreta; din aceasta perspectiva, putem intelege si interesul pentru paginile consacrate "micilor anunturi" (vanzari, cumparari, oferte de serviciu, decese, inchirieri, schimburi) sau chiar pentru programele de ingrijire a casei, de retete culinare sau de tele‑shopping.

Mesajele presei nu prezinta numai ceea ce s‑a petrecut deja (orientare retrospectiva), ci si ceea ce s‑ar putea intampla (viziune prospectiva). In plus, deoarece descrierea unui eveniment nu epuizeaza implicatiile si consecintele sale, informatiile furnizate de mass‑media includ si o dimensiune anticipativa. Mai mult chiar, o seama dintre materialele difuzate de presa sunt, in mod explicit, axate pe functia de prevenire; dintre acestea, deosebit de familiare si utile publicului larg sunt datele referitoare la starea vremii, prognozele economico‑financiare, informatiile vizand prevenirea unor boli, a unor incendii sau a unor accidente rutiere, precum si mesajele prin care diferite oficialitati anunta schimbari ori perturbari in functionarea sistemelor sociale: noi numere de telefon sau noi adrese ale institutiilor de interes public, noi legi, noi reglementari sau proceduri legale, noi trasee si orare ale transportului in comun etc. Pe langa aceste informatii, referitoare la evenimente fara o amploare deosebita, mass‑media distribuie frecvent informatii vizand pregatirea publicului pentru confruntarea cu o serie de evenimente neasteptate si nedorite:

a) catastrofe naturale: furtuni, cutremure, eruptii vulcanice, incendii etc.;

b) accidente: explozii, deraieri de trenuri sau drame rutiere, emanatii radioactive, infestarea apei sau alte forme de poluare etc.;

c) crize: greve, falimente, remanieri ori caderi de guverne, scandaluri politice ori financiare, amenintari militare, acte de terorism etc.

In contact cu informatiile de prevenire oferite de mass‑media, colectivitatile si indivizii nu adopta intotdeauna comportamentul rational scontat.

De multe ori, datele furnizate de presa nu sunt luate in serios sau sunt minimalizate: de la fumatorul care nu crede in avertismentele specialistilor pana la intreprinderile care polueaza natura cu deseuri, fara a tine seama de datele publicate in presa, exemplele de acest fel sunt nenumarate. Un caz tipic in acest sens este cel petrecut in 1979 in statul Texas: desi mass‑media au anuntat cu insistenta apropierea unei tornade, numerosi motociclisti au iesit pe sosele, ignorand apelurile specialistilor; acest fapt a condus la cresterea numarului accidentelor, dovedind astfel ca informatia de prevenire nu declanseaza intotdeauna o reactie sociala general pozitiva . Nepasarea este o disfunctie a comunicarii de masa.

In alte cazuri, aceste informatii produc o reactie opusa celei scontate: ele sunt exagerate, deformate, amplificate paroxistic. Drept urmare, in loc sa genereze strategii si actiuni rationale de combatere a evenimentului respectiv, ele declanseaza o reactie (in lant) de panica. Sociologii stiu ca grupurile si colectivitatile distorsioneaza informatiile, le prelucreaza, prin "derapaje" afective, in logica zvonurilor, fabrica false informatii sau chiar "legende" fabuloase.