TALK SHOW-UL RADIOFONIC

TALK SHOW-UL RADIOFONIC

Definitie

Gen jurnalistic de radio cu mare audienta, talk show-ul poate fi considerat, la o prima abordare, un interviu mai complex. Daca in studio sunt mai multi inviati talk showul poate fi considerat o dezbatere de tip o masa rotunda. Realizarea unui talk show presupune abilitati de comunicare in plus din partea jurnalistului, numit aici moderator. De regula, acesta nu lucreaza singur, ci impreuna cu producatorul si o echipa redactionala. Acestia sunt fata nevazuta a talk show-ului, profesionalismul lor asigurand de multe ori succesul emisiunii.[1]

Talk show-ul se poate face de catre un moderator sau doi, cu un singur invitat sau cu mai multi. Dupa cum, la emisiune pot participa, prin telefon, si ascultatorii, care adreseaza intrebari sau formuleaza opinii. Schematic, talk show-ul poate imbraca urmatoarele forme: - un moderator si unul sau mai multi invitati - doi moderatori si, cel putin, doi invitati - moderator(i), invitat(i), plus ascultatori - moderator, ascultatori, nici un invitat In talk show-ul cu doi moderatori este recomandabil sa fie invitate cel putin doua persoane. In lucrarile de specialitate se considera ca acest tip de dialog nu este un talk show veritabil, ci o masa rotunda. Unii autori, cum ar fi P.Charaudeau, R.Ghilione (2005), sustin ca talk show-ul autentic este cel in care intervin ascultatorii. Talk show-ul presupune, in aceasta viziune, participarea unui auditoriu la discutie, care are reactii, exprima opinii. Rezultatul este o emisiune interactiva, in care ascultatorii sunt indemnati sa telefoneze la redactie si sa intre in direct in emisiune, formuland intrebari, prezinta argumente pro sau contra celor discutate. In ultima vreme, radiourile FM difuzeaza talk show-uri in care nu se afla nici un invitat in studio, continutul emisiunii fiind dat de dialogul dintre moderator si ascultatorii care intervin telefonic, in direct. In absenta unei acceptii transante a genului, vom folosi termenul de talk show radiofonic in sens larg, pentru orice discutie purtata in studio intre moderator(i) si invitat(i), indiferent daca aceasta este insotita sau nu de interventia ascultatorilor. Mai retinem ca scopul talk show-ului este dezbaterea aprinsa, polemica si ca acest gen jurnalistic permite si comunicarea directa cu ascultatorii. In ceea ce priveste numarul invitatilor la un talk show-ul radiofonic, este recomandabil ca in studio sa nu se afle mai mult de trei persoane (plus moderatorul). Un al patrulea si eventual al cincilea participant ar putea fi luati prin telefon. Daca sunt prea multi invitati, discutia este greu de condus, vorbesc uneori mai multi in acelasi timp, vocile se suprapun, iar ascultatorul nu mai intelege mare lucru. Interventiile ascultatorilor pot fi incoporate in emisiune in trei moduri: 13 - ascultatorii suna la telefon si adreseaza, live, intrebari invitatilor din studio - intrebarile ascultatorilor sunt inregistrate si difuzate intr-un moment decis de moderator - moderatorul da citire intrebarilor formulate de ascultatori

Talk show-urile radiofonice pe teme politice sunt realizate fie cu analisti, fie cu politicieni, fie se apeleaza la formule combinate, unde apar si politicieni, si analisti, tocmai pentru a i se oferi ascultatorului o diversitate de opinii si a face dezbaterea mai aprinsa. Este citat adesea, ca exemplu clasic de talk show, cel practicat de BBC decenii la rand, unde erau doi invitati - unul al puterii si celalalt al opozitiei- care se infruntau pe diverse teme, prezentandu-si argumentele si contraargumentele. Ei erau asistati de un moderator, care dadea glas nedumeririlor ascultatorilor. Moderatorul se manifesta echidistant cu invitatii sai si lasa publicul sa se convinga asupra credibilitatii fiecaruia. In peisajul radiofonic romanesc, de dupa 1989, talk show-urile au fost promovate de sectiile romanesti ale posturilor de radio internationale Radio Europa Libera, BBC, Deutsche Welle. Ele ofereau ascultatorilor dezbateri politice saptamanale pe probleme de actualitate. La emisiuni erau invitati politicieni, analisti, personalitati ale momentului. In ianuarie 1991, Radio Europa Libera a inaugurat o emisiune saptamanala de 50 de minute, intitulata "Fata-n fata", realizata de Emil Hurezeanu. Intentia, marturisita, a realizatorului a fost ca, prin confruntarea deschisa intre invitati cu opinii diferite, pe marginea unor probleme controversate, sa i se sugereze ascultatorului nu atat solutii ale problemelor, cat metoda dialogului, ca forma de intelegere democratica a realitatii.[2] Intre timp formatul, metoda de realizare, chiar si titlul s-au extins, si le regasim astazi in grila de programe a multor posturi de radio. Tipologie Lucrarile de specialitate analizeaza diferite formate de talk show. O clasificare propusa ar fi urmatoarea: talk show controversa, de personalitate si in exclusivitate cu ascultatorii. (Ovidiu Simonca, in M.Coman coord., 2001:).Talk show-ul controversa este incadrat de unii autori in categoria talk show discutie, iar talk show-ul in exclusivitate cu ascultatorii se mai numeste si interactiv. Discutie si controversa Talk show-ul discutie se desfasoara in studioul radio, este elaborat, trebuie sa furnizeze informatie si sa ofere credibilitate. Talk show-ul controversa reprezinta un duel de idei, pro si contra, intre doi invitati in studio. Este un atac de anvergura. Ambii combatanti se gasesc in prima linie si isi arunca unul altuia cuvinte. Acest mod de confruntare este frecvent in dezbaterile pe teme politice, economice, pentru ca si jocurile sunt importante: pentru oamenii politici, castigarea alegerilor; pentru directorul unei mari firme, castigarea unei batalii economice; iar pentru unii, simpla dorinta de a face valuri. Emisiunea debuteaza cu o scurta prezentare a subiectului , sub forma unui pachet (package), Moderatorul actioneaza ca un arbitru, avand grija ca invitatii sa vorbeasca un 14 timp egal si discutia sa nu alunece spre teme colaterale sau injurii. Interventiile ascultatorilor trebuie sa fie scurte si la obiect. Finalul este deschis, tema propusa nu are un raspuns definitiv si deci emisiunea nu are o concluzie. Ascultatorul isi formeaza o imagine despre participanti si cele sustinute de ei.

Talk-show-ul de personalitate In orice domeniu, exista personalitati care, prin ele insele, creeaza autoritate, sunt referintele domeniului. Acestia sunt interlocutori privilegiati pentru analize, dezbateri, interviuri. Este un interviu cu o durata mai mare, care are un singur invitat. Scopul este punerea in lumina a unor anumite laturi ale activitatii acestuia, a intentiilor sale, daca este vorba despre un politician. Pentru ca emisiunea sa nu fie monotona, moderatorul il supune pe invitat unui adevarat tir de intrebari. In acest scop, moderatorul trebuie sa cunoasca foarte bine aspecte legate de activitatea invitatului, declaratii ale acestuia, eventualele scandaluri an care a fost implicat sau acuzatii care planeaza asupra lui.. Moderatorul este cel care controleaza discutia si pune intrebari. El nu trebuie sa se lase dominat de invitat sau sa fie obedient, "sa-i ridice mingi la fileu". Un talk show lipsit de incisivitatea moderatorului ramane o simpla discutie la o cafea, iar pentru ascultator, un prilej de plictiseala. In cadrul acestui tip de talk show pot fi difuzate inserturi cu declaratii mai vechi ale invitatului, un vox pop, opinii cu privire la personalitatea acestuia, de la preiteni, colegi, dusmani, celebritati. Se poate recurge la un phone in cu oaspeti surpriza sau cu ascultatori, pot fi difuzate fragmente muzicale indragite de invitat sau care evoca activitatea lui, jingle-uri personalizate. Eventual in studio poate aparea la un moment dat un al doilea invitat, discutia urmand sa fie continuata in trei. Un asemenea tip de talk show vizeaza fie un scop educational, fie incitarea la discutii. Talk-show-ul interactiv Talk-show-ul in exclusivitate cu ascultatorii sau interactiv este de tipul unui exercitiu civic si reflecta o diversitate de opinii. In aceasta lume, in care fiecare tinde sa devina tot mai autonom si mai independent, opinia publica, tot mai informata si mai solicitata, se impune ca un adevarat interlocutor. Moderatorul propune o tema si ii cere ascultatorului sa-si spuna prin telefon parerea in legatura cu tema in discutie. Tema este, obligatoriu, de actualitate si de larg interes. Formula call in (telefon in emisie) este indicata in tratarea unor subiecte controversate, ca de exemplu reintroducerea uniformelor scolare, legalizarea prostitutiei, comercializarea drogurilor, libertatea religioasa si existenta sectelor. De asemenea, pot fi abordate subiecte de divertisment: "Cum ar trebui sa arate femeia/barbatul ideal?" Timp de circa o jumatate de ora, prin emisiune se perinda multe voci. Pentru ca emisiunea sa fie considerata reusita, ea trebuie sa atraga cat mai multe interventii si pareri cat mai diverse. Aportul cognitiv nu conteaza, ci doar relatia intersubiectiva. Audienta este in ultima instanta cel mai bun indiciu al unui talk show de succes. 15 Moderatorul trebuie sa aiba grija ca replicile interlocutorilor sa fie concise si in acord cu subiectul. In general, durata unui call in este de un minut. Este "minutul de glorie" al ascultatorului obisnuit, mediu, anonim. Ea se poate prelungi insa la 2-3 minute, daca interlocutorul spune intr-adevar ceva interesant si are un stil alert. Uneori, cel ce telefoneaza divagheza. Moderatorul trebuie sa-l aduca prompt la subiect si sa-l intrebe daca are ceva de spus in legatura cu acesta. Uneori, la capatul firului se afla o persoana care incepe sa-si povesteasca viata. Si aceasta trebuie pe data intrerupta. Unii ascultatori suna, in incercarea de a-si rezolva o problema personala. Politicos, ei trebuie intrerupti si intrebati daca au ceva de spus in legatura cu tema discutiei. Nu trebuie respinsi cu brutalitate, pentru ca emisiunea ar putea pierde astfel cativa ascultatori fideli. Moderatorul poate intrerupe convorbirea in orice moment, daca ascultatorul devine nepoliticos sau se abate de la subiect. Pentru a limita surprizele neplacute, se poate recurge la o formula de selectare a interlocutorilor: in timp ce se difuzeaza o piesa muzicala (on-air), se pot purta off-air si inregistra convorbiri cu ascultatorii, dupa care sunt alese cateva si prezentate ca si cand ar fi in direct. Ascultatorii dobandesc, subiectiv, impresia de live, iar moderatorul se pune la adapost de eventuale suprize neplacute.

Talk show-ul interactiv, fie ca este de radio sau de televiziune, ocupa un loc tot mai privilegiat in spatiul public, tinand loc de dezbatere publica, dar si de spectacol mediatic. Asa cum observa P.Charaudeau si R.Ghiglione (2005), nu numai ca ocupa un loc special in spatiul public, dar are totodata tendinta de a largi campul acestuia: integreaza domeniul privat, intim, judecatile si afectele individuale ale omului obisnuit, socializandu-le in acelasi timp. Nu in ultimul rand, acest tip de talk show este o forma de libertate a cuvantului si contribuie, ca orice forum, la reducerea coeficientului de frustrare a indivizilor. In timp ce unii autori considera talk show-ul o ipostaza, postmoderna, a celebrei agora antice, altii sustin ca acest gen mediatic ofera o dubla iluzie: cea a liberului acces al cetateanului la puterea cuvantului si cea a unui loc temporar in care se exercita "cuvantul puterii", adica al moderatorului. De ce iluzie? Pentru ca, spun cei doi autori, moderatorul ii ofera - si ii retrage!- cuvantul invitatului, ajungand chiar pana la a-i construi identitatea. Iluzie si pentru ca moderatorul, prin cuvantul puterii, face din talk show scena unei dominari liber consimtite.

Conceperea si realizarea talk show-ului

Un talk show nu este o improvizatie permanenta, cum s-ar putea crede. Tema se alege deobicei cu o zi-doua inainte de emisiune. Este preferabil sa fie o tema de actualitate. Moderatorul se documenteaza asupra ei si se gandeste la posibili invitati. Dupa ce s-a decis asupra invitatului, l-a contactat pe acesta si are confirmarea participarii, moderatorul aprofundeaza documentarea si schiteaza cadrul discutiei. Pregatire, dar nu in exces Discutia trebuie pregatita. Moderatorul alcatuieste un desfasurator al emisiunii, isi fixeaza intrebarile si incearca sa le memoreze. Dialogul trebuie sa dea impresia de spontaneitate, de aceea moderatorul nu va citi intrebarile, ci le va enunta ca si cum atunci 16 le-ar formula. Inainte de inceperea emisiunii, invitatului i se aduce la cunostinta desfasuratorul, fara a se intra in detalii si i se va reaminti durata emisiunii. Un pericol, semnalat de M.Guiraud si L.Bourdon (1991), este ca talk show-ul sa fie ratat prin exces de pregatire. Atat realizatorul, cat si invitatul pot deveni captivii scenariului pus la punct, pana la ultimul detaliu, inaintea emisiunii. Se poate, de exemplu, ca invitatul sa nu raspunda intrebarilor, daca ele nu se incadreaza in ceea ce a fost dinainte stabilit; dupa cum, el poate dezvolta un raspuns la o intrebare care nu a fost pusa in emisiune. Exemplu: Jurnalistul si invitatul convin asupra prezentarii unui argument privind.. Jurnalistul pune o intrebare precisa, la obiect . Invitatul da un raspuns general privind.... Unii realizatori nu doresc sa pregateasca talk show-ul cu invitatul lor. Altii nu doresc nici macar sa-l intalneasca pe interlocutor inainte de emisiune, pentru a evita ca acesta sa se "descarce" si sa spuna tot ce are de spus pe tema in discutie. Riscul ca invitatul sa se "epuizeze" inainte de emisiune exista. Mai ales cand interlocutorul soseste la redactie cu mult timp inainte de ora stabilita. De obicei, el vrea sa afle, in amanunt, cum va decurge emisiunea, ce intrebari i se vor pune si nu se va multumi cu raspunsul amabil, dar general, al jurnalistului. Acestui tip de interlocutor pregatirea talk show-ului la care va participa i se va parea intotdeauna insuficienta. De aceea, este de dorit ca invitatul sa soseasca cu 5-10 minute inainte de ora inceperii emisiunii. Acest interval este suficient pentru ca jurnalistul sa-i aduca la cunostinta (sau sa-i reaminteasca) unghiul de abordare a temei si principalele intrebari care-i vor fi puse. On air Talk show-ul incepe cu o scurta prezentare a temei, este prezentat invitatul, dupa care moderatorul ii adreseaza intrebarea cea mai apropiata de titlul emisiunii. Moderatorul nu trebuie sa fie absorbit cu totul de desfasuratorul emisiunii, ci sa urmareasca atent ce spune invitatul, pentru a-l putea intrerupe atunci cand este cazul si a-i cere sa clarifice o problema ori sa explice pe ce se bazeaza afirmatia pe care acesta tocmai a facut-o. Invitatul nu trebuie lasat sa dea raspunsuri lungi, dar nici nu trebuie intrerupt brutal, asa cum fac unii moderatori, tocmai cand spune ceva interesant. Moderatorul trebuie sa "simta" cand sa intervina si cand este nevoie sa asculte. Trebuie retinut ca talk show-ul este o emisiune de autor si ca nu exista retete standard care sa asigure succesul. Dincolo de reguli, personalitatea moderatorului cantareste foarte mult in reusita unei emisiuni. Promovarea atractiva, deopotriva a emisiunii si a realizatorului, sporeste considerabil audienta. Nu intamplator, talk showurile sunt astazi emisiunile de referinta ale unui post de radio, cele care atrag cei mai multi ascultatori.