Introducere in istoria presei

Introducere in istoria presei

In mod firesc, primul pas in perspectiva unui dialog presupune nevoia justificarii si, implicit, un proces de delimitare. De ce un proiect care sa aiba ca obiect relatia dintre presa si literatura ca spatiu de complementaritate si de interferenta?

De la bun inceput ne confruntam nu cu putine prejudecati, nu cu putine respingeri dintr-o directie sau alta.

Plasat undeva intr-o zona a "intalnirilor", cu frontiere frecvent incalcate, campul problematic pe care vi-l propunem ar apartine fie celor care isi asuma studierea istoriei presei, pe de-o parte, fie celor care cerceteaza istoria literaturii, pe de alta parte. Prins intre aceste doua perspective el risca, paradoxal, sa ramana un teritoriu al nimanui.

Tine de evidenta faptul ca, de-a lungul timpului, in "lungul drum" al presei de la inceputuri pana astazi, traseul acestui mod de comunicare a fost marcat de prezenta scriitorilor. De la Swift si Defoe la Dickens, de la Twain la Hemingway, de la Beaumarchais la Balzac sau Zola, un Cehov sau un Dostoievski, pentru a da doar cateva exemple din literatura lumii, sau, pentru a completa aceasta lista cu siguranta subiectiv-arbitrara, Hasdeu, Eminescu, Caragiale, Slavici, Delavrancea, Camil Petrescu, Arghezi, Bogza, Eliade etc., ca momente de referinta din literatura romana, iata o enumerare, de altfel palida, care poate sustine afirmatia de mai sus.

Cum? Cat? De ce? Cu ce implicatii se constituie aceasta relatie?

Fie ca "intalnirea" celor doua tipuri de discurs, cel publicistic si cel literar, acopera doar un moment din viata unor mari scriitori, fie ca ea se desfasoara de-a lungul intregii existente, "fenomenul" se impune si merita sa fie cercetat fara prejudecati si interdisciplinar.

Si aceasta nu numai pentru a intelege mai bine creatia unor scriitori, destinul lor uman, pe de-o parte, si presa ca realitate, pe de alta parte. Un alt argument vizeaza modalitatea de structurare a comunicarii. Exista specii "de frontiera", exista specii literare care s-au nascut, intr-o forma sau alta, sub semnul gazetariei si s-au resimtit ca atare - de la schita la romanul foileton, sau reportajul, sau tableta, sau pamfletul.

Constatam o fireasca influenta a discursului literar asupra celui publicistic in aceeasi masura in care fenomenul se manifesta si in celalalt sens. Uneori consecintele au fost benefice, alteori nu.

Exista de-a lungul secolelor nenumarate exemple, vizand nu o data palierul celor mai inalte valori, care atesta "influente" la nivelul unui scriitor-gazetar intre cele doua tipuri de discurs, "influente" care depasesc cazul individual, cuprinzand generatii, epoci, directii. De altfel, astazi, permeabilitatea celor doua experesii se inscrie firesc postmodernismului.

Asa dar, proiectul nostru tine de o realitate care are o bogata si nobila traditie, un prezent consistent si, de ce nu, care va continua sa se manifeste.

In ce masura studiul, deloc simplu, al acestui camp problematic se impune unor viitori comunicatori ne obliga, credem, la cateva precizari.

El intalneste in mod fericit doua zone importante din seducatoarea lume a comunicarii. Prin presa se interfereaza cu universul mass-media, prin literatura se patrunde in lumea comunicarii literare. Nici unul dintre domenii nu poate lipsi din constructia celui care va deveni un competent si competitiv comunicator.

Evident, "patul lui Procust" al unui demers didactic, cu atat mai mult unuia cuprins formulei "invatamantului la distanta", nu-si poate propune abordarea exhaustiva a unei asemenea problematici si a diversitatii relatiilor pe care le presupune.

Proiectul isi subordoneaza dimensiunea informationala a perspectivei formative; el se vrea a fi o provocare, o invitatie la "discutie", o angajare interactiva prin care lectura individuala, momentul meditativ, actul analitic, redactarea unor materiale, ca element al studiului, antrenarea in diferite modalitati de dialog devin valori esentiale.

In aceeasi perspectiva se asaza schita de curs pe care o propunem alaturi de toate indicatiile metodologice.