Latenta

Latenta.

Celulele stratului bazal al epidermei sunt nepermisive si infectia este neproductiva. Multiplicarea virusului este complet represata. Sunt transcrise intr-o masura limitata, numai genele programului timpuriu (E₁ si E₂) ce catalizeaza replicarea genomului. Aceste proteine formeaza un complex ce se leaga la secventa de origine a replicarii ADN si recruteaza ADN-polimeraza celulara si proteinele accesorii ale replicarii. E₁ are si activitate de helicaza, permitand separarea catenelor de ADN viral inaintea complexului de replicare.

Genomul viral este pastrat intr-un numar de 20-100 de copii ADN/celula, in stare autonoma, rezultate prin replicarea genomului virionului infectant. Numarul de copii este mentinut stabil in celulele bazale nediferentiate, tot timpul infectiei.

In celulele stratului bazal, virusurile papiloma realizeaza o infectie latenta propriu-zisa. Genomul viral persista, dar nu se sintetizeaza proteine virale tardive. In absenta proteinelor virale, rata diviziunii celulare ramane in limite fiziologice si negul nu apare. Celulele stratului bazal pot sa poarte mult timp genomul viral, inainte de aparitia negului.

Dezvoltarea verucilor

Papilomavirusurile umane sunt agentii cauzatori ai negilor.

Negul poate sa apara tarziu dupa infectie, in conditii de imunosupresie sau sub actiunea unor factori stimulatori ai sintezei proteinelor virale. Proteinele E₆ se asociaza cu proteina antioncogena p53 si impeuna cu ubiquitin-ligaza celulara formeaza un complex trimeric ce stimuleaza turn-over-ul p53. E₇ se leaga cu alte proteine antioncogene ale familiei Rb. Simultan, proteinele virale stimuleaza proliferarea celulelor stratului bazal si se formeaza o tumora benigna. Deoarece celulele stratului se divid, genomul viral se distribuie in celulele fiice, dintre care una se detaseaza din stratul bazal, migreaza in stratul granular si se diferentiaza (fig. 105).

Celulele epiteliale neinfectate, dupa ce parasesc stratul bazal, ies din ciclul celular si in straturile suprabazale, adeseori pierd nucleul. Dar celulele infectate, dupa ce parasesc stratul bazal, raman active in ciclul celular, sub actiunea proteinei E₇ si activeaza expresia factorilor de diviziune celulara, necesari multiplicarii virale. Prezenta E₇ duce la mentinerea caracterului de celule nucleate in toate straturile celulare ale epiteliului infectat (Longworth, 2004).

Fig. 105. Reprezentarea schematica a evenimentelor consecutive infectiei unei celule a stratului bazal cu HPV. In partea de sus, o celula infectata se diferentiaza fara diviziuni celulare. Ea poate produce virus si poate fi eliminata. In partea de jos sunt reprezentate consecintele obisnuite ale infectiei cu HPV: celula stratului bazal, infectata printr-o microleziune, se divide, intarzie procesul de diferentiere, formeaza un neg si, eventual, celulele din straturile superioare ale leziunii produc virus (dupa Zur Hausen, 1994).

Oncoproteinele virale E₆ si E₇ sunt necesare imortalizarii cheratinocitelor.

Tesutul negului este format din aceleasi straturi de celule epiteliale, ca si epiderma, iar membrana bazala este intacta.

Programul multiplicarii virale este strans legat de procesul de diferentiere a celulelor epiteliilor squamoase. Exista o corelatie stransa intre stadiul de cheratinizare a celulelor epiteliale si exprimarea programului tardiv al multiplicarii virale. Se sintetizeaza proteinele L₁ si L₂, care se asambleaza spontan in capside icozaedrice.

Virusul nu s-a putut propaga in culturi celulare, datorita dependentei de stadiul de cheratinizare. In straturile celulare profunde ale verucilor nu se gasesc virioni. Celulele negului devin permisive pentru multiplicarea virusului, pe masura ce se diferentiaza in cheratinocite, in straturile spinos si granular. Virionii se asambleaza numai in celulele cheratinizate.

Dupa initierea diferentierii celulare, marcata de inceputul cheratinizarii, se exprima atat genele timpurii, cat si genele programului tardiv. In straturile spinos si granular se sintetizeaza proteinele capsidei, iar virionii se asambleaza in nucleu. Particulele virale se elibereaza prin descuamarea celulelor de la suprafata leziunii.

Un subset al HPV sunt implicate in neoplaziile de cervix uterin si in aparitia altor malignitati anogenitale, precum si a unor neoplazii tegumentare la pacientii cu epidermo-displazie veruciforma. Circa 99% dintre biopsiile tumorilor de cervix uterin, recoltate din diferite regiuni ale lumii contin ADN de HPV_l6 si HPV_l8 (Bosch, l995). In circa 2/3 din aceste biopsii, ADN viral este integrat in genomul celulei. Experientele de transfectie a keratinocitelor cu genele E₆-E₇, au avut ca rezultat imortalizarea celulelor, cu crestere nelimitata in vitro. Comutarea pe pozitia "stop" a activitatii acestor gene a fost urmata de incetarea cresterii celulelor in vitro si incapacitatea lor de a produce tumori prin transplantare in vivo.