RELATAREA UNEI ACTIUNI

RELATAREA UNEI ACTIUNI

Descrierea evenimentelor sportive este una dintre principalele calitati ale ziaristului sportiv si ofera continutul de baza al paginilor sportive. Relatarile despre evenimente ocupa mai mult spatiu in ziare, radio si televiziune decat oricare alta forma a jurnalismului sportiv. Capacitatea de a acoperi actiunea intr-un mod clar si corect, in scop informativ, reprezinta un instrument esential pentru oricare jurnalist sportiv.

Competitiile intre sportivi sau pe echipe constituie adevarata semnificatie a sportului, fiind elementele din care izvorasc, in cele din urma, toate celelalte forme de jurnalism sportiv.

De multe ori, mass-media relateaza pur si simplu actiunea desfasurata intr-o anumita zi, desi cele mai importante evenimente se impun in paginile pentru o perioada de timp mai mare. Evenimentele importante, cum sunt Jocurile Olimpice, Cupele Mondiale de fotbal, handbal sau rugby, sunt evenimente pentru care jurnalistii trebuie sa se informeze si sa se ocupe cu multe saptamani, chiar si luni, inainte ca ele sa aiba loc.

In astfel de cazuri, evenimentul insusi reprezinta numai unul dintr-o serie de alte evenimente, care, din punctul de vedere al media, debuteaza cu mult inainte sa aiba loc in mod concret si continua si dupa ce s-a incheiat. In acest caz, apar diferite tipuri de scriere sportiva:

Ø      elemente de baza sau de fixare a contextului ;

Ø      avanpremiere ;

Ø      articole in serial ;

Ø      articole de analiza ;

Ø      relatari de a doua zi ;

Ø      anchete.

Elementele de baza mass-media in raport cu un eveniment pot cuprinde unul sau mai multe articole, de obicei de lungimea unui feature, care au scopul de a trezi interesul pentru evenimentul respectiv si de a le oferi cititorilor informatiile fundamentale de care acestia au nevoie pentru a-l intelege si de a se bucura pe deplin de el. Pentru a prezenta contextul in care se vor desfasura aceste evenimente, jurnalistii vor cauta anumite pretexte de care sa lege articolele, concentrandu-se de cele mai multe ori asupra unui singur concurent, pentru a induce un interes de natura umana. Se aleg pentru a fi scrise profiluri ale concurentilor ce au mari sanse sa castige medalii pentru tara in care isi are sediul publicatia respectiva, ale celor care au fost in forma pe parcursul competitiei sau au jucat bine la ultima intalnire, ce au revenit pe scena dupa o serie de accidentari periculoase sau care s-au aflat in atentia publicului din motive ce nu au vreo legatura directa cu sportul, cum ar fi un comportament condamnabil in afara terenului.

In ceea ce priveste jocurile pe echipe, pretextul va fi un jucator sau un antrenor transferat recent la una din echipe sau care a jucat inainte pentru echipa adversa si va putea oferi analize despre ambele echipe. Comparand sportul cu o telenovela, jurnalistii care ofera elementele de baza isi vor directiona atentia asupra subiectelor de baza din episodul urmator, cum ar fi cele mai reprezentative competitii desfasurate anterior sau animozitatile dintre echipe sau dintre jucatori.

Astfel de elemente de baza satisfac setea fanilor de a cunoaste cat mai multe despre vedetele din lumea sportului, completand totodata spatiul din paginile sportive in zilele mai slabe, cu prea putine activitati sportive interesante.

Avanpremierele se concentreaza asupra competitiei insasi pentru a o analiza indeaproape si apar, de regula, cu foarte putin timp inainte de desfasurarea evenimentului. Ele acopera subiecte de prim interes, cum ar fi formula si pozitia pe care o ocupa in cadrul ligii echipa in discutie, rezultate recente, secvente din momentele de glorie sau de cadere, problemele cu care se confrunta antrenorii in selectionarea echipei, cum ar fi accidentarile sau suspendarile unor jucatori marcanti si transferurile in interiorul si in afara cluburilor, precum si posibile tactici si formatiuni ale echipei. Avanpremierele mai fac referire si la jucatorii debutanti, la cei care au jucat la ambele echipe, la cei mai buni marcatori, la informatii legate de disciplina, la trecutul oficialilor care se vor ocupa de eveniment si la problema unei posibile renuntari la serviciile vreunuia dintre antrenori. Ziaristii sportivi isi fundamenteaza informatiile pe propriile lor cunostinte de experti si pe diverse surse, cum ar fi persoanelele de contact si registrele, informatiile oficiale si conferintele de presa, anumiti sponsori, servicii prin cablu, agentiile de stiri sau site-uri utile.

Avanpremierele sunt folositoare si utile nu numai cititorilor ce paricipa la competitie sau celor care o urmaresc la televizor, ci si jurnalistului care va relata despre competitia respectiva.

Relatarea unui eveniment sportiv ofera posibilitatea unei experiente imaginare a cititorilor care nu au putut participa sau urmari competitia. Relatarile contin descrieri vii ale momentelor-cheie din timpul evenimentului.

Totodata, celor care au participat sau au urmarit competitia la televizor li se ofera sansa de a retrai experienta si de a-si compara impresiile cu cele ale observatorilor profesionisti. Acestia le citesc cu o mai mare curiozitate decat cei absenti de la eveniment. Primii vor sa citeasca o relatare din aproape in aproape a jocului pe care l-au urmarit si il retraiesc, descoperind probabil si alte informatii pe care le-au pierdut din vedere. Relatarile trebuie sa fie corecte si sa contina informatii reale, mai ales daca se urmareste impresionarea cititorului, martor al evenimentului.

Oamenii citesc relatarile din diferite motive. Unii pentru a obtine informatii despre un atlet sau o echipa care si-a depasit performanta anterioara, despre cel mai bun golgheter al campionatului, iar altii citesc relatarile pentru a se delecta, urmarind calitatea scrierii, inteligenta, umorul sau iscusinta jurnalistului sportiv.

Unii cititori vor sa-si puna la incercare opiniie formate in timpul competitiei, raportandu-le la cele ale expertilor. Relatarile pot duce la dezbateri aprinse, oferind astfel un echivalent tiparit al discutiilor de dupa meciuri care se poarta prin diverse cafenele.

Relatarile ofera de asemenea, analize si critici ale tacticilor si performantelor, introduc rezultatul in context, subliniind ce inseamna acest rezultat pentru sansele unei echipe de a promova sau de a fi descalificata ori de a se califica pentru Jocurile Olimpice.

A scrie despre o competitie pentru un ziar cotidian este intr-adevar una dintre cele mai solicitante si mai presante activitati pe care ziaristii trebuie sa le indeplineasca. Aceasta presupune scrierea unui numar fix de cuvinte, destul de repede si fara greseli, in timp ce actiunea despre care se relateaza este inca in desfasurare sub ochii lor. Se cere nu numai o cunoastere in totalitate a sportului despre care se scrie, a regulilor si a istoriei, a celor care participa, ci si capacitatea de a scrie corect si captivant un text deo anumita lungime, in contextul unor termene-limita foarte stricte. Departamentele de productie ale ziarelor le pot solicita reporterilor sa scrie doua sau mai multe reprize ale relatarilor lor intr-un timp foarte scurt.

Deoarece sportul profesionist este o ramura a industriei de divertisment si petrecere a timpului liber, majoritatea competitiilor sportive se desfasoara in momentele in care publicul le poate urmari, in week-end si in serile de la mijlocul saptamanii. Aceasta duce la situatii greu de rezolvat pentru ziarele de duminica si cotidiane ce doresc sa scrie despre evenimentele respective. Primele lor editii pot ajunge la tipar in mai putin de o ora dupa incheierea meciurilor. Pentru a publica despre aceste evenimente in primele lor editii, redactiile sportive trebuie sa primeasca si sa prelucreze textul trimis de reporteri intr-un timp foarte scurt si in mod eficient. Acest lucru depinde, intr-o mare masura, de planificarile intocmite de membrii departamentului de productie si propuse redactiilor sportive si de munca rapida a reporterilor aflati pe teren. Din momentul in care au fost selectate competitiile care sa fie acoperite, se poate spune ca paginile de sport sunt planificate din timp, fiecare meci avand locul sau. Pentru a maximiza timpul necesar editorilor de desk din redactiile sportive pentru a prelucra avalansa de materiale din dupa-amiezile sau serile bogate in activitati sportive, li se cere reporterilor ca primele reportaje sa fie trimise ca articole in serial.

Articolul in serial presupune completarea lui intr-o serie de reprize comunicate prin telefon unui culegator de manuscris sau transmise prin internet, de pe laptop, in reteaua de calculatoare a ziarului. Un jurnalist aflat in boxa presei trebuie sa telefoneze la redactie inainte de inceperea competitiei, pentru a i se comunica numarul de cuvinte pe care sa le scrie.

Este important ca textul sa contina numarul indicat de cuvinte. In caz contrar, editorul de desk va trebui sa taie sau sa adauge cuvinte pentru a ocupa spatiul rezervat, pierzand asadar din timpul necesar productiei. Reporterii care isi redacteaza textele in varianta electronica pot afla automat numarul exact de cuvinte. Cei care isi dicteaza textul direct de pe notite vor cere culegatorului sa le spuna numarul de cuvinte indicat de calculatorul pe care acesta culege materialul. Repoterii care isi scriu textul de mana inainte de a-l dicta ii pot calcula lungimea cu usurinta daca vor scrie in agende cate cinci cuvinte pe fiecare rand.

Daca unui reporter i se cere sa scrie un serial de 550 de cuvinte despre un meci de fotbal, de exemplu, se presupune ca acesta va trimite prima repriza de 250 de cuvinte la mijlocul intalnirii, o a doua repriza de 250 de cuvinte despre ultimele zece minute ale partidei si o repriza finala de 50 de cuvinte, precum si numarul total de puncte obtinute in momentul in care arbitrul a fluierat incheierea partidei. Jurnalistii relateaza momentele-cheie ale meciului in ordine cronologica, pe masura desfasurarii lor, fara sa stie care va fi rezultatul final.Ultimele 50 de cuvinte vor contine un rezumat al meciului, fiind folosite apoi ca introducere la articol.

Cu toate ca numarul total de cuvinte este deja stabilit, jurnalistilor li se ofera dreptul la un anumit grad de flexibilitate in ceea ce priveste durata unui eveniment sportiv.

Provocarile cu care se confrunta reporterii sportivi variaza in functie de modul in care se desfasoara evenimentele urmarite, iar sportul, prin natura sa, este imprevizibil. Totusi , in multe competitii sportive, provocarea consta in a comprima foarte multa actiune si numeroase intamplari intr-un numar relativ mic de cuvinte. Jurnalistilor li se cere sa nu depaseasca numarul de cuvinte solicitat, indiferent de numarul mai mare sau mai mic de goluri inscrise si de atmosfera senzationala sau plictisitoare a meciului.

In timp ce jocurile sunt in plina desfasurare, reporterii trebuie sa noteze in carnetelor lor principalele evenimente, dar si momentele in care acestea au avut loc. Este important ca notitele sa fie luate corect, deoarece jurnalistii vor fi cu siguranta nevoiti sa apeleze din nou la ele, in celelalte etape de realizare a reportajului. In momentul in care se relateaza despre meciuri, multi reporteri fac scurte notite despre momentele-cheie ale unui meci, mentionand si timpul corespunzator. Deseori, folosesc prescurtari ale numelor jucatorilor sau ale posturilor. Aceste prescurtari reduc la minimum procesul de luare a notitelor, permitandu-le reporterilor sa se concentreze asupra desfasurarii meciului.

Daca ar avea la dispozitie un timp suficient pentru a reflecta asupra meciului in asamblul sau, jurnalistii ar putea oferi relatari mult mai echilibrate, mai analitice si mai bine scrise. Ar putea include si opiniile antrenorilor si jucatorilor obtinute dupa meci cu privire la performantele echipelor.

Managerii din sporturile profesioniste sunt constienti de aceasta lipsa de timp si fac tot ce le sta in putere sa raspunda nevoilor exprimate de jurnalisti dupa incheierea meciului. Majoritatea organizatiilor sportive le solicita presedintilor si antrenorilor, chiar jucatorilor, sa fie disponibili la un moment dat dupa meci pentru a acorda aceste interviuri. Dupa un meci antrenorii si jucatorii sunt adusi fie in amfiteatre, fie in centre media sau chiar pe terenul de joc pentru a fi intervievati.

Scopul acestei actiuni este acela de a oferi jurnalistilor sansa de a pune intrebari personalitatilor marcante in legatura cu incidentele majore si de a-si prezenta opiniile cu privire la rezultat si la performantele jucatorilor. Le permite totodata sa adune informatii si reactii la orice accidentare confirmata sau la orice decizie disciplinara luata de antrenori, precum si sa obtina comentarii in legatura cu aspectele controversate ale meciului.

Daca timpul le permite, multi jurnalisti vor scrie o cu totul alta relatare pentru editia urmatoare, intercaland citatele cu o relatare mai echilibrata despre cele mai semnificative momente ale jocului, la care vor adauga propriile comentarii si analize.

Relatarile de a doua zi sunt primele relatari facute in scris despre eveniment, primite de cititorii care se asteapta ca actiunea sa fie acoperita in totalitate. Uneori, ziarele decid sau sunt obligatesa prezinte relatari dupa un anumit timp de la incheierea unui eveniment. Cotidienele care nu au editii de duminica aleg deseori sa transmita relatarile despre meciurile disputate sambata in editiile de luni, iar ziarele saptamanale sunt fortate sa le publice la cateva zile dupa eveniment. Diferentele de fus orar dintre locul in care se desfasoara evenimentul si cel in care apare ziarul vor decala aparitia relatarilor cu aproape 36 de ore fata de momentul desfasurarii evenimentului.

De exemplu, relatarile despre prima zi a unui meci de Test cricket din Australia vor fi publicate in ziarele din Marea Britanie abia dupa incheierea celei de-a doua zi a turneului.

Pana la aparitia acestor relatari, cititorul a vazut cateva secvente la televizor sau a citit relatarile publicate in alte ziare, pe teletext sau pe internet. Relatarile transmise tarziu trebuie sa se raporteze diferit la eveniment si sa gaseasca modalitatea prin care sa ofere o perspectiva noua asupra acestuia. Informatiile de baza se repeta, cum sunt cele legate de rezultat , de jucatorii care au inscris golurile, precum si alte momente-cheie din timpul partidei, dar scopul principal ar trebui sa fie acela de a le oferi cititorilor informatii noi, care nu au fost incluse in celelalte relatari. Toate acestea presupun o analiza mai detaliata, o perspectiva mai profunda asupra momentelor principale, asupra performantelor inregistrate de fiecare jucator in parte, asupra efectelor accidentarilor in interiorul fiecarei echipe, o analiza a urmatoarelor meciuri in lumina a ceea ce s-a intamplat in timpul partidei relatate sau aproape un intreg articol in care sa apara opiniile antrenorilor sau ale jucatorilor exprimate dupa incheierea meciului.

Intrucat cunosc foarte bine necesitatile mass-media, multi antrenori si manageri acorda interviuri separate dupa incheierea obisnuitei conferinte de presa de dupa meci. Intervievatorii sunt jurnalistii care scriu astfel de relatari de a doua zi si trebuie sa gaseasca noi nuclee pe care sa-si fundamenteze relatarile.

Unele evenimente sportive, precum meciurile internationale sau finalele marilor competitii, devin atat de importante, incat media continua sa le acorde aceeasi atentie prin spatiile acordate analizelor detaliate din zilele de dupa relatarile transmise initial. Aceste analize pot fi concentrate pe importanta performantei si a rezultatelor pentru viitorul echipei sau al sportivului.

Desi se asteapta, in general, ca reporterii sportivi sa se comporteca si ceilalti jurnalisti si sa scrie reportaje impartiale si obiective, exista unele situatii in care li se permite sau chiar li se cere sa nu fie complet neutri. Cititorii ziarelor locale isi sustin in mare parte echipele sau sportivii locali, uneori cu foarte multa fervoare, si se asteapta ca preconceptiile lor sa se regaseasca in mass-media. Daca o echipa care provine din aria de distriutie a unui ziar joaca impotriva unei echipe din alta parte, competitia va fi relatata, in mod normal, din perspectiva echipei locale. La fel, ziarele nationale vor relata despre evenimentele la care participa o echipa dintr-o perspectiva nationala. Dar in relatarile despre evenimentele locale, in care reporterii nu stiu care dintre participanti sunt sustinuti de catre cititori, acestia ar trebui sa ramana pur si simplu impartiali.

REZUMAT

Unul dintre rolurile principale ale jurnalistilor sportivi este acela de a relata despre actiunea din timpul unui eveniment sportiv. Aceasta presupune o gama larga de activitati, de la recenzii si articole de fond, care fixeaza contextul evenimentului respectiv, pana la relatari in direct, reportaje si articole analitice scrise dupa eveniment. Ea presupune capacitatea de a scrie repede si corect, in asa fel incat sa completeze un spatiu strict limitat.

STIRILE SPORTIVE SI FOTOGRAFIA

Relatarile despre actiunea din program constituie sursa esentiala a paginilor sportive. Daca nu sunt prea multe actiuni despre care sa se relateze sau daca stirile semnificative atrag atentia si dincolo de stadion, este nevoie de alte aptitudini jurnalistice. Pe langa calitatile de specialist ale unui reporter sportiv, jurnalistul sportiv trebuie sa dea dovada de aptitudinile jurnalistice fundamentale, mai exact de cercetarea si redactarea reportajelor.

Actiunea din afara terenului este aproape la fel de importanta ca si cea de pe teren, existand intotdeauna un sir constant de reporteje care asteapta sa acapereze atentia jurnalistului sportiv. Acesta este interesat de transferul jucatorilor de la un club la altul, de angajarea si concedierea antrenorilor, semnarea contractelor de sponsorizare sau de comportamentul din afara terenului al jucatorilor si al fanilor. Alte subiecte urmarite de jurnalisti sunt cele legate de modificarile unor regulamente sportive, de unele dificultati financiare cu care se confrunta cluburile sau organismele aflate la conducerea lor, de testele de dopaj, precum si alte activitati zilnice ale sportivilor care au devenit, pe buna dreptate, personalitati si celebritati. Acoperirea acestor stiri necesita acelasi simt pentru stiri si aceeasi tenacitate ca si cele de care are nevoie orice reporter al unui ziar ori al unui post de radio sau de televiziune.

Reportajul este elementul fundamental al tuturor categoriilor de jurnalism. Este structurat simplu, iar oricine poate scrie un bun reportaj poate comunica orice, farar nici o problema.

Secretul scrierii unui bun reportj sta in capacitatea de a sublinia esenta acestuia intr-un paragraf scurt sau intr-o singura propozitie. Esentialul unui reportaj bine scris consta in faptul ca, in orice punct ar fi oprita lectura, materialul citit capata un inteles deplin.

Motivele pentru care reportajele sunt scrise astfel sunt doua la numar. Unul din motive consta in faptul ca le permite cititorilor sa selecteze exact ce isi doresc din reportaj, inainte de a trece la urmatorul. Al doilea motiv este mult mai practic. Daca spatiul e restrans, editorul de desc poate taia reportajul in orice punct, stiind ca textul va fi inteles de catre cititor. Din acest motiv, reporterii trebuie sa invete sa-si stapaneasca mandria. Cei care scriu reportaje sportive ar trebui sa se astepte ca textele lor sa fie taiate de editorii de text si totodata ar trebui sa le scrie astfel incat sa poata fi taiate cu usurinta.

La inceput, multor studenti li se pare dificil sa scrie un simplu reportaj. Aceasta se datoreaza faptului ca structura reportajului este, in mare parte, opusa modului in care au fost invatati sa scrie. Un eseu pentru scoala sau pentru universitate incepe de obicei cu o propozitie in legatura cu ceea ce se urmareste, continuand apoi sa ofere o serie de fapte care sa sustina un anumit argument, si se incheie cu o concluzie. Spre deosebire de eseu, reportajul incepe cu o concluzie, o declaratie despre lucrurile esentiale pe care cititorul are nevoie sa le cunoasca. Continua apoi sa furnizeze informatii suplimentare pentru a justifica si explca tot ce s-a spus deja in primele paragrafe.

Partea intro sau primele paragrafe reprezinta esentialul unui reportaj bine realizat. Ar trebui sa condenseze stirea la elementele ei de baza si sa-l determine pe cititor sa-si doreasca sa afle mai mult. Aceasta capacitate este dobandita de jurnalist doar prin practica.

O modalitate mai sistematica de a obtine un reportaj reusit este de a raspunde la urmatoarele intrebari:

cine ? ;

ce ? ;

cand ? ;

unde ? ;

de ce ? .

Raspunzand la aceste intrebari si la intrebarea suplimentaran cum ? , se pot corela toate informatiile de care avem nevoie pentru a intelege un reportaj, desi nu este intotdeauna necesar sa de raspunda la toate acestea in introducere. Toate explicatiile si descrierile ar trebui pastrate pentru momentul in care cititorul a fost captat de efectul principal al reportajului.

Pentru majoritatea reportajelor sportive, aceasta inseamna ca introducerea se va concentra asupra oamenilor : un fundas transferat, un antrenor demis, un jocheu suspendat, un atlet descoperit pozitiv la testul de dopaj.

Introducerile nu trebuie sa inceapa cu intrebari sau citate. Cititorii doresc sa li se spuna ce s-a intamplat, nu sa fie interogati. Intr-un reportaj, citatele incetinesc procesul de intelegere a momentelor principale. In momentul in care mentionati cand anume a avut loc evenimentul si folositi cuvantul " ieri", o puteti face intr-o editie matinala, intrucat cititorii stiu ca stirile sunt de ieri. Putine sunt ziarele de seara ce folosesc acest cuvant, chiar daca multe dintre evenimentele despre care vorbesc s-au petrecut in ziua precedenta, pentru ca atrage atentia asupra faptului ca stirea s-a petrecut cu 24 de ore in urma si o priveaza de noutatea pentru care lupta reportajele. La fel, un saptamanal publicat intr-o zi de vineri va incerca sa evite mentionarea faptului ca evenimentul relatat s-a petrecut luni. Una dintre posibilitatile de a face acest lucru si de a reda caracterul de noutate unui reportaj este de a gasi o modalitate de a include in intro cuvantul astazi.

Avand deja din intro rezumatul punctelor principale ale reportajului, cititorul ar trebui sa primeasca apoi detalii in ordinea importantei lor.

Un reportaj important va fi fundamentat pe o gama larga de surse si va cuprinde multe detalii generale, precum si analize. Elementele trebuie structurate in mod logic, astfel incat totul sa curga usor.

Studentii care sunt obisnuiti sa scrie eseuri intampina dificultati in momentul in care li se cere sa scrie pentru prima data reportaje. Acestea presupun o anumita luungime, un stil specific si posibilitatea ca textul sa prezinte opiniile celui care scrie. Eseurile pot fi lungi si pot contine opinii. Reportajele trebuie scrise cat se poate de concis, iar autorii lor trebuie sa-si pastreze opiniile pentru ei insisi.

Un eseu de 1500 de cuvinte ii permite celui care scrie sa dezvolte subiectul, chiar sa-l infloreasca, dar un reportaj de 150 de cuvinte nu permite acest lucru. Reportajele ar trebui scrise concentrat, lasand la o parte cuvintele superflue, infloriturile stilistice si informatiile inutile. Fiecare cuvant trebuie sa-si merite locul in text.

Prin eliminarea cuvintelor inutile, reportajul poate primi mai multe informatii condensate sau pe pagina pot fi inghesuite mai multe reportaje. Un jurnalist trebuie sa-si revada mereu prima repriza a reportajului, pentru a verifica daca textul ar putea fi restrans. Aproape intotdeauna este posibil. Multe expresii comune pot fi reduse la un singur cuvant - de exemplu, cu scopul de a (pentru), in preajma (aproape), in ciuda faptului ca (desi), avand in vedere faptul ca (deoarece). Tautologia trebuie evitata, cum ar fi " cel mai rapid dintotdeauna" si "rezultatul final", dar si cuvintele descriptive, fara sens, de tipul "aproape impresionant" si " foarte puternic". Inlaturarea cuvintelor superflue poate economisi foarte mult spatiu in cadrul unui reportaj. Spatiul economisit ii permite autorului sa dezvolte reportajul sau redactorului sportiv sa includa un alt reportaj pe pagina respectiva.

Structura gramaticala a reportajului ar trebui sa fie simpla si organizata. Propozitiile trebuie sa fie scurte si directe iar cele complexe, cu subordonate trebuie sa fie evitate. Este indicat sa contina cel mult 30 de cuvinte , iar paragrafele sa nu fie mai lungi de doua propozitii. Paragrafele mai lungi par plictisitoare, descurajante si greu de citit atunci cand sunt asezate in coloane pe o pagina de ziar. Cliseele si eufemismele deobicei se evita. Oamenii nu "trec in lumea de dincolo" , ci mor ; echipele nu " obtin un rezultat pozitiv", ci castiga.

Tonul reportajului trebuie sa corespunda subiectului ales. Umorul poate fi un instrument util in redactarea anumitor reportaje, dar trebuie evitat daca ar cauza suferinta sau ar ofensa pe cineva.

Poate fi greu de observat ce anume ar putea cauza suferinta sau ar ofensa cititorii in momentul in care este relatat un eveniment tragic, cum ar fi o catastrofa petrecuta pe stadion sau un accident fatal al unuia dintre participantii la o competitie sportiva. Este mereu posibil ca rudele sau prietenii celor accidentati sa citeasca reportajul. Punctele relevante ar trebui sa apara si nu detaliile neplacute si inutile.

Limbajul folosit este unul curat, lipsit de elemente de jargon. In cazul acronimelor trebuie oferite si explicatii in legatura cu sesnsul lor (CIO - Comitetul International Olimpic) pentru a fi siguri ca sunt intelese de cititori.

In unele situatii, poate fi necesar sa fie dezvoltate denumirile oficiale ale organizatiilor sau ale competitiilor sportive.

Opiniile nu au ce cauta intr-un reportaj. Concluziile sunt trase de cititori in urma faptelor prezentate. In momentul in care scrie un reportaj, reporterul ar trebui sa se ghideze mereu dupa principiile de acuratete, obiectivitate, neutralitate, echilibru si egalitate, asigurandu-se ca in orice punct al textului, faptele se diferentiaza clar de opinii. Singura exceptie de la regula este permisa atunci cand intr-un ziar local sunt abordate subiecte care vizeaza echipa sau jucatorii locali ori intr-o publicatie nationala sunt prezente interesele tarii in materie de sport. In astfel de cazuri, daca se cunosc interesele cititorilor ziarului respectiv se poate scrie textul din punctul lor de vedere. Dar, indiferent de publicatia pentru care este scris un reportaj, acuratetea, egalitatea si delimitarea faptelor de opinii rama, inviolabile.

Informatia pe care se fundamenteaza un reportaj sau orice alt text din jurnalism trebuie verificata cu atentie. Jurnalistii au fata de audienta datoria de a se asigura ca informatia lor este corecta. De asemenea, fata de ei insisi si fata de organizatiile pentru care lucreaza, au datoria de a se asigura ca reportajele lor nu vor atrage actionari in justitie. Aparentele inexactitati banale pot transforma un reportaj intr-un instrument defaimator, iar micile greseli pot avea consecinte costisitoare.

Faptele continute intr-un reportaj trebuie verificate mereu de surse de incredere. Niciodata un reportaj nu trebuie fundamentat pe o marturie aflata din auzite sau pe zvonuri. Deseori, reportajele senzationale par sa fie inexacte. Chiar si greselile nesemnificative pot crea situatii ridicole.

Daca un reporter crede ca un sportiv este ceh si se dovedeste a fi slovac, nu este dat in judecata. Dar suporterii clubului la care este legitimat sporivul vor sti ca a gresit si vor incepe sa puna la indoiala corectitudinea in tot ceea ce spuneti. Este mult mai simplu sa fie verificata nationalitatea jucatorului.

Regula de aur care trebuie urmata mereu este: Daca aveti dubii, mai bine renuntati.

Jurnalistul nu trebuie sa faca presupuneri fara a verifica daca datele sunt corecte, indiferent cat de clare ii pot parea. De exemplu, daca un jucator de fotbal, cunoscut pentru o adevarata istorie a problemelor de casnicie, se retrage de la un campionat european "din motive familiale", este tentant sa se scrie ca mariajul lui se afla din nou in impas. Poate fi vorba totusi de un parinte sau un copil grav bolnav. Ar fi extrem de insensibil si rusinos daca jurnalistii s-ar grabi sa traga astfel de concluzii. O alta regula de urmat este: " Sa nu presupui niciodata".

Unele reportaje sunt autosuficiente. Odata ce sunt citite, nevoia de a se sti mai mult dispare. Dar multe dintre reportajele in premiera nu sunt decat niste puncte de plecare. Odata cu trecerea timpului, reportajul se va dezvolta sau va avea consecinte care vor duce la reportaje-supliment. Asemenea reportaje se impart in doua categorii: reportaje-serial si completari.

Un reportaj-serial se dezvolta odata cu trecerea timpului. Poate incepe cu un anunt efectuat de o agentie care face teste de dopaj, in care se spune ca un atlet a picat testul, iar din acel moment reportajul poate continua saptamani intregi. Anuntul va fi urmat de o declaratie din partea atletului, care isi recunoaste sau nu vina. Imediat ce clubul sportivului sau organul de conducere a avut timp sa analizeze stirea, vor da o declaratie in care vor mentiona daca acesta va fi sau nu suspendat. Organismul aflat la conducere va anunta momentul in care comitetul de disciplina se va intruni pentru audierea cazului. Alti colegi spotivi se vor implica in dezbatere, oferind un sprijin sau criticand. Vor avea loc audieri, se va anunta si decizia luata, dar va fi impusa si o pedeapsa. Se vor realiza dezbateri publice cu privire la corectitudinea deciziei sau pedeapsa potrivita, dar si la efectele pe care acest evenimentle are asupra sportului in general. Sportivul poate contesta decizia sau pedeapsa primita. Daca este un sportiv de talie internationala, consecintele pot afecta echipa nationala. Recursul va fi facut public. In urma acestui caz, conducerile organismelor nationale si internationale pot modifica regulamentele cu privire la droguri si testele de dopaj. Un reportaj care a inceput cu un simplu anunt poate continua deseori saptamani sau chiar ani intregi.

Completarile au tendinta de a fi mai restranse in ceea ce isi propun,oferind informatii generale sau urmarind consecintele unui reportaj initial.

De exemplu, daca un jucator se transfera de la un club la altul, o completare se poate concentra asupra modului in care clubul din care facea parte initial doreste sa-l inlocuiasca si daca acesta va hotara sa cheltuiasca din suma obtinuta prin transfer in acest scop. Mai poate fi directionata asupra a ceea ce se asteapta de la jucator ca membru al noului club si asupra consecintelor prezentei lui pentru fiecare dintre noii colegi.

Incercarea de a gasi o completare a unnui reportaj poate fi o metoda utila de a scrie atunci cand nu sunt prea multe stiri de transmis. Stirile multor ziare de duminica pot cuprinde in mare parte completari ale stirilor transmise in timpul saptamanii respective.

Uneori, culegerea informatiilor pentru cineva anume si scrierea unor reportaje sportive ridica inevitabil intrebari in legatura cu etica jurnalistica. Unui ziarist i se permite foarte rar, daca se intampla vreodata asa ceva, sa apeleze la minciuni ori la inselaciuni pentru a-si putea continua reportajul sau sa-si inregistreze intervievatii pe caseta audio sau video fara stirea acestora.

S-au facut exceptii cand erau investigate fapte grave, dar numai dupa ce directorii principali de stiri au analizat situatia in detaliu, iar jurnalistul i-a consultat in aceasta privinta.

Este mai dificil sa fie dezbatute subiectele legate de intimitate. Sportivii se afla in vizorul publicului pentru ca sunt premiati deseori pentru aptitudinile lor, multi dintre ei primind statut de celebritate datorita mass-media. Interesul publicului fata de ei este mult mai mare decat fata de un cetatean obisnuit. Activitatile lor sunt urmarite indeaproape dar ei se bucura de dreptul la intimitate. Indiscretiile legate de bautura, droguri, sex sau activitati ilegale, care ar putea trece neobservate in cazul altor persoane obisnuite, pot deveni subiecte mari, deoarece organizatiile media concureaza intre ele pentru a obtine noi dezvaluiri. Linia care delimiteaza dreptul la intimitate de dreptul publicului de a cunoaste este foarte subtire. Discutiile legate de etica jurnalistica referindu-se la punctul in care ea ar trebui trasata sunt numeroase. Dezbaterea devine mai aprinsa cand e vorba despre subiectele legate de viata sexuala. Indiscretiile unor personalitati sportive le pot aduce in fata justitiei. Intr-un fel, acest lucru face ca munca jurnalistului sa fie mai usoara. Audierele sunt evenimente publice despre care media jurnalistului sa fie mai usoara. Implicarea media este protejata in ideea ca trebuie sa se faca dreptate, dar si ca acest lucru trebuie sa se vada. Setea de cunoastere a publicului in ceea ce priveste celebritatile nu ar trebui sa-i tenteze pe jurnalisti sa-si depaseasca drepturile si responsabilitatile pe care le au in raport cu procedurile curtii de apel. Ei trebuie sa aleaga atent subiectele pe care le vor publica inaintea oricarui proces caci pot ajunge in vizorul legii.

In Anglia si in cateva alte tari, dupa ce o persoana a fost acuzata de ceva, exista o serie de restrictii impuse mass-media in legatura cu ceea ce poate fi transmis inainte de aparitia la tribunal.

Citatele directe nu ar trebui nicicum sa fie modificate, cu exceptia cazurilor in care este nevoie sa fie mai explicite sau sa coreleze o greseala evidenta a persoanei citate. Nu ar trebui sa fie redactate sau comprimate decat cu o aprobare clara si numai in conditiile in care sensul ramane acelasi.

Un embargo trebuie respectat intotdeauna, exceptie facand cazurile in care a fost impus cu scopul clar de a intarzia publicarea unui subiect de interes general care, in caz contrar, ar fi aparut in media mai devreme. Organizatiile obisnuiesc sa impuna embargouri jurnalistilor cu mult inainte de momentul in care respectiva informatie ar fi fost comunicata publicului. Astfel, mass-media au ocazia de a-si pregati bine subiectele si ii descurajeaza pe jurnalisti sa publice articole lacunare sau incorecte, pentru a nu face fata concurentei. Multi jurnalisti considera util acest sistem de embargo deoarece inlatura necesitatea unei competitii si le ofera posibilitatea de a vedea reactia publicului fata de publicarea lui.

Embargourile nu obliga in mod legal, dar majoritatea jurnalistilor le respecta pentru ca, in caz contrar, ar putea cadea ei insisi victime ale unui embargo impus de alte persoane. Daca un jurnalist a obtinut aceeasi informatie dintr-o alta sursa inainte de impunerea embargoului, acesta nu este obligat sa-l respecte. Regula de baza in cazul embargourilor este de fi corecti intre ei jurnalistii, dar sa nu permita ca urmatorul embargo impus, sa le refuze articolul in exclusivitate la care au muncit si pe care l-au obtinut cu ajutorul persoanelor de legatura.

Jurnalisii sportivi trebuie sa fie atenti pentru a nu ofensa moralitatea altor persoane. Ei trebuie sa aiba grija sa nu strecoare in texte discriminari legate de sex, rasa, varsta, precum si subiecte cu privire la anumite infimitati. Sportivii care apar in presa scrisa sunt, in general, tineri, barbati, caucazieni, iar interesele celor care nu intra in aceasta categorie sunt usor de neglijat.

Transformarile din ultima vreme din domeniul sportului si al jurnalismului sportiv dovedesc faptul ca prejudecatile incep sa dispara. Se transmit mai multe stiri legate de competitiile sportive feminine, in special in fotbal, rugby, handbal, asociate in mod traditional cu partea masculina. Exista mai multe ziariste si crainice tv, desi in cele doua domenii, balanta se inclina inca de partea barbatilor. In mod similar, jucatorii si concurentii de culoare sunt recunoscuti acum, reusind in majoritatea sporturilor profesioniste, in timp ce numarul ziaristilor de culoare este inca redus.

Cu toate acestea, problemele legate de discriminarile rasiale in lumea sportului si a jurnalismului sportiv nu au disparut inca. Insultele rasiale sunt des intalnite la unele categorii de spectatori in timpul unei competitii. Inca se intalnesc observatii ale unor comentatori de televiziune in legatura cu jucatori de culoare, acest lucru indicandu-ne faptul ca rasismul nu a fost complet inlaturat nici din spatiul media.

Mass-media se caracterizeaza inca prin tendinta de a ignora competitiile destinate persoanelor cu infrmitati si sporturile practicate in principal de persoanele mai invarsta sau de a le izola in micile colturi ale paginilor sportive.

Relatia dintre jurnalistii sportivi si sportul pe care il acopera este invitabil mai apropiata. Jurnalistilor li se permite aproape intotdeauna intrarea libera la competitii. De asemenea, au acces la concurenti, la jucatori, antrenori si administratori. Li se ofera uneori bilete gratuite de calatorie, dar si cazare gratuita de catre organizatorii sau sponsorii evenimentelor sportive. Toate acestea sunt perfect legale, atata timp cat jurnalistii nu se lasa influentati de ele sau nu le este afectata atitudinea critica atunci cand ea se impune.

Fotografia joaca un rol important in transmiterea informatiilor din sport prin intermediul ziarelor si al paginilor web. Deseori, fotografii si jurnalistii lucreaza impreuna la realizarea reportajelor si articolelor-feature, completandu-se reciproc.

Rolul fografului sportiv este unul dificil. De multe ori presupune rezistenta fizica la temteraturi scazute, asezarea in locuri nepotrivite in ceea ce priveste vizibilitatea, incercand sa urmareasca actiunea pentru a nu pierde anumite momente importante, cum ar fi golurile, in timp ce cauta sa surprinda o imagine mai putin obisnuita sau dramatica. Fotograful sportiv lucreaza, in mod normal, singur, acoperind un eveniment asupra caruia televiziunea si-a concentrat numeroase camere de luat vederi. O concurenta inechitabila.

Din acest motiv, multi fotografi nu incearca sa concureze cu televiziunea, care poate acoperi momentele-cheie dintr-o serie de unghiuri diferite. Incearca, in schimb, sa creeze un impact prin compozitia imaginilor si actiunea pe care o surprind, prin expresiile concurentilor, contorsiunile trupurilor lor sau, poate, prin surprinderea momentului de varf al unei dispute intre adversari. Uneori, cele mai interesante fotografii sunt cele luate din afara terenului de joc, la distanta de concurenti, care se concentreaza asupra arbitrilor sau reactiei spectatorilor.

Majoritatea ziarelor importante angajeaza fotografi sportivi specialisti, dar multi dintre ei trebuie sa lucreze si ca fotografi in timpul saptamanii, dedicandu-se evenimentelor sportive numai seara sau in dupa-amiezile de duminica. Acestia se confrunta deseori cu termene-limita mult mai stricte spre deosebire de colegii lor jurnalisti, cu toate ca transmiterea fotografiilor la redactie se realizeaza mult mai usor de cand au aparut camerele si modemurile digitale. Pana nu demult, pentru aceste fotografii, ei trebuiau sa plece mai repede de la un eveniment pentru a se retrage in camera obscura si a le developa , insa acum acestea pot fi trimise direct de pe stadion.

REZUMAT

Imediat ce fotografiile au fost trimise la redactie,, ceea ce urmeaza nu mai depinde de fotograf. Decizia finala in legatura cu fotografia selectata ii apartine designerului sau editorului de desk. In cele din urma, alegerea fotografiei depinde atat de spatiul disponibil, cat si de formatul care s-ar potrivi cel mai bine.

A cerceta si a scrie reportaje constituie doua dintre principalele aptitudini ale jurnalistului sportiv. Reportajele sunt scrise conform unei formule, punctele-cheie fiind rezumate in paragraful introductiv, pentru a fi dezvoltate apoi, in ordinea importantei, in sectiunea principala a reportajului. Acestea ar trebui scrise in asa fel incat ultima parte sa poata fi eliminata in cazul in care trebuie sa intre in pagina. Reportajele trebuie sa-si pastreze sensul, indiferent de punctul in care sunt fragmentate. Pe cat posibil, stilul si limbajul trebuie sa fie simple, iar reportajele trebuie sa se focalizeze pe fapte, si nu pe opinii, transmintand informatiile cu acutatete si onestitate.