REVISTA URZICA-"Umor Studetesc" - Anul 1949

Universitatea "Babes - Bolyai"

Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

REVISTA URZICA-"Umor Studetesc"

Anul 1949

"Umor studentesc"

Revista de umor "Urzica" a aparut in anul 1949, cand comunismul era deja bine instalat in Romania. Toate institutiile statului erau refacute dupa sablonul URSS: justitia, securitatea, academia, cultele si invatamantul. Invatarea limbii ruse era obligatorie in scoli, iar predarea religiei era interzisa.

In revista Urzica erau accentuate toate greselile sistemului, acestea fiind criticate intr-un mod ironic si amuzant in acelasi fel si studentii prin colaborarea lor la revista, prin scrisorile trimise la redactie contribuiau la evidentiera erorilor legate de sistemul universitar din anul 1949.

Majoritatea articolelor din aceasta rubrica "Umor studentesc" se refera la lipsa conditiilor din facultati si despre aprobarile pentru dotarile necesare facultatilor, dotari ce intarziau sa aparasau uneori nu apareau deloc. In vremea aceea se facea cerere pentru orice, formalitatea era o moda.

Intr-o scrisoare trimisa revistei "Urzica", de catre un student, se pune din orice accentul pe formalitate. O lume inchisa, lipsita de libertate, aprobari peste aprobari pentru orice lucru marunt. In aceasta scrisoare un student descrie o situatie in care studentii Universitatii C.I Parhon aveau nevoie de bonfaiere pentru a taia fier. Acestea se gaseau in comert, dar cei de la Ferometal frustrate de acele vremuri, le cereau studentiilor aprobarea de Ministerul Industriei, formalitati care durau prea mult, impiedicandu-I pe studenti sa-si continue activatile. Acestia asteptau saptamani intregi doar ca sa afle mai apoi ca aceasta cerere nu era necesara si ca vanzarea bonfaierelor era libera pe piata. Nu degeaba circula o vorba in popor ca in vremea comunismului toata lumea avea loc de munca bine platit si munca nu-i omora. Oare care concluzie este ca munca nu-i omora pentru ca statul "dragul de el" sufoca oamenii cu aprobarile lui, iar toate aceste exmple, scrisori trimise de studenti, prin subtila lor ironie tara arata exact asa cum era ea de fapt.

Scrisorile de la studenti se legau oarecum intre ele, adica aceeasi studenti trimiteau frecvent scrisori revistei. Aproape in fiecare numar al revistei se regasea acesta problema: aprobari pentru tuburi de oxigen, tuburi de vopsea, chiar si bonuri de tuns sau de ras, aceleasi formalitati sub alte masti, cu actori diferiti.

Pentru a ironiza cat mai bine sistemul, studentii isi asumau diferite roluri. De exemplu intr-o scrisoare un student s-a semnat: " un tub de vopsea": ".pentru ca spune tu, daca un tub de vopsea ii trebuie doua saptamami pentru a urca trei etaje, cum o mai scot ei la vopsea cu intrecerea?"

Pe langa toate aceste probleme existau si altele: studentiilor nu le erau oferite conditii optime pentru desfasurarea cursurilor. Exemplu: " salta putin umarul stang ca domn' profesor s-a mutat mai spre dreapta."

In perioada communista, accentul se punea de munca voluntara, adica munca in folosul comunitatii. In revista "Urzica" taranii erau bine vazuti oameni harnici, muncitori, iar intelectualii, in general erau ridiculizati, criticati. Aceeasi regula se aplica si pentru studenti si la adresa acestora se faceau multe glume si culmea se ironizau ei intre ei din presa si atunci ca si acum reprezenta practic o mare putere in stat, aceasta punea invatamantul intr-o lumina obscura. Se considera ca studentii frecventau universitatile degeaba: "la cursul de tehnologie tinut de d. professor Popovici, studentii nu au invatat in cursul unui an intreg, decat cum se manuieste pila. Se spune ca la anul, domnul profesor Popovici va avea un curs despre cun se bate un cui." Studentii erau oarecum ignorati deoarece nu reprezentau forta de munca statului.

Studentii nu criticau totusi ce le iesea in cale, ei criticau burghezia si Statele Unite ale Americii, dar aveau o parere foarte buna despre munca. Laudau intotdeauna studentii veniti de la tara, cum ca ar fi mai destepti, cum ca ar sti mult mai bine sa aprecieze munca seriosa si studiul. Astfel ei sunt numiti " studenti veniti din campul muncii", iar studentii de la oras "bat campii" . Iata un cuvant comun, dar folosit cu sensuri total diferite.

Exista un articol care descrie viata de camin a studentiilor, povestita de un student de la Facultatea de Textile. Veselia caminului "6 martie" este descisa intr-un mod ironic care nu are cum sa nu te lase cu cel putin cu un zambet pe buze. Viata de camin este descrisa exact asa cum e ea: chefuri, veselie in prag de examene: " . mai ales cand teribilele concerte.. se impletesc cu vizitele serale. parca ne-am afla intr-un studio cinematografic, unde s-a repetat dintr-o data scene din 20 de filme de jungla."

In ceea ce priveste sesiunea si atunci ca si acum se faceau nedreptati la examene atat din partea profesorilor cat si din partea studentilor. Profesorii acordau prea putin timp pentru ca studentii sa poata rezolva subiectele, iar studentii copiau. Aceasta idee este regasita in aproape fiecare numar al revistei, din scrisorile trimise de studenti pentru rubrica "Umor studentesc".

Si cum studentii sunt foarte inventivi unii dintre ei devin si poeti scriu poezii, bineinteles cu caracter ironic. Acestea sunt in general despre Statele Unite ale Americii. Un exemplu concret apare in numarul 10 al revistei unde se regaseste un titlu dintr-un ziar: " Franta importa pisici din Statele Unite in contul planului Marshall".

Pe tema aceasta un student inventiv a compus o poezie cu titlu "Ajutor Yancheu" In aceasta poezie este ridiculizat sistemul american democratic. Si cum pe vremea aceea cea mai mare sursa de hrana a romanilor erau cereale, in special graul, studentii glumesc pe seama yancheiilor - caci nu sunt inzestrati cum asemenea culturi.

"Caci vor domnii- Americani,

Toti motanii de pe lista

Sa pazeasca de . guzani,

Graul care nu exista!"

Cu privire la cultura povestea se repeta. Una se zicea, alta se facea. Spectacolele de la teatru erau doar de forma deoarece nu era respectat programul. Actorii nu erau aceeasi ca pe afisele lipite peste tot in oras.

Studentii incercau sa schimbe ceva pentru ei, pentru comunitate si ironia era un mod bun de a protesta impotriva nivelului scazut de cultura, impotriva nedreptatilor, impotriva sistemului.

BIBLIOGRAFIE:

1. Revista Urzica, anul 1949