Felix Mendelssohn Brtholdy (1809 - 1847)

Felix Mendelssohn Brtholdy (1809 - 1847)

In 1809 se nastea la Hamburg, Felix Mendelsson Brtholdy. Dintre compozitorii romantici, din prima jumatate a sec. al XIX - lea, F. M. Brtholdy ocupa un loc aparte. Desi contemporan cu Fr. Chopin si R. Schumann, a avut o atitudine ponderata fata de curentul nou al romantismului pe care il preia in calitatea sa de intelectual legat de traditii. Are compatibilitasi cu formele artei clasice, echilibrate, lipsite de excese. Mendelssohn nu se lasa ispitit de inflacararile romantice, elanul si emotivitatea artistica fiind dominate de logica si ratiune. A preluat de la romantici ceea ce corespundea cu firea si educatia sa. Creatia sa se caracterizeaza prin imagini senine, colorit luminos, lirism, imagini fantastice de basm pe care le descopera in mituri si legende populare. Face parte dintr-o familie de vechi intelectuali burghezi din Hamburg. In casa parinteasca i-a cunoscut pe Heine, Hegel, Hummel, Moscheles. Goethe i-a urmarit evolutia, fiind adesea invitat la Weimar. Ascensiunea sa nu este impiedicata de nimic, avand in vedere posibilitatile si prestigiul familiei.

La douazeci de ani era considerat un compozitor matur, cu o bogata activitate ca pianist si dirijor. Din alt punct de vedere se poate afirma ca Mendelssohn are o evolutie mai rapida decat Mozart daca ne gandim ca a compus Octetul in mi bemol la 16 ani si uvertura "Visul unei nopti de vara" la 17 ani.

Raspunzand cerinselor vremii, creatia sa cuprinde lucrari de muzica laica si religioasa, de la genul miniatural - lieduri instrumentale, preludii si fugi, muzica de camera - pana la genul amplu al simfoniei, operei si oratoriului.

De numele sau se leaga infiintarea "Conservatorului de Muzica" din Leipzig (1843). Rolul sau in promovarea artei germane si inlocuirea creatiei italiene, a fost deosebit de important.

Celebrele "Cantece fara cuvinte", 48 de piese instrumentale in care compozitorul transpune in muzica instrumentala cantabilitatea liedului vocal, creand un nou gen       liedul instrumental. Aceste miniaturi pentru pian sunt strabatute de lirism, fara efecte de virtuozitate cu titluri ca : Torcatoarea, Gondoliera venetiana, Cantec de vanatoare, Cantec de primavara. Liedurile sale instrumentale sunt tablouri miniaturale, mici poeme care cuprind imagini legate de natura, de sentimente si impresii.

Liedul instrumental la Mendelssohn este o creatie originala si ramane cea mai importanta contributie a sa in muzica.

Temele abordate in creatia vocala, sunt frumusetile naturii in diferite anotimpuri, pribegia, fantasticul si mai ales sentimentul iubirii.

Poetii celebri care l-au inspirat sunt: Goethe, Heine , Leman, Thomas Moare, Bynon si mai putin celegri Geibel, Klingemann, Fallerslebeu.

In numai 38 de ani, a scris 121 de lucrari de toate genurile dintre care 67 cu numar de opus, 11 fara, carora se adauga si 13 duete vocale cu acompaniament de pian.

Titluri de cicluri "Cantec de primavara" (Lehau), "Pasari calatoare" (Fallershbeu), "Cantecul Gondolei" (Thomas Moare), "Cantec de pastor" (Uhland), "Pe aripile cantului" (Heine) si duete "Calatorie pe apa", "Cantec de seara".

Sunt piese simple, lipsite de patos sau eroism dar care au un farmec melodic specific, fiind inspirate din cantecul popular.

A scris deasemenea 29 de miniaturi corale pentru coruri mixte si 21 miniaturi pentru coruri barbatesti. Mendelssohn a adus o importanta contributie in muzica vocala si vocal - simfonica. A scris "Lieduri pentru patru voci mixte", cantate, imnuri, psalmi si cele doua oratorii "Elias" si "Paulus". Printre lucrarile vocal instrumentale se numara si balada "Prima noapte a Walpurgiei" dupa Goethe si interludiul vocal - simfonic "Reintoarcere din strainatate".

Muzica de camera cuprinde preludii si fugi, sonate, un octet, lucrari pentru orga scrise in stilul lui Haendel si Bach.

Originalitatea se manifesta deplin si in muzica simfonica, in uverturi si simfonii, in care face o sinteza intre echilibrul formei clasice si afectiunea romanticilor.

Din 1835 se stabileste la Leipzig unde conduce orchestra "Gewoudhaus", pe care o va transforma intr-una dintre cele mai renumite formatii din Europa si va da orasului calitatea de metropola a muzicii germane. "Omul, exceptional dotat, cu o memorie remarcabila, hipersensibil, stralucitor, fermecator, iubind viata, cu o vasta cultura si lucrator incrancenat, a stiut intotdeauna sa imbine atractia pentru fantezie si libertate cu regulile vietii burgheze"[1].

In secolul al XX - lea, reputatia lui Mendelssohn a scazut , insa publicul nu a dat o importanta deosebita criticilor. Din repertoriile marilor orchestre, dirijori sau solisti, nu lipsesc "Concertul pentru vioara", "Simfonia italiana", "Simfonia Scotiana", uverturile "Visul unei nopti de vara" si "Hebridele", "Variatiunile Serioase" si Concertul pentru pian in sol minor.

Muzica lui Mendelssohn este o muzica academica foarte rafinata. Influentele lui se regasesc in muzica scolii franceze (Ch. Gounod, G. Faur) si in operele de tinerete ale lui Richard Strauss sau P. I. Ceaikovski.

"Muzica lui Mendelssohn, la fel ca si cea a lui Liszt, se reevalueaza, iar Mendelssohn este din nou considerat maestrul bland, pur, perfect proportionat care a fost in realitate"[2].