O SAMA DE CUVINTE

O SAMA DE CUVINTE

O sama de cuvinte ce suntu audzite din om in om

, de oameni vechi si batrini, si in letopisetu nu sunt scrise, ce s-au scris aice, dupa domnia lui Stefanita-voda, inaintea domniii Dabijii-voda.. Deci cine va ceti si le va crede, bine va fi, iara cine nu le va crede, iara va fi bine; cine precum ii va fi voia, asa va face.

I. Stefan-voda cel Bun, luand domnia Moldovii si viind turcii in dzilele lui sa treaca in Moldova la Galati, i-au batut foarte rau pre turci si au luat si Cetatea Alba si Chilia de la turci. Apoi mai pe urma iar le-au luat turcii aceste doao cetati. si in citeva rinduri s-au batut Stefan-voda cu turcii. Iar cind s-au batut la Razboieni, atunce s-au asedzat turcii cu Stefan-voda. Si le-au dat hotar si olat Bugeacul si au facut pace, si turcii apoi au adus tatari din Crim si i-au asedzat in Bugeac, carii stau si pina astadzi, precum au asedzat si la Hotin lipcani.

II. Stefan-voda cel Bun multe razboaie au batut. Si ase sa aude din oameni vechi si batrini ca, cite razboai au batut, atite manastiri cu biserici au facut.

III. Stefan-voda cel Bun, cind s-au apucat sa faca manastirea Putna, au tras cu arcul Stefan-voda dintr-un virvu de munte ce este linga manastire. Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul in oltariu. Si este mult locu de unde au tras pina in manastire. Pus-au si pe trii boierenasi de au tras, pre vatavul de copii si pre doi copii din casa. Deci unde au cadzut sageata vatavului de copii au facut poarta, iar unde au cadzut sageata unui copil din casa au facut clopotnita. Iar un copil din casa dzicu sa fie intrecut pe Stefan-voda si sa-i fie cadzut sageata intr-un delusel ce sa cheama Sion, ce este linga manastire. Si este samnu un stilpu de piatra. Si dzic sa-i fie taiat capul acolo. Dar intru adevar nu sa stie, numai oamenii ase povestescu. Fost-au si bisericuta de lemnu intru acel delusel si s-au rasipit, fiind de lemnu. Si ase au fost facut manastirea de frumoasa, tot cu aur poleita, zugravala mai mult aur decit zugravala, si pre dinlauntru si pre denafara, si acoperita cu plumbu. Si dzicu calugarii sa fie fost facut si sfesnicile cele mari si cele mici si policandru si hora tot prisne de argint, si pe urma sa li fie luat un domnu si sa fie facut alteli de sprije, care le-am apucat si noi. Iar stricindu-sa un clopot mare la manastire si facind calugarii clopotul a doa oara, au pus aceste toate ce scriu mai sus in clopot, ca sa fie mai mare.

Lasat-au Stefan-voda cel Bun la manastirea Putna, dupa moartea lui, arcul lui si un pahar, ce vorbie calugarii la manastire ca este de iaspis, ce era in chipul marmurii albe si al farfurii, ca sa fie intru pomenire la sfinta manastire. Si arcul 1-au fost tragind cu virtej. Si la vremea lui Constantin Cantemir-voda, fiind rascoale, au vinit niste cazaci cu lesi, cu moldoveni joimiri, vrind ca sa jecuiasca ce ori gasi in manastire. Deci fiind un turnu cu buna tarie, nu pute sa jecuiasca. Deci au dzis calugarilor sa de turnul, ca nu vor lua a manastirii nemica. Iar calugarii necredzind, nu vre sa de turnul. Iar acei cazaci cu lesi si cu moldoveni indata au aprinsu manastirea, iar calugarii, vadzind ca aprind manastirea, indata au dat turnul. Atunce, indata, avind pusci de apa, acei cazaci, lesi si moldoveni au stansu focul. Deci atunce au jecuit tot din turnu ce au fost a boieri si a negutitori, iar a manastirii n-au luat nemica, fara numai arcul lui Stefan-voda. Iar paharul au fost pana la a triia domnie a lui Mihai Racovita-voda. Si scotindu-1 din turnu un egumen, pre anume Misail Chisilita, si vrand sa sa faleasca, au baut la masa cu acel pahar a lui Stefan-voda, cu niste slugi boieresti, ce era zlotasi. Si band mult cu acel pahar, s-au imbatat si, fiind beti, au stricat un lucru scumpu domnescu si de minune ca acela.

IV. Stefan-voda cel Bun, batandu-1 turcii la Razboieni, au marsu sa intre in Cetatea Neamtului. Si fiind muma-sa in cetate, nu l-au lasat sa intre si i-au dzis ca pasirea in cuibul sau nu piere. Ce sa sa duca in sus, sa stranga oaste, ca izdanda va fi a lui. Si ase, pe cuvantul mane-sa, s-au dus in sus si au stransu oaste.

Iara imparatul turcescu au vinit cu toata puterea lui la Cetatea Neamtului. Si au suit puscile deasupra unui munte pre despre Moldova. Si au inceput a bate Cetatea Neamtului foarte tare. Iar pre acee vreme era un neamtu inchis in cetate. Si vadzind ca bat cetatea, au dzia pazitorilor sa spuie mumei lui Stefan-voda sa-1 sloboada de la inchisoare, din temnita, pre dansul, ca el va mantui cetatea de acel greu. Deci, slobodzindu-1 pre acel neamtu de la inchisoare, s-au si apucat acel neamtu de au indreptat puscile din cetate asupra turcilor, unde sta acolo in munte, de ave nevoie cetatea. Si au si lovit in gura unii pusci turcesti, de au sfarmat-o. Si au inceput a bate in corturile turcilor, cat si boldul de la cortul imparatului l-au sfarmat. Deci n-au mai putut sta turcii intru acel varvu de munte, de unde ave cetatea nevoie, ce numai le-au cautat a sa da in laturi de La acel locu.

Iara Stefan-voda, mergand de la Cetatea Neamtului in sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un parinte sihastru, pre anume Daniil. Si batand Stefan-voda in usa sihastrului, sa-i descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana s-a istovi ruga. Si dupa ce s-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in chilie pre Stefan-voda. Si s-au ispovedit Stefan-voda la dansul. Si-au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa sa mai bata cu turcii: inchina-va tara la turci, au ba? Iar sihastrul au dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa faca o manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghie, sa fie hramul bisericii. Deci au si purces Stefan-voda in sus pe la Cernauti si pre la Hotin si au stransu oaste, feliuri de feliuri de oameni. Si au purces in gios. Iar turcii, intalegand ca va sa vie Stefan-voda cu oaste in gios, au lasat si ei Cetatea Neamtului de a o mai bate si au inceput a fugi spre Dunare. Iar Stefan-voda au inceput a-i goni in urma si a-i bate, pana i-au trecut de Dunare. Si intorchandu-s-inapoi Stefan-voda, s-au apucat de au facut manastirea Voronetul. Si au pus hramul bisericii Sfantul Gheorghie.

V. Stefan-voda cel Bun, cand s-au batut cu Hroit ungurul, precum dzicu unii la Casen, iar letopisatul scrie ca s-au batut la Scheie pe Siretiu, au fost cadzut calul cu Stefan-voda in razboiu. Iara un Purice aprodul i-au dat calul lui. Si nu pute in graba incaleca Stefan-voda, fiind om micu. Si au dzis Purice aprodul: Doamne, eu ma voi face o movilita, si vino de te sui pe mine si incaleca. Si s-au suit pe dansul Stefan-voda si au incalecat pre cal. Si atunce au dzis Stefan-voda: Sarace Purece, de-oi scapa eu si tu, atunci ti-i schimba numeli din Purice Movila. Si au dat Dumnedzeu si au scapat amandoi. Si l-au si facut boier, armas mare, pre Purece. Si dintru acel Pureci aprodul s-au tras neamul Movilestilor, de au agiunsu de au fost si domni dintru acel neam. Dar si aprodzii atunce nu era din oameni prosti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Si portul lor: era imbracati cu sarvanele, cu cabanite. Ase trebuie si acum sa sa afle sluti, sa slujeasca stapanului, si stapanul sa miluiasca pre sluga ase.

VI. Cand au asedzat pace Stefan-voda cel Bun cu lesii, fiind Ion Tautul logofat mare, l-au trimis sol la lesi. Si au daruit craiul lesescu Tautului aceste sate la margine: Campul Lungu rusescu, Putila, Rastoaceli, Vijnita, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascautii, Voloca. Toate acestea    le-au daruit craiul lesescu Tautului logofatului. Si au pus hotar apa Cirimusul, intru o duminica dimineata.

VII. Stefan-voda cel Bun, vrand sa marga la biserica intru o duminica dimineata, la liturghie, in targu in Vasluiu, si iesind in polimari la curtile domnesti ce era facute de dansul, au audzit un glas mare de om strigand sa aduca boii la plug. Si mirandu-sa ce om este acela sa are duminica, si
indata au trimis in toate partile, ca sa-1 gasasca pre acel om, sa-i aduca la dansul. Si l-au aflat pre om in sus, pre apa Vasluiului, cale de patru ceasuri, arand la o movila ce sa cheama acum Movila lui Purcel. Ca pe acel om inca il chema Purcel. Si ducandu-1 pre acel om la Stefan-voda, l-au intrebat
Stefan-voda: el au strigat ase tare, si pentru ce ara duminica? El au dzis ca au strigat el sa aduca boii la plug, si ara duminica, ca este om sarac, si intr-altele dzile n-au vrut frate-sau     sa-i de plugul, si acum duminica i-au dat. Deci Stefan-voda au luat plugul fratelui celui bogat si l-au dat fratelui celui saracu, sa fie a lui.

VIII. Stefan-voda cel Bun si cu fiiul sau Bogdan-voda, de multe ori au avut razboaie cu lesii. Si multe robii au facut in Tara Lesasca, cat au pus pe Iesi in plug de-au si arat cu dansii, de au samanat ghinda, de au facut dumbravi pentru pomenire, ca sa nu sa mai acolisasca de Moldova:
Dumbrava Rosie la Botaseni si Dumbrava Rosie la Cotnari si Dumbrava Rosie mai gios de Roman. Si lesii inca nu tagaduiescu, ca scrie si in cronica, in letopisatul lor. Numai ma mier de Miron logofatul, cum au acoperit acest lucru de nu l-au scris. Si ase vorbascu oamenii, ca, cand au fost
arand cu dansii, cu lesii, i-au fost impungand cu stramurarile, ca pre boi, sa traga. Iar ei sa ruga sa nu-i impunga, ce sa-i bata cu biciuscile, iar cand ii bate cu biciuscile, ei sa ruga sa-i impunga.

IX. Cand au murit Stefan-voda cel Bun, au lasat cuvant    fiiului sau, lui Bogdan-voda, sa inchine tara la turci, iar nu la alte neamuri, caci neamul turcilor sunt mai intalepti si mai puternici, ca el nu o va pute tine tara cu sabia, ca dansul.

X. Dupa ce au luat Bogdan-voda domnia, au si triimis pre Tautul logofatul sol la turci, cand au inchinat tara la turci. Si ase vorbascu oamenii, ca l-au pus viziriul de au sedzut inaintea viziriului pre macat, si n-au fost avand mestei la nadragi, ca, tragandu-i cibotile, numai cu coltuni

au fost incaltat. Si dindu-i cahfe, nu stie cum o va be. Si au inceput a inchina: "Sa traiasca imparatul si vizirul!". Si inchinind, au sorbit felegeanul, ca alta bautura.

XI. Cand au pus tara intai domnu pre Petru-voda Rares, el nu era acasa, ce sa timplase cu majile lui la Galati, la peste. Si au triimis boierii si mitropolitul haine scumpe domnesti si carata domneasca cu slujitori, unde l-ari intampina sa-1 aduca mai in graba la scaon, sa-1 puie domnu. Deci el, intorcandu-sa de la Galati, au fost agiunsu la Docolina, de au mas acolo cu dzece cara, cate cu sase boi carul, pline de peste. Si piste noapte au visat un vis, precum dealul cel di cee parte de Barlad si dealul cel di-ncoaci era de aur, cu dumbravi cu totul. Si tot salta, giuca si sa pleca, sa inchina lui Rares. Si desteptandu-sa din somnu dimineata, au apus visul argatilor sai, celor ce era la cara. Iar argatii au dzis: Bun vis ai visat, giupane, ca cum om sosi la Iasi si la Suceava, cum om vinde pestile tot. Si au si ingiugat carale dimineata, si au purces Petru-voda inaintea caralor. Si cand s-au pogorat in vadul Docolinii, l-au si intampinat gloata. Si au inceput a i sa inchina si a-1 imbraca cu haine domnesti. Iar el s-au zimbit a rade si au dzis ca de mult asteptam eu una ca aceasta sa vie. Si cand au purces de acolo, argatii lui au dzis: Dar noi ce-om face, doamne, cu carale cu pestile? Iar el au dzis: Sa fie carale cu peste, cu boi cu tot, a voastre. Si viniti dupa mine, sa va fac carti de scuteala, sa nu dati nemica in dzilele mele.

XII. Petru-voda Rares, fugand pin targ pin Piatra, si gonindu-1 pietrenii, l-au fostagiungind un popa. Si au tras Petru-voda inapoi in popa cu arcul si l-au lovit cu sageata in oblancul selii. Si i-au dzis: intoarce-te, popo, inapoi, nu-ti lasa liturghia nesfarsita. Iar dupa ce au vinit Petru-voda domnu cu a doa domnie, au scos ochii popii si pietrenilor acelor ce l-au gonit si le-au facut si blastam, afurisanie.

XIII. Petru-voda Rares, cand era inchis in cetatea Ciceului in Tara Ungureasca, ave nevoie de nemti si de unguri. Iar fiind doamna lui sirboaica, de neamul Despotilor, fata lui Despot crai, au scris o carte sirbasca la imparatul turcescu si la viziriul, cu rugaminte. Si au slobodzit cartea pre o
fereastra gios din cetate. Si au invatat pre o sluga a lor, sirbu, ce ave, sa sa duca cu cartea la Poarta, la viziriul. Si mergand sluga acee la Poarta, a lui Petru-voda, au scris viziriul la unguri sa-1 sloboada pre Petru-voda. Si dupa ce l-au slobodzit, s-au dus la Poarta. Iara dupa ce a-au dus Petru-voda la Poarta, ase vorbascu oamenii, ca au grait viziriul imparatului sa-1 ierte si sa-1 puie iar domnu in Moldova. Iar imparatul au raspunsu ca-i giurat, pana nu va trece cu calul preste dansul, sa nu-1 lasa. Deci viziriul au dzis ca-i pre lesne a plini maria ta giuramantul. Si l-au scos la cimpu si l-au culcat la pamant, invalit intr-un harariu, si l-au sarit imparatul de trii ori cu calul. Iar altii dzicu ca au sedzut supt un pod, si imparatul au trecut de trii ori pe pod. Deci l-au imbracat cu caftan, sa fie iarasi domnu in Moldova. Deci cum au slujit mai pre urma turcilor, scrie letopisatul.

XIV.  Ilies-voda, ficiorul lui Petru-voda, dupa ce s-au turcit, dzic sa fie ramas o fata crestinadupa moartea lui. Si au luat-o un grec mare, bogat, vestit la Poarta, anume Scarlat, carele si sulgeria imparateasca o tine el. Si cine s-au nascut dintru ace fata, mai gios arata la randul sau.

XV. Alexandru-voda Lapusneanul, fiind domnu, au facut manastirea Slatina. Si ase dzicu oamenii ca, traind un sahastru acolo si fiind un paltin, copaciu mare, unde este acum prestolul in oltariu, vide acel sahastru spre duminici si spre alte dzile mari multe lumini intru acel paltin la vremea slujbii bisericii. Si i s-au aratat Maica Precista in vis si i-au dzis sa marga la Alexandru-voda, sa-i faca manastirea. Si mergand sahastrul la Alexandru-voda, s-au indemnat Alexandru-voda de sahastru de au facut manastirea Slatina intru acel loc, unde au fost paltinul. Si au adus si capul Sfantului Grigorie Bogoslov, de sta pana astadzi la sfanta manastire la Stalina, ferecat cu argint si cu pietri scumpe.

XVI. Inceperea lui Despot-voda cum au fost de au agiunsu de au fost domnu. El n-au fost ruda lui Despot cel Mare, ce au fost sluga lui Despot. Si murind Despot, precum dzicu unii, la Venetie, iar altii dzicu ca au murit la Ram, s-au sfatuit cu cele slugi sa dzica ca el este nepot lui Despot, si sa imparta ei averea a lui Despot, si sa-i de lui toate scrisorili cate au avut Despot cel Mare si putine din averea lui. Iar ceelalta avere au impartit-o celelalte slugi. Si ase, marturisind catra venetieni ca-i este nepot lui Despot cel Mare, au credzut venetienii ca-i este nepot lui Despot. Si n-au luat nemica din averili lui Despot venetienii, ce toate averili lui Despot cel Mare au impartit-o slugile. Iar Despot ce au dzis ca-i este nepot au luat numai scrisorili si hrisovul cel de la Carol, imparatul nemtascu. Si cu acele scrisori au facut mestersug de au agiunsu de au fost domnu, precum scrie letopisatul.

XVII. De la a doa domnie a lui Alexandru-voda Lapusneanul au inceput domnii a sa asedza mai cu temei in scaon in Iasi. Si cand au purces de la Poarta cu a doa domnie, dzica sa-1 fie invatat turcii sa taie boierii, sa-i slabasca. Si pe cuvantul viziriului au taiat atata multime de boieri, si au triimis si au ales din curteni de tara, pre Racovitasti si pre Sturdzesti si pre Balsasti si pre altii multi.

XVIII. Ieremie-voda au fost pus multa avere la manastire la Sucevita, intr-un beciu supt curtile domnesti. Iara dupa moartea lui, vinit-au doamna cu ginerii ei din Tara Lesasca si au luat ace avere toata, de s-au dus cu dansa de au facut oaste in Tara Lesasca, si au vinit in Moldova. Care stau
tainele si pana astadzi desarte, unde au fost ace avere.

XIX. Cand au batut turcii pre Gaspar-voda la Tutora, introcandu-sa lesii inapoi, taiat-au un tatar pre Jolcovschii, hatmanul lesescu, langa Movilau, precum scrie si letopisatul. Numai tatarul nu l-au stiut ca este Jolcovschii, hatmanul lesilor. Ce dupa ce l-au omorat, au gasit ceasornicul, in
san, de aur cu diiamanturi. Si afland tatarul ca au fost hatmanul lesescu, sa fie dzis tatarul acela ca nu trebuieste sa traiasca omul in lume, daca nu va ave naroc, si sa fie giunghiiat sangur.

XX. Avand Radul-voda o fata din trupul lui, sa fie fugit cu o sluga, iesind pre o fereastra din curtile domnesti din cetatea Harlaului. Si s-au ascunsu in codru. Si au facut Radul-voda navod de oameni si au gasit-o la mijlocul codrului, la o fantana ce sa chema Fantana Cerbului, langa podul de lut. Deci pre sluga l-au omorat, i-au taiat capul, iar pre dansa au dat-o la calugarie, de-au calugarit-o.

XXI. Radul-voda facand nunta cu fiiul sau Alexandru-voda, domnul muntenescu, au luat pre fata lui Scarlat celui bogat de la Tarigrad. Care sa pomeneste intr-alt rand mai sus, ca au tinut Scarlat fata lui Ilies-voda celui turcit. Si avand fata lui Scarlat albata pre un ochiu, n-au avut
viiata buna cu Alexandru-voda. Si au trimis Scarlat ferman imparatescu de s-au luat fata de dupa Alexandru-voda, de au dus-o la Tarigrad, si au dat-o dupa un grammatic, anume Mavrocordat. Si acel Mavrocordat au facut pre Alexandru Ecsaporitul, si Alexandru Ecsaporitul au facut pre
Nicolai-voda, si Nicolaie-voda au facut pre Constantin-voda, careli au fost domnu aice la noi in Moldova in anii de la zidirea lumii 7242. Careli sa trage de pre stramoasa-sa neam din domnii cei vechi moldovenesti.

XXII.    Barnovschii-voda mergand cu multa gloata de aice din tara la Poarta, cu multi boieri si mazili si curteni, si cu di ceielalti mai prosti, si preoti si cu calugari, si mergand pe drum si poposind si sedzind la masa, au inceput a stranuta Barnovschii-voda des si tare. Iar boierii carii era
la masa cu BamovBchii-voda, dupa obicei: Sanatos, doamne, si pre voia marii talel. Iar pre urma, vadzind ca tot stranuta, un boier sa fie dzis: Viermi, doamne. Si cum i-au dzis viermi, doamne, au si tacut de stranutat.

XXIII.       Cand i-au taiat capul lui Barnovschii-voda, calul lui au si inceput a sari, cat n-au mai putut sa-1 tie comisul in mana. Si scapandu-l din mana, pe loc au cadzut de au murit. Si vadzind turcii, mult s-au mirat si au dzis: Nevinovat au fost acest om. Si au cunoscut pre Barnovschii-voda turcii, ca au fost drept, si s-au cait pentru ca l-au taiat. Si s-au giurat ca sa nu mai taie de acum domnu de Moldova. Numai letopisatul de aceasta nu scrie nimica. Iara oamenii ase vorbescu, ca au apucat unii dintru altii.

XXIV. Vasilie-voda, dupa ce au luat domnia de la Tarigrad, s-au rugat viziriului sa lasa tara de bir trii ani, si al triili anu sa de birul tarai o data, si pre turci pre carii or ave datorie in tara sa-i scoata, sa nu supere oamenii. Si i-au facut pre voie viziriul. Si dupa ce au vinit el in tara, la scaonul domniii, contas cu soboli n-au imbracat trii ani, ci numai cu hulpi. Si pe dzi numai o mierte de paine sa manca si doi berbeci si o ialovita la curtea domneasca. Cheltuiala putina, mai mult de doi galbeni pe dzi nu iesie. Si au facut carti de slobodzie in toata tara. Si nemica din tara n-au luat pana nu s-au plinit trii ani. Numai din desetina si din mortasipii, din gostina si din vama ce lua sa chivernisie. Iar pana in trii ani s-au umplut tara de oameni. Si au scos atunce pre tara fumarit, cite un leu de casa. Si au plinit atunce tustreli birurile de le-au trimis la Poarta. Si inca au ramas si lui Vasilie-voda o mie de pungi de bani dobanda. Atunce au triimis la Poarta poclon, de au multamit imparatului si viziriului si altor turci mari, blane de spinari de soboli pentru bine ce au facut de au asteptat tara. Care acest dar n-au fost nici de un folos tarai, ca au ramas obicei de da tara baraiamlac de atunce incoace in toti anii. De mirat lucru este ca au fost domnu Btrein si nu au fost grabnic la lacomie.

XXV, Tot atunce, cand au vinit Vasilie-voda in scaon, era niste joimiri moldoveni in Tara Lesasca si prada in multe randuri tara aceasta a Moldovii. Deci Vasilie-voda scrie la lesi, sa poronceasca oamenilor sai celor de oaste sa nu strice Tara Moldovii. Iara lesii sa mintuie de catra Vasilie-voda si dzice ca nu sunt lesi, ce sunt moldoveni aceie ce prada. Ce Vasilie-voda, vadzind ca-i dau acel raspunsu de la lesi, au ales si el putintei moldoveni de ai lui si au strigat in lefe oameni de oaste slujitori si i-au pornit a prada in Tara Lesasca. Deci moldovenii cei din Tara Lesasca ce strica si prada aice in tara, vadzind ase, au vinit toti la Vasilie-voda de s-au inchinat. Si au inceput si ei a prada in Tara Lesasca. Apoi lesii, vazindu ase, au inceput sa scrie cu banat la Vasilie-voda, iar Vasilie-voda raspundzind: Ceie ce prada tara me aceie prada si tara voastra. Si nu au tinut aice pre mult ace galceava, si s-au asedzat cu lesii Vasilie-voda. Si pre joimirii aceie i-au asedzat la margine slujitori. Numai pre doi, trii, ce era mai capetenii, neasedzindu-sa, i-au omorat. Si apoi s-au facut buna pace.

XXVI. La domnia lui Vasilie-voda ramasese o beizade a Radului-voda, tanar. Si au fost avut Radul-voda un turcu mare priieten la Poarta. Si sa ruga acel turcu viziriului totdeauna pentru acel beizade a Radului-voda, sa-1 faca domnu in Moldova in locul lui Vasilie-voda. Si poroncind viziriul sa-1 aduca sa-1 faca domnu, au dzis ca-i pre tanar, daca l-au vadzut viziriul. Si au dzis turcului sa mai astepte vreo doi, trii ani, si apoi 1-a face domnu la Moldova. Si au trimis pre acel turcu la Moldova viziriul cu o treaba, si sa vada si pre Vasilie-voda si tara cum este. Iara Vasilie-voda oblicisa, pentru acel turcu, ca-i este nepriietin si-i este stricata domnia despre acel turcu. Si au si rapedzit la Galati, si i-au iesit multime de slujitori inainte, si la Barlad, si la Vasluiu, si la Scanteie, si la Iasi inca si mai multi slujitori. Si la drum au poroncit si i-au iesit multime de plugari si tara inainte, de-i vide turcul. Si cum au sosit la gazda in Iasi, cum i-au trimis Vasilie-voda cinci mii de galbeni de aur. Si apoi, dupa ce s-au impreonat cu Vasilie-voda, poronca ce au avut acel turcu indata au plinit. Si stand la vorba cu turcul, Vasilie-voda au spus povestea cum ca el stie ca i-i domnia stricata despre dansul. Si i-au mai daruit si atunce la purces cinci mii de galbeni de aur. Si dupa ce au purces turcul, pe drum i-au mai trimis si alte cinci mii de galbeni de aur. Iar cand au agiunsu turcul la Tarigrad, i-au mai dat alte cinci mii de galbeni de aur, carii s-au facut preste tot doaodzaci de mii de galbeni de aur. Iar dupa ce au marsu turcul la viziriul de s-au impreunat, intrebandu-1 viziriul de Vasilie-voda, au inceput turcul a dzice viziriului: Bine ai nemerit, maria ta, de nu te-ai grabit sa-1 mazilesti pre acel domnu harnic si de treaba si putincios. Ca este multime de oameni in tara lui, si de l-ai fi mazilit, s-ar fi facut mare gresala, ca are niste slujitori multi si tara cu putere mare, si poate s-ar fi hainitu si ar fi vinit si el la o peire. Si acmu el stie ca vei maria ta sa-1 mazilesti si sa pui domnu pre ficiorul Radului-voda, si este in grije. Deci de vei socoti maria ta, sa faci surgun pre ficiorul Radului-voda, sa auda Vasilie-voda, si atunce ii va iesi grija. Deci viziriul indata au poroncit de l-au facut surgun, si s-au tamplat de au murit ficiorul Radului-voda in surgunie. Si s-au mantuit Vasilie-voda cu doaodzaci de mii de galbeni de aur si au ramas in pace. Ase tin turcii prietesugul, pentru voia banilor.

XXVII. Vasilie-voda, aproape de mazilie, au gresit lui Dumnedzeu, ca i s-au intunecat mintea spre lacomie, de au stricat manastirea Putna, gandind ca va gasi bani, si n-au gasit. Si s-au apucat sa o faca de' nou iarasi precum au fost, si nu i-au agiutat Dumnedzeu sa o faca. Ca au zidit-o numai din temelie din pamant pana la ferestri, si i-au luat Dumnedzeu domnia. Ca s-au sculat Gheorghie Stefan logofatul cu oaste asupra lui si l-au scos din domnie. Iar plumbul cu careli au fost acoperita manastirea Putna l-au luat cazacii lui Timus, a ginerelui Vasilie-voda, de l-au dus la cetate la Suceava, de au facut glonturi de pusca, sa apere cetatea Sucevii despre Gheorghie Stefan-voda. Ce stiu ca au aparat-o bine, ca s-au osandit si Timus pentru prada si jacurile ce au facut pe la sfintele manastiri. Si s-au pus si el capul de glontu, precum scrie letopisatul. Si pre urma au gatit manastirea Putna Gheorghie Stefan-voda, dupa ce au luat domnia, de este zidita precum sa vede acmu.

XXVIII. Dupa ce s-au dus Vasilie-voda la Poarta, l-au inchis turcii in Edicula. Si-1 parae domnul muntenescu si domnul moldovenescu si Racoti, craiul ungurescu, si sta tare asupra lui, sa-1 omoara imparatia. Si giuruie trii mii de pungi de bani. Iar Vasilie-voda is pierdusa toata nedejdea de viiata. Si s-au chemat toate slugile, cite ave pre langa dansul, acolo la Edicula si s-au impartit toata averea lor. Si le-au dzis, de a peri, sa fie averea acee a lor, iar de nu va peri, sa i-o de iaras inapoi. Si-s astepta numai ceasul, sa vie sa-1 omoara. Iara atunce viziriul au chemat pre toti pasii de era la Poarta imparateasca si au sfatuit cu dansii si li-au spus cum daruiescu trii mii de pungi de bani, ca sa-1 omoara pre Vasilie-voda. Si toti au sfatuit sa-1 omoara, numai unul dintre dansii au dzis ca multi bani sunt, dar la o imparatie o leafa nu agiungu bani si nu sunt multi. Si acest om poate-fi este trebuitoriu, de giuruiescu ei atate pungi de bani sa-1 omoara. Ca acest om sa cunoaste ca-i harnic. Si poate sa vie o vreme sa trebuiasca si sa slujasca imparatiii mai mult pretul decat trii mii de pungi de bani, indzacit decat giuruiescu ei. Si graind acel pase acel cuvant, au lasat toti dupa cuvantul lui. Si l-au iertat imparatia pre Vasilii-voda si l-au slobodzit din Edicula. Si dupa acee curund era sa-1 puie domnu. Iar n-au zabavit si au murit.

XXIX, Gheorghie Stefan-voda, cand era boieriu, murindu-i giupaneasa, au ramas vaduvoiu. Si talnind o giupaneasa saraca, frumoasa, tanara, anume Safta, de neamul Soiestilor, au timpinat-o pe drum mergand cu radvanul la Iasi. Si au poprit radvanul cu sila, si s-au suit fara de voia al in radvan, si au intorsu radvanul inapoi la casa lui. Si pre urma au priimit sie si s-au cununat cu dansul, care au agiunsu de au fost si doamna.

XXX. Gheorghii Stefan-voda, cand era logofat mare, au fost sedzind odata in divan cu toiagul in gura.    Iar lordachi Cantacuzino cel batran, vel-visternic: Ce dzici in fluier, dumneata, logofete? Iar el au raspunsu: Dzic in fluier, sa mi sa coboare caprile de la munte, si nu mai vin. El au raspunsu in pilda, si altii nu s-au priceput. Ca el astepta ostile unguresti sa vie de preste munte.

XXXI. Gheorghie Stetan-voda trecand cu oaste ungureasca prin Roman, sa scoata pre Vasilie-voda din domnie, iar un bivolar batran al lui au iesit inainte dintr-o carcima, fiind bat, in mijlocul targului. Si au inceput a rade si a bate in palme si a dzice: Dragul badii, Stefan-voda, mai bine iti sade in domnie decat in boierie. Ase sa mi te portii Iar Stefan-voda l-au intrebat: Ce ti-i voia, mai? Iar bivolariul au dzis: O bute de vin am negutat si n-am bani sa o platescu, sa beu pentru sanatatea marii tali si a ostii marii tali! Atunce Stefan-voda s-au zimbit a rade si au dzis la soltuzul: Pas' sa ti-o plateasca. Si au marsu de au baut butea ce de vin toata, cu sotiile lui cu cine au fost, si au platit soltuzul butea ce de vin.

XXXII. Gheorghie Stefan-voda, dupa ce au luat pre doamna lui Vasilii-voda din Suceava la mana lui si pre Stefanita-voda, pre fiiul sau, l-au insamnat la nas putintel, si predoamna au vrut sa-si rida de dinsa. Ce doamna lui Vasilii-voda l-au probozit si au inceput a-1 blastama si a-1 sudui si a-i dzice dulau fara de obraz, cum nu sa teme de Dumnedzeu, ca i-au fost domnu-sau stapan, si i-au mancat pita. Si ase i-au dat pace si o au trimis la Buciulesti de au inchis-o in curtile lui. Si i-au luat averea si multa spaima i-au facut.

XXXIII. Gheorghie Stefan-voda, dupa ce ai prinsu pre Toma vornicul Cantacozino in Suceava, l-au imbunat pana a aduce pre frate-sau lordachi Cantacozino din Tara Lesasca, cu giuramant, de la Camenita. Si apoi, prindzind pre amandoi fratii, i-au inchis pre amandoi fratii impreuna cu doamna lui Vasilii-voda la Buciulesti. Si acolo multa groaza le face, si umbla noaptea cu luntrea pre apa Bistritii, de-i sparie ca-i vor rasturna in Bistrita. Si le-au luat tot ce-au avut, si sate, si haine, si odoara, si bucate, si bani gata noaodzaci de mii de galbeni de aur unguresti. Si au trimis pre armasul cel mare, pre Habasescul, sa-i omoara. Ce Habasescul nu s-au grabit cu moartea. Si au scris in doao randuri Gheorghie Stefan-voda numai sa-i omoare, si tot n-au vrut sa sa grabeasca sa-i omoare. Iar al triile rind, scriind Gheorghii Stefan-voda la amnasul Habasescul numai sa-i omoara, si stand cartile gata pre masa, intru acel ceas au sosit un capitan din Tara Munteneasca, anume Usurelul, cu carti de la Constantin-voda Basaraba, domnu nou, poftind cu scrisoare pre Gheorghie Stefan-voda sa-i sloboada pre acei doi boieri, sa nu-i omoara. Iar de-i va omori, vor strica prietesugul, si sa fie gata de razboiu. Si Gheorghie Stefan-voda nu stie nemica de moartea lui Matei-voda. Ca, cum au murit Matei-voda, au si radicat domnu pre Constantin-voda slujitorii si boierii si tara. intru acel ceas au cadzut cu rugaminte Constantin postelnicul Cantacozino, frateli Tomii vornicului si a lui Iordachi vistiernicului, de au acris Constantin-voda Basaraba la Gheorghii Stefan-voda, precum s-au pomenit mai sus. Si capitanul acela, ce-au vinit cu cartile, intru o dzi si intr-o noapte din Bucuresti au agiunau in Iasi, i-au pus muntenii numai de atunce, Usurelul. Careli dupa acee multa mila au avut de la Cantacozinesti. Si ase cu aceasta tamplare i-au iertat Gheorghii Stefan-voda pre acesti doi boieri si li-au dat mosiile inapoi, iar alta nemica nu le-au dat ce le luasa.

XXXIV. Gheorghii Stefan-voda, dupa ce s-au dus in Tara Ungureasca, umblat-au pin multe parti de loc, ca sa-i de oaste, pe la nemti, pe la Iesi, pe la Moscu, pe la svedzi. Si au daruit imparatului moschicescu o cruce ferecata cu aur si cu pietri scumpe de patru sute de pungi de aur de bani, ca sa-i de oaste, sa vie in Moldova. Si tot l-au purtat cu voroave si nu i-au mai dat oaste, pana ce i s-au tamplat de au murit acolo la Moscu. Si pe urma i-au adus oasale lui in Moldova, in manastirea lui la Casen, de l-au ingropat.

XXXV. Iara pre doamna lui Gheorghii Stefan-voda, pe Safta, ce o luasa cu sila, precum s-au scris mai sus, o urfisa Gheorghii Stefan-voda, umbland prin tari streine, si au triimis-o in tara aice, pana a nu muri el. Si el s-au fost luat o slujnica tiitoare dintru aceli tari streine. Iar doamna Safta au trait aice in tara cu multa vreme ai dupa moartea lui Gheorghii Stefan-voda.

XXXVI. Fost-au luat Iordachi Cantacozino si Toma frate-sau toate mosiile Ceaurestilor, pentru ace prada ce le-au facut Gheorghii Stefan-voda, cu dreptate si cu giudecata. Dar mai pre urma s-au socotit Toma vornicul si cu frate-sau Iordachi visternicul de voia lor si le-au dat iar la neamu-
rile lui mosiile, la Ceauresti, sa le stapaneasca. Iara Racovitastii, nu sa stie din ce pricina au fost luat si eimosii de-a Ceaurestilor atunce si nu le-au mai dat inapoi, care mosii din neamul Racovitastilor si astadzi le tin de le stapanescu, satul Roznovul si alteli.

XXXVII. Ghica-voda, de neamul lui fiind arbanas, copil tanar au purces de la casa lui la Tarigrad, sa-s gasasca un stapan sa slujasca. Si cu dansul s-au mai luat un copil de turcu, iar sarac, din ostrovul Chiprului. Si mergand amandoi dempreuna la Tarigrad, multe vorbe bune au vorbit: de vor gasi pita, Ba sa caute unul pre altul. Si au dzis Ghica-voda: Tu esti turcu, poti sa agiungi sa fii om mare, si ce mi-i face pre mine atunce? Iar turcul au dzis atunce: De voi fi eu om mare, te voi face de vii fi mai mare in Chipru, giudecatoriu. Si mergand in Tarigrad, s-au
despartit unul de altul, sa-s caute stapani. Deci copilul cel de turcu au nemerit la un aga, ce era de curtea imparateasca. Si au slujit ase din stapan in stapan, pana au agiunsu de era pase. Si fiind pase sarac, ave un priietin musaip imparateacu. Si merge totdeauna la vorba acel musaip imparatescu. Si pre acee vreme sa tamplasa de era multe zorbale in Tarigrad, de nu sa mai pute asedza Poarta. Deci Chiupruliolul au dzis catra acel priietin musaip de casa imparateasca: De m-ar pune pre mine viziriu, as potoli eu zorbaleli aceste. Iar imparatului i sa suparasa cu zorbaleli, si sa miera ce va face, si intreba sfat si pre unul si pre altul. Si afland vreme acel musaip imparatescu, au pus imparatului ca este un pase sarac, si el dzice sa-1 pui maria ta vizir, ca a potoli toate gilcevile aceste, pre careli il cheama Chiupruliolul, Deci imparatul indata l-au adus si l-au pus viziriu. Si cum l-au pus viziriu, indata au si pus si au strigat oastea, si pre de alta parte au inceput a taie capetili celor vicleni, pana i-au spariiat, de au asedzat toate zorbaleli. Si au ramas viziriu laudat la turci, precum s-au vadzut si sa vede si pana astadzi neamul lui.

Iara Ghica-voda, intrand in Tarigrad, au nemerit la capichihaile moldovenesti de au slujit, apoi au vinit la Moldova cu negutitorie, apoi la Vasilie-voda, lipindu-sa de curte, fiind si Vasilie-voda tot de un neam, arbanas. Si vrand si Dumnedzeu, au agiunsu de au fost capichihaie la Tarigrad si vornic mare aici in Moldova. Deci timplindu-sa atunce, la vremea lui Gheorghii Stefan-voda, de au fost la Poarta au alti boieri, viziriul vadzandu-1 l-au si cunoscut cine este. Iar Ghica-voda nu-1 cunoste pre viziriul. Deci viziriul Chiupruliolul au si chemat pre haznatariul lui si i-au dzis in taina: Vedzi cel boieriu batran moldovan ce este la Divan ? Sa-l iei si sa-l duci la odaia ta, pana s-a radica Divanul, si apoi sa-1 aduci la mine in taina cum trebuieste. Iar Ghica-voda, dupa ce il luasa dintre ceielalti boieri, sa spariiasa tare, ca nu stie povestea ce este. Si dupa ce s-au radicat Divanul si l-au adus la viziriul, l-au indrebat viziriul ce om este si de unde este, si au dzis: Cunosti-ma pre mine, au ba? Iar Ghica-voda s-au spus de unde este de locul lui, iar a cunoaste pre viziriul nu-1 cunoate. Atunce viziriul Chiupruliolul s-au spus si au dzis: Tii minte ce am vorbit cand viniiam amandoi pre cale? Si au dzis: De ai uitat tu, dar eu n-am uitat, si iata ca te voi face domnu in Moldova; numai sa taci malcom. Iar Ghica-voda au si marsu de i-au sarutat mana si s-au rugat atunce pentru stapanu-sau, sa-1 lasa sa fie domnu, sa nu-1 mazileasca. Iar vizitiul au raspunsu: Acmu deodata il las sa fie, iar mai pre urma cuvantul mieu gios nu l-oi lasa, ce te voi face pre tine, Si pre urma, chemand la Poarta pre Gheorghii Stefan-voda, si nevrand Gheorghii Stefan-voda sa marga, au pus pre Ghica-voda domnu in Moldova, dupa cum scrie letopisatul. Ase au fost povestea iesirii acestor doi oameni, Chiupruliului viziriului si Ghicai-voda, ca unde este voia lui Dumnedzeu sa biruiescu toate f irili omenesti.

XXXVIII. Stefanita-voda, ficiorul lui Vasilie-voda, fiindu domnu tanar dezmierdat si inimos, de multe ori iesind cu boierii la primblari, pune de lua friile din capeteli cailor boierilor si le da chiot cailor, de cade boierii gios de-s sfarma capetile, cit sa ingrozise boierii a mai merge cu
dinsul cu cai buni la primblari.

XXXIX. Stefanita-voda vrand odata sa scoata fumarit pe tara cite sase orti de casa, si inainte vreme era obicei de da numai cate un leu de casa, iar Toma vornicul si cu Iordachi, frate-sau, Cantacozinestii nu-1 lasa sa-1 scoata mai mult decat un leu si-i dzice sa nu faca obicei nou, ca nu-i bine. Iar Stefanita-voda indata s-au maniiat si au scos hamgeriul si s-au rapedzit sa de intr-insii, si ei au fugit din casa afara. Macar ca acei boieri era greci, dar sa pune tare pentru tara si pentru obicei nou sa nu sa faca, cit obiceiele cele noao fac rasipa tarilor si peire domnilor.

XL. Audzind aceste fapte rale Vasilie-voda, tata-sau, la Tarigrad, nu-i pare bine si-i scrie de multe ori sa sa lasa. Si de nu ar fi murit, era numai sa-1 scoata din domnie pre fiiul sau, sa vie el domnu in Moldova, ca cunoste ca nu va procopsi fiiul sau in domnie, Stefanita-voda.

XLI. Era un boier, anume Neculai Milescul Spatariul, de la Vaslui de mosia lui, pre invatat si carturar, si stie multe limbi: elineste, sloveneste, greceste si turceste. Si era mandru si bogat, si umbla cu povodnici inainte domnesti, cu buzdugane si cu palose, cu soltare tot sirma la cai. Si lui Stefanita-voda ii era pre drag, si-1 tine pre bine, si tot la masa il pune, si sa giuca in carti cu dinsul, si la sfaturi, ca era atunce grammatic la dansul. Iar cand au fost odata, nu s-au saturat de bine si de cinstea ce ave la Stefanita-voda, ce au sedzut si au scris niste carti viclene, si le-au pus intr-un batu sfredelit, si le-au trimis la Constantin-voda cel Batran Basaraba in Tara Lesasca, ca sa sa radice de acolo cu osti, sa vie sa scoata pre Stefanita-voda din domnie. Iar Constantin-voda n-au vrut sa sa apuce de acele lucruri ce-i scrie, ce s-au sculat si au trimis batul acel sfredelit cu arti cu tot inapoi la Stefanita-voda, de le-au dat. Deci Stefanita-voda, cum au vadzut batul cu cartile, s-au pre miniet si l-au si adus pre acel Nicolai Milescul inaintea lui, in casa ce mica, si au pus pre calau de i-au taiat nasul. Scotand Stefanita-voda in graba hamgeriul lui din brau, au dat de i-au taiat calaul nasul. Si n-au vrut sa-l lasa pe calau sa-i taie nasul cu cutitul lui de calau, ce cu hemgeriul lui Stefanita-voda i-au taiat nasul. Dupa acee, Nicolai Cirnul au fugit in Tara Nemtasca si au gasit acolo un doftor, de-i tot slobodzie singeli din obraz, si-1 botie la nas, si ase din dzi in dzi sangele sa inchega, de i-au crescut nasul la locu, de s-au tamaduit. Iar cand au vinlt aice in tara, la domniia lui Iliies-voda, numai de abie s-au fost cunoscut nasul ca-i taiat. Numai tot n-au asdzut in tara mult, de rusine, ce s-au dus la Moscu, la mareli imparat, la Alexii Mlhailovici, la tatal marelui Petru imparat, carele au vinit la noi aice in Moldova. Si pentru invatatura lui au fost terziman imparatului si invata si pre fiiul imparatului, pre Petru Alexievici, carte. Si era la mare cinste si bogatie. Si l-au trimis imparatul Alexii Mihailovici sol la mareli imparat al chitailor, de au zabavit la Chitai vreo doi, trii ani. Si au avut acolo multa cinste si dar de la mareli imparat la chitailor, si multe lucruri de mirat au vadzut la ace imparatie a chitailor. Si l-au daruit un blid plin de pietri scumpe si un diiamant ca un ou de porumbu. Si intorcandu-sa pe drum inapoi, s-au timplat de au murit imparatul Moscului, pre anume Alexii Mihailovici, iar senatorii de la Moscu i-au iesit intru intimpinare, si i-au luat aceli daruri si tot ce au avut, si l-au facut surgun la Sibir. Si au sedzut cativa ani surgun la Sibir.Iara mai pre urma, radicindu-sa Petru imparat, fiiul lui Alexii Mihailovici, carele au vinit aici in tara, in Moldova, de s-au batut cu turci la Prut, la Stanilesti, din gios de Husi, in tinutul Falciiului, agiuns-au Cirnul din Sibir cu carti la dinsul, la imparatul Petru Alexievid, de i-au facut stire de toate ce-au facut si cum este surgun.

Atunce Petru Alexievici imparat indata au chemat senatorii si au intrebat dzicind: Unde este dascalul mieu cel ce m-au invatat carte? Acmu curund sa-1 aduceti. Si indata au rapedzit de olac si l-au adus la Petru Alexievici, imparatul Moscului, in stolita. Si l-au intrebat ce-au vadzut si ce au patit, si i-au platit lucrurile toate acele de la senatori ce-i luasa, pana la un cap de ata, si diiamantul cel mare. Si Imparatul, dupa ce l-au vadzut, s-au mirat si l-au dat in haznaoa ce imparateasca, iar Cirnului i-au dat optdzaci de pungi de bani. Si l-au luat iara in dragoste si in mila si l-au pus iar sfetnic.

Si cand au ras barbeli, imparatul, a moscalilor, atunce cand s-au schimbat portul, atunce sangur imparatul i-au ras barba cu mana lui. Si au trait Cirnul pana la a doa domnie a lui Mihai-voda Racovita, si atunce au murit. Care mare cinste i-au facut imparatul la moartea lui si mare parere de rau au avut dupa dansul, ca era trebuitoriu la aceli vremi.

Ramas-au acelui Cirnu ficiori si nepoti, si au agiunsu unii de au fost polcovnici spre slujba ostirii. Ca sa insurasa acolo, de luasa moscalca. Si s-au mai dus dupa dinsul de aice din Moldova trii nepoti de frate, de sa asedzase si ei pe linga unchiu-sau. Si acele ave mila de la imparatie, ei acolo au murit.

XLII Stefanita-voda dzicu unii ca pentru vrajmasia lui si supararea ce face boierilor, atunce la Tighine, la Bender, cand s-au bolnavit, sa fie murit de otrava. Dar adevarul nu sa stie, ca letopisatul nu scrie nemica de acest lucru.