PRIMII OAMENI - HOMO HABILIS

PRIMII OAMENI HOMO HABILIS

Donald C. Johanson si Tim D. White, dupa definirea speciei Australopithecus afarensis au lansat ipoteza stramosului unic, adica toate speciile de hominide cunoscute, care au aparut ulterior ar fi provenit din aceasta specie (fig. 114 ). Aceasta conceptie avea sa declanseze rapid controverse numeroase. Asa de exemplu, Yves Coppens afirma ca Homo si-ar fi putut gasi independeta spre 4 milioane de ani, ceea ce insemna ca omul a fost contemporan cu diferite specii de australopiteci de-a lungul a circa 3 milioane ani.

Fig. 114 - Doua modele de evolutie umana (dupa R. Leakey, 1995)

Fosilele atribuite genului Homo au fost repartizate la diferiti taxoni sau grade, de felul Homo habilis, H. erectus, H. sapiens, in fapt reprezentand fiecare stadii diferite de evolutie (fig. 108). La baza acestor diferentieri ar sta dupa Stephen J. Gould, 'puncutatiile', care in stadiul de embrion sunt acceleratii ce antreneaza mutatii. Transformarile morfologice nu au loc in acelasi timp, fiind vorba de o evolutie zisa 'in mozaic'. Relatiile dintre ritmul biomorfologic al individului si ritmul achizitiilor culturale nu este neaparat sincron.

Este preferabil sa se evite apelative de felul Homo habilis/erectus sau Homo erectus/sapiens, preferandu-se pentru anumite fosile umane vechi chiar termenul general de anteneandertalieni, de exemplu, si in acelasi timp eliminand ideea existentei neaparat a unor forme de tranzitie intre speciile mentionate.

Asa cum mentionam, in 1959, L.S.B. si Mary Leakey descopereau in stratele I si II de la Olduvai, in Tanzania, datate la 1,75 milioane ani specimene de hominide care ridicau serioase probleme de clasare. In 1960, noi desoperiri de astfel de resturi de oase (mandibula, oase ale mainilor etc.) apareau in acelasi strat cu Zinjanthropus boisei. Capacitatea craniana mai ridicata, dintii mai putin voluiminosi si mai ales pentru ca specimenul respectiv era autorul industriei litice, au reprezentat argumente ce i-a determinat pe P.V. Tobias si L.S.B. Leakey sa propuna denumirea de Homo habilis pentru aceasta importanta descoperire.

Pentru noul taxon se accepta o capacitatea craniana de circa 500-700 cm³, se presupune o crestere a retelei de irigatie sanguine a creierului, o fata aproape plata, absenta crestei sagitale, dintii anteriori puternici si dintii laterali mai redusi ca la australopiteci, ceea ce demonstreaza o alimentatie carnivora etc.

In afara de situl de la Olduvai, unde s-au facut mai mutle descoperiri atribuite lui Homo habilis, Africa de est si sud a oferit numeroase alte zacaminte la fel de importante.

> Koobi Fora se gaseste situata pe marginea lacului Turkana in Kenia. in anul 1972, B. Ngeneo a descoperit o cutie craniana rotunjita (KNM ER 1470) cu insertii musculare foarte atenuate si o capacitate de 775 cm³. Fata era inca caracterizata de un pragmatism evident, dar era totusi mai prelunga. De asemenea, orbitele si orificiul nazal aveau o forma destul de umana (fig. 115).

5 crn Fig. 115- Homo habilis de la Koobi Fora (Kenya) (dupa R. Leakey, 1995)

Datarile de aici sunt destul de numeroase, efectuate prin mai multe metode, dar destul de contradictorii. Cea mai timpurie datare este obtinuta prin metoda potasiu-argon de 2,6 milioane ani si tot prin aceasta metoda este cunoscuta varsta cea mai tarzie de 1,82-1,60 milioane ani. Prin metoda paleomagnetica s-a indicat varsta de 2,48 milioane (tranzitia Gauss-Matuyama), fara a exclude si varsta de 1,87-1,67 ani (episodul invers Olduvai), iar prin metoda urmelor de fisiune a aparut o alta datare de 2,44 milioane ani.

> Valea Omo este situata in Etiopia. Zacamintul de aici a livrat mai multi dinti si
cateva fragmente de craniu de Homo habilis, intr-un strat datat la 1,82-2,00 milioane ani.

> Pestera Sterkfontein. dintr-un strat cu varsta de 1,5-2,0 milioane ani, a oferit un
numar insemnat de dinti si fragmente de maxilar, ca si un craniu fragmentat care ar putea sa
apartina lui Homo habilis.

Consideratii generale asupra lui Homo habilis

Homo habilis reprezinta cea mai veche specie a genului Homo, cunoscuta pana acum (fig. 116). Stapanea statiunea bipeda si prezenta o capacitate craniana cuprinsa intre 650 si 750 cm³. Bolta craniana era inalta, fruntea mai bombata, spatele craniului mai rotunjit, iar regiunea suborbitala se apropia de aceea a formelor arhaice de Homo erctus, iar fata inalta si dintii erau compatibili cu cei ai omului modern.

Un fapt de exceptionala importanta este ca, in majoritatea cazurilor resturile de Homo habilis sunt insotite de o industrie litica primitiva, ceea ce marturiseste un grad superior de hominizare.

Dintre cele mai insemante descoperiri de utilaje litice vom aminti pe cele interesante prin vechimea si implicatiile antropoculturale. Asa de exemplu, in valea Omo (stratul 71), intr-o formatiune fluvio-lacustra, creatie a unei perioade mai extinse a lacului Turkana s-au gasit galeti sparti si un chopper lateral bifacial. Acesta din urma este considerat cel mai vechi utilaj litic descoperit pana acum, fiind datat la 2,3 milioane ani.

Intr-un alt sit din valea Omo (numarul 123) s-au descoperit deseuri de prelucrare, nuclei, aschii fasonate sau utilizate simplu si fragmente de galeti de cuart. Lamele, lamelele si aschiile indica pentru cei care le-au creat o tehnica de debitaj elaborata. Au fost recuperate in situ in jur de o mie de artefacte, dintr-un strat datat la 2 milioane ani.

In Etiopia, zacamantul de la Melka Kunture, situat pe raul Awash, la 2000 m altitudine (la circa 50 km de Addis-Abeba), se intinde pe 8 km lungime si cuprinde mai multe strate paleolitice care sunt datate dupa episodul olduvaian (circa 1,9 milioane ani) pana in 'varsta tarzie a pietrei'. Cele mai vechi strate cu utilaje sunt atribuite culturii olduvaiene si aheuleene.

Dintre siturile mai importante din aceasta regiune amintim pe cele de la Gombore I (nivelul B-E), unde s-au gasit choppere, aschii uneori retusate, datate la 1,7 milioane ani. Tot aici se vorbeste de diverse structuri de locuire mai exact un adapost construit in acest sens.

Stratul de la Garba IV, datat la 1,5 milioane ani, a livrat, pe langa utilaje pe galeti de tip olduvaian, primele bifaciale si topoare obtinute printr-o tehnica mai arhaica. Probabil ca anumite coarne de antilopa, dinti si incisivi de hipopotam au fost utilizati, de asemenea, ca unelte si arme.

Primele structuri de locuire reprezinta un fapt incontestabil privind organizarea spatiului de locuire si un argument important privind un comportament tipic uman.

Cea mai veche structura de locuire este cea relevata in stratul DK1 de la Olduvai. Aici, la baza stratului I, sub nivelul in care s-a descoperit Zinjanthropus, s-a observat un cerc de pietre amenajate pe un sol de locuire astfel aranjate pentru a servi ca adapost contra vanturilor. In jur s-a relevat ca viata hominidelor se desfasura pe marginea raurilor in zona de varsare intr-un lac, intr-o structura de locuire de 12-15 m diametru, unde se gaseau si peste 200 de utilaje si numeroase resturi culinare. In stratul HAS {Hippopotamus artefact site) s-au identificat numeroase resturi de oase de la un mic exemplar de Hippopotamus, impreuna cu vestigii litice, intr-o zona de circa 7 m diametru. Datarea era asemanatoare cu cea a stratului KBS.

Primele utilaje, create de Homo habilis, trebuie privite ca o marturie a unei gandiri conceptuale.

Asa cum a observat Darwin in cercetarile sale din Galapagos, anumite animale se pot servi de un obiect natural pentru diverse actiuni. Asa de exemplu, cintezoiul foloseste o ramurea pentru a scoate insectele cu care se hraneste din lacasele lor. De asemenea, in Egipt traieste un vultur care sparge un ou cu o piatra. Vidra marina foloseste o piatra pentru

Fig. 116 - Homo habilis. 1. Turkana de est 1470, vedere din fata; 2.idem, vedere laterala externa; 3.idem, vedere superioara; 4.Turkana de est 3733, vedere din fata; 5.idem, vedere laterala externa; 6.idem vedere superioara; 7. mandibula de la Olduvai OH 7, vedere laterala externa; 8. Olduvai OH 8 picior atribuit lui Homo habilis (dupa L. Leakey, 1964; R.Leakey, 1978; J. Chaline, 1985)

a sparge cochiliile. Marile maimute descojesc adesea fructele intrebuintand un bat. Ciorile cenusii sparg nucile cu ajutorul unui obiect natural etc.

Trebuie insa sa se faca distinctia intre folosirea unui obiect natural de diferite vietuitoare si crearea unui utilaj dupa un model conceput inainte de a fi realizat. Primul hominid care a reusit acest lucru a fost Homo habilis in urma cu 2,3 milioane ani, de aceea el este considerat primul om.

Primele utilaje litice create de om au fost foarte simple. Chopper-ul era un galet amenajat prin desprinderi succesive de aschii pe o singura latura, in vederea obtinerii unui creste taioase. Spre deosebire de chopper, chopping tool - ul consta in amenajarea pe ambele fete, cu scopul realizarii unei creste ascutite mai eficienta (fig. 117).

Bifaciala deja constituia un utilaj mai elaborat, semn al aparitiei notiunii de simetrie.

Aceste prime experiente omul le-a transmis din generatie in generatie, le-a imbogatit si perfectionat, rod al gandirii sale din ce in ce mai profunde si a unui sistem de comunicare reprezentat prin limbaj. Limbajul a reprezentat deci un mijloc important de transmitere a cuceririlor culturale. La toate animalele sistemul nervos este inzestrat cu o serie de functii fundamentale si in special comanda miscarilor si analiza senzoriala a facultatilor cu care este dotat. Unul din numeroasele exemple este limbajul. In creierul uman functia limbajului este localizata in stanga, la nivelul circumvolutiunilor Broca la dreptaci si viceversa. Aria cea mai importanta pentru limbaj poarta numarul 44 si este prezenta inclusiv la primatele neumane, chiar la maimutele inferioare (de exemplu la macac) si lemurieni. Diferenta este ca la om aceasta arie este perfectionata si indeplineste delicata comanda a coardelor vocale pentru articularea sunetelor.

Devine din ce in ce mai mult o certitudine ca Homo habilis poseda o zona Broca relativ dezvoltata, ceea ce a indemnat pe multi specialisti sa lanseze ipoteza ca el era capabil de o forma de organizare a cuvintelor si prin urmare de un limbaj articulat.

La marile maimute cerul gurii este plat si stramt, ceea ce reduce simtitor volumul cavitatii bucale si posibilitatea de miscare a limbii. Sutiatia este diferita la om, pentru ca cerul gurii este larg si profund si confera limbii o mobilitate mult sporita.

Pana in prezent nu este cunoscut aparatul fonian la hominidele fosile. In ultima vreme s-a luat in considerare insertiile musculare ale limbii de pe mandibula ca o marturie a motricitatii muschilor respectivi.