I. Preliminari.

De mult doream sa vad sfanta Rusie, tara pravoslavnica.

Odata ma si hotarisem ca din Berlin, unde ma aflam intr'o vara, sa ma reped la St. Petersburg si la Moscova, pentru a avea o mica idea macar despre aceste mari centre de cultura moscovita, cum multi dela noi, cand vor sa cunoasca Franta, merg deadreptul la Paris si de acolo se intorc deadreptul in tara, fiind convinsi ca acum cunosc Franta.

Dar atunci intentiile mele cele bune fura paralizate prin holera ce isbucnise la Petersburg. Nu ca ma tem de aceasta epidemie, doar si anul acesta era holera in Rusia, bantuind mai ales partile de Sud, Odessa, Rostow, etc., fara ca aceasta sa ma impiedece ca sa ma duc si sa incep calatoria tocmai prin regiunile contaminate. Atunci insa, din cauza epidemiei, se infiintase la hotarul german o carantina de 10 zile, si sa pierd zece zile de geaba numai pentru a vedea acele doua orase, era prea mult. Ar fi costat, vorba aia, ata mai mult decat fata.

Amanasem deci executarea planurilor mele pentru un moment mai oportun. A face un tur mai intins prin vastul imperiu rusesc, fie chiar numai prin partea lui europeneasca, prezinta mai multe dificultati decat a calatori in orice alta tara din vechiul nostru continent.

In celelalte tari, ori unde te duci, poti sa rasbati cu limba franceza, cu nemteste sau cu englezeste. Toata Europa e cutreerata mereu in lung si in larg de turisti apartinand mai ales celor doua din urma nationalitati. Lumea s'a deprins cu ei, si acei cari prin meseria lor vin mai des in contact cu dansii, au prins, de bine de rau, cate ceva din limbile lor. Astfel in Italia, in Svitera, in tarile scandinave, la Constantinopol si chiar la Pireu[1], ori unde, gasesti oameni din popor, hamali, birjari, portari, conductori etc., cu cari te poti intelege in unul din aceste idiome. Si nu numai in orasele mari, dar si in regiuni mai laturalnice.

In Rusia insa niet. Acolo nu vin turistii din Apus. Si chiar de ar veni, mojicul rus e prea greoi ca sa invete asa cu una cu doua cateceva din limbile strainilor. N'ai deci cu cine, nici cum sa te intelegi. Chiar in clasele mai inalte cunostintele linguistice par in genere a fi destul de modeste..

In celelalte tari, daca nu dai de nimeni care sa te priceapa, tot poti s'o scoti la capat, si fara ca sa cunosti limba locului. Mai toate limbile europene se scriu cu literile latine. Astfel citesti usor, imediat. Si dupa ce ai citit, cuvantul incepe sa-ti arate un oarecare sens, iti evoca ceva similar in propria ta limba. Ghicesti, si de multe ori chiar pricepi. Asa se intampla in special cu limbile latine. Dar altfel sta lucrul in Rusia. Caracterele si literile rusesti sunt cu totul diferite de ale noastre. Greu, foarte greu descifrezi cate un cuvant. Si dupa ce cu chiu cu vai l-ai descifrat, aceasta nu-ti ajuta la nimic, fiindca nu-ti evoca nici un cuvant, nici un sunet similar din propria ta limba. Chiar daca reusesti a ceti, nu pricepi nimic.

O alta imprejurare agravanta, care contribueste a ingreuia, si deci a impedeca calatoriile de placere in Rusia, impingand grosul turistilor internationali in spre alte directiuni, este ponosul cu paspoartele.

Nu ajunge ca sa ti-l vizezi la o Legatie sau la un Consulat rusesc. Nu ajunge ca sa-l arati la fel de fel de autoritati inainte de a putea pune piciorul pe pamantul moscovit. Eu unul, de pilda, am fost cercetat in aceasta privinta la agentia vapoarelor rusesti la Galati si de capitanul vaporului. Nu ajunge atat. Dupa ce ai intrat in sfarsit in imparatia Tarilor si ai tras la otel, indata ti-l cere dela otelier pentru a-1 depune la politie, unde ramane ca un fel de zalog pana ce pleci de acolo, cand atunci numai ti-l da inapoi, cu vizarea administratiei locale. Si aceasta se repeta in fiecare loc, unde te opresti. Iar daca pleci fara pasport, te trimite inapoi ca sa-l iei, sau, daca pasportul n'are viza unei autoritati din ultima localitate, iarasi te inapoieaza, ca sa o obtii. Ce plictiseala! Si ce simtire neplacuta de nesiguranta sa te plimbi intr'o tara cu desavarsire straina, fara ca sa ai cu tine documentul principal de legitimare. Par'ca cu asemenea masuri vexatorii Rusii o sa impedece elementele rele sa patrunza in tara lor. Doar tocmai criminalii au paspoartele cele mai in regula si observa mai minutios toate prescriptiile politiei.

Aceasta continua supraveghiare a politiei iti aminteste ca, oriunde te afli in sfanta Rusie, esti aproape de Siberia, intr'o buna dimineata, oricand, par'ca te poti trezi pe drum, - fara voia ta, - spre aceste tinuturi ospitaliere[2]. Tara noastra e mica. Nu se poate pune cu giganticul nostru vecin. Sa zicem ca in asemenea imprejurare o sa se reclame pe calea diplomatica. Pana a se face cercetari - daca reclamatia nu se pune simplu la dosar - si pana te ajung cercetarile, trece vreme lunga si ai inghitit multe. Rusia e mare si tarul e departe, zice dictonul rusesc.

Toate aceste consideratiuni Ia un loc ma facusera sa-mi dau seama ca nu e bine a face excursiunea in Rusia singur, si sa aman lucrurile pana ce s'ar ivi o ocazie favorabila.

Aceasta ocazie se prezentase acum.

Facusem, pe vremuri, prin Spania, cunostinta unui domn, un german din Lipsca, care era atunci, si este si azi, presedintele unei asociatiuni private, unui club care in fiecare an aranjeaza si face mai multe calatorii in toate partile Europei si chiar mai departe. Anul acesta programa pentru vara cuprindea o excursiune prin Rusia, cu vizitarea Crimeei, Caucazului, Armeniei, Moscovei si St. Petersburgului. Expeditia era sa inceapa la Odessa, in ziua de 3/16 Iulie.

Iata ocazia asa de mult asteptata. Sa mergi intr'o companie mai mare, totdeauna insotit de cineva care cunoaste locurile si care stie nemteste si ruseste; sa faci un itinerar dinainte studiat, elaborat, combinat si pregatit; sa calatoresti cu concursul asigurat dinainte al administratiei locurilor pe cari ai sa le vizitezi, si avand si concursul acordat din-nainte al reprezentantilor diplomatici si consulari germani - lista exacta a calatorilor ce compuneau societatea noastra, fiind comunicata, inainte de plecare, guvernului imperial din St. Petersburg, ambasadei germane de acolo si guvernatorului din Tiflis-, toate aceste conditiuni exceptionale iti dau siguranta ca ai sa vezi tot ce e demn de a fi vazut si se poate vedea, si aceasta in conditiile cele mai bune. Calatorind in asemenea imprejurari, iti deschizi ochii, urechile si mintea in plin, fara nici o restrictie tulburatoare, si astfel primesti impresiile mai vii si mai adevarate.

Ma hotarii dar sa cer amicului permisiunea de a merge si eu cu dansii, si fui acceptat.

Nu e vorba. As fi dorit sa vad inca, pe langa acele doua capitale ale Rusiei Kievul, orasul sfant, si Varsovia cea eleganta. Dar in schimb era sa vad Caucazul, Armenia, muntele Ararat si manastirea Etsmiadzin, unde patriarhul armenesc isi are resedinta. Era deci compensatie cu belsug.

II. Dela Bucuresti la Odessa.

Calatoria incepand la Odessa, trebuia sa fiu acolo in ziua hotarita. Decisei sa ma duc la locul de intrunire prin Galati, si de acolo cu vaporul. Aveam astfel ocazia sa revad prietenii de pe malul Dunarii si pe insusi batranul Ister. Vapoarele plecand din Galati la Odessa in fiecare Luni, Mercuri, Vineri so Sambata, eram silit sa plec din Galati cu vaporul de Mercuri 30 Iulie st. v., caci nu era prudent sa plec cu cel din urma, Vineri, putandu-se, cu masurile contra holerei, intampla multe incidente cari sa intarzie sosirea la Odessa pana dupa plecarea clubului din acea localitate. Era si de dorit sa am vreo doua zile pentru orasul Odessa.

Asa dar, gratie amabilitatii sefilor si a colegilor, in dimineata zilei de Dumineca, 28 Iulie st. v., am plecat din gara de Nord.

La Galati am profitat de ocazie spre a vedea vaporul Carolus Primus, frumosul si elegantul iaht al Comisiunii Europene al Dunarii, precum si monitorul Lascar Catargi, un vas puternic si impunator, cu care ne putem mandri. In treacat am auzit la biserica Sf. Neculai un cor intr-adevar bun, cu un bun material vocal si bine condus, care ar putea sa-si tina rangul chiar langa corurile din biserica Kretulescu sau Domnita Balasa din capitala.

Vaporul Rus trebuia sa plece la 8^l/₂ dimineata. La 8 am fost la debarcader. Dar, desi vasul sosise de cu seara in port, nu era acostat inca la agentia ruseasca. Era retinut la carantina pentru aplicarea masurilor prescrise de serviciul nostru sanitar. In sfarsit, la 9^l/₂ trase la pontonul rusesc si la 11 plecaram din Galati.

Era un vas frumos si spatios, cu saloane elegante si cabine bune; si masa a fost la inaltimea generala. Opriram la Reni, unde multi pasageri s'au dat jos spre a merge de acolo cu trenul la Odessa.

Aci s'a facut revizuirea paspoartelor si a bagagielor, considerandu-se ca in acest punct vaporul a intrat in apele rusesti. Toti am trebuit sa parasim vasul si sa ne adunam intr'o sandrama de lemn construita pe pontonul debarcaderului. Acolo s'au adus si toate lucrurile, si acolo a urmat cercetarea vamala si inspectarea paspoartelor. Procedarile respective purtau marca vadita a unei oarecare bunevointe, si chiar de urbanitate. Am stat astfel doua ceasuri la Reni. Dar in schimb la Odessa am fost imediat dupa acostare liberi sa intram in oras, fara nici o alta formalitate. Am mai facut apoi halte la Ismail, Chilia si Valcov, localitati pe cari cetitorii Anuarului S. T. R. le vor cunoaste din descrierea expeditiei de canotagju de la Galati la Sulina prin bratul rusesc al Dunarii. La 12 noaptea am intrat in mare. Am stat pe punte pana la orele unu si jumatate, apoi, cam cu regret, m'am dus de m'am culcat. A doua zi de dimineata la 6 ore am fost la Odessa, sau Adiessa, dupa cum pronunta Rusii.

III. Odessa.

N'am sa descriu aci acest oras. Multi de la noi au si fost acolo, mai ales din partile de dincolo de Milcov, si in special din Iasi, pentru cari regiuni baile de mare si de namol au fost pe vremuri, inainte de Constanta si Techirghiol, vilegiatura de predilectie. Eu unul, cum am mai spus-o alta data, n'am nici pretentia, nici vocatiunea sa scriu un guide pentru cei ce dupa mine ar voi sa calatoreasca prin Rusia. Voiesc numai sa povestesc simplu si pe sleau observatiile, impresiile si, eventual, pataniile mele personale. D'altmin-trelea, cei doritori de informatiuni mai precise, n'au decat sa consulte vr'un manual de geografie, vr'o enciclopedie sau pe Badeker.

Privit din mare, cum sosesti cu vapor, aspectul Odessei e foarte frumos. Orasul se afla pe o inaltime de vreo 50 metri deasupra nivelului apei. Costisa care duce de la oras la port e acoperita de verdeata, fiind utilizata pentru o gradina publica. Astfel, venind din mare, vezi deasupra cladirilor portului o zona verde si deasupra ei, in zarea luminei, palaturile somptuoase cari se insira dealungul bulevardului Nicolae, marginea platoului pe care e asezat orasul. Comunicatia directa intre port si oras se face in aceasta parte prin o scara larga, monumentala, care in vreo 200 trepte si vreo 9 terase duce de la bulevard drept la cheiu. Mai este, langa scara, si un drum de fer en cremaillere, de data, negresit, mai recenta.

Orasul e nou. Dateaza din timpul marei Ecaterina si a lui Potemkin. Fundatorii au fost ducele de Richelieu, pe atunci guvernator al locului, si amiralul de Ribas, ambii Francezi. De aceea planul general e bine conceput si toate stradele sunt largi si drepte.

Marea imparateasa are un maret monument in centrul orasului. Si colaboratorii ei au fost onorati in acest mod.

Am tras la Hotel d'Europe ce-mi fusese recomandat. Ziduri enorme, camere si coridoare foarte spatioase; o profuziune de spatiu cu care nu suntem deprinsi la noi in Bucuresti. Curatenie perfecta, masa buna. Sobele mari din camere 'ti arata ca te gasesti in imparatia ernei. Obloanele insa de facut foc sunt afara, in coridor, astfel ca diferitele manipulatiuni ale incalzitului nu supara pe calator. Acelas obiceiu l'am regasit in toate celelalte oteluri, afara de orasele mari, unde otelurile mai de seama sunt inzestrate cu incalzire centrala.

Plecarea din Odessa fiind fixata pentru ziua de 3/16 Iulie, aveam la dispozitie doua zile si mai bine. Am profitat de acest timp spre a cutreera orasul in toate directiile. Am si facut bai de mare, de doua ori la Langeron si odata in apa extrasarata dela Kuyalnik Liman. Saratura acestui iaz e asa de tare incat aproape te poarta apa, si numai cu greu te cufunzi. Apa fiind, inaintea erei actuale, in comunicatie cu marea, in urma, cand comunicatia s'a intrerupt si limanul a ramas un lac izolat, apa incetul cu incetul s'a diminuat, iar sarea s'a concentrat. E acelas fenomen ce se observa la noi la Techir-Ghiol. Ca si la noi fundul limanului, o mocirla neagra, serveste pentru bai de nomol, tot asa de cautate in Rusia ca la noi acele de langa Constanta si Braila. Mai este, in cealalta directie, un alt iaz, Tsadsibeiski Liman, dar n'am fost acolo. Nu mai ajungea timpul.

Printre edificiile orasului se disting teatrul, catedrala, palatul postal, cu o sala centrala uriasa, inalta de trei caturi, halele, cari aci se cheama bazar si cari intr'un colt poarta la parete icoane si candele; apoi bursa. Aceasta din urma e construita intr'un stil mauresc, cu o sala imensa tinuta in acelas stil, de o eleganta bizara.

A mai fost la Odessa si o expozitie agricola si industriala. Par'ca e un ce facut cu tot dinadinsul, sa nu pot calatori in strainatate fara sa dau de o expozitie. Mi-am facut datoria si m'am dus s'o vad. Nu se poate compara cu a noastra din 1906. Vehiculele publice cele mai uzitate in Odessa sunt niste trasurele, niste gabriolete mici, fara cos, foarte joase, foarte inguste, inhamate cu cate un cal. Vizitiii poarta un caftan de postav albastru, de dril alb in timp de vara, si o palarie de pasla tare, lata, joasa, cu marginile incovoiate, de par'ca e un joben turtit. Drept biciu, nagaica, adica cnutul scurt rusesc. Cateodata cnutul n'are coada, ci este legat deadreptul de capatul haturilor, cari atunci servesc drept coada. Exista asemenea droski si cu cos, dar atunci tariful e nitel mai ridicat. Birjute fara cos am vazut numai la Odessa. In toate celelalte orase droski erau cu cos.

Mai exista un alt mijloc de locomotiune cu tractiune cavalina-motorul de ovaz se chiama calul in limbajul automobilistilor-acest vehicul e lineica. E foarte raspandit in toata Rusia. Lineica este in principiu o scandura pusa pe patru roti, pasagerii asezandu-se pe scandura dos la dos. Seamana cu fly din Scotia. Sunt unele lineici mai primitive, altele mai complicate, mai dichisite, dar sistemul e acelas.

La Odessa am vazut la unele dame niste palarii inca mai apelpisite, mai monumentale, mai arhitecturale, mai piramidale[3] chiar decat acele ce ne este dat sa admiram (?) pe stradele Bucurestilor. Am vazut si madame cu rochia impiedecata, entravee. Toate ca toate. Pricep ca taranul sa-si lege vitele la picioare ca sa nu fuga pe camp. Dar ca femeile sa-si lege ele insasi picioarele de nu pot umbla ca lumea, ne cum sa se urce intr'o trasura,-precum de palarie nu pot intra in vagon sau tramvaiul;-ca ele insasi sa-si aplice tratamentul epelor si al vacilor, asta nu pricep. Moda e o tirana dupa cum a zis un scriitor de spirit, care dicteaza chiar sexului frumos, facandu-1 sa se uriteasca si sa se faca ridicol. Mai departe, in calatoria mea, n'am mai dat de astfel de caricaturi. La Alupca, Livadia si Yalta, cari sunt, pentru a ma servi de o romaneasca de ziarism modern, plajele fasionabile ale Imperiului, cucoanele si fetele isi pun pe cap niste palarioare cari nici nu sunt palarii, ci un simplu rondel de materie moale, albe, confectionate in Caucaz. Cu cate o floare, cate o funda ori panglicuta, toata gateala e gata. Sau pun pe cap un simplu val ori fichu; il inoada la urechi si lasa capetele sa fluture libere, ori le fixeaza pe bust sau talie. E modest si gratios. Tot simplicitatea de bun gust e eleganta cea mai mare.

Cersetoria este aci infloritoare. La fiecare colt de strada ti se intind maini. La intrarea bisericilor si inauntrul lor te asalteaza in masse compacte. Daca 'ti iei masa pe o terasa langa ulita, nu poti manca in liniste. O nostimada de notat este ca unii din nobila breasla a cersetorilor se aseaza frumusel pe un scaun pentru a-si exercita meseria. Altii suna in clopotel spre a forta atentia trecatorilor, Pe vaporul care ne-a dus la Sevastopol, o femeie, nu prea batrana, si nici prea rau imbracata, dar umbland cu carja - in aparenta - cersea printre pasageri, calatorind cu noi; sau, mai bine, calatorea spre a cersi, cum artistii calatoresc spre a da reprezentatii, fac turneuri. Trebue sa recunosc ca cersetoria e mai bine organizata in Rusia decat la noi. Poate ca exista si sindicate.

Ori unde te duci, dai de ceva nou. Am bagat de seama aci un mod original de a pune stalpii telegrafici. Stalpul nu se infige in pamant, pentru ca sa nu putrezeasca, ci in pamant se bat cateva capete de sine vechi, de cale ferata, si intre acestea, la o distanta oarecare deasupra solului, se fixeaza stalpul de lemn. Lucrul e inteligent si practic. Am mai vazut astfel sine intregi, stand in pamant, si purtand sus numai un capat de stalp de lemn cu sarmele telegrafului. Acest sistem pare a fi dominant in Rusia pe toate liniile de drum de fer mai secundare.

IV. Dela Odessa la Sevastopol.

In ziua de 3/16 Iulie, la amiazi, au sosit cu trenul ceilalti membri ai clubului, cari, cu toate vestile de holera, nu s'au temut de a face excursiunea proiectata. La orele cinci ne-am dus de ne-am instalat pe vapor. Purta numele imparatului Nicolae. Lume enorm de multa si munti de bagaje. Vaporul era asa de ticsit, incat abia puteai sa te misti si trebuia sa pandesti ca un loc pe banci sa devina liber pentru ca sa poti sedea jos. Am si plecat cu o intarziere de peste o ora, si poate jumatatea pasagerilor de clasa intaiu nu mai aveau cabine, ci petreceau noaptea cari pe canapele, cari pe banci, cari pe fotoliuri sau scaune.

Mi-am adus aminte de trenurile noastre in sezonul vacantelor, si mai cu seama de trenurile spre capitala in ultima zi a vacantelor scolare. Aceeasi imbulzeala extraordinara si aceeasi periodicitate a afluentei anormale, caci din tot sudul Rusiei lumea pleaca in Crimeea spre a petrece si a face bai de mare - doar e Riviera ruseasca. - Deci, cand vine sezonul, publicul calator deodata se inmulteste, debordeaza. Lucrul se stie, si, ca la noi, nu se iau masuri in consecinta.

Directia clubului se ingrijise la timp. Cateva din cabinele cele mai mari erau rezervate pentru noi, si aveam fiecare patul nostru.

Vaporul era de altmintrelea mare si elegant. La clasa I paretii salonului de mancare erau imbracati cu marmura, o asemenea decorare pare deplasata, caci o corabie nu e un edificiu de piatra.

La inceput marea a fost cam agitata. Efectele leganarii vaporului asupra pasagerilor, mai ales din partea cea frumoasa, fura dezastroase. Chiar pe scara, care conducea la cabine, se vedeau urmele. Cabina unde era sa dorm eu, fiind situata jos, langa apa, fereastra trebuia tinuta inchisa toata noaptea din cauza valurilor. Aerul era gratie si concursului bolnavilor din cabinele de prin prejur, infect, amintindu-ti salile noastre de sedinta in timp de post. M'am culcat tarziu si m'am sculat des de dimineata.

A doua zi, Duminica in 4/17 Iulie, pe la orele 6 a. m., am stopat putin la Eupatoria. La 11 am luat un dejun excelent pe bord si la amiaza am ajuns la Sevastopol.

V. Sevastopol.

Aci toate iti vorbesc de rasboiul din 1854-56, si, in parte, de un eveniment mai recent, de rasvratirea in marina ruseasca din Marea Neagra, in cap cu echipagiul cuirasatului Kneaz Potemkin.

La marginea orasului se ridica dealul Malacov, de glorioasa dar sangeroasa memorie. Apoi mai departe vezi satul Inkerman si colinele dela Alma, faimoase prin macel si groaza. Mai departe inca se zaresc dealurile dela Balaclava, iarasi amintind un episod crunt din acel cumplit rasboiu. Ori in cotro privesti dai de monumente comemorative, de pietre mortuare, de morminte. Au cazut aci de ambele parti nu mai putin de doua sute de mii de oameni. Cate morminte comune, unde rezultatul hecatombelor a fost ingropat,cu gramada, mortii asvarliti in groapa colectiva, unii peste altii, fara distinctie de nationalitate, fara nici un discernamant, fara ca sa se mai stie cine zace in acel colt de pamant. Mormane de carne omeneasca, putrezind la o lalta. Asa, intr'un loc in imprejurimile Malacovului, impresurat de o mica bucata de zid si inseninat prin o simpla cruce,la mijloc, zac patru mii de morti, Rusi si Francezi, impilati acolo buluc, amici si inamici unii cu altii, toti la un loc, asa cum cazusera, impacati prin moarte. Pretutindinea cimitire. E o imensa necropola.

Desi invinsi la urma in aceasta incaerare gigantica, Rusii au rezistat mult timp cu energie si vitejie, gratie geniului generalului Totleben si curagiului neabatut mai ales al amiralului Nachimov si al amiralului Kornilov care, ranit mortal, a strigat cu ultima sa suflare "aparati Sevastopolul". Rusia, in recunostinta sa catre acesti eroi, le-a ridicat acolo, la Sevastopol, fiecaruia cate un superb monument.

Spre a pastra mai bine amintirea acestor timpuri de grea cumpana, s'au conservat si se conserva si azi neschimbate unele din fortificatii, asa cum au fost atunci.

Ca o amintire mai aproape de timpul actual si de un interes mai direct pentru noi, vezi cazarmele unde se tineau marinarii rasvratiti, tot intacte in starea lor de atunci-au fost scoase din serviciu-si se arata locul de unde s'a tras cu tunuri asupra lor.

Dupa ce vizitaseram tot ce este de vazut la Sevastopol, am facut o excursiune la Baktsi-Sarai Aceasta este fosta resedinta a Khanilor tatari. Este si acuma centrul populatiei tatare, cu trasaturile ei caracteristice de mongoli, foarte numeroasa inca in Crimea. E situat la vreo 30 kilometri de Sevastopol si este astazi statie de drum de fer pe linia St.-Petersburg-Sevastopol. Prima statie este Inkerman, teatrul celebrei batalii. Langa statie o biserica taiata in stanca dealului, si multe vizuini scobite in parelele de piatra a dealului, servind, pe vremuri, de locuinte calugarilor si altor fete de oameni.

Mai exista la Baktsi-Sarai palatul Khanilor, pe care Rusii il conserva in starea sa de odinioara. Chiar mobilierul este original; aminteste prin simplitatea sa mobilierul vechilor noastre curti boeresti, pana si in felul si stilul lui. De unul din ultimii Khani suverani dela Baktsi-Sarai se leaga istoria frumoasei sclave care in urma a devenit contesa Potocki, a carei frumusete extraordinara a fost eternizata printr'un cunoscut portret. O mica fantana de marmura, unde apa curge in multe stropuri subtiri, e pusa de legenda in legatura cu frumoasa detinuta si poarta numele de lacramile contesei Potocki. Se arata pe cimitirul Khanilor si mormantul aceluia care in zadar cauta sa castige iubirea ei.

In palat se afla si o sala de justitie, o incapere destul de mica, cu o estrada unde sedeau judecatorii, si o loja cu grilagiu, de unde puteau asista sultanele si, cand avea pofta, insusi Khanul, fara sa fie vazuti, nici observati. Alaturi de aceasta sala e o incapere inca mai mica, jumatate sub pamant, unde, la caz, inculpatii fura cercetati. Atata era, in acele timpuri, palatul de justitie din resedinta Khanilor.

Incolo tot palatul e de un stil oriental cam primitiv, cu sali mici si joase, cu balcoane, feresti grilate, gradini si fantani.

Orasul, si el foarte primitiv si murdar, are numai doua hanuri, situate in fata unul de altul. In unul din ele am luat masa la amiaza si seara. Ambele mese se compuneau din bucate rusesti, ca borsul, si bucate tataresti, ca faimosul saslic, - un fel de frigarui de berbec, cu ceapa, - ca biftecul tataresc, tot de carne de berbec batuta si sfasiata, si un fel de placinta-omleta, toate gatite cu grasime de provenienta ovina. Eu unul m'am tinut de bors, gustand numai cu oarecare sfiala de celelalte bunatati. De! Daca cineva e tatar, sau e flamand tare, poate ca se poate.

Dupa dejun am mers cu trasuri Ia Tsufu-Kaleh, o vechie cetate, situata in apropiere, pe platoul unui deal de stanca. Aci era, in vechime, centrul Caraimilor, o secta a evreilor. Intr'un timp dat acesti caraimi erau asa de influenti, incat un Khan al tatarilor s'a convertit la religia lor, si multa vreme judaismul caraimic a fost acolo, in Crimeea tatara, religia de Stat, cetatea Tsufu-Kaleh fiind centrul acestei religiuni. Rusii au gonit pe toti caraimii si astazi locul e pustiu, absolut lipsit de orice populatie. Pretutindinea numai ruine. Ruine de turnuri si de fortificatii; ruine de case; ruine de ziduri; un labirint[4] de ruine. Esti intr'un mare oras prefacut deodata in ruine. Si in mijlocul acestui pustiu sinistru huzureste singur, singurel, intr'o casa mai moderna, singura casa intreaga in aceasta ingramadire de ruine, un rabin caraimic cu ai lui. Are permisia guvernului rusesc sa stea acolo, sa slujeasca in sinagoga si sa pastreze amintirea trecutului neamului sau.

Sunt doua sinagogi, din cari cea vechie ar avea, dupa spusa rabinului, doua mii de ani de existenta, cel putin zidurile ei. Negresit ca trebue sa te inarmezi cu multa buna vointa cand auzi asemenea afirmari. Crede, nu cerceta, spune dogma catolica.

Mai este acolo, la o extremitate a orasului in ruina, un mausoleu rotund, cu un singur sarcofag de piatra, avand pe el frumoase sapaturi. Sub el se afla ingropata, precum ni s'a spus, o printesa care, din amor, s'a asvarlit de pe stanca.

La intoarcerea dela Tsufu-Kaleh am vizitat manastirea Uspenski, situata pe o coasta de deal, nu departe de Baktsi- Sarai. Manastirea se compune din vre-o cinci biserici, dintre cari cele mai mari sunt taiate in stanca. Tot taiate in stanca sunt si chiliile calugarilor. In biserica principala, taiata si ea in stanca, se tinea tocmai slujba. M'am dus sa asist. Accesul era prin stanca, pe scari de piatra, intr'un tunel ascendent.

Cantarea calugarilor era foarte frumoasa; vocile pure si clare. Rasunarea in grota bisericii, sub bolta de stanca, era strania.

Afara, intr'o sandrama de lemn, lipita sub stanca, un calugar vindea carti postale cu vederea manastirii.

VI. Dela Sevastopol la Yalta.

A doua zi, Marti, in 6/19 Iulie, la 8 ore de dimineata, am plecat din Sevastopol spre Yalta.

Aceasta parte a itinerarului se poate face sau pe mare, dealungul coastei, sau pe uscat, prin partea de sud-vest a Crimeei. O parte din noi a preferit primul mod de calatorit, care te duce dealungul Rivierei ruststi. Cei mai multi insa, printre cari si eu, s'au hotarat pentru drumul pe uscat. Consideratiunea deciziva era ca numai astfel vom trece prin faimoasa poarta de la Baidar, de unde vom avea de odata panorama intregei Riviere intinsa sub noi in toata splendoarea ei.

Eram trei automobile; eu in cel din urma. Distanta intre ele se tinea mare din cauza prafului abundent. Prima halta era manastirea St. Gheorghe. O biserica destul de mareata. Slujea tocmai un arhimandrit; si o evreica, care se convertise la ortodoxism, era sa primeasca sfanta cuminecatura. Alaturi de biserica principala o mica bisericuta taiata in stanca, despre care ni s'a afirmat ca are 2000 de ani. Iarasi aceste doua milenii ca la sinagoga din Tsufu-Kaleh. Se vede ca cifra asta e stereotipa prin aceste locuri; ca e o jurisprudenta constanta, formata in sectiuni unite. Dar ceace distinge manastirea de celelalte si ne facuse sa ne abatem din drumul nostru ca sa-o vizitam, este vederea ce ai de acolo asupra marei, la marginea careia ea se afla, vreo suta de metri deasupra nivelului apei. Marea, apoi, este acolo de o limpeziciune extraordinara, si din inaltimea manastirei, privirea patrunde pana la fund, la o mare distanta. Dejunul 'l luaram la Balaclava, intr'un chiosc langa apa, caci marea patrunde aci intr'un golf ingust, dar adanc. Inainte de a ma pune la masa, trasei, ca aperitiv, o buna bae m mare; era cam rece. Si aci aceeasi stravezime a apei ca la Sf. Gheorghe.

De aicea soseaua, foarte buna altmintrelea, duce prin vai frumoase situate intre coline imbracate cu padure, si se sue incet pana la 498 metri inaltime. Pana acolo dealurile de ambele parti se strang din ce in ce mai aproape pana ce, la punctul culminant, se intalnesc chiar la sosea. In acest punct, numit Baidar, dai de o poarta monumentala, in stilul Propileelor, sub care trece drumul. Indata ce ai trecut dincolo de poarta, nu mai vezi nimic din drumul sau din peisagiul de unde ai venit, poarta alipita de dealurile ce se ridica din ambele parti ascunzand totul. In schimb se deschide o priveliste incantatoare pe costisa verde ce se intinde sub picioarele tale, cu vegetatia sa aproape sub-tropicala, cu albeata caselor, ivindu-se pretutindini prin bogata verdeata, cu bisericile ale caror turnuri sclipesc la soare, cu orasele insirandu-se langa apa, si pe marea albastra in toata imensitatea sa. Panorama e covarsitoare. N'are pereche in lumea intreaga. Doar sa combini in imaginatie privelistea lacului Leman cand, viind dinspre nord, esi din tunel deasupra Lausanei, cu impresia ce-ti face la Airolo subita infatisare a peisagiului italian dupa ce ai esit din tunelul St. Gotthard. Schimbarea aceasta nemijlocita si desavarsita a imprejurimii, a aerului, a tabloului intreg, te uimeste, te zapaceste. E ca un coup de theatre.

Daca te urci sus pe poarta, ai aceiasi panorama; dar mai vezi indarat si regiunea prin care ai venit. Un negustor intreprinzator, calculand foarte bine ca_r pentru a sorbi atata minunatii, 'ti trebue un timp de reculegere, a instalat chiar acolo langa poarta un pavilion unde vinde ceai, pe un pret cam in proportie directa cu frumusetea locului. Ne-am asezat cu totii si cu ochii ratacind in toate partile asupra spectacolului sublim, am sorbit bautura nationala ruseasca.

Dela Baidar soseaua merge mereu serpuind, cand scoborind, cand iarasi urcand deasupra coastei pana la Yalta si mai departe. Seamana, cu Corniche din Riviera italiana si din Marsilia. Privelistea e dumnezeiasca. Verdeata bogata, deasa, in jos pana la mare, in sus pana la picioarele zidului de stanca, ce, deasupra dealurilor verzi, se urca drept sutimi de metri in spre cer, si aceasta pe o lungime de kilometri si kilometri pana dincolo de Yalta, ca masivul Bucegilor dela Sinaia la Azuga. Numai ca muntii nostri sunt mult mai inalti, si ca aci lipseste bradetul care da Carpatilor neasemuitul lor colorit special. In schimb directia muntilor Yalta dela apus la rasarit formeaza pentru toata coasta dela picioarele lor minunatul zid de aparare contra vanturilor de nord, caruia acest incantator colt de pamant 'i datoreste toata splendoarea sa. Aci mai este apoi si marea care, jos de tot, isi intinde vapaia sa azurie.

Drumul merge deasupra statiunilor balneare asupra plajelor, cari se tin lant aci, ca pe litoralul canalului Manecei. Cele mai mari si mai high-life sunt Alupca, Oreanda, Livadia si Yalta. Trecand prin Livadia, care formeaza aproape un singur oras cu Yalta, vazuram de departe vila imperiala, relativ mica si simpla, inconjurata jur imprejur de un parc imens.

La 8 ore seara am fost la Yalta, centrul elegantei crimeane.

Dar cat pe ce era sa nu-l vedem de loc, sa nici nu mai ajungem acolo.

Lasand soseaua cea mare, care, la o inaltime destul de considerabila, merge dealungul coastei pana la extremitatea muntilor, si descinzand pe o alta sosea spre litoral, in special spre Alupca, cate trei automobilele mergeau mai aproape unul de altul, caci plouase aci de cu seara si nu mai era nici un praf. Eu eram in cel din urma. Drumul scobora in cotituri scurte si brusce. Din trasura noastra se vedea mereu trasura a doua inaintea noastra. Deodata, la o intorsatura ascutita a soselei, masina noastra, care, ca si celelalte, mergea cu viteza mare, paraseste soseaua, si in loc sa urmeze cotitura drumului, o apuca drept in jos, unde pe capatul de sosea sub noi venea masina a doua; trece ca o sageata langa aceasta la o distanta de nici macar un metru, si o iea tot razna inainte, drept in jos pe panta repede, spre abis. Era inevitabil sa faca tumba si sa se rostogoleasca in prapastie. Dupace insa trecuram din fericire la spatele trasurei a doua, masina noastra sare peste santul soselei si acolo deodata se opreste in cursa ei nebuna. Ce era? indata dupa radicatura determinata prin sant, terenul se cobora in panta aproape perpendiculara vreo sease metri pana la o alta cotitura a soselei. Cosul automobilului se isbise de ridicatura santului, lata numai de o jumatate metru, si astfel, cosul apasand pe pamant, rotile dinapoi, prinse in sant, nu mai puteau functiona, sau cel putin nu mai puteau comunica actiunea lor cosului imobilizat. Scaparam ca prin minune. Dar nu numai noi, ci si cei din automobilul dinaintea noastra. Caci, fiind data viteza si panta, daca ne ciocneam, ambele masini se faceau praf, si noi toti cu ele. Iar, dupa ce trecuse primejdia catastrofei cu trasura a doua, daca nu era santul cu umarul providential, automobilul nostru se rostogolea in vale, si atunci ce s'ar fi intamplat, nu vreau sa mai intreb. Tot asa, daca, cu toata existenta umarului santului, automobilul nostru, din goana sa nebuneasca ar fi pastrat inca destul avant pentru ca, fata de imobilizarea subita, sa fie facut tumba peste acea mica ridicatura! Noroc, ca, inainte de a ajunge la sant, traversasem soseaua in curmezis, deci in linie orizontala, reducand astfel avantul vehiculului, se vede tocmai de ajuns. Oricum, scaparam ca prin minune, adevarat ca prin urechia acului. Cauza accidentului, ni s'a explicat, ar fi fost, ca in momentul critic o teava de conduct a masineriei s'ar fi dislocat in asa mod, incat impedeca actiunea franei si a carmei, si imprimand masinei viteza maximala. (Nu sunt automobilist, nu pot controla, relata refero). Iar soferul, fata de catastrofa ce parea inevitabila, isi perduse capul. Totul s'a petrecut in cateva secunde.

Dupa ce trasura noastra se oprise, se oprira si automobilele de dinainte. Punandu-ne cu totii, am reusit sa scoatem masina noastra din sant si s'o urcam pe sosea. Nu suferise stricaciuni serioase si masinaria ramasese altmintrelea intacta. Cu toate astea noi, cei din automobilul cu chestia, ne-am scos bagajele din el punandu-le in celalt. Unii s'au inghesuit in celelalte trasuri - venise si cel dintaiu la fata locului, - pe cand ceilalti au luat-o pe jos inainte; iar primul automobil ce sosi la Yalta s'a intors imediat inapoi pentru a-i lua. Astfel pe la orele opt seara am fost cu totii la locul destinatiei, conform programei.

VII. Yalta.

La Grand Hotel de Russie, cel mai frumos otel din toata Crimeea, unde ni se pregatise gazda, o masa intinsa si frumos aranjata ne astepta. Cu ce sensatiuni de gratitudine catre cel de Sus si cu ce dispozitiuni am mancat si baut, cand dupa atatea emotiuni ne-am vazut toti la un loc sanatosi si teferi, isi poate inchipui oricine.

Dupa un somn zdravan, merseram a doua zi dimineata, in niste trasuri impodobite cu verdeata, la pivnitele imparatului.

Ele sunt situate la vreo suta de metri deasupra marei, pe coasta unui deal, si se intind orizontal in stanca. Pentru cine se intereseaza de ale pivnitelor, voiu spune ca planul acelor dela Yalta consta dintr'un tunel care, par'ca nu se mai ispraveste, si care e traversat rectangular de alte seapte la fel. Toate aceste galerii sunt pline de butoaie puse in randuri de-a lungul paretilor. Aci se strange in fiecare an vinul de pe toate mosiile imparatesti. Este loc pentru 35,000 vedre de cate 16 sticle, si mai este o sectiune speciala pentru un milion si jumatate de sticle. S'au plantat in special pe mosiile din Crimeea vite de toate soiurile mai alese si mai renumite. Ni s'a dat sa gustam din cele mai de seama, ca Tokai, Sherry, Porto, Madeira etc. Erau minunate, si, pe cat ma pricep, aveau intocmai gustul original. Numai un vin de Rhin nu avea buchetul special al vinurilor de acolo; era insa, in afara de aceasta, excelent si semana cu vinul nostru dela Dragasani. Inutil a spune ca tot acest oras subteran este de-o curatenie scrupuloasa, ca este iluminat cu electricitate, si ca intreaga instalatiile, aparate, unelte etc., este tot ce se poate mai rafinat si mai modern. Administratia vinde din vinuri cu sticla, dupa niste preturi fixe, nu tocmai ridicate. O intrebare indiscreta: din acest ocean de vin ce se aduce acolo in fiecare an, cat o fi trecand prin gatul Tarului?

In urma am trecut la silvicultorul imparatesc. Curtea lui e situata mai sus, la deal. De acolo ai o priveliste minunata asupra Yaltei, asupra imprejurimilor si asupra marei.

In genere trebue spus ca orasul Yalta fiind asezat la extremitatea unei vai dintre niste dealuri ce se urca pana la masivul de stanca ce formeaza creasta muntelui, ori de unde, mai sus, vederea, unde nu e impedecata prin padure sau altele, imbratiseaza valea, orasul, litoralul in intindere mai stramta sau mai larga, si marea.

Apoi am trecut inca nitel mai sus la palatul imparatesc Massandra. E un Tusculum cladit de Alexandru III, pentru a putea scapa cateodata de oficialitatea vietei din Livadia. Insa n'a apucat a se bucura de acest palat, care, construit in stil italian, e mai mult o vila. Nu e inca mobilat. Camerele sunt modeste, de un gust sobru, dar distins. Am tinut sa vedem aceasta locuinta imperiala cu atat mai mult, cu cat vila din Livadia se darama pentru a se ridica in locul ei un palat nou. Sus, pe munte, e o masuta, sub un mare pom, in mijlocul padurei. Masuta, tarul Alexandru III si-o aranjase singur, pentru ca sa manance acolo numai cu familia.

In seara acea clubul nostru a fost poftit la Skating-Ring, unde Krimski-Club-o societate analoaga cu S. T. R. -ne invitase. Multa lume eleganta, multi patinori pe rulete, lumina electrica cu profuziune, o orchestra ruseasca. Intr'o parte se intinsese o masa mare pentru noi si acei din Krimski-Club. Pe o mica scena, tablouri vivante, danturi ruse etc., executate de persoane din societate. Era frumos.

Intr'o alta zi facuram o excursiune cu vaporul la Gurzun, o statie de bai de mare very select, situata in spre-rasarit. Parc frumos, hoteluri, case si vile tot asa. In parc o orchestra militara foarte buna. Pe terasa unui hotel din parc luaram o masa excelenta.

Am aratat mai sus, ca toata Crimeea de Sud se compune din dealuri cari dela mare se intind pana la un zid de stanca ce se ridica deasupra lor si formeaza creasta muntilor Yalta, pe o lungime de multe poste. Ei bine! Pe acest parete de stanca Rusii au reusit a face o sosea care in serpentine stramte si ascutite escaladeaza acest zid aproape vertical. Nevoia de a avea o comunicatiune directa cu interiorul Crimeei. Am mers cu trasura pana la culme, la 1186 metri deasupra marei. Acolo se afla o cabina-restaurant si un observator meteorologic. Dejunul, comandat inainte, ne astepta, si, de si era gatit intr'o bucatarie simpla de tot, a fost foarte bun. Se compunea intre altele, din stsi, supa nationala a Rusilor, cu varza, verdeturi si carne; un fel de bors, fara acreala acestuia. Dupa dejun ne-am suit pe jos pe piscul cel mai nalt, Ai Petri, de 1233 m. Panorama de acolo sus e grandioasa. Sub picioarele tale, la o adancime ce te ingrozeste, se desfasura padurile si viile dealurilor, si intregul litoral cu orasele, cladirile si gradinile sale. Iar marea o dominezi pana la o departare asa de neguroasa, incat literalmente nu mai poti distinge unde se sfarseste apa si incepe vazduhul; linia orizontului nu mai exista.

Sus, in apropierea varfului, am avut placuta surpriza de a gasi, in cateva exemplare, floarea Reginei, incomparabilul Edelweiss.

Am mai fost poftiti intr'o zi la ceai intr'o vila particulara. Gustarea era pregatita in gradina sub niste pomi mari. Bauram cu totii cate doua si trei pahare, ca niste adevarati Rusi.

Se zice de multe ori, si Rusii ti-o spun cu o oarecare mandrie nationala, ca sudul Crimeei este o a doua Riviera.

Aerul intradevar e dulce si desmerdator, ca pe malurile golfului Liguric. Dar temperatura mijlocie tot e mai calda acolo decat pe coasta cimerica. De aceea si vegetatia crimeana, desi afecteaza o nota mai de tari calde, tot nu se poate compara cu caracterul vegetatiei din Riviera italiana. Aci, la Yalta si imprejurimi, vezi intradevar magnolie inflorind sub cerul liber; vezi numeroase mimoze, lauri, chiparoase, tuya, ciprese, formand chiar mici desisuri, vezi si portocale si lamai crescute si coapte pe loc, vezi chiar palmieri prin gradini. Dar sunt sporadici acesti palmieri, si mici; nu pot rivaliza cu splendoarea dela Bordighera, San Remo ori Nizza; nu vezi acolo paduri intregi de migdali, castani, portocali, lamai, ca la Riviera italiana; iar florile cari acolo, pe Mediterana, prin profusiunea lor parfumeaza intreaga regiune, lipsesc aci aproape cu totul.

Cu toate astea, ramai minunat fata de atmosfera si de peisagiul din sudul Tauridei; ramai placut surprins de aceasta tonalitate mai calda, mai australa, cand iti dai seama ca esti in Rusia, in imparatia ernei, si la aceeasi inaltime geografica ca tara noastra, si anume ca Ploestii.

VIII. Dela Yalta laTiflis.

In seara de Vineri, 9/22 Iulie, am mers pe bordul vaporului Tarevici Gheorghe, care timp de trei nopti si trei zile pana la Batum, era sa fie casa noastra. Vaporul era cu totul nou, spatios si elegant. Saloanele aveau si aci peretii imbracati cu marmura, in sala de mancare chiar cu porfir. Cabinele de clasa intaia nu erau insa, cum sunt de obiceiu, pentru cate doua persoane, ci pentru cate 4 - 8 insi. Se pare ca acest sistem de cazarma le convine Rusilor.

La orele zece am plecat. Marea era linistita de tot si luna plina stralucea pe un cer fara nici un nor. Era de un farmec si de o poezie de negrait. M'am culcat foarte tarziu.

In drumul nostru spre Batum ne-am oprit la multe porturi; intre altele la Feodosia, la Kertsch, la Noworossisk, Poti, Suchum-Kaleh, etc. La Feodosia exista un muzeu, continand opere de ale lui Aiwasowski, care spre sfarsitul vietii se stabilise acolo[5]. Vaporul nostru insa neoprindu-se acolo decat putin timp, nu era chip sa ma duc sa vad aceasta colectie.

Portul Noworossisk, o creatiune moderna, cum e Constanta dela noi, se distinge prin diguri uriase, facute de mana de om. prin silosurile si magaziile sale incapatoare, prin elevatoarele sale perfectionate si prin sistematizarea lui excelenta.

Foarte multa lume pe vapor. Era si natural. Era sezonul bailor, si, in afara de aceasta, marea ofera cea mai buna comunicatiune intre sudul Rusiei si sudul Caucazului, Transcaucazia.

Bucataria, ca pe toate vapoarele rusesti, buna, copioasa, substantiala. Intr'o zi a aparut la dejun pe masa, pilaf cu prepelite. Desi nu era inca sezonul, si desi am onoarea de a face parte din Cercul intim de vanatori din Bucuresti, totusi, delictul fiind savarsit afara din Romania, am mancat si eu din el, si trebue sa marturisesc ca prepelitele erau excelente, iar pilaful prima intai.

Cursul vaporului mergea mereu langa coasta, cand mai aproape, cand mai departe. Malul se vedea mai tot timpul.. Erau, in cea mai mare parte, dealuri paduroase. In fund se zareau cateodata muntii stancosi acoperiti de zapada si ghetari din sirul central al Caueazului. Printre ei se inaltau acele doua piscuri ale lui Elbrus, inzapedite pana in jos, de semanau in departare cu niste enorme capatane de zahar, inaltimea lor este de 5631 si 5219 metri. Excuzez du peu ! Mai la oparte insa, si aparand numai scurt timp, se ivea, invapaiat in ceata departarii, conul alb al lui Kasbek, de 5043 metri.

Si pe bord se simte ca ne apropiam de regiunile caucaziene. Vaporul se umple tot mai mult cu tipuri din ce in ce mai amestecate: tatari, armeni, persani; apoi figuri straine, cu caftane lungi, cu pumnalul la brau, cu cartusele pe pept si cu niste caciuli de proportiuni fantastice, asa de abnorme, incat intrec chiar podoaba celor mai caciulati dintre mocanii nostri. Mai sunt, pe langa acesti cerkezi ori gruzini, si alte tipuri multe, de expresie salbatica, cu costume ciudate, neclasificabile pentru un neexperimentat ca mine. Toata lumea asta se ingramadea, petrecea, canta, juca pe partea puntii destinata lor. Cantarile erau mai mult melancolice, jocul avea o oarecare asemanare cu hora noastra.

In ziua de Luni 12/25 Iulie, seara la orele 8 am ajuns la Batum, punctul extrem, spre rasarit, al Marei Negre. Orasul e fara mare importanta; murdar, calduros si tantaros. Tantarii dela Batum sunt mai salbateci ca la noi, caci muscatura lor provoaca o miniatura groasa care tine. Cu totii am facut aceasta experienta dureroasa pe noi insisi. Totul pare mai elementar, mai salbatic in aceste regiuni caucaziene, atat in natura moarta cat si in natura vietuitoare, dela om pana la tantar.

Batum este punctul-terminus al unei mari pipeline ce merge dela Baku, centrul exploatarii petroliere de pe Marea Caspica, direct pana la Marea Neagra.

De otelurile din Batum, cari inca se intituleaza Grand Hotel, nu voiu zice nimic. Erau demne de orasul lor si am fost multumiti ca aveam de stat acolo numai o noapte.

A doua zi dimineata am plecat cu trenul spre Tiflis. Mergi o zi intreaga. E mare distanta intre ambele orase. Pare mica pe harta, dar suntem in Asia, ale carei harti geografice sunt facute pe o scara mai redusa, decat acele ale tarilor europene, si de aceea ne inselam asupra distantelor extraeuropene. Nu e vorba. Si trenurile merg incet in Rusia. 30-40 kilometri pe ora, si aci, pe linia asta, nu exista tren accelerat; te opresti la fiecare statie. Dar tot e cale destul de lunga pana la Tiflis: 327 verste = 349 kilometri[6]. Drumul e, in mare parte, frumos si romantic. Dealuri, munti, vai, prapastii, ape, torente. Din vagon vezi, de a lungul liniei, o multime de ruine de casteluri, de cetati, ba de orase intregi. Traseul liniei se ridica dela mare pana la o inaltime de 756 m., unde trece printr'un tunel lung de trei verste si jumatate, sau cam tot atati kilometri. Apoi se scoboara incet pana la nivelul Tiflisului, care se afla la 454 m. deasupra marei.

La orele opt si jum. am ajuns in capitala Caucazului.

IX. Tiflis

Acest interesant oras nu prea este cunoscut pe la noi. Prea putini din ai nostri vor fi fost acolo, si multi poate ca pana acum nici n'au auzit de el. Asi putea dar sa dau aci cateva notite in privinta lui. Dar nu sunt nici geograf, nici lexicograf, ci un simplu turist, membru al S. T. R. Asa dar nu ma voiu apuca de lucruri pe cari nu le pricep. Voiu spune numai ce am vazut sau auzit eu insu-mi.

Se cam stie ca Tiflisul este punctul cel mai important din Rusia transcaucasiana. E situat intr'o lunga vale adanca, in fundul unei stramtori formata de dealuri stancoase, destul de drepte, goale si arse. Asa fiind, topografia orasului e foarte accidentata si pitoreasca. Populatia numara, dupa Baedeker, 160.000 suflete. E o amestecatura de o sumedenie de nationalitati si triburi: Rusi, Tatari, Turci, Kalmuci, Persani, Armeni, Evrei, Gruzini, Cerkezi, Georgieni. Baskiri, Osseti, Iremeti, Mingreli, Tsetsenti, Kurzi, etc. Cei mai numerosi sunt Armenii, Persanii si Tatarii, cari ocupa cate o parte a orasului, un fel de Ghetto. Toate aceste rase se misca pe ulitele Tiflisului si prezinta aspecturi, tipuri si costume de o varietate extraordinara.

Deasupra orasului, dominandu-1 din inaltimea lor, si oferind priviri minunate asupra lui si a imprejurimilor, se ridica un deal, pe flancul caruia Rusii au creiat o vasta gradina botanica si pe creasta caruia se afla ruinele vechei cetati. De acolo duce un drum comod in serpuituri cu panta dulce pana in oras. De pe acest drum ochiul imbratiseaza intregul Tiflis, si in fund tabloul se incheia prin majestosul sir al muntilor, printre cari se ridica singuratec, cu o nespusa, solemna majestate, piramida obtusa a Kasbekului, in imaculata ei albeata.

Intr'o alta parte a orasului se inalta, aproape drept, un deal mai inalt inca, de 763 m., ridicandu-se cu vr'o trei sute de metri deasupra targului, ca turnul Eiffel la Paris, Un drum de fer funicular duce pe varful acestui deal. La mijlocul funicularului se afla manastirea St. David, care David insa n'are a face cu regele biblic, ci este un sfant rusesc. Sus, pe varf, o mare platforma, dominand intreaga panorama; apoi mai multe ceainerii-restaurante. Luaram ceaiul afara. Uu taraf de lautari tatari canta. Aveau o vioara, uni tamburin, un fel de cobza, si un instrument care tinea si de cobza si de vioara, Cantarile erau cam monotone. Unul din ei canta si din gura.

Vederea de acolo sus e grandioasa; mult mai larga, mai complecta de cat de pe dealul gradinei botanice si a ruinelor cetatii. De aci privesti tot orasul a vol d'oiseau.

Deosebesti cuartierele noi, cu case moderne, cu strazi largi si drepte, de partile vechi cari se disting prin o intortochiere cat se poate de antiigienica, de uliti stramte, de case pacatoase, si de maidane infecte. Casele indigenilor sunt de preferinta de piatra sau de lut, fara invelis nici pod. Deasupra odaei sau odailor vine un plan orizontal, formand de desubut plafonul camerilor, batut cu pamant si pietris. Aci in timp de vara toata familia petrece, si doarme in timpul noptei. Privit de sus aspectul e curios si evoca locuintele troglodite, taiate deadreptul in stancile muntilor, mai ales cand, ca la Tiflis, le vezi unele deasupra altora, agatandu-se de coasta stancei, ele care nu se deosebesc, in ce priveste culoarea, astfel ca distingi numai negrul usilor deschise.

Modernizarea orasului, inceputa mai ales de fostul guvernator principe Worontzov-Daskov, merge cam incet. Sunt cladiri remarcabile in partea moderna: palate ale guvernului, biserici, - ca masiva biserica a garnizoanei - scoale, oteluri etc., dar vechile cartiere pastreaza inca pana azi caracterul lor ultraoriental, desi trece tramvaiul electric prin ele.

La sosirea noastra toata gara era plina de militari, si chiar pe strade se vedeau soldati. Se declarase starea de asediu fiindca se facusera o serie lunga de asasinate, ale caror victime erau mai totdeauna politistii. In noaptea in care ne-am intors dela Etsmiadzin, un medic local a fost chiemat de un domn si o doamna, asa zicand la un bolnav, si acolo i s'a taiat gatul. Chestiune de razbunare. Noroc ca faptuitorii astadata au fost prinsi. Ce salbatacie! Ce bine ca o natiune civilizata, tare si hotarita, domineaza acolo !

Fala Tiflisienilor este in primul loc galeria de glorie si muzeul caucazian. In cea dintai se gasesc fel de fel de suveniruri, obiecte, tablouri, etc., relative la cucerirea Caucazului de catre Rusi. Am gasit acolo, intr'o vitrina cu decoratii, si crucea noastra pentru trecerea Dunarii.

In muzeu se afla asezate o multime de lucruri interesante relative la Caucazul de azi si de odinioara pana la epocile cele mai indepartate. Vezi acolo colectiuni de animale, de arme, de mineralogie, de cranii, de costume de gateli, de obiecte gasite in morminte, in pesteri, pe fundul lacurilor; inscriptii vechi pana la slovele cuneiforme, etc. de o enorma bogatie.

Cand am venit la Tiflis, murise tocmai primarul. Am vazut inmormantarea lui. Mult alai. Coroane cu gramada. Lume enorma. Trasuri putine. Corpul fu purtat pe umeri intr'un sicriu deschis. Ca la noi inainte de vreme.

Am stat doua zile in acest oras asa de interesant, una inainte de a merge la Etsmiadzin si una la intoarcere. As fi dorit sa raman mai mult, cu atat mai mult cu cat Hotel de Londres era foarte bun. Dar programa itinerarului ne zorea mai departe.

X. Etsmiadzin.

Aceasta mare manastire are pentru Armeni aceeasi importanta ca Sf. Petru din Roma pentru catolici sau Mekka pentru musulmani, caci este centrul religiei lor. Ca sa ajungi acolo, trebue sa mergi, numai pana la statia respectiva a caci ferate, 16 ore, si dela statie mai ai cu trasura ca o ora. Tot atata pentru intoarcere. Iarasi vorba de distante extraeuropene. Pe harta crezi ca e aproape. In realitate insa sunt peste patru sute chilometri, si linia, ca sa ajunga acolo, trebue sa treaca peste platoul armenesc, la o inaltime de 1714 metri, pe cand Tiflisul e situat la 465 metri deasupra marei si manastirea la 865 metri. De sigur ca trenul nu poate merge cu mare iuteala.

Prin caldura ce domina in sudul Caucazului, variand intre 30-40 C la umbra, si prin praful suparacios care patrundea pretutindeni, ca zapada la noi in timp de viscol, lucrul cerea o hotarire cam eroica. Dar cu totii ne-am dus.

Am plecat la miezul noptei. Aveam vagonul nostru special. A doua zi temperatura s'a suit in vagon pana la 39 C dupa termometrul[7] unui domn din compania noastra. Vai de noi, cat am suferit.

Drumul la inceput e frumos. Ne-am sculat la 4, odata cu soarele, ca sa nu pierdem nimic. Dealuri paduroase, verdeata, linii pitoresti, rauri si parae grabind zgomotosi la vale. Incetul cu incetul, cum ne urcaram in spre platoul armenesc, verdeata dispare. Stanca goala si imense straturi de lava vechie, cu reflex sulfuric, ii iau locul. Se presupune ca varful cel mai 'nalt al acestei regiuni, muntele Alaghios, de 4098 metri, a fost odata un gigantic vulcan. De departe am vazut acest munte, si, linia facand pe acolo o multime de cotituri, il aveam mult timp inaintea noastra, sub diferite aspecte. Era acoperit cu zapada: prin caldura ambianta o vedere binefacatoare. Arsita devenise asa de dogoritoare, asa de plumburie, incat pe camp lumea, mergand calare, tinea in mana cate o umbrela intinsa. Era cuptor, nu gluma.

Multe ruine de ambele parti ale liniei, ca pe drumul de la Batum la Tiflis. Printre ele acele ale orasului Ani, in vechime capitala regatului armenesc.

Spre sfarsitul drumului, deasupra atmosferei acesteia greoaie^ inflacarate, nabusitoare, prafuite, se arata deodata, ca o vedenie dintr'o alta lume, domul alb al muntelui Ararat, la picioarele caruia e asezat Etsmiadzinul.

La orele 5 sosim in sfarsit la statia Etsmiadzin. Acolo ne asteptau trasurile ce trebuiau sa ne conduca la manastire. Ne astepta si pristavul in persoana, un barbat destul de tanar, amabil, si vorbind putin nemteste. A mers cu noi la manastire, luand cu el si mai multi geandarmi.

La 7 am fost la tinta excursiunei noastre. Furam gazduiti toti domnii intr'un imens dormitor si toate doamnele intr'o alta casa. Sfintia Sa Katholikos-ul Matei II Izmirlian nu era acolo, dar era asteptat pentru a doua zi dimineata.

Ni se pregatise ceaiul pe o terasa umbroasa, in fata lui Ararat, care e la o distanta de vreo 50 kilometri, dar, din cauza puritatii atmosferei in care se scalda varful sau inalt (de 5160 m.), pare mult mai aproape. E de o nespusa majestuositate cum acest munte se ridica singuratic deadreptul dintr'un ses, cu capul sau masiv, stralucind pururea sub diadema sa de zapada si ghiata. Iti vine in minte faimoasa splendid isolation a Englezilor.

Langa el mai este micul Ararat, un varf mai ascutit, mai mic, cu putina zapada pe el. Dispare inaintea lui ca sluga inaintea stapanului. Mai la o parte se vad siruri de munti, destul de inalti, desi fara zapada, muntii Erivanului. Dar par'ca toti se dau in laturi, inchinandu-se cu umilinta inaintea maretiei suverane a marelui Ararat, inaintea Lui, in mantia Sa regeasca de ermina.

Dupa apunerea soarelui, zapada de pe varf lua niste culori trandafirii de o delicateta si fineta de nedescris, intocmai ca Alpengluhen din Svitera. Mai tarziu, dupa ce lumina zilei disparuse cu totul, s'a incins sus, pe firmament, o glorie de stele cum numai in regiunile de sud se poate vedea. Iar colo, din directia Lui, o lucire argintie persista a licari tainic prin racoreala noptii.

Si sa sezi la adierea serei in mijlocul unei astfel de panorame! Zau! facea atata truda. Facea sa vii asa de departe ca sa vezi una ca asta.

Langa manastire se afla, ca la cele mai multe din manastirile noastre, un mare sat, cu garnizona, cu targ regulat etc. Imprejur sunt intinse plantatiuni, culturi si gradinarii. E un raiu verde in galbeneala arsa a Armeniei de sus.

Manastirea are o mare intindere. Biserica e prea frumoasa, de dimensiuni importante. Langa ea un mare seminar cu un stat-major intreg de profesori, eclesiastici si laici, din cari multi au facut studiile lor pe la universitatile germane. Mai multi vorbeau inca bine nemteste, si ne faceau pe cicerone, pe interpret si pe gazda cu o amabilitate perfecta.

Am vizitat biserica si tezaurul bisericii. Acesta contine o multime de obiecte de ale cultului facute de aur si argint si batute cu pietre scumpe; apoi vestminte cu mii si mii de margaritari; decoratiile predecesorilor actualului Katholikos, printre cari insigniile ordinului Sf. Andrei, cea mai inalta decoratie a Rusilor, toate in brilante; un patrahir brodat cu o iscusinta deosebita si pe care Sfintia Sa il imbraca numai odata pe an, la o anumita ceremonie etc. Biblioteca contine o colectiune unica de manuscrise, mai ales a Bibliei, urcand pana in secolul al zecelea, legata in fildes, cu ilustratiuni si figuri artistice si bogate.

In apropierea manastirii si a satului se fac niste sapaturi sistematice, sub directia unui arhimandrit armenesc.

Toata regiunea asta este de cel mai mare interes istoric. Aci s'au succedat atatea rase, atatea natiuni, atatea popoare, atatea imparatii ! Calci pe urma atator evolutiuni! Nu se poate sti pana la ce adancimi indepartate ale timpurilor ne-ar duce niste sapaturi stiintifice, facute in mod sistematic si cu fonduri indestulatoare. In cazul nostru manastirea da banii necesari. Fireste, nu poate cheltui sume prea mari pentru asemenea scopuri. Are de intampinat alte nevoi mai urgente.

Pe locul acestor sapaturi, facute in asttel de imprejurari precare, s'a descoperit cu toate astea si s'a scos la lumina, gratie zelului si inteligentei arhimandritului, pasionat pentru opera sa, o mare bazilica crestina cu mozaicuri, sculpturi si fresce, precum si un templu stravechiu al Parsilor cari adorau focul. Printre mozaicuri e o placa cu doua brate ale unei cruci lucrata in pietricele albastre. Are forma si culoarea crucei lui Sf. Andrei. Cine stie de cand dateaza. Arhimandritul ne spunea ca are o deosebita valoare pentru istoria artei. S'au mai gasit si inscriptiuni, printre cari un edict al unui rege de pe acolo care domnea pe la 800 inaintea lui Christos.

Armenii sunt ca Polonii. Si ei formau odata o monarhie puternica. Dar in urma au pierdut independenta lor si teritoriul lor s'a impartit intre Rusia, Turcia si Persia. De atunci plang pierduta lor marire. Sunt Poloniii Orientului. Singura mangaiere ce le-a mai ramas, este ca sefia eclesiastica peste toata sunarea armeneasca de credinta crestina le-a fost respectata, ca Papei dela Roma pentru lumea catolica. De aceea, cum Vaticanul este centrul catolicismului, tot asa intreaga marire armeneasca, cat a mai ramas, se leaga astazi de acest locas, de aceasta manastire la picioarele muntelui Ararat.

Un detaliu intradevar picant, care arunca o lumina destul de vie asupra unora din conditiile sub cari se fac aci sapaturile. Ni s'a infatisat intr'o sticluta un scorpion negru ce tocmai fusese prins. E mai veninos decat scorpionul galben care, ni s'a spus, se gaseste foarte des in Transcaucazia. Ghimpele periculos dela extremitatea coadei era ridicat amenintator in sus. Urata ganganie. !

La intoarcere dela locul sapaturilor am mai vizitat si biserica catolica, care se afla la un capat al satului Etsmiadzin. E o mare si puternica zidire de piatra masiva, inconjurata de un zid gros ca de cetate. E inchinata Sfintei Ripsina, o sfanta pe care nu stiu daca o cunoaste si calendarul nostru ortodox. Legenda o pune in legatura cu imparatul Diocletian, de al carui amor ar fi fugit, ascunzandu-se aci. E ingropata in chiar biserica, intr'o bolta subterana. Se arata sarcofagul[8]. Biserica, pretinde preotul catolic care ne conducea, ar data din secolul al seaptelea. Bine ca nu are iarasi vechimea stereotipa de doua mii de ani.

Am asistat a doua zi la intrarea solemna in manastire a Sfintiei Sale Katholikosul. Sosea cu doui arhimandriti si cu o excorta de geandarmi. La poarta-l astepta tot clerul si toti calugarii in mare tinuta. Cand se dadu jos din trasura, imbraca o mantie alba - albul este si culoarea Papei, - si sub un baldachin tinut deasupra lui si in sunetul clopotelor s'a dus in biserica, de unde, dupa o scurta slujba, s'a retras in apartamentul sau.

Societatea noastra a fost primita de Sfintia Sa in audienta colectiva, inaltul Prelat statea in picioare, la biuroul sau. Avea o figura de batran inteligent si energic, cu ochi vii si patrunzatori[9], imbracat in negru, purta ca semn distinctiv numai o mica cruce de brilante in frunte pe valul sau calugaresc. Ne facu o mica alocutiune in limba armeneasca, pe care un profesor dela seminar ne-o talmaci in nemteste, traducand apoi in armeneste raspunsul presedintelui clubului nostru. Cand ne facu semn ca audienta e terminata, am defilat cu totii inaintea Sfintiei Sale. Ne-a dat mana la toti, dar nu ne-a lasat sa i-o sarutam.

A treia zi dupa sosirea noastra am plecat dela Etsmiadzin cu inima plina de impresiuni inaltatoare si de neuitat.

La statie am regasit vagonul nostru special care se lasase acolo pe o linie de garagiu spre a ne astepta. A patra zi, Dumineca in 18/31 Iulie, la 6 ore dimineata, am sosit din nou la Tiflis.

Ne plangeam de caldura si de tantarii de la Batum. Nu fusesem inca la Etsmiadzin. Acolo ne astepta o caldura, tropicala, o dogoreala, o zapuseala carete moleseste, te istoveste, te da gata. Toata ziua arsita e covarsitoare. Numai dimineata si seara un vant placut mai racoreste atmosfera. E provocat de ghetarii Araratului si face vieata mai tolerabila.

Dar tantarii Etsmiadzinului. Ce ai dracului sunt. Erau, se vede, bucurosi, afurisitii, ca, dupace atata timp masa lor se compunea numai de carne armeneasca si tatara, - toujours perdrix - au dat odata de Europeni, un nou fel de mancare, ca li s'a mai schimbat menu-ul. Si s'au infruptat d'a binele. Sfinte Pafnutie ! Ce piscaturi si ce impunsaturi ! Patrundeau si prin manusile de piele. Toti eram umflati la obraz si la maini. Si mult mai tinea umflatura. Nici un salmiac nu era de folos. Se vede ca nu e pentru tantarii asiatici.

XI. Dela Tiflis la Wladikawkas.

In sfarsit sosi ceasul sa facem un alt pas important din itinerarul nostru, sa vedem un alt grand clou al turului proiectat, sa trecem prin inima Caucazului, pe vestita sosea dela Tiflis la Wladikawkas.

Lungimea acestei soseli este exact de doua sute verste si jumatate, cam 214 kilometri. Distanta directa e negresit mult mai mica. Dar din cauza conformatiunii topografice si a inaltimilor mari cari, dela 454 metri, nivelul Tiflisului, se urca pana la 2379 metri pentru a putea trece dincolo in valea Terekului pe care e situat Wladikawkasul la 705 metri, se impun de buna seama foarte multe si lungi ocoluri, cari lungesc soseaua pana la cifra indicata.

Tot drumul e impartit in poste, variand dela 14 la 21 verste. Ca la noi in vremea vechia. La acele statii se schimba caii si se gaseste ceai cu un bufet simplu. Mai este si cate o odaie cu cate doua canapele la dispozitia drumetilor pentru noapte. La punctele principale, statiile Mlety si Kasbek, s'au cladit edificii postale mai mari, unde poate sta noaptea un numar mai mare de calatori. La Mlety sunt chiar odai de pasageri, un hotel in toata forma, pe cand la Kasbek exista numai un mare dormitor pentru sexul urat, cu cate un pat de caciula, daca nu sunt prea multi drumeti, pe cand cucoanele se ingramadesc intr'o alta sala mai mica.

Intreaga distanta se poate parcurge intr'o zi cu automobilul. Sunt omnibusuri-automobile cari fac aceasta cursa in mod regulat. Mai multi dintre noi au si ales aceasta solutiune, pe cand majoritatea s'a hotarit pentru trasura cu cai. Eu unul, si cu mine multi altii, luaseram groaza automobilului, cel putin la munte, de cand cu accidentul nostru din Crimea, intre Baidar si Yalta. Apoi cu automobilul treci prea iute si mintea nu mai poate bine primi, necum conserva si clasifica multimea impresiunilor ce ne asteptau pe acest drum, pe care, probabil, nu-l mai voiu revedea toata vieata. Ori, dupa impartirea statielor de posta, o societate mai numeroasa ca a noastra nu poate sta la noapte decat la Mlety sau la Kasbek. Dela Tiflis pana la Mlety sunt 108 verste. De acolo la statia Kasbek 47 si mai departe pana la Wladikawkas 53^l/₂ verste. Prima noastra etapa era deci musai la Mlety. Restul drumului poti sa-l faci intr'o singura zi sau in doua. Ca sa-l faci intr'una, trebue sa pleci din Mlety foarte de dimineata pentru ca sa ajungi foarte tarziu, ceace, dupa osteneala primei zile, era cam greu. Ne-am hotarit dar, sa facem trei zile. Urma a doveedit ca bine am facut.

Plecarea fu fixata pentru Luni, 19 Iulie, la orele 5 dimineata. Insa cafeaua si ceaiul, desi comandate anume pentru aceasta ora matinala, nu erau gata asa de vreme. Am plecat cu o intarziere de o ora.

Drumul pana la Mlety se suie pe un prim sir de munti pentru a ajunge in valea raului Aragwa. Aragwa cea alba ii zic localnicii, si intradevar apa ei este de un alb laptos,, ca multe ape provenind din ghetari. Raul se si trage diru inaltimile lui Kasbek.

Dupa socoteala celor din Tiflis, puteam sa ajungem la Mlety seara intre orele opt si noua. Insa vorba aia: socoteala de acasa si socoteala din targ.

Se luasera toate dispozitiile necesare pentru ca la toate statiile de posta sa ni se schimbe imediat caii. Se telegrafiase de mai multe ori, ca in ziua cutare, cam pe la ora cutare, vom trece, si sa ni se rezerve cate patru cai buni pentru trasurile noastre. Dupa interventia unor prieteni de acolo se daduse chiar ordin in acest sens din partea Ministerului. Dar vorba tiganului: tiuria nu e praftica. Cand calatoresti in tara straina si inca cu posta, trebue sa te astepti la tot felul de incidente neprevazute. La mai multe statii n'am gasit indata numarul necesar de cai. Sau ca trecuse inaintea noastra vr'un functionar al guvernului, care are precadere fata de prostimea neoficiala; sau venise o alta companie de calatori cari, afirmand ca ei sunt acei pentru cari se luasera toate aceste masuri, au luat caii rezervati pentru noi si ne-au lasat cu buzele umflate. Pentru cine se pregateste si pentru cine se nemereste ! Cand se desluseau lucrurile, ni se mai gaseau cai; dar cu perdere de timp, si nu din cei mai buni. Asa s'a facut ca in spre seara, la orele prevazute pentru intrarea noastra la Mlety, trecusem de-abia de statia Ananur, de unde mai sunt doua poste mari pana acolo. Iar in drum, pana la statia urmatoare, se facuse noapte, ceeace facu pe vizitii sa modereze inca mai mult viteza, si asa nu tocmai exagerata, a cailor. Rezultatul a fost ca ceasurile erau zece trecute fix cand am ajuns la statia Passanaur_t ultima inaintea Mletyului.

Aci iar istoria ca caii. Nu erau cai, sau cel putin asa ni se spunea. In afara insa de aceasta chestie, care, la nevoe, se putea rezolvi in sensul necesar, dilema in care ne aflam era grea si din alt punct de vedere. Nu erau decat doua posibilitati: ori sa ramanem noaptea acolo, cum vom putea, ori sa plecam inainte. Sa ramanem ? Dar, in afara ca se deranjau toate dispozitiile programei, cu odaile si masa etc., comandate telegrafic, asa ceva era materialmente imposibil pentru simplul motiv ca nu era loc in statie pentru atata lume. Cele doua canapele si cateva scaune nu ajungeau. Sa mergem inainte? Afara era intuneric bezna. Luna aproape de a se premeni, deci nici o nadejde din partea ei. Cerul innourat ameninta a ploaie. Sa calatoresti in asemenea conditiuni in tara straina, noaptea, pe un drum unde posturile militare 'ti arata ca siguranta trebue mentinuta cu armele, nu e tocmai placut. Dar n'aveam incotro. Fata cu imposibilitatea pozitiva a primei solutiuni, a trebuit sa ne hotarim pentru a doua. Rusul, ne ziceam, calatoreste noaptea cu trasura. Nu-i pasa. Sa facem si noi ca dansul. La urma-urmelor vizitiul trebue sa-si cunoasca drumul, sau, daca nu el, cel putin caii. Si daca postasul ne da cai, isi expune adica averea, o sa fie chip sa ajungem cu bine la telul dorit.

Ne-am hotarit dar si am plecat.

Intunerecul, si asa destul de gros, se facea din ce in ce mai tare, mai negru, mai impenetrabil. Ne-au apucat doua ploi zdravene, cu fulgere si tunete. Din aceasta cauza soseaua, care la inceput se cunostea ca o dunga de culoare mai deschisa, nu se mai distingea de loc, disparand in negreala obsteasca. Deschideam ochii, nu in patru, ci in sease si in opt; dar nu mai puteam zari chiar nimic. Pentru a pune varf placerii noastre, niste ploi torentiale ce cazusera cu cateva zile inainte, stricasera soseaua in unele locuri. Sub asemenea circumstante agravante am mers foarte incet. Am mers asa, mai mult pe dibuite, timp aproape de patru ore, pana ce in-fine, la ceasurile doua si un sfert de dimineata, trasurile au tras la scara otelului-posta dela Mlety. Uf! ce multumire ca ne vazuram ajunsi la destinatie !

Lumea dela posta ne astepta cu masa gata. Unii din noi s'au si pus sa ospateze. Eu unul insa care, sculat dela orele patru dimineata, petrecusem toata ziua pe capra, locul meu favorit, facand o zi de peste 22 de ore, m'am suit indata in camera mea si m'am culcat.

A douazi era sa facem, ca distanta, nici macar jumatatea drumului de pana aici. Dar era un drum foarte greu. In vederea acestei greutati porunca fu data ca sa plecam iarasi des de dimineata. La orele seapte furam in trasura.

Intre Mlety si statia Kasbek, tinta noastra pentru aceasta zi, se ridica un munte inalt, divizia apelor intre nord si sud. Acest munte, un masiv de stanca, se suc aproape vertical in vazduh. Acolo unde e seaua lui accesibila, la punctul lui cel mai jos, unde 'l trece soseaua, inca masoara 2379 metri inaltime, cum s'a mai spus. Dela Mlety suisul efectiv e de vreo 1700 metri. O asemenea altitudine, in asemenea conditiuni trebuie sa escaladeze soseaua, si pe dansa caii cu trasura ! Arta inginerilor a triumfat de toate aceste dificultati, ducand drumul chiar pe coasta aproape dreapta a muntelui, in cotituri continue, superpuse, in cele mai multe parti creand locul trebuincios cu dinamita, cu zidarie si cu lucrari de piatra. E o capod'opera a tecnicei. Mai de pe toate punctele soselei vezi in sus drumul ce te asteapta inca, si in jos, sub tine, calea parcursa. Si cu cat inaintezi, ai zice ca cerul se apropie si valea se lasa mai in jos, pana ce devine o prapastie intunecata, in fundul careia, departe, departe, spumega Aragwa alba, groasa cat un fir de argint.

Panta soselei e foarte dulce. Totusi trasurile ordinare nu o pot sui decat in pasul cailor. Am facut dela Mlety patru ore si jumatate pana la prima statia: Gudaur.

Acolo incep a se vedea munti mai inalti, de 3000 pana la 3500 metri, in parte acoperiti cu zapada. Dar peste intreaga regiune se intinsera niste nori grosi, negri, amenintatori, cari fierbeau in jurul capetelor mai ridicate ale muntilor. Nu mult si, pe cand eram la dejun in sala bufetului postei, incepe a fulgera, a tuna si a turna cu galeata. Era o ploaie rece, friguroasa. Dupace trecuse vijelia, varfurile si coastele de prin prejur erau albe, ca inzapedite, iar temperatura scazuse la 7 R. Ploaia dela noi fusese grindina mai in sus.

Dela Gudaur inainte drumul se urca inca distanta de cinci kilometri, pana ce ajunge la inaltimea maximala. De acolo se scoboara in valea raului Terek care, isvorand tot dela Kasbek, curge spre nord, spre Wladikawkas, pe cand raul Aragwa merge spre sud, si se arunca in Kura, care, trecand prin Tiflis, se varsa in Marea Caspica.

La 7^l/₂ ore seara, pe la aprinsul lumanarilor, am ajuns la statia Kasbek. In fata ei, intre doua dealuri negre, se inalta, de o albeata majestoasa, varful muntelui Kasbek. E un aspect maret si impozant, ca Jungfrau la Interlaken.

A douazi am plecat iarasi la 7 de dimineata, si la n^l/₃ am ajuns fara accident la Wladikawkas. Soseaua dela Tiflis la Wladikawkas, drumul georgian, sau gruzian, dupa cum i se mai zice, e o capod'opera nu numai din punctul de vedere al dificultatilor topografice ce erau de invins la constructia ei, dar si din cauza lucrarilor de conservare si de aparare prin care ea este mentinuta totdeauna in stare practicabila.

In vale raurile de langa ea s'au imblanzit, regulandu-se cursul lor prin diguri lungi de piatra; repeziciunea lor e indulcita prin lucrari idraulice si curentul s'a deviat in multe locuri, unde era prea amenintator pentru siguranta drumului. Iar in sus s'au facut o multime de lucrari pentru a asigura functionarea soselei si prin timpul cel mai greu de iarna. S'au construit tuneluri si galerii pentru a o feri de lavine si pietre. S'au captat torente, s'au facut aparari speciale contra zapezilor prea mari, etc.

Si cu toate astea, cateodata, cand elementele se infurieaza, nici acele lucrari savante si ingenioase ale omului nu mai rezista. Apele rup toate in calea lor, spala toate, ori acopera toate cu nisip, pietris si mal, ca o avalansa de pamant. Dar indata dupa o asemenea catastrofa, omul se pune la lucru pentru a restabili si intari mai bine drumul sau. Caci importanta strategica, administrativa si economica a acestei soseli este capitala, si nu se poate admite sub nici un chip, sa se intrerupa vr'o data comunicatia. Caci, trecand prin inima Caucazului, ea e legatura de vieata intre Rusia ciscaucaziana si provinciile transcaucaziene. Alta artera de comunicare asa de directa intre acele doua parti ale imperiului, nu este. Exista inca o sosea intre Wladikawkas si Kutais, drumul dela Mamisson, sau al Osetilor cum se mai zice, dar e situat prea la oparte, spre apus si se urca pana la 2825 metri. Iar drumul de fer ocoleste Caucazul langa coasta marei, pe la Noworosissk si Baku.

Frumusetea peisagista a drumului grusian e extraordinara. Nu tocmai in prima parte dela Tiflis la Mlety, cu care se gasesc asemanari si la noi prin partile mai nalte ale Carpatilor, ci dela Mlety inainte, si in special dela statia Kasbek pana la ultima statie inainte de Wladikawkas, valea Terekului.

Dela Mlety pana la statia Kasbek esti intr'o regiune alpina de caracterul cel mai pitoresc si mai placut. Munti inalti, cu zapada pe varf si pe flancuri, dar nu prea aproape, mai in departare. Drumul insusi merge prin costise si imasuri de un verde vioiu, prin cari serpuesc murmurand raulete si parae. Aerul e pur si chiar nitel rarefiat, dar nu indestul ca sa te incomodeze. Din contra. Respiri cu usurinta si simti placere. Te-ai crede undeva in Elvetia. Acolo sus se gaseste si rosa alpina, rhododendrum alpinum, in pajiste intinse. De floarea Reginei insa n'am dat, desi inaltimea este de doua ori mai mare de cat varful Ai Petrii in Crimea. Poate ca se gaseste si aci Edelweiss; e chiar probabil; dar n'am avut timp sa caut.

Dela statia Kasbek inainte incepe frumusetea caracteristica a Caucazului, caracterul de salbaticie romantica. Aci, in cursul superior al Terekului, in valea Daria, te inconjoara din toate partile munti inalti, stancosi, drepti, ascutiti, in parte inzapeziti, munti mandri si inaccesibili. Iar piatra, de o speta mai putin consistenta, prelinsa, prelucrata, roasa, framantata, sfredelita mereu de intemperiile timpului, de nenumarate secole, arata niste forme si formatiuni extravagante, salbatice, desuchiate, fantastice: turnuri, turnulete, sageti, lancii, coloane, pilastre, de o varietate infinita. E o orgie de fapturi neverosimile, imposibile, contorsionate, schingiuite, caznite, demna de imaginatia unui Hoellen-Breughel. Unde raman, fata de un asemenea pandemonium de piatra, Babele si Omul depe Bucegii nostri.

Aci, in Caucaz, totul este salbatic, violent, primordial; muntii, stancile, apele, intemperiile, fenomenele atmosferice,, oamenii, animalele. Toate au un caracter de o impetuozitate si de o violenta salbatica, brutala, rebela. Dar tocmai asta este farmecul locului.

Mai departe drumul se lasa in vale, printre zidurile drepte ale acestor stanci bizare cari se apropie asa de tare si strang soseaua asa de bine, ca abia mai vezi cate un mic coltisor de cer; iar imediat langa sosea, Terekul isi rostogoleste spumegand si sgomotos valurile sale cenusii, asa de curat cenusii, de ai crede ca s'a turnat o povara uriasa de cenusa in apa. Si pretutindeni, pe varfurile paretilor de stanca cate o ruina de turn ori de castel. Una din aceste din urma se zice ca ar fi fost resedinta reginei legendare Tamara. Multe din aceste ruine sunt azi ocupate de indigeni cari isi lipesc acolo de zidaria castelului micile lor cocioabe, a caror material il scot tot din ruina.

Ceace e mai interesant, este ca in acele regiuni si bisericile au fost, pe vremuri, fortificate. Asa exista inca la Ananur, statia postala deja pomenita intre Tiflis si Mlety, o mica biserica pe un deal. Un zid gros si turnuri mart inconjura nu numai biserica, ci si un mic cimitir, cu un mausoleu boltit. In acesta se afla sarcofagul unui sfant sub un baldachin de piatra, la tavanul caruia se vad niste picturi religioase foarte bine conservate. Traditia spune ca aceasta, biserica dateaza din veacul al seaptelea (?)

Apoi, prin partile ceva mai inclinate ale muntelui, vezi cate un sat georgian, gruzian ori circasian (asa le zice aicea), acatat de stanca si parand, cu casutele sale de piatra, fara acoperis, o bizarerie a stancei mai de graba decat o locuinta facuta de mana de om pentru salasluirea sa.

Mai tarziu, cu cat se apropie soseaua de Wladikawkas valea se deschide, se largeste; dealurile se retrag mai la o parte, arata linii mai dulci, se acopera cu verdeata. Terekul devine mai mare si peisagiul incepe a semana intru catva. - toutes proportions gardees - cu valea Bistritei dela Hangu la Piatra-Neamt. Numai Terekul nu se poate pune cu neasamuitul verde de smarald al Bistritei noastre

XII. Dela Wladikawkas la Moscova.

La Wladikawkas am stat pana a doua zi dimineata. De cu seara sosisera si automobilistii. Orasul e, ca toate orasele de provincie din Rusia, foarte intins, cu uliti largi si piete imense, cari iti suggereaza ideia ca terenul nu prea are valoare.

Parcul municipal public e foarte frumos, bine aranjat si bine ingrijit. E situat langa Terek, care aci se prezinta deja ca riu mare, dat tot cenusiu. Seara canta muzica militara acolo si se aduna lumea eleganta. Pe acolo, ca din tot orasul, ca si din ferestrele otelului nostru, se vede sirul muntilor, dominat de Kasbek si de Adai Choch, un alt varf, ceva mai mic (4632 m.), care si el poarta pururea podoaba de ermina.

Dupa o noapte petrecuta de multi dintre noi in lupta cu paduchii de lemn, am plecat a doua zi,, Joi, in 22 Iulie (4 August s. n.), dimineata la 10.48 spre Moscova. Se rezervase iarasi un vagon special pentru noi.

La Velsan, unde scurta linie infundata dela Wladikawkas intalneste linia mare Baku-Rostow pe Don, vagonul nostru fia atasat la trenul accelerat cu care aveam coincidenta, si asa am plecat spre orasul holerei.

Cand se facuse noapte si ne pregateam de culcare, iata ca vine conductorul-sef si ne declara ca pe linia asta se fura, povatuindu-ne sa ne pazim lucrurile noastre. Bine inteles, ne-am conformat si nu s'a intamplat nimic desagreabil. Dar prevenirea asta oficiala ne-a facut o impresie ciudata.

A doua zi, dimineata pe la 8 ore, am ajuns la Rostov. Acolo ne astepta in gara consulul german spre a aplana dificultatile ce s'ar putea ridica din cauza epidemiei. Am si trecut inainte fara nici un incident. Insa sprijinul acesta oficial nu putu obtine ca vagonul nostru sa fie atasat la expresul coincident Rostow-Moscova, ci numai la trenul de persoane care pleca putin dupa accelerat. Asa am calatorit de aci la Moscova inca doua zile si doua nopti, ceeace face trei zile si trei nopti in sir dela Wladikawkas la Moscova.. Distanta e de 1747 verste sau 1864 kilometri. S'o parcurgi dintr'o bucata, nu e lucru de nimic, iti da o ideie despre distantele in genere, din imperiul rusesc.

Noroc ca vagoanele rusesti sunt foarte comode, fiecare compartiment, pana si la clasa a treia, avand cate patru paturi, ca vagoanele noastre speciale de clasa intaiu. Vagonul nostru insa era si de niste dimensiuni foarte mari, si aveam loc mai mult decat ne trebuia. Caracterul lui privat fu strict observat in tot timpul parcursului. Aveam in totdeauna si un conductor special pentru el.

Nesansa dela Rostow a avut si partea ei buna, ca ne permitea a vedea mai bine si mai pe indelete campia ruseasca. Seamana foarte mult cu a noastra. De n'ar fi formele caracteristice ale bisericilor rusesti, te-ai crede in tara noastra, cand in deluroasa Moldova, cand pe nemasuratul ses al Baraganului.

Rusul nu prea voiajaza cu expres. El are timp. Nu e de loc grabit. Nu-l importa sa ajunga mai de vreme sau mai tarziu. Pentru dansul o calatorie de cateva zile in continuu nu inseamna nimic. El suprima enormele distante din tara sa, nu prin iuteala locomotivei, ci prin nesocotirea timpului de calatorie. Gandul ca time is money nu intra in capul unui moscovit normal. Caci, pe langa confortul in vagoane, mai gaseste bufeturi si restaurante bune la toate garile ceva mai importante. Apoi iea si el merinde cu dansul, si se instaleaza in vagon ca acasa la el. Face chiar propriul sau ceai acolo, luand apa fierbinte dela bufetul garei, si asa nu-i pasa cat timp el va fi pe drum.

Am facut si noi ca Rusii. Numai nu ne faceam ceai in vagon, nici nu luam merinde, de oarece dejunul si masa, comandate telegrafic, ne asteptau de-a gata la statiile potrivite. Dar erau in tren oameni speculatori cari faceau ceaiu si-l vindeau la ceilalti pasageri, cu paharul, ca la cafenea; respectiv la ceainarie. Profitam pe larg cu totii de aceste ocaziuni.

Pe lunga distanta de la Wladikawkas la Moscova si natura se schimba in mod simtitor. La Wladikawkas si Rostow caldura mare, si pe camp carduri de camile. Mai in spre Moscova temperatura se racoreste. O ploaie marunta, patrunzatoare, acopere intregul peisagiu si atmosfera ambianta incepe a avea un ce mai septentrional, mai nordic. Pe ici, pe colo se arata conifere amestecate cu mesteacani; in urma devin mai numerosi, pana ce spre sfarsit predornineaza. Incep a se ivi casele de lemn, asa de raspandite in Rusia de sus. Mai intaiu numai casute taranesti, pe urma case boeresti, si in fine chiar garile cu toate magazinele lor sunt de lemn, cel putin pe la statiile de mai putina importanta.

Dumineca, la 25 Iulie dimineata, am trecut prin Borki unde a avut loc atentatul contra trenului imperial in care calatorea Alexandru III. Nu s'a ridicat in acel loc nici un semn comemorativ. Dar la Moscova o superba capela de marmora neagra aminteste miraculoasa scapare a Tarului si a familiei imperiale.

XIII. Moscova.

In sfarsit, dupa ce petrecuseram atata timp in comodul nostru vagon si ne deprinseseram cu acest domiciliu rusesc, am ajuns Dumineca,, in 25 Iulie (7 August st. n.) la Moscova[10]. Erau orele 10^l/₂. Am tras la otel Alpenrose, unde ne si astepta un excelent dejun.

Pe urma am mers la galeria Tretiakov. Ea se datoreste fratilor cu acelas nume, foarte bogati, cari au colectionat tablouri mai mult de pictori rusesti si le-au asezat intr'un mare muzeu, cladit anume. Galeria da o buna orientare asupra picturei rusesti. Podoaba muzeului este o colectie bogata de tablouri ale lui Verestsagin, mai ales acele inspirate de razboiul ruso-romano-turc. Stiut este ca in ele artistul arata, cu un realizm cam brutal, toata grozavia razboiului. Aceste tablouri, cari au fost aratate si in strainatate, - eu unul le vazusem mai inainte la Berlin - au intemeiat faima marelui pictor rus si peste hotarele imperiului.

De acolo m'am dus la biserica Mantuirei, Spasitelia. E construita spre a serba memoria scaparii Rusiei de invazia franceza dela 1812. Tot aceasta scapare o comemoreaza, tot la Moscova, un mare arc de triumf inaintea gradinei publice; iar la St. Petersburg, in fata palatului de iarna, se ridica o mareata coloana pentru a glorifica acelasi eveniment. Si acum avem alianta franco-rusa. Asa merge istoria.

Biserica Mantuirii e tinuta in niste proportiuni gigantice, inaltimea interna a cupolei centrale este de 71 metri, acea externa de 105 metri. Lungimea cladirii e de 78 metri, si asa mai departe. Dar proportiunile sunt asa de bine armonizate incat, ca la St.-Petru din Roma, nici nu-ti dai seama de marimea lor, afara numai daca se prezinta vr'un obiect de comparatie. Invalisurile cupolelor sunt aurite. Aceasta operatie a reclamat 350 kilograme de aur. Tot materialul intrebuintat la aceasta biserica e de provenienta ruseasca. Numai arhitecti si muncitori rusi au lucrat la dansa. E un monument curat national. A costat sume fabuloase. Unii vorbesc de 15 milioane de ruble, altii de mai mult inca. A fost inaugurata de catre Alexandru II in 1881, anul in care a fost omorit, sau, dupa cum se zice pe aicea, a murit.

Inauntru o profuziune de marmura, de malahit, de lapis 'lazuli, de bronz, de argint; o multime de icoane, toate imbracate in argint si aur si acoperite cu pietre scumpe. Baptisteriul, de argint solid, e o donatie anonima.

Fiind Dumineca, toate pravaliile au fost inchise. Dar literalmente toate, pana si frizeriele si chiar tutungeriile. Repaus duminical. Ma credeam in Anglia.

La Moscova am gasit o temperatura racoroasa, de 12 -15 C. numai. Mai tarziu, la St.-Petersburg era chiar rece, termometrul aratand dela 7 -19 C. Ce diferenta fata de caldurile dela Tiflis, dela Etsmiazin! Ce vasta e Rusia! Cuprinde regiunea arctica, regiunea temperata si regiunea -subtropica. E un imperiu-colos.

A doua zi de dimineata am mers cu totii la Kremb, intovarasiti de un comisionar care cunostea bine locurile si vorbea bine nemteste.

In sfarsit, iata-ma deci in inima cea mai adanca, cea mai sfanta a Moscovitismului.

Pe poarta Woskresenski, prin care am intrat in incinta Kremlinului, e asezata o icoana a Maicei Domnului, zisa Zbiriana. E adusa prin evul mediu de un calugar dela Sfantul Munte Athos. Icoana fiind facatoare de minuni, e mereu pe drum, calatoreste, fiind solicitata de lumea din imperiul intreg pentru a-si arata puterea in fel de fel de nevoi. In timpul absentei sale din Moscova, se expune aci adoratiunei credinciosilor o copie fidela.

Prima vizita in Kreml a fost la biserica manastirii Tsudov. Earasi plina de bronz, de argint, de aur. Se facea tocmai slujba. Preotul oficiant avea o voce extraordinar de puternica, sonora si pura. Ar putea sa faca o stralucita cariera de artist.

Kremlul sau Kremlinul e un complex de palate, de biserici, de manastiri si cazarmi, totul fiind inconjurat de un zid inalt si gros, cu cinci porti de intrare, fiecare intrare trecand sub cate un turn mare. Una din acele porti e poarta sfanta, Spaskiborta. Sub ea nimeni nu trece fara a'si descoperi capul. Pe aci intra si tarul, cand iea resedinta in palatul sau din Kreml.

Inainte dn vreme, pana ce Petru I cel Mare stramuta resedinta sa la St. Petersburg, aci era locuinta tarilor, si nu numai locuinta, ci si cetatea lor. Azi Kremlinul nu vede pe tari in zidurile sale decat cand ei vin sa viziteze vechia capitala a Rusiei.

Exista inca palatul de odinioara. A fost construit in evul mediu. A locuit in el si teribilul Ivan; apoi Mihai si Alexis, bunicul si tatal lui Petru I, si, la inceputul glorioasei sale domnii, insusi marele tar.

Palatul acesta a fost conservat, cu toate mobilele si chiar cu scandurile nevopsite ale podelei, intocmai asa cum era pe atunci. Camerile sunt mici si joase. Nici un lux. Numai sobele sunt monumentale. Sunt si rotunzi, de portelan, si artistic lucrate.

Palatul nemai convenind generatiilor moderne, s'a construit langa el si in jurul lui un edificiu somptuos in care stau tarii de azi in timpul sederii lor in Moscova. Apartamentele ocupate de ei pentru locuinta lor personala, nu se arata unor ochi de profani. Publicul e admis numai in salile de gala.

Asa am trecut prin sala Sf. Gheorghe, unde numele fiecarui cavaler al acestui vestit ordin se afla sapat, in litere de aur, pe marmura paretilor. Dimensiunile acestei sali sunt de 61 m. lungime pe 19 m. largime si 17 m. Inaltime. E imensa; ar incapea in ea aproape tot palatul cel vechiu. Apoi e sala Sf. Andrei, unde tarul primeste, dupa incoronare, deputatiile de felicitare; sala Alexandru Nevski si inca altele multe. Toate sunt de o marime imposanta si ele un fast in-tr'adevar imparatesc. Mai departe vine sala Sf. Ecaterina, mai mica, unde tarina aduna pe purtatoarele acestei decoratii pentru femei. Mai sunt inca multe sali prin cari am trecut, clar imposibil sa le tii minte pe toate.

Tot mai interesant, in special in sensul istoric, e vechiul palat, cu toata modestia lui. Acolo se si pastreaza inca, intr'o cutie de aur, documentele relative la alegerea ca tar al Rusilor, a primului Romanov, Mihai, bunicul lui Petru I. Acolo e si scara rosie, numita asa de popor, fiindca, acolo a curs atata sange, varsat de teribilul Ivan, de Sofia, sora lui Petru, si de catre insusi acesta in lupta sa cu orgolioasa-i sora si cu streliti.

In toate locasurile unde a locuit timp mai indelungat o dinastie domnitoare, paretii, infatisarea locului, aerul ambiant, totul par'ca evoca numai decat unul sau mai multe personagii mai principale cari au dat epocei lor o intiparitura mai adanca. Asa, la Berlin si la Potsdam toate iti vorbesc de Frederic cel Mare si de Wilhelm I; la Paris, la Versailles sau Fontainebleau vezi pretutindinea pe "Roi Soleil" ori pe Napoleon; la Edinburgh dai de Maria Stuart, la Viena-Schonbrunn pe Maria-Theresia si Iosif II; la Madrid si la Escurial intalnesti umbrele lui Carol V si lui Philipp II; la Londra, dincolo de era Victoriana, zaresti chipurile lui Cromwell si a atator regi morti de moarte violenta. Asa, aci, in Kreml dela Moscova, se ridica inaintea spiritului tau figurile lui Ivan Groaznicul, a lui Petru si in unele privinte, si a Caterinci II. Mereu ele ocupa ocul cel mai proeminent in tot ce vezi in jurul tau; mereu la memoria lor se refera lucrurile ce atrag ochiul spectatorului.

Astfel, in camerile tezaurului sunt asezate niste arnasamente de calarie, daruite marei imparatesc, Semiramidei Nordului, de Sultanul turcesc de pe atunci. Sunt fenomenale prin bogatia lor deliranta. Totul e de aur, sau cusut cu fir de aur, si acoperit cu mii si mii de diamante, briliante, smaralde, rubine si alte pietre scumpe. O avere de om bogat. Tot astfel coroana ei imparateasca e de o stralucire orbitoare de pietre pretioase. Coroana lui Ivan e ceva mai modesta, si acea a lui Petru e - relativ - chiar de tot modesta.

Pe Petru il aminteste mai caracteristic o perechie ce cisme, facute de el insusi, dar nu purtate de el, precum si patul lui de campanie, fata de care un pat de cazarma sau de spital din timpurile noastre arata luxos.

Pe Ivan il vezi mereu langa scara rosie. Camerile mici si scarile inguste din vechiul palat, vederea acestor trepte de piatra, ce trec drept inaintea ferestilor camerilor unele se tinea fiorosul autocrat, aspectul lugubru al acestei localitati, toate 'ti spun ca aci e adevaratul decor pentru sinistra figura a acestui tar care, in mania sa, a ucis pe propriul sau fiu, dar care, ca Louis XI al Franciei, sau ca Vlad Tepes dela noi, are si marile sale merite. Doar dansul a asternut temelia pe care succesorii sai au cladit Rusia de astazi.

De acest Ivan mai vorbeste infundatura din paretele interior al bisericii Arhangelsk, de unele asista la sfanta slujba, si tot pe el 'l arata un turnulet de pe zidul inconjurator al Kremlinului, din care asista Ia executarile capitale ordonate de el. Spre sfarsitul vietei sale s'a facut calugar si a murit ca atare.

Am vizitat si catedrala Uspenski, unde toti tarii, fara exceptiune, se incoroneaza. E simpla dealtmintrelea. Numai iarasi niste icoane de o bogatie de care nu poti sa-ti faci o ideie. Curioasa mai este biserica Vasile Blajenoi, care este afara din incinta Kremlinului, dar aproape langa el. Are douasprezece turnuri, fiecare de forma deosebita; sub fiecare o capela independenta, cu iconostas si toate cele cerute de cult. Nu se mai stie cu siguranta numele arhitectului. Dar legenda merge ca dupa ce ispravise aceasta capod'opera de gust dubios, i s'ar fi rapit vederea pentru ca sa nu mai poata face alta biserica la fel. Despre constructorul unei alte biserici - am uitat care, si nu importa - legenda mai spune, ca, dupa terminarea ei, tarul-legenda aminteste iarasi pe Ivan - l'ar fi intrebat daca ar putea face ceva si mai frumos, si nenorocitul, in orgoliul sau de artist, raspunzand ca da, tarul ar fi poruncit sa-l omoare, drept pedeapsa ca n'a atins culmea puterii sale de artist pentru lucrarea comandata de el.

Langa vechiul palat si in legatura cu acesta, se afla si faimoasa Granowitaia Palata, o sala mare, boltita, cu un stalp de piatra la mijloc, care sprijineste bolta. Aci se intinde, dupa incoronarea tarului, masa pentru delegatiile straine. Mai multi din ai nostri, cari au avut cinstea si norocul de a fi trimisi sa asiste la incoronarea lui Alexandru III sau a lui Nicolae II, isi vor reaminti cu o deosebita placere de aceasta sala istorica. Dusumeaua toata este acoperita de un singur imens covor, continand culorile tutulor regimentelor armatei rusesti.

In trezor sunt impodobiti paretii cu vr'o doua sute si seapte-zeci si ceva talere de argint pentru paine si sare, lucrate artistic, ce guberniile si corporatiile au oferit tarului actual Ia incoronarea sa. Talerul dat de clubul nobilimei din Moscova e de aur masiv si cantareste vreo 12 kilograme. Tot in tezaur e asezata o colectie de argintarie care e unica de tot prin enorma ei bogatie in ce priveste cantitatea si calitatea.

Afara, in curtea palatului, se vede montat printre tunurile luate dela Francezi la 1812, un tun enorm de bronz, cu o gura cam de 70 c. m. dar de o grosime parietala de numai vreo 20 c.m. E de fabricatie ruseasca, din secolul al optsprezecelea. Jos, inaintea lui, s'au asezat uriasele pietroaie ce tunul trebuia sa le svarla. Nu a fost incercat niciodata. Noroc, caci fara doar si poate plesnea la prima lovitura si omora pe neconsideratii artileristi.

Tot in curtea Kremlinului, la picioarele clopotnitei Ivan Weliki s'a pus pe un postament masiv de zidarie vestitul clopot, asa zisul clopot al tarilor, cel mai mare din toata lumea, sau cel putin din toata Europa. Are aproape opt metri inaltime si cantareste bagatela de 201.924 kilograme. N'a fost sunat niciodata. Dupa ce fusese terminat, a stat locului aproape doui ani, cand la 1737 un mare incendiu a isbucnit, din a carui caldura a plesnit, desprinzandu-se din el o mare bucata. Bucata aceasta e asezata astazi langa clopot. Cantareste unsprezece tone, numai!

Peste drum de clopot se ridica monumentul grandios al lui Alexandru II. Figura tarului sta sub un baldachin inalt, de piatra, purtat de stalpi eleganti, iar imprejurul acestui centru se intinde pe trei laturi o lunga si frumoasa galerie de colonade. Monumentul aminteste intru catva pe acel al lui Wilhelm I de pe piata castelului regal din Berlin.

In diferitele biserici ale Kremlinului vezi pereti intregi de argint aurit la iconostase. Intr'una, catedrala Blagowes-tsensk, e fixata de un perete o icoana, daruita de un negustor fruntas din localitate. Reprezinta Sfanta Treime. E cat un perete de camera marisoara. Pentru imbracarea ei s'au intrebuintat seasezeci chilograme de argint si zece chilograme ele aur. In alte icoane fetele sfintilor aproape dispar sub povara pietrelor scumpe, ca la aceea a Maicei Domnului din biserica Uspenski - uncie au loc incoronarile, - pe care legenda o atribue evanghelistului Luca.

E ceva de neinchipuit, ce bogatii fabuloase sunt ingramadite in aceste biserici. Si nu numai in bisericoasa Moscova. Dar inca la St. Petersburg, la Kiew, la Nijni-Nowgorod, si in toate celelalte orase, manastiri si chiar sate din sfanta Rusie! Ce avere enorma ! Miliarde si ras-miliarcle zac inchise inutil intre peretii bisericelor rusesti. Ce mana moarta!

In biserica Arhangelsk sunt ingropati toti tarii cari au domnit inaintea lui Petru cel Mare. Intre alte morminte vezi si pe acel al lui Ivan. Fiorosul tar se odihneste langa fiul pe care l'a rapus.

Intr'o alta biserica, Wosnesenski, sunt inmormantate tarinele si printesele. In ambele locasuri toate pietrele mortuare sunt la fel.

Un lucru curios am remarcat la cele mai multe din aceste biserici mai vechi: podeala nu e de piatra, ci de fer sau arama.

Kremlinul constitue in sine un oras intreg. Ca sa-l cunosti de aproape, iti trebue mult timp, si un studiu special indelungat; chiar noi, niste turisti profani, cu intentie de observatie mai mult superficiala, am fost de mai multe ori acolo, pentru ca sa ne putem face o idee mai justa despre el.

Se conserva la Moscova cu sfintenie casa boerului Matvei Romanov, al carui fiu Mihail, dupa stingerea casei Rurik, a fost ales tar al Rusiei. Multa vreme casa fusese, desi lasata intacta, incorporata in manastirea invecinata Snamenski, si utilizata pentru trebuintele manastiresti; iar mobilierul, iarasi fara a-1 vatama, ingramadit intr'o incapere a bisericii. Alexandru II a dispus separarea casei strabunului sau si reasezarea mobilierului. Asa s'a facut ca vezi astazi aceasta casa de boer vechiu rus in starea ei de odinioara, cu mobilele, obiectele de casa, bibeloturile, perdelele, tapetele ei, etc. exact cum era pe atunci. Un anachronism viu in mijlocul modernismului actual. Camerile mici, joase, intunecoase; chiar camera copiilor este o mica chichineata, insa boltita; iar leaganul din mijlocul ei de o masivitate greoaie, ele trebuia o doica zdravana pentru a legana pruncul. Scarile ridicol de inguste, foarte drepte si cu trepte inalte, niste adevarate scari de cotinete de pasari. Bucataria mai mare, dar fara multe scule culinare. Se vede inca patul boierului, foarte mic si saracacios.

Dupa alegerea fiului sau ca tar, boierul Matvei Romanov a fost facut patriarh, sub numele de Filaret, si pentru a sili pe oricine, pana la cel mai trufas, a se inchina inaintea sa, dansul a facut usa cabinetului sau de primire jos de tot, asa ca nimeni nu putea trece prin ea fara a se pleca.

Muzeul Rumiantzov e interesant indeosebi pentru colectia etnografica reprezentand costumele, armele, uneltele, locuintele, traiul etc._; a tuturor triburilor ce traesc pe teritoriul sfintei Rusii si compun poporul rusesc. Mai contine o biblioteca publica ele peste un milion de volume si o colectie de tablouri rusesti, olandeze si italiene. Aceasta galerie insa e de putina valoare, caci arta ruseasca nu e reprezentata prin pictori de mana intaia, si din tablourile straine multe sunt imitatii ori copii, pe cari contele Rumiantzov, intemeiatorul muzeului, le cumparase drept originale.

Intr'o mica vitrina a muzeului sunt expuse mascile mortuare a mai multor celebritati. Vezi acolo chipul lui Petru cel Mare, cu un cap masiv, si, langa el, adversarul sau principal, Carol al XII al Suediei, cu un cap ridicol de mic, mai ales langa acel a lui Petru. Masca lui Napoleon I se afla langa aceea a lui Krilov, un mare fabulist rus, cu un cap extraordinar de voluminos, ambele chipuri formand iarasi un mare contrast dimensional, poate intentionat.

Moscova este orasul unde se concentreaza intreg comertul Rusiei, mai ales cel interior. De aceea atata bogatie. De aceea acele bazare imense ca Slavianski-Bazar sau Nowoie Riade, in care ar incape de multeori Pasagiul nostru roman din Capitala, ori Pasagiul Vilacros-Politiei, ba intreaga Lipscanie cu piata Sf. Gheorghe si cu tot cartierul comercial. Acum nu prea era animatie. Cauza era ca toata lumea si toata marfa era dusa la marele balciu dela Nijnii-Nowgorocl.

Am vizitat o bacanie-monstra care plateste 50,000 ruble chirie pe an. Aceste pravalii enorme sunt o specialitate a Moscovei. Unde raman fata cu astfel de antreprize, excelentul nostru Mercur, Delateisani, Consum, Ciobanu, si celelalte bacanii cu cari se lauda capitala noastra.

Cum aci bacaniile prezinta niste proportiuni fantastice, tot astfel si farmaciile. Am fost in una din ele. Sali peste sali, laboratoare, dispensarii, etc., a perte de vue. Pivnitele au intinderea unui oras. Pentru a da o idee mai buna despre piciorul pe care e pus acest stabiliment, voiu spune numai ca farmacia are, cu drogheria alaturata, in serviciul ei un personal de peste patru sute de amploiati si muncitori, si ca efectueaza pe an in termen de mijloc peste 700.000 ordonante medicale. Farmacistii nostri s'ar multumi cu numai cate un punct ori doua, trei la suta.

Aci in Moscova adunandu-se tot comertul si tot banetul, aceste bogatii cer la randul lor debuseuri de munca si de petrecere spre a se scurge mai departe. Aceasta explica tendinta de a opera in conditiuni si pe baze asa de largi, aceasta explica si multimea localurilor de placere.

Ca oras bogat, Moscova are negresit locuri alese de petrecere si gradini frumoase. Marea gradina publica, Petrovski-Parc, este bine ingrijit si legat cu oras printr'o splendida alea, impodobita cu arcul de triumf pomenit mai sus. Sunt acolo, pe langa alte localuri, doua restaurante mari, elegante, renumite, scumpe. Unul se chiama Kawkas, si celaltMauretania. De unde aci acest nume, habar n'am. Mare lux la amandoua, gradini superbe si pavilioane pentru societati mai mici si mese mai intinse. Villa Regala ori Flora dela noi; dar mult mai elegante, mai cuprinzatoare si mai rafinate.

In oras gradina-restaurant high-life este Ermitage. Acolo se aduna seara lumea eleganta. Frumoase plantatiuni si florarie, saloane mari, iluminate cu profuziune, consumatiuni foarte bune si variate, o orchestra a la Ciolac, o droaie de chelneri in costum national etc. Frumos, agreabil, select, dar cam scump; ca toate cele in Rusia, unde rubla nu prea are valoare, desi la noi trebuie sa platim cate doi lei 60 - 70 bani pentru una.

Teatre, cafes-varietes, cafes-chantants etc. gasesti cu duiumul. Sunt si o sumedenie de restaurante, de cafenele si ceainarii cari de cari mai elegante. Printre restaurante merita o mentiune speciala acel din Slavianski-Bazar. O sala enorma in galeria cu acelas nume. Acolo dejuneaza negu-storimea, dupa moda ruseasca, cu zakuski, adica cu mezeluri si vutca. Am incercat si noi intr'o zi acest sistem care, in proportiuni mai indulcite, ne este familiar si noua, celor din Romania.

Intr'o dimineata am asistat la o mare procesiune religioasa.

Icoana Maicei Domnului dela Smolensk, care, de cand cu unirea principatelor de Smolensk si de Moscova, a fost asezata intr'o biserica din Kreml, e plimbata in fiecare an la aniversarul acestei uniri cu mare pompa prin ulitele orasului.

Se scosesera toate prapurele, drapelele si felinarele din toate bisericile Kremlinului. Erau peste doua sute. Toate de argint, sau macar de bronz aurit. Toate foarte grele. Erau purtate fiecare de cate trei oameni voinici, din care unul balanta prapurul in sus, iar ceilalti doui il mentineau in pozitie verticala prin niste drugi atasati de parul prapurului. Desi sustinut astfel, si desi de lemn gros si solid, parul se incovoia sub sfanta povara ca o nuia de trestie. Purtatorii se schimbau mereu, si sudoarea curgea siroaie de pe obrazul lor.

Pe calea unde era sa treaca procesiunea, erau asternute iarba si flori. Toate clopotele, a tuturor bisericilor, sunau, si in vibratiunea lor solemna, acest puhoiu compact de credinciosi se misca incet inainte, cantand si rugandu-se. Popi erau o multime aproape nesfarsita, cu doui arhierei in cap. Toti cantaretii corurilor bisericesti, in vestmintele lor de slujba, insoteau procesiunea, miscandu-se cu pas cadentat si psalmodiand mereu. Lumea profana care mergea cu procesiune, si ea cantand mereu, era enorma, o mare de capete. Tot asa lumea care astepta pe trotuare trecerea cortegiului. La urma venea insasi icoana purtata sus de catre mai multe femei, cari si ele se schimbau mereu. Era o vedere impunatoare aceasta mare imensa de oameni, unita, infratita prin comunitatea credintei.

Moscova, ca inima Rusiei pravoslavnice, poseda un numar extraordinar de biserici: cam 360, plus vr'o 22 de manastiri. Mai la fiecare pas dai de o biserica, sau macar de o icoana, fixata in zid, cu candela si cu lumanari si cu lume care se inchina, facand, in timpul slujbei bisericesti, coada pana in mijlocul stradei. Moscova e Roma ortodoxismului.

Mai la fiecare biserica cupolele dela turnuri, sau macar dela turnul principal, sunt aurite. Privite de mai departe, ca de pe inaltimea dealurilor numite a vrabielor, acestea ofera un aspect minunat. Stai pe o ridicatura a pamantului, de vreo 40-45 metri. La picioarele tale curge raul Moscova, destul de larg, care trece si la zidurile Kremlinului; iar dincolo se arata orasul in toata intinderea sa. Atunci, printre verdeata vegetatiei, printre verdeata invelisurilor si printre albeata mai mult sau mai putin colorata a caselor, vezi in toate directiile sclipind la soare aurul de pe vr'o biserica, ca niste stele mari imprastiate peste intregul oras. De aci, de pe aceasta inaltime a dealurilor vrabielor (Worobiewy gory) Napoleon I a privit intrarea fatala a armatei sale in Moscova.

Fiind atatea lucruri interesante de vazut, iute, prea iute au trecut acele patru zile alocate in itinerar pentru Moscova. Mult as fi dat sa mai pot sta inca in acest sanctuar al Moscovitismului; dar iarasi programa fii inexorabila.

In seara zilei a patra a sederii noastre, Mercuri in 28 Iulie (10 August), am mers la gara si am plecat mai departe.

XV. St.-Petersburg.

A doua zi, la 8 dimineata, am sosit la St.-Petersburg.

Credeam ca, odata ce parasisem Moscova, calatoria mea n'o sa mai aiba mult interes, si n'o sa mai am multe de povestit. A fost o eroare profunda. Am mai vazut o multime de lucruri, prea interesante ca sa nu vorbesc de ele. Cer dar ertare pentru continuarea carnetului meu de turist.   

Drumul dela Moscova la St.-Petersburg, cam de 620 chilometri, se face cu expresul de noapte in 13 ore. Pleci seara, in ambele directii, si a doua zi esti la destinatie. Un ceas dupa plecare si un ceas inainte de sosire, trenul se opreste la cate o statie - le-am uitat numele - cate 15 minute pentru ceai. Am avut iarasi un vagon special pentru noi.

Am luat gazda la Grand Hotel, in mica Morskaia, langa catedrala Sf. Isac, in apropierea Nevei si al prospectului Alexandru Newski.

Pe cand Moscova e incarnatia tipica a vechei Rusii, chintesenta Moscovitismului, St. Petersburg prezinta un caracter mai modern, mai international, mai europenesc. Rusii insa nu zic Petersburg, ci Peterburg, fara s, si asa si scriu.

Capitala politica a imperiului rusesc e, precum se stie, creatiunea lui Petru cel Mare. A fost un tour de force de a funda in aceasta regiune joasa, batuta de vanturi, mlastinoasa, nesanatoasa, un oras de o asemenea importanta, si de a-i asigura propasirea. Pentru a duce la bun sfarsit realizarea planului sau, Petru a desfasurat tot geniul sau, toata energia sa, mergand de multe ori pana la arbitrarietate, pana chiar la brutalitate. Oui veut la fin, veut les moyens. El si-a construit acolo, cu mainile sale proprii, o casuta de lemn - prima casa a Petersburgului - si de acolo a dirijat ridicarea orasului.

Casuta aceasta se conserva cu religiozitate. E inconjurata si acoperita azi de o constructie solida spre a o feri de influentele intemperiilor. Acolo se vede inca scaunul lui facut de el, patul lui, un plan al orasului, conceput si desenat de el, o multime de obiecte confectionate de el pentru trebuintele de toate zilele, precum si barca, construita tot de el, cu care pe lacul Lagoda, a scapat pe doi pescari din furia apelor.

Cand te gandesti ca monarhul unei tari, deja destul de mari pe atunci, alege locul capitalei sale, se instaleaza singur in pustietate, isi face singur tot ce-i trebuie pentru traiul sau zilnic, si acolo urmareste statornic realizarea proiectului sau, si cand vezi in ce proportiuni s'a realizat visul lui, ramai uimit de prevederea patrunzatoare, de vointa extraordinara, de geniul covarsitor al acestui om. E o figura de o maretie supraumana, un spirit a carui suflare nu numai ca transfigureaza epoca sa, dar se simte si in timpurile sub-secuente, si pana in ziua de astazi. El e creatorul Rusiei actuale. Toata imensa ei putere dela el purcede. Colosul de azi, el l'a faurit.

Marea imparateasa Caterina II, in propria ei ingeniositate pricepand si apreciand mai bine geniul covarsitor al lui Petru, i-a ridicat in fata catedralei Sf. Isac, cu vederea spre Neva, un monument maret. Tarul e reprezentat calare, in costumul de imperator roman, cu mana intinsa spre fluviu si privirea pierduta in departare, stand pe un enorm bloc de granit. Pe acest soclu sui generis se afla inscriptia Petro primo Catherina secunda. Monumentul e demn de amandoi, de acel onorat si de acea care l'a slavit. Adevarat un mandru dualism.

Azi Petersburgul are o populatie de aproape doua milioane de locuitori. E un oras superb, cu cladiri somptuoase, cu monumente celebre, cu strazi largi si drepte, cu bulevarduri cari, ca d. p. prospectul Alexandru Newski, intrec prin eleganta lor mareata chiar multe bulevarde din cele mai vestite ale Parisului sau ale Vienei. E o capitala care 'si tine rangul fata de toate capitalele cele mai laudate din lume.

Ca oras rusesc St.-Peterburg are multe biserici, desi nu atatea ca Moscova.

Cand vorbesti de bisericile din Petersburg, cea d'antaiu care 'ti vine in minte este catedrala Sfantului Isac din Dalmatia. O cladire majestoasa, in stilul lui St.-Petrii din Roma, cu patru fatade, formate prin cate un portal precedat de cate doua randuri de coloane monolite de granit, de 16 metri inaltime. Fiecare poarta de intrare e de bronz masiv, lucrat artistic, cu chipuri de sfinti cat omul. Turnul care deasupra corpului bisericei suporta cupola centrala, e inconjurat si el de coloane monolite de aceiasi talie, cari insa_r la acea inaltime, par mult mai mici. Cupola e aurita; se ridica sus in vazduh, si, ca un far urias, luceste departe peste oras si peste tara la desmierdarea soarelui. Stand inaintea bisericii, nu-ti dai seama ele marile ei proportiuni, cari nu ti se par asa de extraordinare, fiind, ca la St.-Petru, asa de bine potrivite intre ele.

Iconostasul e acoperit cu icoane mari, lucrate in mozaic, cu o fineta si o arta cu totul deosebite. Nu-ti vine a crede ca sfintii reprezentati nu sunt pictati, si trebue sa te dai de tot aproape ca sa te convingi ca e in realitate o lucrare de mozaic. Si lucrarea e facuta, in intregimea ei, in Rusia.

Zece coloane mari de malahit verde si doua mai mici de lapis lazuli mai impodobesc iconostasul acestui sfant locas. Iar intr'un colt al bisericii sta un sarcofag de argint,. o imitatie fidela al acelui ce sta la Betleem pe locul de nastere a Mantuitorului.

Nu departe de Sf. Isac, pe prospectul Alexandru Newski, se inalta o alta biserica demna de a fi vizitata. E catedrala de Kazan, Kazanski sobor. Imiteaza si ea stilul lui Sf. Petrii din Roma, desi in niste dimensiuni mai modeste decat Sf. Isac. In schimb insa imitarea modelului merge pana a pune inaintea bisericii, ca la Roma, un peristil de coloane in forma de semicerc. Pe squarul inainte si intre aceasta colonada, se afla monumentele generalilor Kutusov si Barclay de Tolly, invingatorii lui Napoleon la 1812. Cel d'intaiu, care este si cel mai celebru, este chiar inmormantat inlauntrul catedralei, si mormantul lui e una elin atractiunile acesteia. In genere Kazanski catedrala e un fel de Panteon pentru comemorarea acestei epoci, asa de importanta pentru istoria Rusiei si pentru istoria universala. Aci se afla atarnate de un perete cheile fortaretelor luate de Rusi in cursul campaniei dela 1813 - 15, precum si bastonul de maresal al lui Davoust.

In afara de aceste amintiri istorice, interiorul bisericii mai ofera interes din cauza enormei sale bogatii. Icoane, pline de pietre scumpe, cu profuziune, intregul iconostas de argint pur. Balustrada care'l separa de public, iarasi de argint.

Insa deasupra tuturor acestor trofee si bogatii lumesti credinta venereaza un cui, un simplu cui de fier, ce se afla sub un geam de sticla, intr'o mica excavatiune, la picioarele unui crucifix de perete, si care cui se zice ca ar fi servit la rastignirea lui Isus Hristos, ca ar fi strapuns corpul fiului lui Dumnezeu.

O alta biserica de mare interes este catedrala Voskresenski, a invierii.

E ridicata in amintirea asasinarii lui Alexandru II, pe chiar locul unde s'a intamplat groaznicul atentat. Teatrul acestei crime monstruoase a fost pe o strada laterala care merge de-alungul unui canal al Nevei. Spre a capata terenul necesar pentru construirea bisericii, s'a acoperit, si in parte astupat canalul, cuprinzandu-se o parte din matca lui in fundamentele zidirii. Numai astfel s'a putut ridica acolo acest sfant monument.

E tinut in stilul catedralei Vasile Blajenoi dela Moscova, cu multe turnuri si turnulete, fiecare intr'un stil deosebit. Inauntru s'a conservat si ingradit locul atentatului intocmai. Vezi pavagiul prost de pe atunci, al acestei stradele, si vezi locul unde a cazut bomba mortala, care prin puterea exploziei a retezat si scobit pietrele unde a explodat. Se stie ca in acel atentat s'au asvarlit doua bombe. Prima a cazut sub cupeaua imparatului, sfaramand-o, dar neatingand in mod serios persoana suveranului. Alexandru a sarit din trasura, si atunci a venit a doua bomba care a zdrobit pe nenorocitul monarh. Locul crimei este marcat in biserica printr'un baldachin de marmura neagra. Pe plafonul baldachinului se afla o cruce formata de topaze cat oul de gaina.

Interiorul bisericei e foarte bogat. Usa iconostasului este de argint masiv, lucrata cu multa arta. E un dar oferit de negustorimea din St.-Petersburg. Multe icoane scumpe. Printre ele una daruita de actualul tar, Nicolae II, unde Maica Domnului poarta o gloriola compusa de briliante cat alunele. Tot darniciei pioase a acestui suveran se datoresc paretii laterali ai iconostasului, confectionati dintr'o marmura de culoare rosu-inchisa, unica in felul ei, si care marmura se gaseste numai prin muntii Urali, unde si acolo e rara.

Mai se cuvine o mentionare speciala bisericii clin fortareata Sf. Petre si St. Pavel.

Aci sunt mormintele tuturor tarilor si mari duci dela Petru I incoace. Toate pietrele mortuare sunt de cea mai mare simplicitate, si la fel. Numai acele a lui Alexandru II l si sotiei sale fac exceptie, cea dintaiu fiind de marmura verde, iar a tarinei de marmura trandafirie.

Decorarea interna a bisericii e simpla de tot. Numai ca pe pereti sunt atarnate sute de coroane de argint dela inmormantarea lui Alexandru III.

Un lucru trebue notat: nu sunt nici banci, nici scaune. In timpul ceremoniei funebre toata lumea, chiar insusi tarul, sta in picioare. Cavoul fiind plin, s'a construit o alta biserica, alaturi de cea vechie, si pusa in comunicatie cu ea printr'un larg coridor. In biserica noua se vor depune ele acum inainte ramasitele pamantesti ale membrilor casei Romanov.

Dela fortareata Petru si Pavel un tun anunta in fiecare zi momentul exact cand sunt orele 12 ele amiaza. In afara de biserici; lucrurile mai ele interes sunt muzeul trasurilor, si, mai presus de toate, palatul de iarna cu Ermitage.

In muzeul trasurilor vezi vechiculele, trasuri ori sanii, ce au servit la diferite ceremonii, mai cu seama la incoronari. Sunt de un fast si de un lux uimitor. Unele carose poarta monograme in briliante. Pe langa ele o mica sanie, simpla de tot, dar confectionata in intregimea ei de catre Petru cel Mare, cu mainile lui. Ce geniu universal ! Apoi trasura, in parte sfaramata, in care se afla Alexandru II, in momentul atentatului fatal: o simpla cupea, fara. nicio distinctie, si, langa ea, o pacatoasa de saniuta de piata, in care, dupa atentat, nefericitul monarh fu dus, in starea muribunda, la palatul de iarna.

Ermitage este un maret palat, alipit de palatul de iarna, care contine un sir de colectiuni de arta, unice in felul lor, si de o valoare incalculabila.

Galeria de tablouri are un renume mondial. E de o bogatie artistica imensa. Toate scoalele clasice sunt reprezentate prin multiple piese alese. Asa, printre pictorii italieni, sunt tablouri ale lui Rafael-Sf. Gheorghe, la Madonna Connestabile, etc., - ale lui Tizian, Paolo Veronese, Leonardo da Vinci, Correggio, Doici, etc. Scoala spaniola e reprezentata prin Velasquez, Murillo, Ribera si altii. Flamanzii se prezinta prin cate o colectie intreaga de tablouri ale lui Rubens si ale lui Rembrandt. Sunt aci si cateva tablouri de Paul Potter, ceeace e cam rar. Acest Paul Potter a fost un pictor olandez, care a trait numai 29 ani, dela 1625 -1654. A fost un geniu cumplit, hors ligne, mai ales ca pictor de animale. In galeria dela Haga, in toata aceasta pletora de capod'opere, cel mai pretuit tablou e unul datorit lui Potter, reprezentand niste vite si oi langa un gard. E lucrat cu atata maestrie, incat iti vine sa pipai panza cu degetul pentru a te asigura ca parul vitelor si lana oilor nu sunt veritabile, ci numai pictate. Tot asa aci, in, Ermitage e, intre alte opere ale acestui artist, un tablou infatisand un simplu caine, fara rasa, un dulau ordinar, stand inaintea casutei sale. Ei bine! Asa ele natural, de viu si de plastic e acest dulau, de 'ti vine sa-l chiemi ca sa-l desmerzi. Tot asa de vivant este un carei intreg de capre si de oi, si alte tablouri ale lui Potter, asezate acolo, cu subiecte de aceeasi simplicitate.

Dar Ermitage nu contine numai o galerie de pictura cu care se pot pune in concurenta numai galeriile cele mai vestite, ca cele din Florenta, din Vatican, din Louvre, sau din Dresda, si pentru al carei studiu, ceva, ceva mai amanuntit, iti trebue saptamani si luni. Nu! Mai are inca alte multe si nesfarsite bogatii.

In fruntea lor vom pomeni galeria de sculpturi cu capod'opere celebre ca cele trei Gratii Amor si Psyche, Hebe, dansatoarea, toate de Canova; Diana de Houdon, statua lui Voltaire ele acelas, si altele. Apoi este o sectiune egipteana, ce-i drept nu tocmai faimoasa. Mai departe, in catul de jos, o sectiune de portelanuri, foarte mare, cu mai multe serviciuri de Sevres, unice in felul lor, de oarece dupa fabricarea lor modelul a fost distrus dupa ordin superior. Sunt cadouri facute de Napoleon I lui Alexandru I pe timpul cand erau prieteni, dupa cum ne explica conducatorul.

Mai este asezata acolo o mare colectiune de armure si de arme. Dintre ele cele mai de interes sunt palosul lui Petru cel Mare, o lama larga, solida, cu o teaca ordinara de piele; apoi o sabie faurita dintr'un meteorit, si o sabie daruita unui tar de un sah al Persiei, si care e plina de briliante, atat pe manerul de aur cat si pe teaca de catifea. Valoarea ei este de cateva sute ele mii de ruble.

Tot in catul de jos mai este o sectie de lucruri gasite la desgroparile din Pompei, cu vestita urna dela Cumae.

Dar lucrul cel mai de pret, unic in felul lui, in acest etagiu de jos, este o colectie imens de cuprinzatoare si de bogata a lucrurilor gasite in sapaturile sistematice ce se fac in Chersonesul Tauridei, in apropierea orasului Kerts. Nu voiu vorbi de multimea de urne, vase, amfore, ustensile, mobile - printre cari un pat intreg de bronz, - caci sunt prea profan pentru a aprecia valoarea lor. Voiu releva insa enorma cantitate de pietre scumpe, gravate cu o arta desavarsita, de inele,, de verigi, si mai cu seama de gateli feminine, cele mai multe de aur pur. Acestea sunt de o fineta de lucru, de o arta, de un gust absolut, incomparabile. Fiecare din aceste mii si mii de obiecte este o capod'opera. Unde ramane, pe langa ele, iscusinta argintarilor si giuvaergiilor nostri moderni! Chiar un Benvenuto Cellini ese micsorat in comparatie cu o asemenea exubera-tiune artistica. Si sunt sute si sute de vitrine umplute de sus pana jos cu asemenea comori. Ce extraordinar de infloritoare trebue sa fi fost colonia sau coloniile, ce existau atunci acolo, departe, in tara Scitilor, pe tarmurile marii cimerice.

Palatul de iarna se afla pe cheiul Ne vei si se intinde pana in piata Dworzowy, unde se ridica monumentul pomenit mai sus, pentru comemorarea anului 1812. Monumentul acesta consista intr'o singura coloana, o singura piatra de granit, de 4 metri grosime si de 30 metri inaltime. E cel mai mare monolit cunoscut. Deasupra lui se afla un inger de bronz, tinand o cruce.

Palatul de iarna serveste de resedinta tuturor tarilor, dela Petru I incoace. E o cladire maiestoasa si impunatoare.

Am enuntat mai sus ideia ca fiecare capitala evoca cateva figuri marcante din trecut. Aci, la St.-Petersburg, spectrul noros al teribilului Ivan dispare, caci pe vremea lui acest oras nici nu exista. In locul lui vin, alaturi de marele lor strabun Petru I, nobilele figuri ale tarilor mai recenti, in prima linie umbra generosului si nenorocitului Alexandru II.

In etajul de sus al palatului de iarna sunt apartamentele locuite de tari. Nu se arata strainilor decat acel ce a fost ocupat de mult regretatul Alexandru II si de augusta lui sotie.

A fost lasat intocmai cum a fost in momentul clin urma al vietii lor. In odaile tarinei, care a decedat inaintea lui Alexandru, se vede inca patul, pe care ea a expirat si, dupa ordinul formal al imparatului vaduvit, nu s'a mai miscat de atunci nimic in apartamentul ei. Acelas sentiment de pietate a intervenit la moartea asa de tragica a acestuia.

Camerile lui Alexandru II sunt ele o simplicitate extrema, chiar burgheza. Oricare alt om mai cu dare de mina par'ca ar cere mai mult confort, mai mult lux. Singurul lucru mai de imparat este gradina de iarna, plina de palmieri inalti, de bambu si de alte plante exotice. Inchipueste-ti pe afara un ger de crapa pietrele, si sa te plimbi intr'o temperatura calda, sub o vegetatie tropicala, separat de frigul exterior numai printr'un geam, doua, de sticla ! Nu e lucru banal.

Camera cea mai de interes in acest apartament este cabinetul de lucru al imparatului. In mijloc un mare biurou, acoperit de toate lucrurile si ustensilele de cari dansul se servea zilnic: condeie, hartie, presse-papier, briceag, etc. In centrul, drept inaintea simplului fotoliu, o mica etagera cu tigari de tutun, facute cu hartie castanie. Intr'un colt al odaei un aparat telegrafic prin care Alexandru II era in comunicatie directa cu Wilhelm I al Prusiei, cu care era legat de o prietenie intima. Mai la o parte o canapea, arhisimpla, imbracata cu piele, pe care monarchul a fost depus dupa atentat, si pe care si-a dat ultima sa suflare. Se mai arata tigara ce fuma in momentul atentatului; e la fel cu cele aflate pe biurou. Tot pe biurou se conserva si banii ce nefericitul tar avea asupra sa in momentul fatal: trei piese de argint de cate 20 copeici = 1 leu 60 bani la un loc. Cand te gandesti: tarul tuturor Rusilor, cel mai puternic si mai bogat potentat in lume, cu un leu si 60 bani in buzunar! Ce elocventa e aceasta mica imprejurare, si in ce lumina o pune pe nobila victima!

S'a mai comis, la 1866, un alt atentat contra vietei lui Alexandru II. Un individ a tras asupra lui cu un pistol. Un tanar taran, de fel din Kostroma, care era tocmai pe acolo, din intamplare observase miscarea atentatorului, si lovindu-l peste brat, facu sa devieze projectilul, scapand astfel vieata imparatului. Taranul fericit fu ridicat la rangul de boier si primi in dar o mosie de a imparatului. Ni s'a aratat, tot in cabinetul de lucru, arma cu care se comisese acest atentat. E un pistol cu capse, cu doua tevi. Cand am pomenit numele salvatorului, Osip Komisarov, care 'mi ramasese in minte, lacheul care ne insotea, se lumina la fata. Ma lua de brat, ma duse la o fereastra si-mi arata acolo mai multe portrete de ale lui Komisarov, povestindu-mi pe ruseste o multime de lucruri interesante, din care, din nefericire, n'am inteles nimic.

Ni s'a mai pus sub ochi pana cu care Alexandru II a iscalit celebrul sau ukaz pentru desrobirea taranilor; o ordinara pana de gasca. Un suflet asa de generos, si doua atentate ! Faptul vorbeste de sine. Recunostinta popoarelor e rara.

Tot in cabinetul de lucru se mai afla o mica cutie de lemn, cu geam de sticla, unde se pastreaza un mic bulgar de aur pur, si altul de platin pur, ambele formate din metale provenind din muntii Ural.

Saloanele de aparat ale palatului de iarna sunt, fireste, de o splendoare si de o magnificenta demna de tarii Rusiei. In unele din ele toti paretii sunt plini de talere de incoronare de argint, cu niste emailuri de o fineta si delicateta extrema. Cinci talere sunt chiar de aur masiv, lucrate artistic si cizelate.

In capela Palatului - e prea mare ca sa-i zici paraclis, - unde se celebreaza toate ceremoniile religioase ale familiei imperiale, se pastreaza, pe langa o multime de icoane pline de pietre pretioase, o cutie continand niste moaste scumpe, ca mana lui Sf. Ioan Botezatorul, mana Mariei Magdalene, o particica din Sf. Cruce, si o mica iconita cu chipul Maicei Domnului, atribuita iarasi evanghelistului Luca.

De Alexandru III vorbeste in primul loc statua lui equestra in fata garei de Moscova. Dupa sentimentul meu, lucrarea e prea masiva, prea greoaie ca sa fie frumoasa. Mai bine 'l pomeneste pe acest tar un alt monumnnt pe care care el singur 'si l-a pus. Acest monument este muzeul Alexandru III, un palat superb, in care dansul a intrunit capod'opere ale pictorilor rusi moderni, ca Verestsaghin, Aiwasowski, Siskin, Lebedev, Riepin, Siemiradzki si altii. Sunt de remarcat, in-nainte de toate, tablourile lut Verestsaghin cu subiecte din calatoriile sale in Japonia si in Egipt, niste panze pline de lumina, de culoare, de vieata si de verva.

Sezonul de vara, familia imperiala 'l petrece, daca nu se duce in strainatate ori la Livadia, in unele din vilegiaturile din imprejurimile capitalei, la Tarskoie-Selo, Gatsina sau Peterhof. Resedinta de preferinta e la Peterhof din cauza ca aceasta localitate e langa mare si poseda un vast si prea frumos parc. Pentru public acest parc mai capata o atrac-tiune deosebita prin minunatele lucrari de apa ce s'au instalat acolo, in imitarea celebrelor ape dela Versailles. In anumite zile se da drumul apelor, si atunci o multime de lume vine sa se bucure de rarul spectacol.

Fiindca in ziua de 30 Iulie (12 August st. n.) tocmai erau sa joace apele in onoarea aniversarii nasterii micului tarevici Alexis, ne-am dus si noi acolo. Pretutindenea, in mijlocul verdetei parcului, fantani, cascade, cataracte, isvoare, de tot felul si de nesfarsite combinatiuni. Mai ales dela terasa castelului vederea era impunatoare. Te uitai printre doua randuri lungi de pomi mari pe o sumedenie de fantani din cele mai variate, lungind zidurile de verdeata pana in fund, unde, langa cheiu, era ancorat iahtul imperial, impodobit cu sute si sute de pavilioane si drapele - gala navala -; iar dincolo de iaht se intindea, in linistita sa majestuositate, marea netarmurita. Era o priveliste unica in felul ei.

Am vizitat si castelul. Foarte simplu, dar de un gust distins si de un confort, pe atat de elegant, pe cat de comod. Te simteai indemana in asemenea incaperi.

Negresit, am putut vedea numai castelul destinat pentru musafiri, nu apartamentul ce serveste de locuinta chiar familiei imperiale. Acesta este inaccesibil pentru public, ca si la palatul de iarna.

Orasul St.-Petersburg e situat pe malul stang, sau sudic, al Nevei. Mai multe brate mici ale fluviului 'l traverseaza, mai mult sau mai putin paralel cu curentul principal. Canalul, langa care se ridica catedrala Woskresenski, in amintirea asasinarii lui Alexandru II, e un asemenea brat. Fluviul, cu apa sa limpede si rece, e larg, adanc, si plin de vieata. Vapoare mari, cari deservesc porturile marei baltice, acosteaza aci la cheiu. Vaporase elegante si sprintene se reped in toate directiile traficului local. Bastimente cu panza, slepuri greoaie, incarcate cu marfuri, barci de toate felurile, iahturi elegante si usoare de placere, toate acestea animeaza mereu luciul apei. E intradevar un port de mare importanta: debuseul maritim principal al imperiului in spre apus. Mai multe poduri largi si mari leaga orasul propriu zis cu partea de dincolo de fluviu, pe malul drept, nordic, al Nevei. Acolo mai sunt inca cateva cartiere, facand parte din capitala; iar mai departe se intinde un labirint de insule - ostroave - formate prin nenumarate brate secundare ale Nevei. Toate aceste insule, acoperite cu padure, formeaza un mare parc, impestritat de o multime de vile - dace le zic Rusii- palate si case, cu gradini si florarii, cari de cari mai elegante. Printre altele, am vazut acolo si vila-palat a lui Stolypine, primul ministru al Rusiei, situata pe o peluza verde descinzand pana la apa. Sosele excelente duc prin toate partile acestui Eden, pana la vestita "Pointe" (Strielna), punctul extrem in spre vest al acestui arhipel. De aci ochiul imbratiseaza golful finic pana la Kronstadt, care se arata in departare pe zarea apei.

Artera principala a capitalei este Alexandru Newski Prospect, care merge dela gara de Moscova pana aproape de Neva. Aci se termina inaintea gradinei Admiralitatei, de asupra careia se ridica sageata eleganta a turnului, care impodobeste cladirea acestui minister. In acea gradina, nu tocmai intinsa, sunt statuele lui Przewalski, cunoscutul explorator rus, a lui Glinka, compozitorul national, si a lui Krilov, fabulistul, a caruia masca mortuara o vazusem la Moscova, in muzeul Ru-miantzov. Langa Admiralitate se afla pe de-oparte squarul cu statuia lui Petru I si catedrala Sf. Isac, iar pe de alta parte, palatul de iarna.

Mai toate palatele si edificiile publice sunt vopsite cu culoare rosiatica; numai Admiralitatea este galbena. Pentruce, nu stiu.

Pe superbul bulevard Alexandru Newski se concentreaza toate. Aci este catedrala de Kazan. Aci Palatul Anitskov, palatul Marelui Duce Sergiu Alexandrovici si palatul Stroganov. Aci catedrala armeneasca Sft. Caterina; aci statuia imparatesei Caterina II; aci teatrul Alexandra; aci Gostinni D vor, imensul bazar, un fel de Palais Royal din Paris. Aci sunt casele cele mai frumoase, magazinele, restaurantele si cafene-lele-ceainarii cele mai luxoase. Aci se plimba lumea frumoasa, high-life; aci vezi echipagiile cele mai elegante. E Calea Victoriei a Petersbursailui.

Automobile insa nu se prea vad. Rusia este o tara renumita pentru rasele sale de cai. Rusul are iubirea, pasiunea de cai. Drumurile, afara de orasele mari, nu sunt faimoase, asa ca automobilul numai cu anevoe s'ar putea intrebuinta, si Rusul n'are pricepere pentru viteza mecanica. Pentru el cai frumosi fac mai mult decat o masina lustruita. De aceea, in Rusia, pe terenul locomotiunii private, tot in frumusetea cailor si eleganta trasurilor, iar nu in automobile, se manifesteaza intrecerea bogatilor. Insa birjile noastre muscalesti cu mandrii lor trotori negri si cu hamurile lor aratatoare, pot sustine comparatia cu cele mai elegante echipage, chiar din St. Petersburg. Caci, infatisarea birjarilor nostri, cu caftanul de catifea or plus, si cu braul de matase de culoare e superioara caftanului de postav al confratilor lor din Rusia. Birjele noastre de pe piata teatrului, asa zisii muscali, sunt cele mai frumoase vehicule din toata lumea. Aceasta este specialitatea necontestabila, si imi place a crede, necontestata, a Bucurestilor. Am umblat mult. Am vazut toate capitalele Europei. Dar nicairi birje, ba nici trasuri private, ca ale muscalilor nostri.

Un lucru aci insa e ciudat in Rusia. Cu cat acolo echipajele sunt mai elegante, cu atata vizitii devin mai voluminosi. Raportul proportiunii e direct. Rusul simandicos se pare ca nu se simte bine in trasura sa, daca automedonul nu-i umple toata capra cu majestuosul sau sezut. Se vad uneori figuri monstruoase dindaratul cailor, adevarate baloane. Si cu cat balonul e mai umflat, cu atata intregul vehicol e mai sic. Fiind insa ca natura acorda numai arareori o tumefiare asa de pronuntata a partii centrale, mai ales la sexul urat, arta vine in ajutorul si chiar in locul naturei. La multi din acesti vizitii high-life se cunoaste de departe ca protuberanta nu e naturala. Sa-ti umfli centrul persoanei tale, si inca centrul posterior! Ce gust fistichiu ! E moda cucoanelor de odinioara cu cul de Paris si cu tournure, aplicata la barbati.

XVI. Dela St. Petersburg acasa.

Dar toate se ispravesc odata. Dupa ce programa noastra pentru capitala Rusiei era epuisata, a sunat ceasul plecarii si a trebuit, vrand nevrand, sa ne smulgem din deliciile dela Capua.

In ziua de Sambata, 31 Iulie, seara la 10 ore 15 minute, am parasit malurile Nevei.

Nu ni se mai acorda un vagon special, dar eram toti impreuna in o serie de compartimente din acelas vagon. Toate usile compartimentelor inspre coridor erau inzestrate inauntru cu lanturi de siguranta, cari permiteau pasagerilor de a lasa usa crapata, si totodata faceau imposibila nu numai intrarea unui strain, fie cu intentiile cele mai bune, dar chiar strecurarea manei, si prin urmare sfeterisirea efectelor. Lucrul e practic, dar da de gandit. 'Mi amintea declaratia conductorului de pe linia dela Wladikawkas la Rostow pe Don.

In vederea calatoriei in strainatate, proiectata de tar si de familia sa, intreaga linie a cai ferate dela St. Petersburg pana la granita pruseasca, era pazita militareste. Cand te gandesti la Borki, precautiunea aceasta, oricat de enorma ar fi, nu ti se mai pare inutila. Tot astfel dificultatea de a fi admis a vizita palatele imperiale nu mai pare exagerata fata cu explozia intamplata mai de mult in sufrageria din palatul de iarna, si cu acea mai recenta din vila lui Stolypine.

A doua zi, Dumineca, dupa amiaza, pe Ia 472, am ajuns la Wirballen, ultima statie ruseasca. Pasapoartele ni se luasera cu o statie inainte, si la Wirballen, dupa o sedere de mai bine de o ora, ele ni s'au dat inapoi, in tren. Amploiatul politienesc respectiv mergea din vagon in vagon, tinand intr'o mare condica toate paspoartele aranjate dupa alfabet. In modul acesta restituirea lor se facu foarte repede. Dupa aceasta trenul se puse din nou in miscare, si cinci minute mai tarziu ajunseram la Eydtkuhnen, prima statie prusiana.

Acolo ne-am suit intr'un alt tren spre a merge la Berlin. Vagoane directe intre Rusia si restul Europei sunt imposibile, pentru ca distanta sinelor in Rusia este mai mare decat acea adoptata in toate celelalte State.

Restul calatoriei dela Eydtkuhnen la Berlin, si dela Berlin la Bucuresti, nu mai prezinta interes, deci nu voiu spune nimic despre aceasta.

Se stie ca prin vara anului trecut isbucnise holera in Rusia, in special in regiunile de amiazi. Intensitatea epidemiei a fost tendentios exagerata de mai multe ziare europene, in frunte cu Daily Mail, care publica rapoarte inspaimantatoare despre grozaviile ce s'ar petrece acolo din cauza flagelului.

Nu m'am infricosat de aceste reportage si am plecat. Am mai trecut prin holera, si mi-am zis ca, daca traesti cumpatat, daca te feresti de apa nefiarta si de fructe necoapte' nu esti in primejdie. Ori, Rusia fiind par excellence tara ceaiului, era si asa indicat sa bei mereu ceai in loc de apa, si fructele sunt de multe ori chiar mai gustoase facute compot decat crude. La compote, c'est la maniere la plus intelligente de manger des fruits. Am plecat linistit si bine mi-a fost. Am vazut astfel o tara frumoasa, am facut cunostinta cu un popor interesant si am cules o multime de impresiuni noui. Merita Rusia ca turistii sa-si indrepte pasii intr'acolo.

Cat am fost in Rusia, nici n'am vazut semne exterioare ale epidemiei. Numai indirect, prin masurile luate contra ei, iti dadeai seama ca te afli intr'o regiune periculoasa. Asa in toate garile, in toate otelurile si pe toate vapoarele, se dadea numai apa fiearta, acest mod de operatiune fiind relevat prin inscriptiuni si pancarte. In orasele mari se si impartea, din initiativa particulara, pe pietele publice, apa fiarta si ceai gratis. Dar atata totul, incolo lucrurile aveau aspectul lor ordinar al vietei obicinuite. Caracterul epidemiei nici n'a fost de o natura prea grava. In intreaga Rusie n'au murit, dupa niste statistici rusesti, de cat vro 83,000 oameni. Aceasta n'ar fi mare lucru fata cu populatia totala. N'ar veni niciun mort intreg la o mie de insi. Dar chiar punand la carantina - vorba vine asa - aceste date, si admitand ca numarul victimelor a fost mai mare, totusi trebue sa convenim ca, in genere, mortalitatea n'a luat proportiuni prea mari, si, in fapt, orasele contaminate nu-si alterasera fizionomia, si nici frecuentarea sau comerciul lor n'au suferit vreo micsorare.

In timpul cat am cutreerat tara Rusilor, n'am putut invata mult din limba lor. Nici nu eram pus in pozitie sa caut sa ma descurc cu ajutorul ei. Aveam mereu un interpret cu noi, asa ca intelegerea se facea usor si fara ca sa-mi dau osteneala sa prind ceva din ruseste. Daca intentia mea ar fi fost sa invat aceasta limba, de sigur nu o luna, ci mai multi ani mi-ar fi trebuit. Caci idiomul rusesc, ca toate limbele slave, este ca structura, ca expresiune, ca geniu etc., cu totul deosebit de limbele latine, germane, anglo-saxone ori scandinave.

Totusi am prins cateceva in cursul peregrinarii mele. Asa, de pilda, am vazut cu mirare ca, precum noi am luat multe cuvinte din alte limbi pentru lucruri si idei cari inainte nu existau la noi, ca zetar, creitar, chelner, tal, nit, ghevint etc., tot astfel barbierul, sau frizerul se chiama in Rusia Parikmaher. Pe pravaliile cele mai simandicoase al celor mai pretentiosi artisti capilari vezi ciudata asta de inscriptie, un mixtum-compositum de frantuzeste si de nemteste. Receptiunea acestui cuvant arata ca, inainte, Rusii lasau podoaba paroasa a capului lor sa se desvolte in voia intamplarii.

Otelul, acest cuvant international, nu are curs oficial in Rusia. Acele ele rangul intaiu, sau cari se pretind atari, sunt gostinite, iar celelalte tractiruri.

Terminologia cailor ferate, care si ea este aproape identica in toate tarile, a suferit si ea, pe cat mi-am putut da seama cateva modificari. Conductorul, care se numeste pretutindenea asa, afara de Germania, unde a devenit Schaffner, si de Anglia, unde ii zici guard, a ramas intreg, numai accentul s'a deplasat pe u. Statia a devenit stanta, - fara sa aiba ceva comun cu poezie,-iar gara a devenit vagsal. Nu ma voiu intinde mai departe cu aceste studii filologice, unde imi lipseste orice competinta. Am vrut sa dau numai niste observatiuni pasagere, cum le poate face orice calator mai atent, chiar daca nu cunoaste limba tarii.

Rusia e tara ceaiului, a sepcilor si a iuftului.

Cat pentru ceai, lucrul e cunoscut in deobste. Dar ceace ciitorii nu vor sti, este ca bacsisul se chiama na ceai, adica pentru ceai. Pana intr'atata ceaiul a intrat in obiceiurile si necesitatile rusesti. Pana intr'atata a devenit bautura nationala.

In ce priveste sepcile, n'ai decat sa iesi pe strada ca sa te convingi de adevarul acestei afirmari. Ai sa vezi ca mai toata lumea poarta sapca tipica ruseasca. Talerul larg, rotund, moale; cozorocul scurt de piele; pe bandou, in frunte, deasupra cozorocului, cocarda ruseasca. Toti scolarii o poarta. Toti functionarii o poarta, toti militarii fireste o poarta, si cei mai multi civili, cari nu sunt nici unul nici altul, tot o poarta. Precum Romania e tara Caciulelor, asa Rusia e tara sepcilor,

Tot astfel se poate zice ca Rusia e tara iuftului. Mirosul acesta, tare si sanatos, care mie, unul, nu'mi displace de loc, te loveste la primul pas ce faci dela frontiera. Cizmele soldatilor cari pazesc granita, a functionarilor cu cari vii in contact la trecerea hotarului, cizmele marinarilor de pe vapor si al conductorilor dela drumul de fier, cizmele birjarului in a carui droski te sui, hamurile calului, cizmele militarilor pe strada, toate exala acest parfum. Poti sa spui fara exagerare ca acest miros e caracteristic pentru Rusia.

Centrul cel mare pentru fabricarea si vanzarea pielei de iuft, renumita peste tot locul ca cea mai buna piele pentru incaltaminte, este Moscova. Aicea, pe timpul iernei, toata populatia rurala de prin prejur, pana la mari distante, se indeletniceste numai cu prepararea acestui pretios material.

Sunt orase, cari au un miros special. In Venetia predomineaza mirosul lagunelor, la Neapoli simti sulful Vezuviului, Munchen miroase a malt si bere, Paris a bitum, Dresden a lignit Berlin si Londra a carbuni; la Moscova atmosfera ambiant contine mireasma iuftului.

Precum orasul Graz, din cauza multimii pensionarilor ce se stabilesc acolo, e poreclit Pensionopolis, si Chicago, e centrul industriei de suncariii si camatarii, Porcopolis, astfel Moscova e Iuftopolis.

As mai avea multe de povestit. Dar ma tem ca am abuzat si asa prea mult de rabdarea cititorilor. Quo usque tandem! Incheiu dar aceste randuri si rog sa se ierte cusururile.

1-17 Aprilie 1911

Pe timpul vacantei Pastelui, dela 1 -17 Aprilie, se alcatueste o excursiune stiintifica si distractiva in Macedonia, sub conducerea d-lui Murgoci, directorul revistei romane de stiinte aplicate Revue du Petrele.

Va trebui sa cunoastem odata acasa la ei pe acei Aromani harnici, culti si morali, despre cari toti cercetatorii scriu numai laude. Acesti frati indepartati isi au limba si datinele din aceeasi origina si s'au plamadit in acelas aluat etnografic ca si noi; e dar o datorie frateasca sa vedem cit ochii nostri tarile pitoresti in cari traesc, si sa ne dam seama de circumstantele in care-si desfasura vieata lor, foarte grea dar demna.

In afara de asta Turcia este astazi o tara ce a pornit serios spre cultura si civilizatie. Multe interese politice si mai ales economice ne leaga de pamantul si alcatuirea ei; trebue sa venim in atingere prietenoasa, intima, cu aceasta putere din Peninsula Balcanica caci numai cunoscandu-ne ne vom stima si pretui cum trebue; dintr'o cunoastere mai de aproape a poporului si tarei de sub stapanirea Semilunei va esi inca multe invataminte si foloase practice pentru noi.

Puternicii si priceputii ei conducatori ne-au aratat in timpul din urma in repetate randuri prietenia si consideratiunea lor; e momentul de a merge si noi sa vedem cu ochii nostri progresul ce l-au facut si-l fac continuu, sa vedem locurile unde cultura a stat in fiinta mii de ani, sa cutreeram pamantul cercetat din timpurile rele mai vechi de sute de noroade, sa ne gasim fratii cari in nume, limba si obiceiuri au pastrat semnele cele mai mari imparatii din anticitate.

Natura ne va prezenta nenumarate fenomene si probleme in solul, clima, vegetatia si manifestarile elementelor pe acest petec de pamant, unul dintre cele mai interesante in Europa; iar poporul ce-l locueste contribue cu variatia portului, a limbei si obiceiurile la marirea interesului ce-l prezinta vieata in acest colt de lume mult turburata. Umbland 15 zile prin Macedonia, avem ce vedea si vom gasi multe la care nu ne asteptam. Utilul si placutul nu se vor desparti in decursul acestei excursiuni.

Din partea noastra, numai voie buna!

Iata itinerarul acestei interesante excursiuni:

Vineri 1 Aprilie. Bucuresti; plecarea prin Gara de Nord la 5-55 P.M.

Sambata 2 Aprilie. Varciorova sos. 2.27 noaptea.

Orsova, plecarea cu vaporul la 6 dim. traversand Cazanele si clisurile Dunarii intre Orsova si Bazias.

Sosirea la Belgrad la 9.30 seara.

Duminica 3 Aprilie. Vizitarea orasului Belgrad si plecarea dela Topcider la

3.05 p. m.

Nis; sosirea in gara 9.57 seara; noaptea in Nis.

Luni 4 Aprilie. Plecarea din Nis la 5.58 dim.

Sosim in gara la Uskub 12.34. Dela 3-6 p. m. cu trasuri se viziteaza castelul Bardowte.

Marti 5 Aprilie. Plecarea din gara Uskub 12.49. Sosirea in Koprulu la

2.15 p. m. Trecerea pe la Ghevgheli la 5.30 p. m.; Sosirea in Salonic la 7-39 seara.

Mercuri 6 Aprilie. Vizitarea Salonicului si imprejurimilor.

Joi 7 Aprilie. Plecarea la 7.25 din Salonic spre Karaferia;

sosirea la 9.56; vizitarea satului Doliani.

Vineri 8 Aprilie. Plecarea din Karaferia la 7 dim. cu trasuri;

vizitarea Vodenei; luarea trenului la 12.14 si sosirea la Monastir la 5.20 seara.

Sambata 9 Aprilie. Plecarea din Monastir spre Perlepe;

de la Perlepe la 3 in trasuri spre Krusova; (sosirea Ia 7 seara).

Duminica 10 Aprilie. Krusova-Trestenic 2-5 p. m.;

sau plecarea din Krusova la 1 cu trasuri si sosirea la Monastir la 8 seara.

Luni 11 Aprilie Din Monastir plecarea la 8 dim. cu trasuri pe sosea.

la Ohrida; trecem pe la Resna (plec. 2 p. m.) si sosirea.

la 8 seara; sau 2) din Krusova plecarea peste munti

la 5 dim. calari, si sosirea la Ohrida la 8 seara.

Marti 12 Plimbare cu barci pe lacul Ohrida si la Struga 8-2: p. m.

Mercuri 13 Plecarea din Ohrida la 3 p. m. cu trasuri si sosire,

la Resna. Plecarea la 8 din Resna; vizitarea oraselelor aromanesti Tarnova si Magarova, iar seara la Monastir.

Joi 14 Plecarea din gara Monastir, 8.15 dim. prin Vodena,

Karaferia si la Salonic sosirea la 6 seara. Vineri 15

Plecarea din gara Salonic la 12 m.

Sambata 16 Sosirea la Constantinopol la 1.28 p. m.

Din Constantinopol plecarea cu vaporul la 3 p. m. si

Duminica 17 Sosirea in Constanta la 5 dim., iar in Bucuresti la 12.05

Pentru cei ce pot prelungi excursiunea se recomanda urmatoarea varianta: Cu vaporul des Messageriers Maritimes (curse facultative). Sambata 16 Aprilie, plecarea din Salonic; Luni 18 Aprilie, sosirea la Constantinopol. Plecarea din Constantinopol Marti 19 Aprilie 3 p. m., sosirea la Constanta Mercuri 20 Aprilie dim. 5 h. etc.

In acest caz se va prelungi sederea la Monastir cu o zi.

S'au luat toate masurile ca excursiunea sa se desfasure foarte bine si sa fie cat de placuta si usoara. Amatorii de locuri salbatice, de regiuni frumoase mediteraneane si de popoare cu mult pitoresc, daca au pierdut ocaziunea acestei excursiuni, unica in felul ei, sa caute sa o faca altadata, timpul cel mai priincios este luna lui Iunie.

Desfasurarea Excursiunei[11]

(A se urmari pe hartile si planurile alaturate)

Plecarea din Bucuresti este socotita cu trenul accelerat de Vineri 1 Aprilie la 5.55 p. m., vagon special. Cina se serveste in vagon restaurant (table d'hote). Sosim la Varciorova la 2.27 noaptea; nederanjati continuam drumul pana la Orsova 2.50, unde descindem si cu trasuri mergem deadreptul in port si luam locuri pe vapor (cabine angajate pentru cei cari doresc si pentru doamne).

Rasaritul soarelui pe la 5, ora Europei centrale, care va fi de regula in tot timpul excursiunii prin Serbia si Turcia.

La 6 dim. vaporul pleaca in susul Dunarii si dupa o jumatate de ora intra in Clisurile Dunarii si trece prin Cazanele dela Dubova si dela Plavisevita. In Clisuri Dunarea este lata numai de 200 m. apr. si intr'un loc chiar numai de 113 m. in schimb este foarte adanca peste 50 m. Priveliste splendida, fara pereche in Europa!

Pe stanga (cum mergem) inainte de a intra in Clisura se vede in paretele de piatra Tabula Traiana, iar deasupra Dunarii la vre-o 2-3 m se arata, in tot lungul Dunarii cand si cand, drumul lui Traian (lat 1.5 - 2 m) sapat in stanca de calcar la 103. Cand paretele era prea abrupt, drumul era facut pe pod de lemn; gaurile de sprijin a grinzilor se vad si acum. Pe dreapta soseaua lui Szecheny (1 834-7) serpueste pe sub stanci in lungul Dunarii. In paretii de calcar se deschid multe guri de Pesteri dintre care pestera lui Veterani, (pe dreapta la deal de Dubowa sub Sucaru) are si o insemnatate istorica, caci aci generalul Veterani la 1692 a tinut piept numai cu 400 soldati unui corp turcesc.

In fata satului Golubinie pe stanga, cu ruine romane, avem pe dreapta portul de incarcarea carbunilor dela minele Ujbania.

In acest parcurs se va servi cafeaua cu lapte.

In sus pe stancile de pe malul banatean se vad dupa cot ruinele de la Tricule (trei turnuri romane patrate).

La 9 dupa ce trecem anafoarele si cotul Dunarii de la Iut, ajungem la Milanovat, orasel sarbesc cu 1.500 loc. in mare parte romani. De aci in sus dupa cot la Greben lucrari mari tehnice pentru regularea Dunarii. In mijlocul Dunarii avem insule stancoase Tachtalia (portile de fer cele mici), Izlaz, a Bivolilor, Doica si Kozla ce dau un farmec deosibit cursului Dunarii (unele au fost in parte distruse la

canalizare 1893). Apoi trecem prin fata minelor Kozla si Drencova (dreapta), si Dobra (stanga), prin fata oraselului romanesc Barsasca, si a basinului larg dela Liebcova.

Mai sus zarim pe malul sarbesc ruinele Castrului roman dela Barnita. In aceasta parte Dunarea trece peste un damb, Stanca lung de 800 m, iar aproape de satul Golubaci se vad pe stanci ruinele castelului de paza al Printului Brancovici pe urmele unui castru roman; in fata pe malul banatean ruinele castelului Laslovar. In pereti de calcar multe pesteri; legenda populara spune ca din una cu apa ese musca golubacica rea pentru vitele din Banat, Serbia si Oltenia. Tot aci in Dunare ese din panza apei stanca Babacai si apoi esim la largul din fata oraselului Moldova (2.000 loc. romani), unde sosim la 12.40. De aci in sus numai Malul banatean se prezinta stancos pana la Bazias; pe malul sarbesc la gura riului aurifer Peck e satul Gradistea (veche localitate romana).

Intre Moldova si Bazias se serveste dejunul (table d'hote). Bazias, port mic si statiune terminala a cailor ferate unguresti; aci intr'un hotel inca existent, la 1866 Mai 7 a petrecut M. S. Regele Carol cu oarecare grije, ultima noapte inainte de a intra in Romania.

Dela Bazias in sus Dunarea isi are malurile taiate in campiile nisipoase ale Banatului si ale Serbiei. Trecem prin fata oraselului Palanka (pe dreapta intre gura Nerei si Karasu), pe cand in fata se vad ruinele dela Rama in apropiere ruine romane. O insula lunga, Ostrovu, se interpune in cursul Dunarii pana la Dubrovita in jos, de gura Moravei. La gura Moravei a fost orasul roman Margum.

In sus de gura Moravei este vechia cetate Semendria (pe malul sarbesc), frumoasa cetate ale carei ziduri si cazarmi se vad inca azi, intaia capitala a Serbiei medievale construita de Giurgie Brancovici 1429, daramata insa de turci.

Vaporul opreste intaiu la statiunea Rubin pe o insula (pe malul banatean) (ora 5.45,6.15 p. m.). Apusul soarelui pe la 6, ora Europei centrale. Dupa ce trecem prin fata Grotchei (pe stanga) ajungem la 8.35, seara la Panciova, oras cu 30.000 loc. asezat la gura riului Temes.

Cina se serveste pe vapor intre Semendria si Panciova la 9.30. Dela Pancioava in sus peste o ora suntem la Belgrad, si debarcam dupace ne angajam pe un brat al Dunarii intre insula mare Kriegsinsel si fortareata Belgradului. Priveliste frumoasa dincolo'de insula la NW, este orasul slavonesc Semlin.

Descinderea la hotel Serbische Krone apr. 500 ^m- departe de debarcader. Se vorbeste nemteste.

BELGRAD

Beograd (sarbeste) cu peste 90.000 de locuitori situat intr'o pozitiune pitoreasca pe o limba de pamant formata de Dunare (aci lata de 750 m.) si Sava (lata de 400 m) la piciorul de sud-est al dealului cetatii, o stanca calcaroasa usor inclinata catre nord si abrupta de 47 m. catre vest la imbucatura raului Sava.

Istoric. Belgradul ocupa locul lagarului roman Sinidunum punctul final al valului dunarean din Moesia si a drumurilor importante spre Bizant, Dacia si Panonia. In timpul evului-mediu localitatea a fost alternativ in posesiunea Avarilor (dela 582), a Serbilor cari dela secolul VII au populat teritoriul pustiu al Savei dand cetatii numele de Castel-Alb Beli-Grad, latineste Alba Graeca pe turceste orasul rasboiului sfant. Al Bulgarilor, al Ungurilor, Bizantinilor, dela veacul XIV iar al Serbilor; dupa 1427 cedat Ungariei de catre principii serbi. Cetatea a avut o importanta mai ales in razboaiele impotriva Turcilor. A fost aparata cu succes de catre Huniade la 1456 impotriva lui Mahomed II, cucerita la 1521 de Suleiman II, coprinsa de Emanuel de Bavaria la 1789 de catre Laudon, la 1806 de catre Serbi; cu toate acestea Turcia o redobandi la 1813 dupa ce se incheiase pacea. La 1841 administratia centrala a Serbiei fu stramutata la Belgrad. La 1842 si scolile superioare; cetatea a ramas insa turceasca pina la 1867.

Regatul Serbiei (48.003 kltn. p. cu 3 milioane loc.), o tara muntoasa, dar roditoare, cu bogate paduri si clima ca in Europa centrala; corespunde cam provinciei romane Moesia superior. Vechii locuitori au fost respinsi de emigranti slavi, cu cari s'au unit in lupta impotriva Bulgarilor, mai tarziu impotriva Bizantinilor si formand pe la anul 1200 un regat serb, cari in veacul XIV sub tarul Stefan Dusan cel puternic, se intinse pentru scurta vreme peste Macedonia, Tesalia, Acarnania, Epirul si Albania; partile sale au fost insa apoi cucerite pana pe la jumatatea veacului XV, de catre Turci. Despre incercarile de a smulge Belgradul din mainile Turcilor s'a pomenit mai sus. La 1718-36 cea mai mare parte a teritoriului sarbesc era in mainile Austriei ce luase si Oltenia; a trebuit sa le cedeze insa din nou.

Rascoala din 1804-12, sprijinita de Rusi, sub George Petrovici numit Carageorge) aduse Serbiei autonomia interna; alte rascoale si negociatiuni 1830) o autonomie mai larga sub o dinastie nationala (Milos Obrenovici) iar pacea dela Paris 1856, da, in locul protectoratului rusesc, garantia puterilor semnatare. Belgradul a fost bombardat de garnizoana cetatii Belgrad care a adus lucrurile acolo ca la 1862 si 1867 puterile au silit pe Turcia sa retraga garnizoanele turcesti din cetati; la 1876 sarbii au purtat un rasboiu nenorocit, la 1877 unul mai norocos impotriva Tuicilor, care la 1878 au fost nevoiti sa le recunoasca neatarnarea si sa le cedeze Serbia meridionala de azi (Tractatul de Berlin). La 1882, Serbia fu proclamata de regat; primul rege Milan Obrenovici abdica la 1889; fiul si urmasul sau Alexandru fu ucis la 1903; de atunci domneste Petru I Caragheorghevici chemat la tron de catre adunarea nationala.

Fortareata (pl. A 1, 2), care acopera dealul din N.V. orasului, coprinde in partea superioara un put roman (rimski bunar) adanc, cu doua accese in elice, muzeul armatei deschis la 1904, inchisori si comandamentul, (in fata lui tunuri si mortiere), in partea de jos, cazarmi, magazine si langa Dunare turnul Neboisa (fara frica) precum si poarta imparatului Carol, construita sub printul Eugen la 1719.

La sud de fortareata se afla parcul Kalemegdan (pl, B 2), cu busturi de bronz al poetilor si invatatilor sarbi: Ghiura Iacsici, Voislav Ilici, catre seara locul de preumblare al beligradenilor; priveliste mareata dela promenada Fikir-Bair (Dealul gandirii). O scara mare duce devale la Sava.

La est de fortareata, langa Dunare, vechiul oras turc sau Dortciol (4 colturi), odinioara partea principala a orasului, cu o moschee (pl. B, 2) restaurata si intretinuta de Stat, Giamia Bariaktar, cladita de Soliman Magnificul (1520-66), si urmele palatului Pirinciana al printului Eugen (pl. RE R B 2). In locul ulitelor turcesti sunt acum strazi largi si drepte. S'au pus bazele unui cuartier nou.

La sud de fortareata langa Sava, este fosta mahala sarbeasca Sava cu strazi povarnite, cari duc la orasul de sus.

La sud-est de Kalemegdan (Pl. B 2, 3) strada Uzun-Mirkova duce la piata - la capatul strazii, care se desface la dreapta, se afla catedrala ortodoxa zidita la 1845 cu patronul Arhanghelul Mihail, cu mormintele principilor Milos (+ 1860) si Mihail (+ 1868) Obrenovici.

Langa piata (Kraliev Trg) Universitatea (Pl. B 3) cu facultatile de drept, tehnica, stiinte naturale si filosofica, in cladire proprie, - donatia Cap. Misa Anastasievici (mort aproape de Bucuresti la mosia sa Clejani; vechiu comerciant de sare intre Romania si Serbia) - care coprinde si Biblioteca nationala. Alaturi Muzeul cu antichitati sarbe, intre altele un cap de bronz al lui Constantin cel Mare din Nis si capul lui Traian in bronz (ce a fost expus la Bucuresti), si Prefectura.

La partea de N. V. a pietei este statua de bronz a naturalistului sarb M. P. Pancici. (Pl. P. D.) 1814-1888 de lovanovici.

La Sud-Vest e piata teatrului cu Teatrul National si cu statua ecuestra de bronz a principelui Mihail de Pazzi. (PI. C. 3).

La sudul pietii teatrului incepe strada regelui Milan. In strada regelui Milan e ministerul justitiei, ministerul instructiei si cultelor. (Pl. C. 4), apoi la stanga Noul Conac, resedinta regelui Petre. Langa conac e un parc frumos; la est e vechiul cimitir cu vechia biserica Sf. Marcu in care sunt ingropati mai multi membrii din familia Obrenovici. Aci se construeste palatul nou al Scupstinei; in apropiere statiunea sismografica, una din cele mai moderne si sensibile, asezata pe stanca. Mai departe in strada Milan, marele hotel Rossia, Ministerele de interne, de externe si al comertului, mai departe, la dreapta Casinul militar (Pl. D. E. 5).

Din strada Milan se desprinde la dreapta strada Printul Milos, in care se afla la dreapta, (Pl. C. D. 5) localul foarte simplu al adunarii nationale, apoi palatul consiliului de stat, ministerul lucrarilor publice, ministerul de rasboiu, Academia militara, muzeul etnografic, si muzeul pamantului sarbesc, si ministerul de finante, (in parc la dreapta) Curtea de Compturi. A treia strada transversala la dreapta duce la gara.

La 5 km. spre vest dela Belgrad se afla Topcider (cale ferata, electrica si trasuri), cu o veche vila in care a locuit printul Milos Obrenovici, si un parc mare, (doua restaurante si muzica); 5 minute mai departe la statiunea Topcider (calea ferata, spre Nis), parcul Kosutniac unde a fost asasinat principele Mihail Obrenovici in 1868.

La Ripanie, statiune a liniei Nis, te urci pe Avala (priveliste frumoasa) - cu ruinele unei fortarete turcesti din secolul XV, cunoscut sub numele de cetatea lui Porcia de Avala; in doua ceasuri cu trasuri pe soseaua buna a Kraguevatului si se suie pana sus cu trasuri.

Program pentru Belgrad:

2 Aprilie. Sambata seara, dupa asezarea in hotel La Coroana Sarbeasca, rendez-vous la Grand Hotel (in apropierea hotelului).

3 Aprilie. Toate bagajele gata facute gramada la hotel. 7 dim. cafeaua la hotel; 8 dim. Kalemegdan si fortareata; 9 Catedrala; 9 Universitatea si Muzeul de antichitati etc.; 11-1 Muzeul etnografic si al pamantului sarbesc; Observatorul astronomic si st. sismografica.; Plecarea la Topcider. 1 1/2 Dejunul la Topcider. 3 Plecarea la gara din Topcidere.

Serbia este strabatuta prin mijlocul ei de Morava ce aduna prin Nisava apele din Balcanii vestici, iar prin Morava de apus apele din Rudnic si Coponicgora. In afara de aceasta vale larga, tot terenul Serbiei este o inlantuire si impletitura complexa de siruri de munti. Raul Timoc aduna o parte din apele Balcanilor vestici si Carpatii sarbesti, pentru a le duce la Dunare; el face in cursul inferior granita de Bulgaria de unde nu primeste nici un afluent, si in tot lungul lui se individualizeaza o depresiune larga, la nivel ridicat.

Linia ferata a Serbiei plecand dela Belgrad trece si urmareste Morava pana la granita spre Salonic, iar de la Nis urmeaza valea in sus a Nisavei, trecand in Bulgaria spre Sofia. O cale ferata e acum in constructie pe valea Timocului, Nis-Prahova ce se va uni probabil cu caile romane (dupa cum a mai fost vorba) si se va continua spre Adriatica. Aceasta linie se leaga peste Carpati dela Zaie-ciar la Paracin cu linia principala.

Linia dela Belgrad la Uskub. - La 5 km. Topcider (vezi mai sus) - la 14 km. Resnik cu frumoase vile -la 21 km. Ripanie, (vezi mai sus) turnul vechiu se vede din tren. Apoi mai multe tuneluri si viaducte. Dincolo de Palanca, (77 km.) in valea raului Iasenita, calea ferata intra intr'o campie foarte populata si bogata pe care o strabate Morava. - La 91 km. Velica Plana la gura raului Iasenitei in Morava; mari abaterii (mai mari ca cele dela T.-Severin). La 107 km. Lapovo 110 km. satul mare Lapovo.

Prin stramtoarea dela Bagrdan (120 km.) spre lagodina cu o moschee parasita frumoasa, apoi peste Morava la (149 km.) Ciupriia, orasel cu 6.000 loc. pe locul Horreum Margi al Romanilor cu urme de stalpi de pod roman. La 155 km. Paracin cu o sticlarie, abaterii noi si fabrica de stofe; la 176 km. Stalaci cu ruinele unui turn al lui Tudor de Stalaci din evul mediu (se vede din tren) la confluenta ambelor brate ale Moravei; valea Moravei sudice (binacika) este taiata foarte strans in masive gneisice.

Calea ferata urmeaza cursul Moravei sudice, trece apoi pe malul stang. Dincolo de Giunis. (195 km.) valea se largeste. La 206 km Korman apoi (214 km.) Alexinat orasel cu 5.800 loc. pe malul celalalt al Moravei a fost pana la 1876 granita catre Turcia si a fost pustiita la 1876 de catre ar mata turca. Dincolo de Greiaci (225 km.) trenul trece pe malul drept al Moravei si peste Nisava la gara Nis

Nis, Nassus roman, punctul de incrucisare al drumurilor dela Marea Adriatica si Marea de Marmara la Dunare Aci, a invins imparatul Claudiu pe Goti (268); orasul a fost marit si fortificat de catre Constantin, care s-a nascut aci, de catre Justinian si de catre Bizantini. Din toate acestea au ramas numai urme foarte slabe. Pentru Turci a fost o statiune foarte importanta pe drumul spre Dunare. Dupa ce o luara dela Sarbi la 1366, l'au pastrat, cu toata ocupatiunea trecatoare a ungurilor (1443-44) si a Austriecilor (1689-90 si 1737) pana la asaltul Sarbilor la 1877.

Nis, a doua capitala a Serbiei, cu 30.000 locuitori si cu garnizoana cea mai puternica in Serbia, este situat intr'un ses triunghiular la sfarsitul vaiei Nisava 15 km mai sus de gura raului. Are un liceu si mai multe scoli.

Aromani nu lipsesc din Nis dar scoala romaneasca nu este de altfel in toata Serbia (desi sunt vreo 200.000 romani) nu-i nici o scoala romaneasca.

Malul drept e ocupat de fortareata si de orasul turcesc, pe malul drept se afla orasul mai mare sirbesc. Aci e la mal Conacul turcesc inconjurat de gradini, altadata ocupat vremelnic de rege; alaturi, pornind dela podul care duce la fortareata, strada Bazarului; la sud pe partea cealalta a strazii principale, catedrala cea noua.

Plecarea din Nis Luni dim. 5.58.

Cultura mare de canepa. (Mititei celebri la gara restaurantului). El e adumbrit de o culme cu o ruina de Cetatuie Curvingrad. La 76 km. Gep, incepe defileul Moravei, cu mai multe tuneluri. Dupa esirea din tunelul de langa Gep pe dreapta Moravei (la stanga noastra) Mominkamen (Piatra fetei) dupa legenda o fata pietrificata prin blestemul mamei sale; la 111 km. Grunia orasel, incantatoare statiune balneara cu 12.000 loc. cu monumentul militarilor cazuti in rasboiu.

Ristovat 123 km. local de vama si revizia pasapoartelor calatorilor venind din Turcia 123 km. Zibefce (Jbevat) prima statie turceasca, local de vama si revizia pasapoartelor la intrarea in Turcia, incep caile ferate turcesti, care pentru reteaua de vest (Salonic) au introdus orariul Europei centrale.

La Vest Cara-Dagul negru si plesuv ne insoteste de acum incontinuu. Esind dela Jbevatz calea ferata trece prin tarine aride, trece statiile Buianovte, Bukarovte si in fine Presevo 470 m separarea apelor Moravei de Vardar, Tabanovte la 173 km.

Cumanovo cu o biserica sarbeasca; are si o scoala romaneasca; export de cereale. De aci trenul se coboara apoi in valea roditoare a Vardarului si peste rau la gara Agjarlar cu o cazarma turca la satul Biliaci, intra in campia Uskubului, gara (la 210 km.) la 12.34.

Iuskiub (sarbeste Skoplie, arom. Scopia) se intinde intr'o pozitie frumoasa pe malurile Vardarului la poalele unui deal; pe dreapta Vardarului gara si orasul nou. Bazinul cu campii fertile (intre 224 si 260 m-) in care zace Iuskiubul e inconjurat de catene inalte de munti: Karadag in N, Sardag cu varful Liubotin 2740T- inspre apus, Karagita pianina(1850 m) in spre S.

Din sus de Scopia la 3 km apele raului Lepenat (ce-si aduna isvoarele din clina de N a Sardagului) se unesc cu Vardarul ce-si aduna isvoarele din clina Sudica. Pe Lepenat in sus merge o cale ferata la Mitrovita, traversand campia Kossovei unde la 1389 Murat I si apoi Baiazid (dupa omorirea lui Murat) a invins pe tarul Serbiei si aliatii sai intre care si Mircea cel Batran; iar la 1448 Murat II batu pe Ion de Huniade (Sibinianin Ianco in cantecele populare sarbesti). Scopia a fost in vechime Scupi si centrul provinciilor dardanice ale Romanilor; a apartinut cu regiunea sa dela sec. VII slavilor, apoi Bulgarilor, dela 1019 Bizantinilor, de la 1205 imperiului romano-bulgar si a fost in sec. XIV capitala marelui regat sarb sub tarul Stefan Dusan cel puternic si a cazut apoi dupa moartea lui Dusan si fiul sau Uros sub turci. Azi este capitala vilaetului turcesc Kossovo. si are aproape 30.000 loc., dintre cari 1/3 Sarbi, apoi Bulgari, Albanezi si Aromani (in parte grecizati) cari au o comunitate sub presedintia d-lui Papa Teodosu si o scoala romaneasca. Consuli: austriac, francez, sarb, rus, grec, italian, englez, bulgar (roman nu); episcopul ortodox-sarb, bulgar etc., isi au resedintele lor aci. O garnizoana puternica si resedinta guvernatorului general comandantul corpului de armata. Industrie nascanda in pielarie, metalurgie si lanarie; infloreste insa cultura fructelor si a cerealelor.

Gimnaziu sarbesc, scoala normala sarbeasca, gimnaziu bulgar, liceu turcesc, scoala de meserii turceasca, scoala primara romaneasca. Scopia are 32.000 loc. din care peste 2.000 aromani.

In apropiere Markowa kruska (perii lui Marcu) cu ruini de cetate.

Programul la Scopia:

Luni 4 Aprilie. La 1 dejunul la Hotel Sloboda. 3 vizita la Guvernorul general, ceilalti in moschea Gazi Isabeg. 3.15 plecarea la Bardowte pana la 5 La inapoere trecerea pe la apeductele romane. Intre 6 si 8 se vor face vizitein oras.

5 Aprilie Marti dim. zi de targ la Scopia. 6-7 h cafeaua la Hotel. Bagajele gata de plecare, toate la un loc. 8-11 promenada in oras, biserica sarbeasca Sf. Spas si Kursum-Khan (inchisoare) si Burmaligiamia aproape de pod. Liceul sarbesc, Scoala romana. Idadie, liceul si Scoala de meserii. Magazinul Papa Teodosu si alti romani. Fortareata dela Scopia. Intre 9 si 10. targul este in toiul sau. La 11 dejunul la Hotel. Plecarea la 12

Dela Iuskiub plecam Marti la 12.49 cu trenul. Soseaua merge pe partea stanga a Vardarului, iar linia ferata apuca pe dreapta pe Vardar in jos, spre Salonic. Ea alungeste marginea de Sud-vest a campiei Iuskiubului, adumbrita de dealurile ce se lasa din Karagita si Golesnita peste care in departare se zaresc piramidele lantului Liubotin.

In partea de sud a campiei, pe stanga Vardarului se intinde panza unui lac, Kaplan. care serva de bazin de regulare raului Pcinea si Vardar in timpul ploilor mari. Langa satul Kaplan sunt isvoare de ape minerale sulfuroase.

Dela Zelenicovo la vale trenul intra intr'un defileu foarte ingust dar frumos al Vardarului. Dupa trei tunele ajungem la Koprulii (259 km.) la 3.15 h.

Keopriuliu, slav. si arom. Velest vechiul Bylazius, este asezat pe ambele cline ale vaei Vardarului cari si aci sunt destul de repezi asa ca trenul trece pe strazile orasului, iar gara e afara din oras. Soseaua care vine dela Scopia peste dealurile din partea stanga a Vardarului trece aci peste un pod pe partea dreapta si sue peste dealuri spre Perleap si Monastir pe Babuna. In Veles din aproape 18000 loc. vreo 2500 sunt aromani; au o scoala romaneasca.

La vale pe Vardar avem statiunea Veniciano-Gradsco (287 km.) in apropierea vechiului Stobi. Mai la vale (329 km.) statiunea Demircapu (restaurant) de unde trenul se angajeaza pe vreo 4 km. iar intr'un defileu stancos. Demirkapu, Poarta de fer a Macedoniei, stramtoarea numita in vechime a lui Axios, unde Vardarul isi reduce patul la 50 m. Calea ferata merge apoi pe stanga, dar dupa aceea trece iar pe dreapta intr'o vale mai larga si ajunge la Ghievgbeli (374 km.).

La apus pana in creasta muntilor este Vlaho Meglenia, ai carei locuitori, vreo 25000, de un tip diferit de al aromanilor, vorbesc un dialect foarte apropiat de limba romana dunareana. Dupa d1 P. Papahagi, ei sunt o colonie de Pacinati romani dela Dunare in sec. XII. Dupace la S. de Ghievgheli trece Cingane Derbent, stramtoarea Tiganilor, Vardarul se intinde intr'un colt nordic al Campaniei ce merge pana la malul marii. In stanga doua lacuri mari, Argian si Amatovo cu scurgeri subterane in Vardar. Inainte de a ajunge la statia Topcin (431 km.) peste Vardar la apus 18 km. langa satul Alakilise sunt ruinele vechei cetati Pela capitala Macedoniei, din timpul lui Filip si Alexandru.

La Salonic ajungem Marti la 7.39 seara la gara din Pl. B. 2. Descindem probabil la Hotel Olimpios Palace.

Ramanem si Mercuri toata ziua in Salonic, de unde plecam Joi dimineata. Programul amanuntit pentru Salonic, se va comunica la timp.

SALONICUL

Salonic (turceste Selanic, rom. Saruna), capitala Vilaietului resedinta unui mitropolit grec; are vreo 130.000 loc., din cari mai mult de jumatate evrei (numiti Sefardini sau Spanioli veniti prin sec. XV din Spania si si-au pastrat limba si portul; cei ce au trecut la islamism se numesc Donme), si o zecime greci. Orasul are un port mare si este dupa Constantinopole orasul comercial cel mai important al Turciei. Pentru turisti orasul presinta putin interes. In orasul vechiu (vieata curat orientala)., care in parte inca inconjurat de ziduri si turnuri de pe vremea Bizantinilor, se afla un arc de templu roman cu sculpturi bogate si biserici grandioase impodobite cu mosaicuri din evul mediu, cele mai multe transformate in moschee, care se pot insa vedea in schimbul unui bacsis de cativa piastri. De asemenea urmele distrugerilor din 1903 vor aminti inca catva timp de contrastele nationale in acest vilaet.

Istoric. Salonicul este urmasul coloniei grecesti (probabil ionice) Tertne de langa satul Sedes, 12 klm. la S. V., dela care si-a luat numele si golful. Regele Casandros al Macedoniei si-o alese ca resedinta si o transfera la locul unde se afla astazi, numind-o Tesaloniki, dupa numele sotiet sale, sora lui Alexandru cel Mare.

Insa abia sub Romani deveni adevarata capitala a provinciei si prin pozitiunra sa avantagioasa la mare si la drumul Via Egnatia, (continuarea drumului Via Appia dela Dyrrhachium la Bizant) a devenit ca oras principal al Greciei europene. Cicerone a trait aci in exil. Sf. Paul fonda aci prima comunitate crestina pe teritoriul european, (vezi epistolele catre Tesalonicieni),

Sub Bizantini Salonicul ramase mereu unul din primele orase ale imperiului. In veacul VII a avut de suportat mai multe asedii din partea Bulgarilor; in secolul X fu cucerit de Arabi in sec. XII de catre Normanzi; la inceputul secolului urmator, dupa coprinderea Constantinopolului de catre Latini (1204), margraful Bonifaciu de Montferat fonda aci un imperiu, care cazu insa in curand in puterea despotului din Epir; la 1430 pe scurt timp in puterea Turcilor, la 1405 in a Bizantinilor, la 1.423, Salonicul a fost coprins de catre Turci, cari lasara crestinilor patru biserici.

Orasul vechiu e marginit catre mare de un cheu superb cu case noui, cu restaurante si cafenele, la marginea de vest este localul vamei si vechiul fort Top Hane, la capatul de est Turnul alb (Beas Kule) probabil din vremurile Venetienilor. Alaturea parcul si sala Uniune si progres. Paralel merge km. catre nord strada Wardar, principala a orasului (considerata pana acum pe nedrept ca vechia Via Egnatia, care atinge numai orasul la marginea de N.V.) si inca l/2 km. mai departe, o a doua strada principala, strada Midhat-Pasa in care se afla noul palat guvernamental (Conac. Pl. E 2).

La sud de strada Wardar merge o strada numita str. Sabri-Pasa si o strada transversala, str. Conacului duce inapoi la cheu; la incrucisarea ei cu strada Wardar se afla Bazarul Ciarsi si vechiul Caravanserai. (Pravalii cu antichitati).

In partea de rasarit a orasului bulevardul hamidie duce de vale la cheu. Mai departe la S.E. se intinde Quartier des Compagnes, cu o strada principala (tramvai electric) frumos plantata si numeroase vile in stil modern si confort occidental (mai toate consulatele pe aceasta strada). In dreapta si in stanga strazi paralele sue la muntele Hortiaci (1200 m. vulcan stins) sau scoboara la mare. La capatul strazei principale e Vila Allatini (de l'Armee) unde se gaseste internat fostul Sultan Abdul Hamid. Mai departe drumul duce la Statiunea balneara Sedes unde e si o ferma model otomana.

In strada Wardar la 4 minute departare spre vest de bulev. Hamidie se afla resturile portii dt triumf a lui Galerius zidita de Dioclitian (311). La N.E. Intr'o strada laterala este moschea Ortagi (Pl. F. 4), fosta biserica a Sf. Gheorghe,, o cladire din veacul IV, al carei zid intern e impartit in opt nise dreptunghiulare; in cupola sunt vechi si frumoase mozaicuri.

A seaptea strada laterala duce la moschei a Aia Sofia (Pl. E 4), nu se poate vizita acum decat cu invoirea speciala a autoritatii), care a fost biserica crestina pana in veacul al XVII. Dispozitiunea ei originala a fost scoasa la iveala in urma incendiului din 1894. Are un portic si opt coloane si plan fundamental ca si Aia Sofia dela Constantinopole; se zice ca e si cladita de acelas arhitect (Anthemios). Mozaicurile din cupola si aspis sunt cele mai bine pastrate din oras.

In strada transversala urmatoare, patru minute mai departe spre cheu, este biserica mitropolitana, reconstruita dupa locul din 1894. Salonicul are 28 moschee, unele foste biserici.

In aceeasi strada, 100 de pasi spre N.E. de strada Vardar, moscheea Eschi-Giuma (Pl. E 3) fosta Aia Paraskeva greceasca, o basilica (probabil cea dintaiu, pe locul templului Venus) cu trei cafasuri de dimensiuni mari, fara mozaicuri.

Dela Eschi-Giuma in sus spre strada Midbat-Pasa, cu aceasta 200 pasi spre N.V. moscheea Casimie (Pl. E 3), odinioara inchinata Sf. Dumitru si fosta biserica principala a orasului, o basilica la inceput cu trei, azi cu cinci cafasuri din veacul al V. In partea veche a bisericii e mormantul Sf. Dumitru, pe locul unde a suferit martirajul.

Mai departe spre vest in dosul conacului (palatul guvernamental) e moscheea Satly (Pl. E 2) fondata la 1012, atunci biserica Sf. Ilie; nu prezinta nici un interes.

Ultima strada laterala merge dela capatul de Vest al str. Midhat-Pasa la moschea Souk-Su (Pl. D 2) odinioara biserica Sf. Apostoli, o cladire in forma de cruce greceasca, din secolul XI.

Face sa iesi pe poarta (Pl. D i, 2) leni-Kapu si sa mergi o bucata dealungul zidului (gros de 3, inalt de i 2 m) care este superb in acest loc spre cimitire (aci e si cel romanesc).

Citadela cu Iedi-Cule (7 turnuri) (Pl. G i, 2) din vremea Venetienilor, pe locul vechei Acropolis, e locuita acum ele turci; partea ei superioara serva de inchisoare.

Toate natiunile au scoli primare, secundare si comerciale in Salonic; o facultate de drept otomana. Din 150 mii loc., aromani sunt ca la 15.000. Pe langa scoli primare avem si o scoala de comert romana.

SALONIC-MONASTIR

Plecarea din Salonic tot prin centrala gara Pl. B. 2 in care am sosit Joi dim. la 7.25, ora europeana Cafeaua in Hotel. Toate bagajele mari la un loc; bagajele mici se iau in mana.

Calea ferata se indreapta spre V, deacurmezisul Campaniei joase si mocirloase pe mari si costisitoare rambleuri si viaducte. Pentru a se abate gurile Vardarului si Galicoului ce se revarsau pana in Salonic s'a cheltuit aproape 2.5 milioane lei,, de catre Societatea cailor ferate orientale si guvernul turcesc. Pe camp se vad albind casele de apa, puturi pentru alimentarea orasului; stratul de apa subteran este asa de puternic ca alte puturi proectate in N. si W. nu s'au mai facut.

Calea ferata trece mai intaiu (9 km.), peste capriciosul rau Galico in vechime Echeidorus) peste care trece trenul pe un pod de 161 m; mai la N, se vede podul caiei ferate spre Scopia, lung de 205 m, care a suferit adesea de viiturile napraznice ale Galicoului in urma ploilor repezi. Pe malurile lui au poposit la 480 a. Ch. armata lui Xerxes dupa o lupta norocoasa in care si apele tocmai crescute au jucat un rol.

Dupa ce trecem Vardarul pe un pod de 350 m lung ne indreptam spre Apus in Campania plina de saraturi si mocirle si trecem mai multe brate moarte ale Vardarului, trecem apa Carasmac, (vechiul Ludias), scursura lacului Icnige; apoi spre S. E. In lungul Campaniei fertile, pe la N. si aproape de Bistrita (Ingecarasu, in vechime Haliacmon) singurul rau cu apa clara, ajungem la Karaferia (67 km. unde probabil ne vom opri).

Bistrita vine din SV, pe o vale scobita intre M. Ciapca (Vf. Flampuron - 1.878 m- si mai la S. Olimpos 2.985 m-) si intre M. Vermion sau Agostos. Prin muntii acestia traesc multi aromani pastori.

In Olimpos se vad zanoage frumoase, urmele fostilor ghetari, cei mai sudici cari au fost pe varfurile muntilor din Europa.

Campania (50 m) e o bucata de tara parte castigata in timpurile istorice din mare. In secolul V-lea a. Ch., marea se intindea ca un golf pana la poalele muntilor ce se vad in N. si apus.

Prin aluviunile Vardarului deoparte si ale Bistritei de alta s'a potmolit mereu si in sec. II a. Ch. lacul Ludias era aproape complect separat de mare. In secolul V-lea d. C. Beroia (Kara-feria) era unita deja printr'o sosea pe la Aloros pe la S. de lac cu Tesaloniche. Acum lacul are numai vreo 6-7 km. lungime NV-SE si e adanc de 6 m.; cresterea uscatului se continua mereu si e temere ca si golful Salonic sa fie odata obturat. De jur imprejurul acestui golf, apoi lac, se intindea manoasa campie Bothia si aci s'au fondat cetati ca Pella capitala Macedoniei in splendoarea ei, Aigaia, Beroia, si altele cum se va vedea mai jos.

Azi Campania se cultiva cu tabac, grau, orez, bumbac, opiu chiar etc., iar pe timpul de iarna se populeaza cu numeroase turme de oi ale Albanezilor si Farserotilor ce scoboara pe la St. Dumitru dela mume.

Karaferia (arom. Veria, slav. Ber, in vechime Beroia) se desfasoara intr'o pozitiune pitoreasca la poalele muntilor Vermion (varful Turla 1809 m.) brazdati de multe vai si acoperiti de paduri cele mai frumoase in Macedonia.

Padurea este formata de tei, castani, aluni, platani mai sus fag si pini, iar mai sus molifti si brazi; in afara de animalele de padure sunt aci inca sacali, cerbi si caprioare; ursii tiganilor din toata Macedonia provin din aceste paduri. Lista pasarilor este foarte bogata, intre cari si fazani. Vanatul se exporteaza in toata Turcia, iar muntenii (cei mai multi aromani) poarta de obiceiu opinci de piele de porc mistret. Probabil vom intreprinde o escursiune la satul aromanesc Doliani, in sus pe valea Ana, cu care ocaziune vom admira aceasta padure frumoasa si bogata a Macedoniei.

Orasul e asezat pe terase (80-180m-) la poalele muntilor, si din targ (terasa superioara) se vede toata Campania pana la mare; e strabatut de 3 rauri Ilige, Ana si Juftico, ce sar in multe cascade, se imprastie in santuri si vagasuri, dand mult caracter orasului,

Istoric. - Karaferia. (Beroia) e amintita intaiu la 432 a. c.; Pyrrhos a avut-o in stapanire, Pompei la 49 a. c. a avut aci cuartierul principal inaintea luptei cu Cesar. Oras cu oarecare autonomie, sub imparatii (August) chiar capitala provinciei. Vizitat de Ostrogoti in 474 d. C. La 812 cazu sub bulgari pana la 1001 cand o cuceri Bazile II bulgaroctonul. In XII secol apartinu regatului Tesalonic. La 1347 cazu in mana Sarbilor sub Dusan cel puternic, dar numai pana la 1349, apoi iar la 1359 sub Sarbi, si in fine la 1373-74 cazu sub Turci.

Veria are 15000 loc. dintre cari 3000 aromani, Fiecare nationalitate (turci, greci, aromani, slavi si evrei) isi au mahalalele lor caracteristice. Desi populatia este mica, totusi orasul numara 78 biserici (din cari 19 au ars in 1862, iar 3 au fost transformate in moschei) plus 6 manastiri.

Biserica Exo Panaia a fost data Aromanilor. In biserica Sf. Antoniu este mormantul S-tului Antoniu, fondatorul ordinului calugaresc dela Mt. Atos, si care a trait ca pusnic in o pestera din Vermion. La 54 Sf. Paul a venit aci si a convertit pe ovrei si greci, asa ca s'a infiintat de vreme si un episcopat. Orasul Beroia a fost renumit in vechime prin trandafirii sai salbatici cu 60 foi si cu miros neintrecut.

Pe timpul ocupatiunii sarbesti sub Dusan cel puternic (1 347-49) s'a inceput ziduri de 3 m. grosime si turnuri de 14 m. inaltime) de aparare, (ramase neispravite) din carele mai vede si azi unul inconjurat cu ziduri (3 m. inalte). Dupa Salonic, Veria este orasul in care se gasesc cele mai multe urme de antichitati.

Demn de vazut (si cumparat) in targ sunt lucraturile de casa: servete, batiste, prosoape, marame, ciorapi etc. In oras sunt si 2 fabrici de tesut etc.

In muntii Vermion constituiti din sisturi si roce eruptive se gasesc marmore frumoase, ce au fost exploatate si in anticitate, minereuri de crom si mangan (exploatabile mai ales in Valea Vistrita).

Program. - Sosirea pe la 10 dim. Incuartirarea, vizitarea orasului si masa pana la 2.

La 2 plecarea pe valea Ana spre Doliani, unde se va vedea gospodarii de aromani pastori si agricultori. Seara reinturnarea in oras si Vineri la ora 6 dim. plecarea in trasuri spre Vodena.

Bagajele se iau de fiecare cu sine.

Dela Veria plecam Vineri dimineata cu trasuri pe o sosea insotita de gradini si siruri de platani si plopi ce se intind pana sub Vermion. Dupa ce trecem mai multe sate saracacioase (la Horopan este o pestera cu peretii pictati), ajungem la Niausta (330 m) asezat pe valea Arabita in apropierea vechiului Paleohori, in mijlocul viilor si gradinilor in care se cresc multe albine. Vinul de Niausta renumit, Orasul are 6000 locuitori dintre cari 700 aromani. Trecand mai multe sate fara importanta ajungem printr'o vale strimta si grea de suit la Vodena unde vom lua dejunul.

Vodena (110 km.) orasul apelor renumit prin pitorescul sau; locul de petrecere al regilor Macedoniei; aci a fost omorat Philip II tatal lui Alexandru Macedon. Asezat pe raul Nisia la aruncarea lui in cascade foarte frumoase, pe o panta de 200 m. (310-116). cu puternice depozite de tuf calcaros. Are 15000 locuitori; Aromani putini, turci si greci marea majoritate, slavi vreo 2.000. In vechime Aigai si Edessa; aci a fost episcopatul de Edessa; acum are 12 biserici, 6 moschee si scoala turceasca, greceasca, bulgareasca si sarbeasca; lipseste numai cea romaneasca pentru a fi tot corul macedonean complect (A. Struck), lacuna complectata acum !

In muntii vecini multe avutii (fer, cupru, crom, pietre de constructii). In imprejurimi si mai ales in Meglenia bulgareasca cultura de ardei in primul rand, porumb, orez, bumbac. Mare cultura de gandaci de matase si insemnate fabrici de matasuri, covoare si ceramica.

Multe resturi arheologice (Templul zeitei Ma, Teatrul in care intra peste 20000 persoane la a carui intrare a fost omorat Philip II, apeducte, sarcofage, biserica mitropolitana, etc.).

Trenul pleaca din gara Vodena la 12,14' se angajeaza prin curbe mari intr'un defileu, vechiul curs al lacului Ostrovu, trece pe la cascadele Vladova (dela 119 km.) ese in campia din jurul acestui lac care odata a fost toata acoperita de apele lacului. Acum e iar in crestere. La N. albeste de zapada varful Caimaccialan 2517 m.

In stanga se zareste satul de farseroti Paticina cu scoala si biserica romaneasca; apoi 8 tuneluri si 3 viaducte si dea-lungul lacului Ostrovu. Nivelul lacului Ostrovu este la 528 m., adanc de 61 m. In apropierea coastei vestice, iar nivelul lui Petarsco este de 574 m.

Dupa ce trecem (km. 137; niv. 595 m.) oraselul Ostrovu, (cu ruine in apropiere pe malul lacului, la stanga caiei ferate), trenul ocoleste lacul pe la N., merge dealungul malului stancos al lacului pana la Pateli, unde s'a gasit 70 de morminte preistorice (tipul Hallstadt) din ep. de bronz si fer; de aci c. f. trece peste deal (595 m.) in depresiunea Sarighiol, ocupata odata de un mare lac in care a ramas lacul Ostrovp, Petarsco, (la N. de calea ferata) Rudnic si Taterti, unde e oraselul Eksisu, slav. Varbeni.

La SV, de calea ferata, peste dealurile ce inconjoara lacul Rudnic, (soseaua merge pe langa lac) e oraselul aromanesc Viahodisura asezat intr'o stramtoare de munti (la 123 i171-) cu chei frumoase intre stanci de calcar.

Petarsco primeste apele din Taterti si Rudnic (Vrapnico), dar altfel e fara scurgere in afara. Pe marginea campiei Sarighiolului se vad terase; bazinul e de depozite tertiare pliocene si deluviale; inca in diluviu era un lac mare.

Petarsco si Ostrovo au scurgeri subterane spre Nissia.

Dela Eksisu, slav. Varbeni, trecem spre N., prin stramtoarea (si tunel) Kirliderbent; dela Banita (769 m.) dupa un cot spre apus, spre Florina (187 km.), ne indreptam spre N. V. In sesul dela Monastir. Statiune 218 km.

Monastir (grec. Vitolia, arom. si slav. Bitule, in anticitate Herakleia) pe drumul Egnatia; oras bogat, cu 60000 locuitori, capitala vilaetului, intr'o pozitiune frumoasa, la picioarele (618 m.) unor munti inalti Baba (Vf. Peristeri, 2532 m.) pe ambele maluri ale raului Dragor.

Monastirul este centrul cultural al Macedoniei, mai ales de cand s'a facut calea ferata si s'a intrat in era noua. Numeroase scoli grecesti si turcesti, cazarmi, bai, etc.

Romania a fondat de mult aci un liceu.

Aci e resedinta guvernatorului vilaetului Monastir, si consuli a tuturor puterilor europene si tarilor interesante in viata politica si economica a Turciei. Orasul este si un centru comercial si industrial si o piata foarte importanta a Turciei.

Campia Pelagoniei e ca multe din Campiele Turciei, (Uskub, Seres, etc.), vechi basenuri de scufundare intre catene vechi de munti, o depresiune umpluta cu formatiuni tertiare si cuaternare. Ea este insa cea mai importanta depresiune tracica, lunga (impreuna cu a Perlepei) de 80 km. larga de 15-25 km. Pe timpul cuaternarului ea a fost ocupata de un lac, si nici acum nu e uscata complect in rasaritul orasului Bitule. E strabatuta in lung dela N la Sud de raul Tarna unit cu Blato la N de pragul Topilciani; din Sud primeste pe Saculeva si apoi la S.E. de Monastir se angajeaza intr'o vale foarte prapastioasa deacurmezisul, si apoi spre N in lungul sirului de munti Selecica pianina. Formarea acestei vai transversale a Tarnirechei este o interesanta problema geologica. Din apus se strang in campia Pelagoniei insemnate rauri: Semnita, Dragor, pe cari le vom vedea in calatoriile noastre.

(In Monastir vom sta mai mult timp asa ca programul se va face conform cu timpul disponibil).

PERLEPE-KRUSEVO

Dela Monastir plecam probabil Duminica pe la 10 spre Crusevo. Soseaua ia in lung campia Pelagoniei pe partea de apus. Trece prin multe sate slave, (femeile au port curios, incingandu-se cu un brau foarte lung si punand paftale pe piept); trecem peste dealurile ce imparte campia in doua deacurmezisul si esim in campia Perlepului.

Oraselul Perlepe (pe aromaneste Perleap, pe slavoneste Prilip) este asezat la + 605 m. In partea de N.-E. a campiei Pelagonia la poalele M. ZIatovrh (1427 m.) care trimete spre S. o creasta pe al carui pisc sudic este ruina Marcovgrad. In rasarit se ridica lantul de munti Varila si Treska pianina ce separa campia Pelagoniei de Valea Vardarului. Are peste 10000 loc. majoritatea slavi, aromani peste 1000, cu o scoala romaneasca.

Cladiri frumusele cu ornamente de marmura scoasa din muntele Pletvar (din est) peste care trece calea la Gradsco (azi parasita). Aci se gasesc ciorapi aromanesti foarte frumosi.

In apropiere de Perleap spre N, V. este satul Faros cu multe resturi si ruine vechi, din timpul venetianilor si mai de mult. Deasupra pe varf de munte este ruinele cetatei lui Marcu Cralea. (Marcove Cule sau grad), iar sus de tot sub Vf. Zlato M-tirea sarbeasca Trescavat, in pozitiune foarte frumoasa.

Dela Perleap drumul mare apuca spre apus deacurmezisul campiei (600-(520 m.) locuita mai ales de slavi si arnauti. Dupa ce trecem apa Blato si mergem catva dealungul raului Staridol incepem sa suim coasta muntelui spre Crusova sucindu-ne in numeroase serpentine. In dreapta vaei se vede resturile satului Trestenic acum in decadere. Mai sus e M-tirea Spas. Inainte de intrare in Crusova dam de izvoarele Apa rosie, apoi Apa de Mercuri si in fine mai sus Apa de Vineri de unde Crusovencele vin de iau apa (apelor li se da si proprietati terapeutice).

Crusova, cel mai frumos oras al Macedoniei, chiar al Turciei, i s'a zis Venetia de uscat. Asezata intr'o caldare (la + 1178 m.) deschisa spre rasarit, inconjurata de munti pana NV din M. Bigla intr'o pozitie de munte foarte pitoreasca; la 1100 m. e satul Gopes cu 4000 loc. aromani in 2 tabere; o frumoasa scoala romaneasca. Pe valea ce se scoboara din Baba pianina se afla sus in munte (la 1700 m.) satul aromanesc Malovistea cu aproape 4000 loc. aromani in 2 tabere.

In toate aceste orasele sunt scoli romanesti.

Soseaua trece din campie aceasta la Cajani; incepe sa suie, si ajunge la picioarele muntelui Diavato, de 1.163 de metri deasupra nivelului marei, prin 'care se uneste puternicul masiv Suhagora sau Nerecica cu muntele Bigla. Ajungand sus pe Diavato, dam de un han si de un post militar, asezat intr'o intaritura de ziduri; aci ne urcam pe un pisc in apropiere de trecatoare, de unde se deschide o minunata priveliste peste Presba si spre o multime de creste de munti. La sud-est se vede o parte din masivul Petrina sau Calicita, care impedica vederea minunatului lac al Ohridei, iar la sud se deschide manoasa campie de deasupra lacului Presba si se zareste si acest lac. De pe Diavato drumul se scoboara pe campia dela nordul lacului Presba si se indreapta mai intaiu, adeca dupa ce ajungem in aceasta campie, spre sud-vest.

Ajungand la satul Coziac, drumul se bifurca: unul apuca la nord-vest spre comunele armanesti Resna sau Reseani sau Areseani, spre Iancovet (pe arm. Iancovesli) si spre Ohrida, despre care se va vorbi mai jos; iar altul apuca la sud-vest spre orasele si comunele Gheorgea, Pleasa, Moscopole, Sipsca, Castoria, etc., unele curat armanesti, iar altele amestecate, dupa ce mai intaiu trece prin masivul Petrina, care ramane la dreapta, si printre lacul Presba, care ramane la stanga, adeca la rasarit. Lacul acesta numit de armani Presba sau Preasba, este foarte bogat in pesti cautati, iar laturea lui rasariteana, marginita de poalele apusene ale masivului Suhagora, sunt pline, de vanat, mai ales de caprioare si de tapi negri de munte. Lacul e la nivelul de 857 metri.

Lacurile par a fi fara scurgere dar se scurg pe sub pamant, cel mare in 1. Ohrida, si deci in Drin, cel mic pe unde curgea odata chiar la suprafata prin doline cunoscute in apus in Devol. Adancimea e in partea sudica a Presbei mari de 54 m., iar in rasarit de 30 m.; in cel mic nu trece de 10 m.

Noi apucam al doilea drum spre nord-vest si, dupa ce trecem peste raul Ljumi-Mat, un afluent al lacului Preasba,. trecem prin Resna cu 6.000 loc. (la 862 m.), locul de nastere al lui Niazim bey, eroul revolutiei 1908 (unde vom lua dejunul). Aci avem o scoala romaneasca. Spre Ohrida, suim peste o coama a masivului Petrina, la inaltime de 1.309 m. deasupra nivelului marei. Pe aici e trecatoarea numita Bucovei, prin care duce drumul spre Ohrida si spre marea Adriatica, la Durate). Inca din trecatoarea Diavato, se vede in zare trecatoarea Bucovei; salbatica este cu prisosinta dar si frumoasa. Calea aceasta, care este ramasa inca dela Romani, si ducea tot asa: din luncele Tarnei, adeca din vechia Pelagonie, unde astazi se afla Bitule si alte orase, peste Diavato, apoi peste seaua Bucovei si la Mare, se numea via Egnatia si era de mare insemnatate. Capatul acestei cai era Duratiu, ele unde pornea si un al doilea drum, ce conducea pana la Farsala si mai departe. La poalele muntelui Petrina, inainte de a sui spre Bucovei, se lasa la dreapta satele Crivenii si Crusa, aici se gaseste un han. De aici incolo se vad tot mai multi si mai multi Albaneji, carii manand carele lor, duse de boi frumosi, le striga ca si satenii nostri din Romania: hais-ta sau hais-cea. Dela Crusa se incepe suirea spre seaua Bucovei. Sus pe o parte a trecatoarei se afla un cimitir turcesc, nu prea mare, si pe langa morminte se vad infipti niste pari, pe ici pe colea, in varful carora sunt atarnate de toarta oale pline cu apa, pentru ca insetosatele suflete ale mortilor sa-si astampere setea.

Dupa ce drumul trece prin strimtoarea Bucovei, incepe a scobori cu incetul, da de o vale ingusta, asezata la nordul lacului Ohrida si udata de Ariul-Stramb, lasa deoparte satul Openita si, dupa ce trece inca odata peste Ariul-Stramb si pe langa satul Cosei, se indoae si apuca drept la sud spre Ohrida. In apropiere de satul Cosei aerul este impestat de un nesuferit miros de gazuri sulfuroase, emana-tiuni post-vulcanice dealungul unei crapaturi in scoarta pamantului (se va vizita!).

Intrarea in Ohrida, splendida pe un deal, este printre niste vii de toata frumusetea ce dau minunatii struguri dulci si aromati, unii ca chihlibarul, iar altii de un ros violet. In oras se intra prin cartierul Vlah-Mahale zis si Mehmet-Bey.

In timpul imparatilor Romani, Ohrida era cunoscuta sub denumirea de Lychndus si apartinea provinciei Epirus-nova. Era statiune ostaseasca de mare insemnatate, de oarece era, ca si si acum, asazata cam la jumatatea caci Egnatia, ce lega Peninsula Balcanica pe la Duratiu cu Adriatica, si prin mare cu Italia. In timpurile inca mai vechi, Ohrida era capitala tribului trac al Dessaretilor din Illyria. In veacul de mijloc purta numirile de Achris, de Achridus si de Achrida. Intre anii 890 si 1019 apartinea Romano-Biilgarilor, iar dela 1019 pana la 1204 imparatilor bizantini, pe cand se afla aici o nrtropolie independenta, cu insemnatatea unei patriarhii. Catva timp ea fu stapanita de Ionita imparatul, iar dupa moartea acestuia veni in partea Albaniei libere. In secolul al 15-lea Ohrida cazu in manile Turcilor, cari o stapanesc pana astazi. Ohrida deacuma, prin faptul ca este asezata ca si in vechime intr'un nod de drumuri, are aceeasi importanta strategica si comerciala, desi lipsesc capitaluri insemnate. Pozitia acestui oras este surprinzator de frumoasa. Sus pe colina de pe promontoriul ce inainteaza in lac, inconjurat de munti stancosi si posomoriti, oglindit in apele totdeauna limpezi si albastre ale lacului, el pare un jiuvaer lucrat cu gust si cu arta, ce ar fi asezat pe o tipsie si oferit; iar masivul albanez despre apus parca isi intinde bratele spre a-l primi.

Locuitorii (10.000) sunt Slavi, Armani si Albaneji. Armanii cari sunt in numar de vreo mie de suflete, fac parte din trunchiul Moscopolean si nu e grecoman nici unul uiu ei. Grecomanii de aici sunt Slavii. Albanejii sunt putini, restul crestini si musulmani. Slavii se gasesc maimult in partea de sus a orasului si au aproape 1000 case.

Se afla in apropierea orasului multe ruine de cetati de origina romana. Cu vechia patriarhie de aici era in stranse relatiuni biserica Moldovei, in timpul lui Alexandru-cel-Bun, si se pare ca si Mircea-cel-Batran prefera relatiile cu patriarhia ohrideana celor cu patriarhia din Constantinopol. In Biserica Sf. Clement, vechia resedinta a Patriarhului (pana la 1767) multe obiecte sfinte demne de vazut.

Armanii au aici scoli si biserici, inca cele d'antaiu doua biserici in care s'a inceput a se canta de mult si citi pe armaneste. (La Ohrida stam o zi ce o vom petrece dupa un program anumit).

Lacul Ohrida ca si Presba este un bazin de scufundare marginit la E. de o linie de dislocatie prin care s'a ridicat lave eruptive si se exala acum gazele dela Cosei clin mici cratere si crapaturi. Nivelul lacului e la 690 m.

Fundul lacului merge foarte repede dela tarm, ca un castron fiind mult sub 200 m. Adancimea atinge 286 m. Lacul primeste multe izvoare unele vauclusiane (la M-tirea Naum de ex. peste 100) si altele chiar sub panza lacului, ce vin din Presba. Din acest Iac ese Drinul la Struga (localitate frumoasa fara pereche (Caco Struga nema druga, zice un proverb sarbesc, probabil dinainte de a fi Crusova).

Temperatura apei la fund e de 5.5, la suprafata in August 21.5; pastravi mari si tipari renumiti populeaza suprafata dupa anotimpuri. Limpiditatea lacului Ohrida e colosala, se vede prin ea pana la adancimea de 16 m., pe cand in Prespa numai 7 m. iar in Ostrov 6 m.

SALONIC-CONSTANTINOPOL CU TRENUL

Calea ferata apuca prin valea Galicoului, peste pod (100 m.); la 61 km. Kilindir. Linia laterala spre Karasuli pe linia Nisului; la 70 km. Doiran pe lacul cu acelas nume; La Poroiu 97 km. de sus si de jos centre aromanesti cu scoli la 162 km.

Seres capitala unui sangiac, cu 30.000 locuitori, in anticitate Sirrhae, in evul-mediu mare depozit de arme, apoi multa vreme oras industrial infloritor si piata comerciala principala in interiorul Macedoniei. Si azi inca important ca comuna mare la marginea unui ses bine udat, in care se afla multe sate in mijlocul plantatiunilor de duzi. Multe sate aromanesti in campia Seresului precum si in cea dela (231 km.) Drama langa soseaua foarte buna la S. E. (care trece prin sesul, plantat cu tutun, spre portul Kavala) pe langa locul, unde se afla Filipi, (langa colibele catunului turcesc Filibegic).

Depresiunea Seres-Drama a fost odata un lac continuu; prin aluvionare s'a separat Doiran de Butcovo si apoi acesta de Tachinos. Doiran are adancimea inca de 20 m., dar Tachinos si Butcovo deabia 2 m.; aluvionarea le-a transformat in balti si turbarii. Acelas lucru s'a intamplat cu lacurile din N. Calcidichei.

Pe calea ferata mai departe la 433 km. Bodaia, de unde se desface o ramura spre Feregik; 442 km. Dedeagaci; 471 km. Feregik, 558 km. Kuleli Burgas (Cetatea cu turnuri) si de aci spre Constantinopole pe linia principala.

Dela Adrianopol si Kuleliburgas calea ferata trece Marita, tae niste dealuri, urmeaza malul drept al raului Ergene (vechiul Ergines) si trece prin mai multe statiuni fara insemnatate. Dela (881 km.) Muradli-Kopekli pe paraul Ciorlu (vechiul Argus) in sus, la (931 km.) Cercbeskioi si prin cotituri sue prin paduri de fagi pe platoul ce serva de separatia apelor intre M. Neagra si M. Marmara. Patrunde linia de intaritura ridicata de imparatul Anastasius de Bizant (507-512) contra Bulgarilor, se intindea pe 45 km. Intre cele doua mari; resturi de ziduri se vad, chiar din tren, la 5 km. de Sinecli(591 km.), pe dreapta, apoi dupa 4 km. la Curfali unde sunt ziduri de 330-3.75 m. groase si 4-5 m. inalte cu turnuri rotunde, pe dinafara imbracate cu piatra pe muche acoperite cu castele. Mai departe (la Ciatalgea 988 km.), calea ferata strabate noile fortificatii ale Constantinopolui (1867 -1879) ce se intinde pe 30 km. dela lacul Derkos (M. Neagra) la lacul Buiuk Cecmege (M. Marmara), la 1022 km. Spata Kule pe capul nordic, iar la 15 km. spre sud Kucink-Cecmege pe capul sudic al acestui lac. Calea ferata urmeaza malul lacului. La 2 km. E. de statie (1093 km.) langa mal la catunul Floria monumentul rusesc pentru cei cazuti in razboiul 1877-8 care consta din o capela cu turnul aurit si o manastire.

La 1043 km. San Stefano locul pacei dela 1878.

De acum se vede Constantinopolul, M. de Marmara cu Insula Principilor si Fanaraki, Kadikioi, Skutari pe tarmul asiatic. La 1098 km. Makrikioi, locuit de multi europeni, pe vechiul Hebdomon castelul imparatilor bizantini. Prin fata Iedi-kule trenul patrunde prin o spartura zidurile vechi ale orasului in dreapta castelului cu 7 Turnuri, in Constantinopol, pe malul marei ocupat de case mici de lemn, ruine de ziduri vechi, prin gradinile vechiului Serai, pe coline spre gura Cornului de aur, si in fine ajungem in statiunea principala Sirkegi Iskelesi.

Sosim in Constantinopol la (1. p. m.) Sambata 16 April. Vaporul pleaca dela Galata dela cheiul nou de vis-a-vis la 3 p. m. Pentru cei grabiti tranversarea prin Gura Cornului de aur se poate face cu barci.

SALONIC-CONSTANTINOPOL CU VAPORUL

Vaporul parasind Salonicul (spre SV) are la stanga pen. Calcidica, iar drept in fata masivul Olimp (2985 m.) locasul zeilor vechilor Greci. Mai la S este Ossa, iar intre ei valea Tempe. Dealungul tarmului marei incantatoare sate si orasele. La stanga pe peninsula Kassandra, oraselul Kassandreia pe locul vechiului Potidaea si mai vechiului Olynth distrus de Filip. Peste varful Paliuri se vede terminatia peninsulei Longos, si dupa catva timp masivul de marmura Athos ce ne ramane mereu in fata.

Muntele Athos (Hagion Oros, Sfantul Munte) e pe o peninsula de sisturi cristaline de 45 km. lunga si 10 lata, cu splendide paduri de stejari, castani si platini. Sf. Munte se ridica pana la 1935 m si poarta 20 manastiri cu intarituri medievale (contra atacurilor piratilor, Sarazinilor si Arnautilor), apoi 12 schituri si multe chilii (250), in total cu peste 7500 calugari ce se ocupa in afara de cele sfinte si cu agricultura, gradinaria si lucru manual.

Istoric. - Cunoscut din vechime; se vedea dela Troia; de pe el Eschilos (in Agamemnon) a aprins faclele prin care anunta Michenilor caderea Troii. La 491 a. C. s'a oprit aci flota lui Dariu sub Mardonius; Xerxes (483- 491) a vrut sa-i tae istmul (se vad urmele si azi). Arhitectul Democrates, facu propunerea lui Alexandru Machedon sa dea muntelui o forma omeneasca, punand intr'o mana un oras, in alta un bazin in care sa se adune apele Athosului inainte de a se arunca in mare. Cativa asceti au inceput de vreme sa-l locuiasca, dar de prin sec. X incep sa se ridice manastiri: Lavra, inceputa de Sf. Atanasiu 963, Watopede etc. In XI sec. erau 8 in al XIV deja 16. Manastirile (20) sunt pe clina de rasarit imparatii bizantini si slavi le-au imbogatit cu mosii, pana si printii si boerii nostrii. Cu venirea Turcilor cad splendoarea lor, isi pierd bogatiile, bibliotecile etc. Dela razboiul independentei grecesti li s'a luat armele. Rusii au rezidit M-tirea Rossikon pe clina de apus; Romanii au o chinovie Prodromul (288 cal.), Grecii 17 manastiri (32.000 cal.), Sarbii (l8), Bulgarii (340); Rusii (3600 cal.), Georgieni (35 cal.). Pe varf e capela Schimbarea la fata. Vizitarea Sf. Munte ia cel putin o zi. Probabil ne vom opri 2-3 ore.

Vaporul din dreptul Sf. Munte o apuca direct spre rasarit, trece pe langa Lemnos (la S) si Imbros (la N) cu multe ruine si se opreste la Dardanele.

Stamtoarea Dardanele este o vale veche luata in stapanire de mare; merge aproape in linie dreapta, de 60 km. lunga si 71/2 km. larga, adanca de 50-90 m. Din S. primeste pe Granikos (azi Cianciai) la care Alexandru c. M. a castigat renumita lupta la 334 a. Ch.

La intrarea in str. Dardanele sau Helespont avem pe stanga pe un promontoriu stancos al peninsulei Galipoli Eidel-Babr, iar pe dreapta fortul Kumkale (fort pe nisip).

La S. pe tarmul marei sunt mormintele lui Achileu si Patrodu (in adevar insa sunt mormintele coloniei ateniane Sigeion, azi Jenise, unde s'a refugiat si Hippias din Atena). Aci se varsa in mare raul Skamandros (Menderes) iar pe 'n deal in 'rasaritul vaei la 5 km. dela mare, ruinele desgropate (se vede din vapor) ale Troiei celebre unde unde prin desgropari sistematice s'au constat asezaminte incepind cu 3000 a. Ch. Si pina la 300 d. Ch.

Izvoarele consultate pentru alcatuirea ghidului acesta:

Baedeker. Constantinopel und Kleinasien, 1905.

Meyer's Reisebuch: Turkei, Rumanien, Serbien, und Bulgarien, 1908.

L Nenitescu. La Romanii din Turcia Europeana, Bucuresti, 1905.

A. Struck. I. u. II. Makedonische Fahrten Sarayewo, 1908, 1910.

Perlele Papahagi. Megleno-Rorqanii. Academia Romana Bucuresti, 1902.

I. Cvijici. Die Makedonische Seen (Bul. Soc. Geogr. Hongroise, 1902). Etc. etc.

Aduc aci multumirile mele calduroase Exc. S. D-lui M. Ristici, Ministrul Regatului Serbiei la Bucuresti, pentru informatiunile si sfaturile pretioase ce mi-a dat la alcatuirea acestui ghid si in genere pentru organizarea excursiunei intregi.

G. MURGOCI.

Ascensiunea muntelui Costile

Intr'una din zilele frumoase ale lunei August, pe un timp minunat de frumos, dar foarte rece, pe la orele 5 si jumatate a. m., plecaram din Sinaia cu trasura spre Busteni, doui turisti incercati. Bruma ce cazuse in timpul noptii senine, acoperea cu un strat destul de gros vegetatiunea luxurianta de prin pajistele intinse ce marginesc ambele maluri ale raului Prahova, iar micile laculete, formate pe ici si pe colea de revarsarea acestei garle sau din ploile torentiale ce cad adeseaori in localitate, straluceau la resfrangerea aurorei asupra lor. Desi bine echipati, pot zice, chiar ca in timpul iernei, totusi frigul era atat pe simtitor, incat ne inghetasera si mainile si picioarele, poate ca unde eram in trasura si nefacand nici o miscare, raceala se simtea si mai mult. Un soare splendid ridicandu-se majestos pe un orizont senin, fara nici o umbra de nori, arata ca in tot timpul zilei nu aveam a ne teme de vreo intemperie a naturei. In departare, de pe albia Prahovei, se inaltau ca un fel de fum aburii reci din apa raului, care cu cat se ridicau mai mult, se pierdeau in atmosfera. Culmea Bucegilor, ce margineste tot drumul in stanga noastra, se vede luminata in rosu, ca si cum ar fi fost incendiata in tot lungul sau de razele caldicele, ce se trimeteau in toate directiunile dela soare si care, cu cat se ridicau mai sus, cu atat pierdeau mai mult din roseata lor si incetul cu incetul, isi reluau lumina lor naturala, iar caldura devenea din ce in ce mai simtitoare.

O liniste extraordinara domina toata valea si mai cu seama in timpul diminetei, cand ar trebui sa se observe o mare activitate pe tot drumul dela Sinaia la Busteni, nu am intalnit in drum decat cateva casute si prea putini trecatori mergand dupa treburile lor.

Nu cred sa fie o ora mai propice si mai placuta de plimbare sau de calatorie, ca aceea de dimineata, si cu cat ar fi mai inainte de rasaritul soarelui, cu atat e mai frumoasa si mai agreabila. Un cer albastru senin, aer curat, o racoare placuta, chiar un frigulet, care te misca si-ti pune in miscare tot corpul, ne invioreaza, ne misca si ne da puteri mai mari atat la o munca mai inviersunata, cat si la un umblet mai anevoios.

La orele 6 exact, eram in Busteni inaintea frumoasei si dragutei locuinte a prietenului Nicolae Butmaloiu, cel mai vestit vanator si cunoscator al tuturor stancilor, coltilor si coltisorilor de prin toate inaltimile si vaile invecinate. Casa este situata in strada Valea Cerbului, intr'o pozitiune admirabila, avand in fata-i intreaga culme a Bucegilor.

Indata si porniram..luand drumul cel mare si strabatut chiar de care denumit Valea Cerbului si udat de apa cu acelas nume. Aceastsa vale aci este destul de larga, marginita, cum, mergem pe stanga de muntii: Costile si Morarul, iar pe dreapta de plaiul Sasului, ce se lasa din muntele Dihanul. Urcusul este foarte usor, de abia se simte, insa in schimb trebue sa trecem paraul de mai multe ori si prin unele locuri lipsind puntile, suntem nevoiti sa trecem prin apa.

Continuand drumul inainte, valea se intinde pana la muntele Capatana Porcului, trecand pe dedesubtul muntelui Morar, cotind putin spre stanga. Mergand insa drept inainte, se da de o poteca foarte bine intretinuta, care continuata, prezinta un fel de alee foarte frumoasa si usor de parcurs. In tot mersul pe aceasta poteca, se intalneste la fiecare pas cate un izvoras cu apa limpede si curata si intre atatea izvoare se da de un sipot, unde curge apa pe un jghiab cu totul rudimentar, insa rece ca ghiata.

Astfel urcand usurel, ajungem la muntele Dihanul pe coasta caruia este frontiera tarei. Aci, la gol, se gaseste si o stana de manzari, cum si poteca cea buna construita de graniceri. In partea dinspre Predeal, poteca ocoleste putin coasta Dihanului. Pe acest drum, d. Mack, administratorul mosiilor regale, a captat un izvor cu o apa atat de buna, cum rar se gaseste prin munti si aceasta este de un mare folos, caci multa lume de prin Sinaia si Busteni vine prin aceste locuri placute si usoare.

Urmand poteca mai departe, ajungem in baiul Sasului si la dreapta in vale se face o mica potecuta de picior, pana la un izvoras. Si aci ca si dincolo, o multime de lume de prin vecinatate vine in fiecare zi spre a petrece, fiind un loc mult mai deschis, ca la izvorasul Mack, dar cu apa mult mai inferioara. In dreptul acestei potecute pe stanga, se face o alta pe teritoriul unguresc, care mai departe se numeste drumul granicerilor. Aceasta poteca e de preferat pentru acei ce voesc sa mearga spre Predeal, fiindca mai scurteza din drum si nu urca asa greu ca pe aceea a granicerilor.

Dupa un mers de trei sferturi de ora, se intra intr'o padure frumoasa, dar foarte noroioasa, de anini, fagi si aluni, si peste putin se ajunge la localitatea numita Rasnoava. Distanta din Baiul Sasului pana aci e de o ora si un sfert, facuta cu un pas regulat.

Din Rasnoava se poate merge la Predeal prin doua drumuri: sau pe valea Rasnoavei, esind la sanatoriul din fata bisericii, sau urmand culmea putin cam grea, tinand mereu frontiera si tot urcand si coborand cand mai greu, cand mai usor; dupa o distanta intre 1 si un sfert pana la o ora si jumatate, se coboara de a dreptul in Predeal, tocmai la bariera. Tot drumul acesta, dupa mine, este foarte frumos si foarte placut. Frumos, fiindca in tot timpul avem indaratul nostru si se distinge foarte bine culmea intreaga a Bucegilor, impreuna cu colosul si maretul munte Bucsoiul; Morarul cu diferitii sai colti si creste dintate; apoi Omul, Costile, etc. Placut, pentruca nu mai avem asa mari inaltimi de urcat, nici vai asa grele de coborat.

Insa din tot drumul acesta, cel mai bun de vizitat si de vazut este culmea Dihanului care incepe dela poalele Capatinei Porcului, cam o jumatate de ora si tine pana in valea Baiul Sasului. O panorama splendida se prezinta privirilor noastre, caci pe langa culmea muntilor Bucegi, se vede si o mare parte din Transilvania cu satele sale; iar in vale, de o parte si de alta, paduri seculare, cu ape torentiale al caror zgomot se aude din departari, pajiste intregi smaltate cu mii si milioane de flori frumoase, apoi vrejuri intinse de afine, de fragi si smeura, acopera tot locul, incat par'ca ti-e mila sa calci peste ele. Turme numeroase de oi strabat aceste culmi si locurile invecinate. Padurile acestei regiuni sunt culcusuri a numeroase turme de mistreti, si ca proba despre aceasta este ca locurile goale sunt asa de ramate, incat par'ca ar fi niste ogoare tacute de plug. Niciodata insa in multele mele excursiuni nu am intalnit un mistret, de oarece, dupa cum mi s'a spus, ei nu umbla decat noaptea.

Partea inaltai cu care se incepe muntele Dihanul, se numeste Capatana Porcului. Ea se numeste astfel, caci vazuta din departare, se aseamana intocmai cu capatana porcului, de unde, poate, i-a venit chiar numele. Urcusul sau este foarte anevoios, si tocmai in varf se uneste cu culmea Dihanului. Pe la mijlocul sau este santul frontierei, asa ca jumatate este a Romaniei iar jumatate a Ungariei.

Vederea de aci din varf este splendida, este minunata, intocmai ca de pe culmea Dihanului avem aceeasi vedere. Insa toti cati merg aci, se multumesc a o privi de jos, fara a-si da putina osteneala de a se urca in varful ei, caci pana acolo sus, trebue multe sudori, multa truda, de oarece panta este foarte inclinata si astfel urcusul foarte greoiu; in schimb insa ajungand in varf, nimeni nu regreta osteneala facuta.

La Capatana Porcului, Baiul Sasului si Rasnoava, acum cativa ani erau stabilite in niste casute dragute posturi de graniceri, insarcinati cu paza frontierei; astazi insa nu mai exista decat pichetul din Capatana Porcului; celelalte doua au ars si nu se mai cunosc nici urmele lor. Oare nu era bine sa fie pazite? Caci ramaneau case de adapost pentru drumeti la vremuri rele. Si este de mirare, cum cel dintaiu mai exista, desi intr'o stare aproape ruinata, asa ca nu te poti servi de el la nimic, decat la un mic adapost de ploaie sau de timpuri rele.

Dela Capatana Porcului, de langa pichet, drumul se bifurca: o mica potecuta, numita Poteca Take Ionescu, ocoleste muntele Bucsoiul, formand braul lui in toata intinderea sa, trece frontiera in Transilvania si se termina la cabana din Malaesti, unde se uneste cu drumul unguresc in sus spre Omul, iar in jos spre satul Rasnov. Alta poteca este aceea a granicerilor nostri, care trece pe sub muntele Morarul si urca spre valea Cerbului spre Omul.

Se numeste Poteca Take Ionescu, pentruca a fost facuta cu cheltuiala D-lui Take Ionescu, fost ministru, si asupra careia voiu reveni cu o alta ocaziune.

Noi insa, avand in fruntea noastra pe prietenul Butmaloiu, nu urmam nici unul din drumurile pana aci descrise, ci numai o mica parte din Valea Cerbului, luam la stanga un drum cam greu si plicticos, plin de noroiu si fara nici o vedere. La orele 7 si un sfert, ajungem in frumoasa si incantatoarea Poiana Costilei, despre care am mai pomemt in alte descrieri.

Aci, iarba peste tot era acoperita de un strat atat de gros de bruma, incat parea ca ninsese in timpul noptei, iar din pamant aburi desi si alburii se inaltau in sus, si indata ce dau de razele caldicele ale soarelui, piereau ca prin farmec. Muntii gigantici ce aveam sa-i urcam, se aratara in toata splendoarea lor, iar noi, entuziasmati la gandul ca peste cateva momente aveam sa fim in varful lor, tresaltam de bucurie.

Facuram un mic popas, spre a ne mai odihni, a admira in deplina libertate si liniste tabloul majestos ce ne prezinta culmile Caraimanului, Costilei si Morarului in acest loc si mai cu seama in timpul diminetei. Amicul meu nedespartit de excursiune, isi prepara aparatul fotografic si ia mai multe fotografii minunate. Racoarea sau mai bine zis frigul era destul de bine pronuntat, caci mainele si picioarele ne inghetasera, mai cu seama ca umblam prin bruma groasa.

Aceasta poiana a Costilei este foarte mult vizitata in timpul verei de o multime de lume atat din Busteni, cat si din Sinaia, si in adevar merita a fi vizitata, fiind asezata in una din pozitiunile cele mai pitoresti si in acelas timp apropiata de Busteni si usor de ajuns pana aci, atat calare cat si pe jos, o distanta de o ora si ceva.

O livada cu o iarba abundenta acopera toata intinderea sa, iar de jur imprejur are numai paduri seculare de brazi, unde de cativa ani a inceput sa lucreze cu multa energie toporul pentru diferitele trebuinte ale locuitorilor.

In aceasta livada, spre marginea ei, se afla instalata o stana a bunului nostru prieten Zarnescu, un roman neaos din Transilvania.

Pe coasta Costilei din vaile ce strabat acest munte, se rostogolesc in jos spre poiana, bolovani colosali, desfacuti de ploi sau de zapezi, in timpul primaverei, mai cu seama, si acopera parti mari dintr'insa. Apa lipseste cu desavarsire aci, totusi, daca urci putin mica culme care margineste aceasta poiana si cobori in poiana vaiei Cerbului, cotind putin spre vale, dai de un izvoras cu o apa minunata, care, cu cat se coboara la vale, cu atat mai mult se mareste. Langa aceasta apa adesea ori ne-am odihnit si ne-am potolit setea, ba unii din noi luau si cate o bae rece la picioare.

Dintre toate poenile si poenitele de prin munti, nici una nu prezinta inlesniri mai mari amatorilor de mici excursiuni ca aceasta si ca Dihanul, despre care s'a scris in destul mai sus. Mai intai, ca este in apropiere de o ora si un sfert de Busteni si se poate cu multa inlesnire urca si calare si pe jos, apoi este si frumos.

Ca sa urci din Busteni la Poiana Costilei sunt trei drumuri. Unul pe care l'am urcat noi prin padurea numita a lui Manuc Bey, putin mai greoiu si nu tocmai placut, al doilea, mult mai agreabil, mai usor, dar ceva mai lung, se face inaintand ceva mai mult pe vale; se urmeaza cursul apei pana cand se ajunge in Poiana Vaei Cerbului si de aci in aceea a Costilei, iar al treilea se ia din Busteni, strada Vaiei Cerbului, se trece in padure printr'o poteca, se lasa in stanga, aceea care conduce la Valea Alba, se apuca spre dreapta, se urca si se coboara doua dealuri si vai adanci si peste o ora si ceva, se ajunge la poiana. Prin acest din urma drum nu se poate merge decat pe jos, caii neputand trece prin cele doua vai, fiind poteca astupata cu copaci trantiti si bolovani colosali. S'ar putea face aci, cu putina bunavointa, un drum mai practicabil, cel putin pentru numerosii excursionisti.

Aceasta poteca este drumul nostru favorit, pentru ca este mult mai scurt ca celelalte doua, apoi si mai placut.

Pozitiunea locului, unde este situata aceasta poiana, a Costilei, merita a fi vizitata si cunoscuta de toata lumea amatoare de excursiuni, caci este impozanta, splendida ! Munti inalti, formati din mii de stanci cu colturi ascutite, de diferite forme si dimensiuni, se inalta majestos deasupra noastra. Sunt unele din aceste stanci si mai cu seama in Costile de o inaltime colosala si de forma conica, al caror varf de abia il zaresti in invalmaseala norilor. Vai profunde si stramte despart in toate directiunile si sensurile aceste stanci, unele de altele. Paduri seculare acopera pana la o distanta oarecare aceste inaltimi, iar in apropierea varfurilor celor mai inalte, se zaresc arbusti si jnepeni par'ca ar fi un fel de iarba, de coloare neagra. Adesea ori se mai vede si cate un brad inalt, crescut in stanca de piatra sau cate unul uscat din diferite imprejurari.

Tolanit in aceasta poiana, si mai cu seama pe mica culme ce desparte poiana de valea Cerbului, infundat in iarba inalta ce creste in abondenta aci si cu ochii atintiti spre inaltimile pietroase ale acestor munti, adeseaori am stat ore intregi contempland si admirand puterea nemarginita a celui Atotputernic, care cu atata maestrie le-a creiat si le-a dat o asa splendoare, o asa frumusete, incat mintea omului se rataceste, gandindu-se cum s'au putut forma si cum li s'a putut da atatea forme bizare, atata majestate. Cu multa greutate poate cineva sa se desparta de aceste locuri incantatoare, caci nu se poate in destul satura admirandu-le.

Ma mir, cum nimeni, pana acum, nu a luat initiativa de a construi aci vreo casuta de adapost, vreun pavilion, unde sa se infiinteze un mic restaurant, prevazut cu cele necesare pentru inlesnirea numerosilor excursionisti si vizitatori, cari zilnic se intalnesc pe aci si mai cu seama ca aci este locul de popas, asa ca s'ar putea realiza un bun castig pentru infiintatorii unui asemenea mic bufet.

La orele 7 si jumatate a. m., porniram in sus, pe valceaua numita Valceaua Costilei, care da in Valea Malin. Suim pe partea stanga, tinand un hatas (poteca facuta de oi) si in zig-zag. Urcusul este destul de penibil pe o panta de 50-60, apoi cracile brazilor, in cele mai multe locuri, acopera si micul semn de drum ce avem, astfel ca suntem nevoiti sa trecem pe branci pe sub aceste ramuri. Nu vedem nimic, inconjurati de paduri cu arbori inalti si stufosi ce ne fac ca de abia sa zarim drumul greu -si anevoios. Cu cat inaintam mai mult, cu atat suisul devine si mai dificil si cand in linie dreapta, cand in zig-zag, ne sileste a merge sau in picioare sau pe branci, varandu-ne si zvarcolindu-ne printre copaci si copacei, calcand aci craci moarte, dincolo departand cu mainile din drum pe acelea ce ne impiedica inaintarea si cu multa truda la orele 8, dupa un chilometru de drum din Poiana Costilei, puturam schimba si trece pe partea dreapta a vaei, urcand la urma de tot o panta cam de 70 m. inclinatie.

Aci avem o vedere admirabila, minunata!; in jos se arata Poiana Costilei de unde plecaseram, iar in departare peste hotare in Transilvania muntii: Piatra-Mare si Postavarul. In sus, stanci colosale, ale caror varfuri de abia se zaresc, asa ca privite de jos, ni se par imposibil de atacat. Pe aceasta parte a vaiei urcam in sus cam 150 m. Coasta devine din ce in ce mai grea si mai inclinata, cam vreo 60-80, si urcam in zig-zag tot pe stanga vaiei si la orele 8 si un sfert, dupa ce am suit pe aceata panta inclinata, aproape, daca nu si mai bine 1 kilometru si jumatate din Poiana Costilei, ajungem in varful unei creste, iarasi cu o vedere splendida.

Oprindu-ne putin spre a ne mai odihni, imi place a arunca o privire in toate directiunile si a-mi da mai bine seama de tot ceeace ma inconjoara. La picioarele noastre se arata renumita si prea putin frecuentata valea Malinului, iar dincolo se ridica coltii si coastele ascutite ale Costilei. Spre Nord vedem foarte bine si foarte distinct muntele Dihanul cu Capatana Porcului, frontiera si drumul pe sub Dihanul care duce la Predeal, si de care s'a amintit mai sus, iar spre sud si est se arata Azuga, Bustenii, Poiana Tapului, etc., deasupra carora se intind dela nord spre est culmile muntilor: Urechia-Mare, Urechia-Mica, Zamora, Cumpatul si mai multi altii, al caror nume imi scapa din memorie.

Aceasta creasta, pe care ne-am odihnit, formeaza ca un fel de hotar intre muntele Costile si valea Cerbului; distanta e cam de 1.700 mm.

De aci pornim la opt ore si 45 minute tot in sus, mai urcam putin, apoi cu cat inaintam dam de o panta teribila pe malul vaiei Malin si ajungem la un horn, care trebuia coborat.

Prin horn se intelege un fel de stanca inalta, cuprinsa intre doua ziduri ascutite de stanci stramte. Locul de trecere era destul de greu si chiar periculos, totusi, noi, deprinsi cu asemenea treceri, nu aveam nici o teama.

Cu multa bagare de seama si prudenta, sprijinindu-ne in picioare acolo, unde vedeam cate o mica pietricica esita din stanca; iar cu mainile cat se poate de incet pe spate, ajungem teferi, alegandu-ne numai cu cateva zgarieturi pe maini, sub horn, si astfei furam scapati de primul loc periculos.

Daca s'ar uita cineva de sus in jos la acest horn, ar crede ca este peste putinta ca cineva sa treaca pe aici, insa incet si cu atentiune, se poate face si aceasta, fara nici un pericol.

Ca proba despre trecerea noastra prin acest loc periculos, sunt fotografiile ce s'au luat.

Nu-si poate cineva inchipui bucuria ce simtim cand vedem in urma noastra locul greu, prin care am trecut si cat suntem de satisfacuti, ca s'a facut fara nici un accident.

Stam aproape un sfert de ora privind in toate partile si dandu-ne bine seama de localitatile prin cari am trecut.

Acum suntem in fundul vaei Malin. Traversam foarte usor acest fund. plin cu bolovani colosali de piatra, trecem prin creasta din dreapta, acoperita cu o multime de jnepeni, pe cari ii strabatem, facandu-ne drum printre ei cu multa greutate, fiind foarte desi si foarte ramurosi, ba in unele locuri desi ca peria, incat nici nu poti trece.

Aci insa, crescand ceva mai mici ca in alte locuri, atat cu mainele cat si cu picioarele ii dam la o parte, sau ii calcam deadreptul si astfel trecem inainte.

In aceste locuri periculoase, jnepenii adeseori sunt ajutoarele cele mai puternice, fiindca, apucand bine in maini cracile lor, cari sunt foarte solide din cauza flexibilitatii lor, poti fara nici o frica escalada pantele cele mai repezi, caci orcat ai intinde, si orcat le-ai suci, ele nu se rup, si astfel poti foarte bine sa te incredintezi soliditatii lor, insa in acelas timp sunt si dusmani ai hainelor, caci rar poti esi din ei fara a lasa urme printre cracile lor.

Noua insa, in tot drumul, acesti jnepeni ni-au fost de cel mai mare folos posibil, atat la urcus, cat si la pogoris.

De pe aceasta coasta coborim tot prin jnepeni in ramura cea mai principala a vaiei Malin, si la un urcus de vreo 50 m., dam de o binefacatoare fantanita cu apa rece limpede, cu care ne potolim putin setea, ce incepuse a ne cam framanta; dar apa fiind prea putina si noi cum eram de insetati, o cam ispraviram.

La o mica distanta, ceva mai sus, se vede o cantitate enorma de zapada inghetata, de o grosime aproape de un metru, gramadita in aceasta vale din timpul ernei si inca netopita, care, cred, ca ramane in tot cursul anului, valea fiind adanca si razele soarelui straluciau prea putin aci, si apoi chiar ajungand la zapada fiind reci, nu o pot topi cu totul.

Acest fenomen se observa mai prin toate vaile de pe aci, chiar si in Valea-Alba, unde zapada se intinde pe o intindere si mai mare.

Alergam si urcam tocmai sus pe zapada spre a se lua fotografii din imprejurimi, insa nu puteam sta mult, caci pe de o parte temperatura rece din imprejurimi,, iar pe de alta adaogata cu acea provenita din muntii de zapada, producea un frig asa de intens, incat ne inghetase picioarele intocmai ca in timpul ernei si furam astfel nevoiti a cobori mai la vale spre a ne odihni putin.

Pe la orele 9 jum. pornim si de aci si peste 6-io minute ajungem sus pe creasta in asa numita Poiana Malinului

Privim putin in toate partile si coborind dam din nou de o scobitura, suim iarasi un mic urcus si peste putin ajungem in Valea Poenei Malinului care da treptat, daca mergem in jos, in valea Cerbului. Acum incepem a urca mereu, cam vreo 150 m., si ajungem pe o sea-creasta.

Aceasta creasta are o directiune nord-estica, avand si la dreapta si la stanga stanci gigantice cu inaltimi extraordinare, ale caror varfuri incepusera a intra in lupta cu norii alburii, ce se ridicau de prin vaile profunde si care cu cat se ridicau in sus, cu atata se pierdeau, pana cand in cele din urma dispareau cu desavarsire.

Valea Malmului, fiind una din cele mai frumoase si mai grele din culmea Bucegilor si pe care am facut-o in anii trecuti de mai multe ori, dela inceputul si pana la sfarsitul ei, socotesc ca ar fi bine sa fac o mica descriere asupra-i, ca sa poata fi mai bine cunoscuta de amatori.

Valea Malinului incepe din varful cel mare al Costilei din partea din spre muntele Omul. Povarnisul la inceputul sau se urmeaza pe un brau nu tocmai asa greu, acoperit cu o verdeata abundenta in flori rare si cu un caracter cu totul alpin. Nu sunt botanist, ca sa pot da aci si numele lor, dar mi s'au parut cu totul straine de acelea care le vaz si prin alte locuri. In partea de sus, sub stancile cari marginesc aceasta vale de varful Costilei, se afla zapezi mai in tot timpul anului, iar putin mai jos, adeseori, dupa cum am vazut eu insumi, caprele salbatice isi fac jocul lor, incurcandu-se alergand, sarind si pascand iarba verde si frageda. Pe la inceputul lui Iulie, carduri de potarnichi de munte sboara greoi din loc in loc si se lasa din sbor la cativa pasi inaintea noastra, insa noi, nefiind vanatori, pot in toata libertatea a-si urma drumul lor fara teama de a le face cel mai mic rau, ba adeseori aruncam cu pietrele in ele, asa sunt de aproape.

Panta, dupa cum am spus mai sus, este dulce la inceput si din cand in cand bolovani de piatra pare ca ar mai ingreuia mersul nostru, totusi este placut, este frumos! De te uiti inapoi, vezi varful impunator al Costilei, cu stancile drepte ce-l marginesc; de privesti in jos, o vale profunda, care pare ca nu se poate descinde. La dreapta si la stanga, stanci drepte cu peretii verticali marginesc valea si printre ele, pe ici si colea, de abia se zareste cate un branisiar ingust, cu verdeata, facut inadins poate, pentru caprele salbatice. Mai jos, mai in departare, alte stanci, alti colti cu felurite forme si inaltimi. La fiecare pas te opresti, si nu stii incotro trebuie sa te uiti si sa admiri mai mult ! Suntem inchisi de toate partile cu pareti stancosi drepti si prapastiosi. Daca s'ar putea si aci mi-asi stabili pentru cateva zile cuartierul, ca sa pot mai cu deamanuntul si in delete examina si cerceta fiecare stanca si fiecare colt, avand timp disponibil spre a-mi da bine seama de fiecare parte a acestei localitati. Atat e de frumoasa, atat e de fermecatoare aceasta vale! Edelweissul, miosotisul, rododendrul (trandafirul de ghiata sau alpin) cresc aci in toata libertatea lor si abunda atat de mult, incat adeseori, fara sa vrei, esti nevoit sa le calci, strivindu-le in picioare. Pe aici nu e nici hatas de oi (turme de oi), cu atat mai mult de om, nici chiar magarul, ospitalierul muntilor, nu le strabate, o salbatecie fara de margini. Numai de sus din inaltime se aud din cand in cand strigatele ciobanilor, care urmaresc coborirea noastra, spunandu-ne ca rau facem a merge prin niste locuri, pe cari ei, deprinsi cu greutatile, nu au curajul de a o face. De aci se vede foarte bine casa noastra de adapost dela muntele Omul, se pare asa de aproape, incat ar fi sa punem mana pe ea, insa distanta de aci pana acolo e destul de mare, dar asa se pare, fiind sus si o vale mare separandu-ne.

Cu cat coboram mai mult, cu atat salbaticia creste, drumul devine din ce in ce mai greu, in loc sa se mai amelioreze. Mergand pe brane nu se prea baga bine de seama ce era in jos, de oarece eram cu totul atintiti la privirea magnificentei naturei din aceste locuri.

Dupa un ceas si mai bine, drumul se ingreuiaza din ce in ce mai mult, pana cand suntem nevoiti sa lasam la o parte braul, nemai fiind practicabil, caci peretii verticali de piatra devin imposibil de escaladat, astfel ca trebuie sa intram intr'o vagauna stramta, acoperita cu bolovani enormi de piatra, pe care cu sfortari mari suntem nevoiti a-i sari spre a ne tari in jos pe ei.

La inceputul acestei vagaune stramte aveam de trecut un perete de stancir greu si periculos. Este un fel de colt format numai si numai din piatra, o saritoare. Inainte de a trece aceasta saritoare, trebuie sa se observe ce pietre conglomerate sunt esite afara din ea, pe care din ele sa se puie piciorul, si de care sa te tii cu mainile pana sa ajungi la baza ei. Acest loc este foarte anevoios, insa mergand cu multa bagare de seama, se poate face, fara a se intampla nimic. Aci este rolul vestitului si renumitului Gheorghe al Sandei din Secari, singurul dintre oamenii aflati cu cai in Sinaia, in timpul sezonului pentru excursiuni, care cunoaste aceasta vale; bine inteles ca prietenul Butmaloiu, ca vanator este incomparabil. Cu acest Gheorghe poti trece orce loc, si orcat de greu ar fi: cu el dispare orce teama, orce frica de pericol, atat e de vrednic si prevazator. Cu ochiul sau ager vede la distanta si indica precis pe unde locurile sunt abordabile si neabordabile. Pe langa aceasta, e vorbitor si glumet natural, asa ca poti merge cu el orunde fara a-ti da seama de lungimea drumului. Tot asa buni ca si ei mai sunt Ionita cu cei mai buni cai de munte, Megelea, David Turcu, Stanicei, Dutescu, etc.

Odata trecuti prin acest colt, intram intr'o vale si mai stramta, marginita de amandoua partile cu ziduri de piatra colosal ele inalte, iar fundul ei, ca si pana aci, este astupat cu blocuri enorm de mari, pe care le trecem numai in maini si pe spate. Nici vorba de drum, nici chip de orientare dupa vreo urma sau indicii de urma. Aci numai ochiul aprig conduce pe turist sau pe vanator, asa ca trebuie sa aleaga locurile pe care le vede mai usor de trecut. Chiar prietenul nostru Butmaloiu, cel mai bun cunoscator al tuturor vailor si valcelelor din intreaga culme a Bucegilor, merge mai intaiu inainte, spre a observa pe unde se poate trece mai cu inlesnire si apoi urmeaza drumul.

Mergem astfel mai mult timp prin aceasta stramtoare, si tot prin bolovani, care cu cat se coboara mai mult, cu atat sunt mai mari si mai greu de escaladat, asa ca mai tot pasagiul se face mai mult cu mainile decat cu picioarele. Ajungem la un loc, unde trebue sa coborim drept, fara nici un sprijin, o stanca de vre-o 23 metri. Cei mai sprinteni, mai tineri, pot sa sara, sau sa se sprijine si sa ajunga la baza ei, insa cei mai multi alearga la ajutorul franghiei, sau la spinarea lui Gheorghe al Sandei si iata cum: Gheorghe, apriga calauza, se coboara jos, se pune cu spatele in sus; cei, care se dau jo.s, se reazima in maini pe peretii stancei si cu spatele, pana ajung la spinarea lui Gheorghe, care suporta orice greutati si astfel ii scapa si chiar fara fringhie de orice nevoie. Acesta este al doilea si cel mai mare pericol de pe Valea Malinului.

De aci se continua drumul tot pe valea stramta si marginita de ziduri colosal de inalte, insa seaca si in timpul lunei August lipsita cu totul de apa; asa ca de abia am gasit in tot lungul sau, in niste bolovani de piatra, inchisa o mica cantitate de apa, pe care o sorbiram cu multa aviditate. Aceeas greutate, acelas coboris; blocuri enorm de mari astupa valea; astfel tot timpul trebue sa ne intindem picioarele, sa ne intarim in maini, ca sa ne apasam in bolovani, iar partea dorsala sa se obisnuiasca a suporta taria si ascutisul pietrelor. Nu se afla nici iarba, nici vre-o poenita, nici chiar cel mai mic ses, totul e blocuri si bolovani enorm de mari, pe care suntem fortati ari trece fara incetare.

Dupa un mers oarecare, punandu-se inaintea noastra un perete inaccesibil, schimbam valea principala a Malinului, cu o alta mai secundara urcand mai intaiu o coasta acoperita cu jnepeni, apoi a o cobori pe partea cealalta in valea secundara. Atat urcusul, cat si coborisul acestei valcele este destul de dificil si greutatea ar fi si mai mare, daca nu ar fi cracile solide ale jnepenilor, de care ne servim atat la urcus, cat si la coboris. Aceasta valcea este si mai stramta si mai salbatica; stancile sunt si mai drepte, iar bolovanii si mai mari. Totusi aci se gaseste un mic indiciu, ca au mai fost si alti oameni, de oarece dam de un bustean mare, pus de vanatori, cu cracile uscate, care servesc ca un fel de scara spre a se cobori de pe stanca, de care e rezamat.

Valceaua aceasta, care dupa cum am spus mai sus face parte tot din Malin, este foarte grea, dar nu periculoasa, avand aceeasi serie de bolovani, de aceeasi cantitate si grosime.

La un loc oarecare spre sfarsitul sau, dam din nou de o stanca inalta de mai multi metri, asa ca suntem din nou fortati de a schimba si aceasta valcea si a urca o coasta aproape de 65 gr.- 75 gr. inclinatie, formata de un pamant moale, pe care urcandu-o, pamantul se sapa, scapa de sub picioare, asa ca cu greu se poate si aci urca, mai mult cu mainile decat cu picioarele. Mi-aduc aminte, ca acum cativa ani, d-1 Al. Florescu in societate cu d-nii Paul Catargi, N. Bogdan, Rudi Catargi, etc., urcand aceasta coasta, pusesera de jos pana sus o franghie si asa o parte dintre dansii s'a urcat pana in varful coastei cu ajutorul franghiei.

Aceste locuri sunt prea putin umblate, aproape nicidecum, si ca proba despre aceasta este ca d-1 N. Bogdan, uitand odata in creasta aceasta mantaua sa de ploaie, a trimis pe Gheorghe al Sandei peste vreo 2 - 3 saptamani sa o caute, si a gasit-o tocmai in locul unde o uitase.

In aceasta coama am gasit adeseaori culcusul caprelor salbatice.

Ajunsi aci, drumul devine foarte usor, caci se da in valceaua Costilei, despre care am vorbit la inceput si coborasul fiind lesnicios, se ajunge numai decat in Poiana Costilei.

In general, cu toata truda, oboseala si nevoile intampinate, frumusetea ei este indescriptibila si oricine isi poate da seama cat este de impunatoare; caci dupa noi, turisti, cu cat un urcus sau coboras e mai dificil, cu atat e mai interesant, mai placut. Cu toate acestea, chiar pozitiunea sa, stancile si coltii sai, cu inaltimi colosale si cu forme variate, blocurile enorme de piatra, cu care este acoperita, ma fac sa apreciez foarte mult aceasta vale si in clasificata pentru frumusete si salbaticia ce prezinta, sa o socotesc a doua dupa Valea-Alba, insa mult mai periculoasa, mult mai anevoioasa, insa ceva mai putin frumoasa ca Valea-Alba.

Dar sa dam Cesarului ce este al Cesarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Cei d'intai excursionisti cari au urcat aceasta salbatica vale, au fost vestitele si primele excursioniste romane, D-na Ramniceanu si D-ra Fany Seculici, conduse de Gheorghe al Sandei. Nici una dintre dansele nu cunostea aceasta vale, nici chiar unde duce, ci numai dupa niste indicii vagi, date de unii ciobani, asa ca cu multa greutate au putut ajunge in varful Costilei. Dupa aceasta au urmat d-nii N. Bogdan, fratii Mihai si Petre Gold, Paul Catargi, Alex. Florescu, Rudi Catargi, fratii Gramaticescu, medicul veterinar Eustatiu Ionescu, Tita Eftimiu, Fany Bogdanescu, Dr. si inginerul Urechia, fratii Costinescu, Dinu Arion, Petrica Stefanescu, fratii Turnescu Dan Radulescu si sub-locot. Gogu Ionescu-Sinaia.

Dupace am facut o descriere asupra acestei faimoase vai facuta in alti ani, ma reintorc, dupa o lunga digresiune, la mersul nostru ascendent.

Coborind seaua, luam pe stanga vaiei in susul ei pe o potecuta sau mai bine zis, pe niste urme facute de caprele salbatice, dupa cum ne spune amicul nostru Butmaloiu, si pentru acest cuvant, se si numeste Braul Caprelor.

Uitandu-ne in jos, vedem ca aceasta vale da in aceea a Cerbului, mai jos de Piatra-Parlita. De aci se distinge foarte bine Culmea Morarului si Valea Cerbului. Stancile ce marginesc acest brau sunt foarte inalte si drepte, iar partea pe care mergem este foarte inclinata si greu de urcat. Din norocire pentru noi si ceea-ce face a ne mai inlesni drumul, este iarba mare si groasa, astfel ca piciorul calcand-o, gaseste in ea un sprijin puternic. Urcam, urcam intr'una, incat pare ca acest urcus nu mai are sfarsit in acest loc, pe unde numai caprele salbatice umbla si dupa spusele lui Butmaloiu, excursiunea aceasta intreprinsa de noi doi, nu a mai fost facuta de altcineva, afara numai de vanatori, pe care interesele ii reclama de a veni prin aceste locuri, numite Braul Caprelor si chiar dintre acestia foarte rari, ca: Nicolae Butmaloiu, Belgeanu, Oancea, Nicolae Jinga.

Cu cat urcam mai mult, cu atat frumusetea locului iti impune, te transporta! Stancile, cari de jos se pareau colosale, acum te afli in varful lor, iar la spatele lor se arata altele mult mai mari, mult mai inalte, mult mai frumoase, asa ca crezi ca nu mai au sfarsit, iar formele lor sunt cu totul bizare si cu varfuri foarte ascutite.

Eu unul, admirator pasionat al naturii, ma mir si ma gandesc, cum asi putea mai bine descrie farmecul acestei localitati, cuvintele imi lipsesc si nu ma simt capabil a povesti intr'un mod mai amanuntit splendoarea coltilor gigantici, de cari suntem inconjurati din toate partile. Pare ca nu suntem in lumea reala, ci in acea a visurilor, a feeriei, atat e de splendid, atat e de gingas, atat e de majestos!

Am mers pe acest brau al Caprei, cam vreo 300-400 m., apoi am coborit putin intr'o vale, am esit in fundul acestei valceli; apoi de aci am inceput lupta cea mai titanica, cea mai uriasa cu natura si cu creatiunile sale; nu mai paream oameni, ci niste pigmei, fata cu greutatea ce se prezinta inainte-ne.

Panta, ce urcam, era colosala, atingea in unele parti pe neexagerate 80 gr. Inclinatiune, si noi eram siliti sa suim mai mult in patru labe, ca pisicile, acatandu-ne cu mainile de iarba cea groasa, sau de bolovanii de piatra si din cand in cand de cate un trunchiu de jnepeni. Dupa un mers de aproape 600 m, ajungem la niste stanci, care tapiseaza malul drept al vaii.

Aci facem un popas de un sfert de ora si cautam cu multa aviditate cateva picatwri de apa spre a ne potoli setea; insa cautcrea noastra ramane zadarnica: caci totul e sec si noi trebue sa rabdam, cum am mai rabdat si alte dati.

Si aci, ca pretutindeni, vederea este variabila in sus, varfuri, cari ating norii, in jos, vedem Predealul, Piatra-Mare, Postovarul, apoi drumul frontierii dela Dihanul la Predeal, iar jos, la capatul vaii, avem frumoasa vale a Cerbului.

Valea, pe care o urcam acum, se numeste Valea Seaca, caci nu e prevazuta cu nici un isvor de apa, ci numai cu bolovani de piatra, care in timpul primaverii si in timpuri ploioase, picura printre pietre, o mica cantitate de apa, care, indata ce se iveste timpul arzator al verii, seaca si nu se mai gaseste nici o mica picatura de apa.

Urcusul se face pe partea dreapta, unde ajunge apogeul sau: parete colosal de inclinat si stanci drepte ne forteaza vrand nevrand a urca mai mult in genunchi si cu ajutorul mainilor. Suim, suim mereu, cand pe iarba, cand pe stanci, cand prin jnepeni, un drum cu totul penibil si foarte periculos: un picior alunecat, sau o piatra scapata de sub picior si nu stii ce s'ar fi ales de noi; poate ca vulturii in sborul lor maiestos, cu ochiul lor aprig, ar fi descoperit cadavrele noastre.

Marturisesc ca de 20-25 de ani, de cand merg pe, munti, niciodata nu am facut o mai grea si mai penibila excursiune ca aceasta; chiar acum ma mir, cum am putut-o intreprinde. Nimeni nu-si poate inchipui si nici nu-si poate da seama de panta grea si prapastioasa, care ar trece peste 80 gr. asa ca tot mersul nostru ascendent, nu se facea decat cu mainile acatate de pietre si de iarba, dupa ce mai intai incercam soliditatea ierbei sau a pietrelor de care ne acatam; numai incredintati de taria lor, le escaladam. Si lucru ciudat, cand ne credeam scapati cu totul de greutate, alte greutati si mai mari se desfasurau inaintea noastra, asa ca nu se mai ispraveau! Bastoanele de munte, ajutoarele indispensabile ale unui turist, aci nu mai aveau nici o valoare; din contra ne jenau, ne impiedecau in escaladare; de oarece servindu-ne numai de maini si genunchi, ne venea foarte greu sa mai tinem si bastoanele in maini, ba adeseaori chiar ne impiedicau in suisul nostru. Singurele ajutoare, absolut indispensabile si fara de care nu s'ar putea urca in locuri asa de grele, sunt tintele batute pe toata talpa si pe tocurile incaltamintelor, caci, calcand, ele se infig in iarba sau in piatra, asa ca ne impiedica de a aluneca; sau chiar, daca calcam gresit, tintele ne tin pe loc. De aceea recomandam tuturor acelora care ar voi sa intreprinza o ascensiune mai grea, sa se ingrijeasca sa-si puie tinte la ghete si la Sinaia vor merge la cel mai dibaci cismar pentru punerea tintelor: Manole, din stradela Vanatorilor (Furnica), care pentru cativa gologani, te face sa vezi locuri grele, fara nici o frica de vreun accident.

La orele 11 si jum. ajungem pe o creasta mare si frumoasa, acoperita de iarba groasa, mare si de jnepeni mici.

Apoi ne hotarim a lua frugalul nostru dejun; caci locul fiind foarte greu, ne-ar fi fost imposibil de a ne incarca cu multe lucruri de ale mancarei; astfel ca luasem numai atat cat credeam ca ne este trebuincios a ne potoli foamea; iar pentru sete, ne era cu totul peste putinta a ne mai ingreuia si cu sticle.

Locul ales fu din cele mai frumoase, deoarece vederea predomina pe toate cele de pana acum; caci fiind mult mai inalt, natural ca si privirea se intinde mai departe, astfel ca ochiul are inainte-i un orizont aproape nemarginit.

Valea Cerbului si muntele Omul, de aci ni se par asa de aproape, incat pare ca am pune mana pe ele.

La Vest, coltii cei mai superiori ai Costilei, cu care se si termina, sunt foarte aproape de noi, cum si braul cel mare al sau, pe care l-am trecut adeseaori. In celelalte parti suntem inconjurati numai si numai de prapastii adanci, al caror fund ne este cu totul imposibil a-l zari, numai bolovanii de piatra, ce-i aruncam de pe aceasta creasta, prin caderea lor si zgomotul ce-l lasa in cadere, ne puteau da o ideie aproximativa de adancimea lor.

Frumusetea si tabloul ce se arata ochilor nostri, este splendid, este grandios! Ce sa vezi ? Multime de colti si coltisori, cu formele cele mai variate si bizare, spanzurati atat deasupra, cat si dedesubtul nostru; prapastii ingrozitoare, cu o panta dreapta perpendiculara, se deschid in toate partile la picioarele noastre; un pas gresit si te-ai pravali, fara gres, in fundul lor. Imprejur vezi lespezi de piatra netede si lustruite de cursul repede al apelor, iar printre ele iarba groasa si grasa, care in acest timp al anului incepe a se ingalbeni; un orizont imens, iar in departare se vad distinct mai toate satele de pe malul Prahovei. O tacere sepulcrala domneste peste tot locul, turburata din cand in cand de ciripitul vreunei pasari ratacite pe aci, sau cloncanitul corbilor, or prin caderea pietrelor rostogolite de sariturile caprelor salbatice; in sus zaresti in inaltimea cerului zborul cercuit al plesuvilor, al caror ochiu vigilent cauta prin aceste prapastii hoitul vreunei oi sau al vreunui berbec cazut de pe o stanca in prapastie si mort.

Si aici, daca mi-ar fi posibil, as sta zile intregi, umbland, colindand si cercetand cu deamanuntul toti acesti colti si coltisori, prin locurile pe unde as putea umbla, iar noaptea as petrece-o la dogoarea unui foc, pe care l-as intretine cu multele trunchiulete de jnepeni ce se gasesc pe aceasta creasta. Aici as voi sa petrec o noapte intreaga, pe o luna frumoasa si lina, fara nici o umbra de nor, unde in linistea si limpezimea sufletului meu sa pot contempla un cer senin instelat, iar formele coltilor si coltisorilor sa mi se arate la lumina palida a lunci, intocmai ca intr'o feerie teatrala. Aci as voi sa vad intr'o dimineata revarsatul fermecator al zorilor, un rasarit splendid de soare, cum si diferite faze de luminare a coltilor si coltisorilor dela primele indicii de aparitia soarelui pana la inaltarea lui pe orizont. Singur apusul soarelui de aci nu s'ar putea vedea, fiind impiedicat de peretii inalti ce se afla in aceasta parte. Aci as mai dori sa vad, cum inainte de rasaritul soarelui, odata cu revarsatul zorilor, caprele salbatice isi parasesc culcusurile lor, caci, dupa cum am spus, aci este locul lor favorit. Am vazut deseori cum trupe de cate 5 - 6 si cateodata 20-30, suie si escaladeza intr'un mod minunat stancile cele mai periculoase, spre a-si cauta hrana lor, si cum insotite de micii lor iezi stau atintite la cel mai mic zgomot, avand un auz cu totul particular, asa ca cel mai mic vuet il aud, il observa mai intaiu si apoi se pun la goana spre inlaturarea primejdiei, lasand in urma lor un fluerat, prin care dau de stire si la celelalte, ivirea pericolului, si in aceasta fuga a lor lasa sa cada pietre la vale, cazute de sub picioare. Sa le vezi, cum se pun de-a curmezisul si astfel sar din stanca in stanca cu o iuteala vertiginoasa ! Aci chiar mi-ar mai placea sa vad, bine inteles sub un cort, si un potop de ploaie, cu trasnete si fulgere, dupa cum am vazut acum cativa ani pe Valea Alba. Cu cata placere nu asi privi cursul torential ce l'ar face apele in caderea lor prin aceste prapastii si cu cu cata multumire nu asi asculta zgomotul infernal produs de caderea torentilor. Nu m'as teme nici de bubuitul tunetelor, care aci fiind in vecinatatea norilor, are o uruitura ingrozitoare, nici de puterea traznetelor, apoi nu m'ar intimida nici chiar lumina orbitoare a fulgerilor. As mai dori, in fine, sa vad si un viscol teribil, cum mi s'a intamplat, sunt de atunci vreo 10 ani, pe frontiera intre vama Strunga si muntele Omul, unde infernul cu toate elementele sale predomina totul.

Toate acestea ar face cea mai mare satisfactiune si multumire sufleteasca a mea. Insa ar trebui sa am un adapost: un bordeiu, un umbrar, lucruri ce nu se pot face aici, asa ca dorinta mea nu s'ar putea indeplini nici odata.

Dupa ce terminaram dejunul, tinuram un mic consiliu de trei, daca trebuia sa continuam inainte urcusul, care era aproape facut, sau sa ne intoarcem indarat prin alte vai noui, necunoscute de noi si tot asa de frumoase ca si acelea de pana acum.

A urca mai sus, crezuram de prisos, caci numai decat ajungeam in braul cel mare al Costilei, pe care il cunoastem foarte bine, fiind facut de mai multe ori de noi si de aceea hotararam ca e mult mai bine si mult mai nimerit sa ne reintoarcem prin Valea Verde, un drum nou si cu totul necunoscut de noi.

Astfel la orele 12, luaram calea inapoi. Coboram putin prin niste jnepeni grosi si foarte desi, de care ne acatam in tot timpul coborasului, luam un brau si de aci trecem pe creasta ce margineste la stanga Valea Seaca si dincolo de ea, se afla Valea Verde, pe care avem de coborat.

Aceasta vale se numeste asa, caci pe la inceputul sau este acoperita cu o verdeata abundenta; asa ca noi, care nu o cunosteam credeam ca acum suntem scapati de orice nevoi, avand a face un scoboris asa de frumos si placut, dar in curand a urmat deceptiunea noastra.

Ea este o mica vale, asezata in stanga vaiei Malin, de care este despartita printr-o mica coasta, cam la vre-o 2100 m. inaltime. De aci se vad in departare inaintea noastra muntii: Piatra Mare si Postovarul din Transilvania; Predealul si Azuga cu fabricele sale; toti muntii din stanga Prahovei; iar in fund de tot muntele Tigaile din apropierea apei Teleajenului. Partea cea mai inalta insa a acestei creste poate sa aiba si 2.200 m. inaltime.

Distanta parcursa de noi din Poiana Costilei pana aci este, cred, de vre-o 9 km.

La orele 1 p. m., dupa un mic repaos, incepuram coborisul Vaiei Verde. La inceput printr'o vagauna, apoi mergem tot in jos pe vale, dam de dreapta vaiei de o panta verde, luam braul acesta si cu cat coborim mai mult, cu atata greutatea si pericolele se intetiau, caci incetand iarba, nu intalnim decat pietre, bolovani si panta era asa de inclinata, incat mai in tot parcursul vaiei nu ne mai servim de picioare, decat numai de forma, mainele erau factorul cel mai important al coborasului; pe cand spatele, pe care il taram pe lespezile de piatra, era crunt atacat de ascutisul lor. Din cele scrise se vede, ca urcandu-ne, cea mai mare parte din drum am facut in 4 labe ca pisicile; acum, coborandu-ne, facem tot pe 4 labe, insa pe spate si s'a constatat, ca un coboras in modul acesta este mult mai practic ca in picioare, neavand teama de a aluneca sau a cadea.

La o distanta de 100 m. braul devine extrem de periculos si de greu. In doua locuri este asa de groaznic, in cat chiar curajul cel mai mare, ce l'ar putea avea omul incercat, in fata acestui pericol eminent, cred, ca ar slabi. Ce sa vezi! Un perete drept de piatra, de cativa metri de inaltime, iar jos o prapastie adanca poate de 60-70 metri. Pe aici trebuia sa trecem, neavand ca sprijin pentru picior decat niste mici conglomerate de piatra, care, esite putin afara din bloc, ne serveau a pune piciorul pe ele, iar mainile cu unghiile sa le infigi acolo unde ai vedea in perete o mica gaurice sau o pietricica esita afara si sa te tii bine de ele. Era ceva teribil, ingrozitor! Iti vedeai moartea cu ochii, caci o mica gresala, o punere de picior rau peste aceste petricele si mormantul adanc de jos te-ar inghiti pe data.

Chiar acum, cand scriu aceste randuri, si ma gandesc la aceasta trecere periculoasa, ma cuprind fiori si nu stiu inca, de ce atunci, in acele momente, nu aveam nici o teama; din contra: cantam, spuneam glume si radeam. Se vede ca in fata pericolului se uita orice frica si infrunti orice nevoie.

Scapati de aci, intrebam pe amicul Butmaloiu daca mai avem de trecut prin niste asemenea locuri grele, si la incredintarea data de dansul, ca suntem salvati de orice nevoi, plini de curaj, o luaram ceva mai repede spre valea tot asa de grea si inclinata, dar nu periculoasa.

Ajungem la Poiana Malinului, pe unde am mai trecut si in urcare. De aci am luat-o la vale, apoi printr'un fel de cheie, foarte inclinata, 60-80 gr., scoborim mai mult pe spate pe bolovani colosali de mari si cu multa bagare de seama ne pomenim jos de tot in fundul vaii Malinului. Drumul se mai amelioreaza, si desi panta este tot inclinata, totusi avem urme de potecuta, pe care le urmam cu pas militaresc.

Aci din nou suntem inchisi intre stanci inalte, acoperite in parte cu jnepeni si brazi; bolovanii insa continua a acoperi intreaga vale.

A urma drumul in jos, pana acolo, unde se uneste cu valea Cerbului, ne este imposibil, caci putin mai jos, se afla o stanca pusa in cale, si asa de inalta, incat este imposibil de a o descinde cu piciorul, ci poate numai cu franghia.

Suntem dar nevoiti a trece pe panta la dreapta si a o urca putin cam greu, fiind si aceasta destul de inclinata; asa ca si aci avem nevoie mai mult de ajutorul mainilor decat de al picioarelor; dar aci avem de ce ne acata mainile, fiindca se gasesc bolovani bine fixati in pamant; apoi craci si trunchiuri puternice de jnepeni, de care ne putem sprijini in toata siguranta.

Aproape 10 minute, cat a durat acest urcus, destul de dificil, am mers in patru labe, pana cand am ajuns in varful crestei, care desparte valea Malin de valea Costilei.

In alti ani, cand am facut valea Malin, am urcat aceasta creasta printr'alte parti.

Din creasta la vale se arata o potecuta, formata de turmele de oi ce vin in pasune pana aci. Povarnisul este destul de pronuntat, insa usor de coborit, caci avem dupa ce ne orienta, dar nu mai prezinta nici un interes, fiindca padurea deasa de brazi ne opreste orice vedere si de abia jos se mai zareste putin Poiana Vaii Cerbului.

Dupa un coboris pietros si acoperit cu pulbere si frunze vechi si uscate, peste un sfert de ora ne vedem ajunsi in Poiana Vaii Cerbului, avand drumul si excursiunea noastra aproape terminata.

O sete ingrozitoare ne chinuia in mod ingrozitor, cand, din norocire, aci in poiana, intalnim pe bunul si dragutul nostru prieten Costica Duport, care isi stabilise aci cartierul de noapte, spre a porni din zori de zi la vanatoarea de capre salbatice. D-sa, cu multa bunatate si amabilitate, ne pune la dispozitiune damigeana sa plina cu un vin excelent. Cu mult nesatiu se repede scriitorul acestor randuri asupra-i si-si potoleste focul setei cu cateva paharele de vin, care in acest loc si in acest timp era un nectar divin.

Cu toate nevoile si pericolele intampinate, atat la ducere, cat si la reintoarcere, si cu toate peripetiile prin care am trecut,- noi, in inima si in sufletul nostru, am fost pe deplin multumiti, caci am vazut niste locuri splendide, minunate, incantatoare, pe cari nimeni inaintea noastra, ca turisti, nu le-a vazut, afara numai de vanatori si prea putini dintre ciobani; asa ca noi, dupa spusa prietenului Butmaloiu, am fost primii turisti cari am escaladat stancile, coltii si coltisorii colosului Costilei.

Am spus atat de multe despre frumusetea Costilei, in cat ar fi de prisos a mai adaoga ceva, decat atat, ca rar munti se pot gasi in tara cu aspecte si vederi asa de frumoase, fermecatoare si variate pe ici si colo cu o vegetatiune bogata, formata din tot felul de plante rari si straine. In drum am gasit Edelweiss (Floarea Reginei) de un diametru colosal de mare si asa de mult, incat adesea ori il calcam in picioare, insa sezonul fiind cam inaintat, mai toate se vestejisera.

Ajunsi aci in Poiana Vaiei Cerbului, bucuria noastra fu si mai mare, caci scapaseram teferi si sanatosi, fara nici un accident, numai cu oarecare mici sgarieturi pe maini si cu cateva ferestre pe la haine, facute de ascutisurile bolovanilor si de cracile jnepenilor.

Multumim amicului Duport pentru bunatatea sa si luandu-ne ziua buna dela dansul, urandu-i succes in vanatoare, (ceeace s'a si intamplat, caci peste doua zile mi-a trimis o pulpa de capra salbateca) o luaram in jos la vale pe cursul apei Vaiei Cerbului, urmand al treilea drum aratat la inceputul acestei descrieri.

Padurea de brazi seculari, numita a lui Manuc-Bey, este data in exploatare pentru fabrica de hartie din Busteni. Aci intalnim multa lume ocupata: unii cu taierea copacilor, iar altii cu incarcarea lor in care, spre a fi transportate la Busteni.

Cam pe la orele 5 iata-ne in fine reintorsi la Busteni, unde de-a dreptul alergaram pe terasa lui Oancea, mare comerciant de aici, care in anul trecut a deschis langa vechiul sau local o bacanie cu totul moderna, aprovizionata cu toate cele trebuincioase, avand alaturi o terasa, unde se servesc mancari si bauturi excelente.

Aci bauram vreo doua halbe de bere cu bunul si nepretuitul nostru conducator Nicolae Butmaloiu, la care se asociaza si vestitul si simpaticul vanator Gelipeanu, care cerea sa-i povestim drumul.

Multumim din toata inima si ramanem recunoscatori lui Butmaloiu, de oarece fara ajutorul sau nu am fi putut vedea niste pozitiuni asa de splendide, si niste locuri pe care piciorul turistului nu le calcase inca.

Alergam la gara spre a lua trenul accelerat, ce tocmai acum sosea, si la orele 6 si un sfert p. m. eram reintorsi in Sinaia, plini de bucurie si cu o bucurie sufleteasca extraordinara.

LA MUNTELE OMUL

In ziua de 3 Iulie 1910 pe la orele 3 si jum. p. m., plecaram din Sinaia patru tovarasi spre muntele Omul, dintre cari trei turisti bine incercati si experimentati, iar al patrulea, D. Stefan Cesian, un nou adept la frumoasele noastre excursiuni, a dat probe de eminent excursionist, caci mai tot drumul l'a facut pe jos, ca si noi.

Timpul era destul de frumos si se paru a ne fi favorabil tot parcursul, adica pana in Omul.

Porniram destul de incet, luand drumul usor si practicabil spre pavilionul Sf. Ana pana in apropierea sa. Lasaram la stanga noastra aceasta cale si continuaram pe aceea, ce conduce spre captarea apelor, sau cum se mai numeste la cele seapte isvoare. S'a numit Captarea Apelor, caci de aci se alimenteaza orasul Sinaia cu apa rece si curata, strangandu-se din sapte mici paraiase ce isvorasc din coastele muntilor Furnica. Se vede insa ca acest debit de apa nu era suficient pentru indestularea trebuintelor locuitorilor, caci s'au mai captat si altele ce-si iau obarsia lor din muntele Vanturisul, asa ca dupa constatarile facute, apa adusa in Sinaia, e cea mai buna din toata tara. S'au facut mai multe incercari de a se alimenta si Capitala cu o apa tot asa de buna ca cea de aci, dar aceste lucrari, nu stim din ce cauza, au fost parasite. Astfel vedem inceputurile unor lucrari la Scropoasa, la Gura Vaiei Padina, aproape de Cheile Tatarului, (Valea Ialomitei), ba chiar in Cheile muntelui Batrana de langa Pestera Ialomitei. In toate aceste localitati s'au facut studii costisitoare, dar care acum sunt cu totul parasite.

Dupa un mic repaos, parasiram drumul mare, ce se continua la stanga spre Varful cu Dor, spre acea parte care se numeste Sfarsitul lumei, si apucaram poteca, ce strabate braul Furnica, urcand si coborind mai multe coline si vai si dupa un mers de o jumatate de ora, ajunseram in Valea Pelesului, hotarul dintre Furnica si Piatra Arsa. Aceasta poteca este bine intretinuta de Eforia Spitalelor Civile si poate ar fi si mai buna, daca oile nu ar mai umbla pe aci, caci darama pamantul si cara in poteca bolovani si pietre, ce cad sub picioarele lor.

Din Valea Pelesului incepem urcusul pe Muntele Piatra-Arsa. Si aci drumul continua a fi bun si fara stricaciuni, oile fiind mai bine pazite si oprite de a calea poteca. Ascensiunea pe acest munte este cam anevoioasa, dar avand un drum bun si bine intretinut, dupa cum am aratat, nu prezinta asa mari greutati ca acum cativa ani, cand fiind numai o potecuta facuta de picior, cu mari greutati se putea urca pana in varful sau. Ajungem in aproprierea primului bordeiu, construit departe de poteca, si putin mai sus dam de stanca Varsanuhe, unde luam repaosul obisnuit.

Urcam mereu si dupa o jumatate de ora ajungem in varful Pietrei Arse.

Dupa o mica odihna porniram ceva mai repede spre Muntele Caraiman, lasand in urma noastra muntii Jepii Mari si Jepii Mici, unde vazuram pe vechiul si bunul nostru prieten Prunaru, ciobanul sef al tarlei carlanilor (miei) din Jepii-Mici. In gura bordeiului esise sa ne intampine femeia sa care venise aci in munti sa-l viziteze.

Cu cat inaintam mai mult, cu atat si negura inainta spre noi si prevedeam ca ceva neplacut ne astepta. Din coastele Caraimanului, si mai cu seama din spre muntele Omul, nori grosi si negri veneau si se repezeau cu o furie teribila spre noi par'ca voiau sa ne inghita. Noi insa, obisnuiti cu asemenea aventuri, nu ne infricosam de fel, si cu totul hotariti infruntam turbarea lor si inaintam mereu spre a ajunge in curand la tinta noastra.

Ajunsi la stanca Baba-Mare, se face cu totul noapte, nu atat din cauza orei, caci erau 8, ci din aceea a negurei groase.

Aceasta stanca inalta este situata in muntele Babele si are o vedere admirabila.

Adeseaori cand timpul a fost frumos, m'am oprit aci si ore intregi am contemplat si am admirat privelistea mareata ce se desfasura ochilor. Or in ce parte si-ar arunca cineva privirea, spectacolul este sublim; Valea Ialomitei in jos se arata vederei pe o intindere ce se pierde la orizontr marginita si de o parte si de alta de munti inalti si stanci colosale, formand in tot lungul sau o multime de chei: a Ursilor, a Pesterei, Cheiu Mica si Mare a Tatarului, Zanoaga, Orzei, numita de noi Elisa Bratianu. Turme numeroase de oi se vad pe inaltimile si coastele verzi ale muntilor cum si o multime de stani: cea din Batrana, din Doamnele si din Obarsia, iar mai in departare cea din Podina, din Laptici, din Blana si aceea din Tataru, stane bogate cu sute si mii de manzari (oi capre cu lapte).

Bacii acestor stane sunt intr'o munca permanenta, fiind ocupati toata ziua cu fabricatiunea cascavalului si a diferitelor feluri de branzeturi.

Aceste stani apartin: cea din Obarsia lui Nita Vlad, un roman din Transilvania, iar baciul de aci este prietenul meu Gheorghe, care ordecateori ma vede, ma cinsteste cu putina urda proaspata. Cea din Batrana este a mai multora. Stana din Doamnele apartine fratilor Seceleanu din Slobozia (Ialomita), vestitii si bine cunoscutii economi de vite si mari proprietari. Mare parte din Bucegi, ca Piatra-Arsa, Jepii-Mari si Mici, Doamnele si o multime de alti munti sunt arendati de d-lor pentru pasunatul oilor, cari intrec pe ale tuturor celorlalti economi de vite, atat ca rasa, cat si ca intretinere.

Dar sa ma reintorc la stanca mea favorita Baba-Mare, unde m'am hotarit a veni altadata si a sta o zi intreaga; insa acum suntem nevoiti a lua un mars repede, inoptandu-se, si apoi, spre marea noastra mahnire, incepuse ploaia.

Cu cat inaintam mai mult, cu atat ploaia cadea mai repede, iar vantul incepea sa sufle cu o furie groaznica, par'ca voia sa ne arunce in prapastii; dar noi, deprinsi cu asemenea intamplari, luptam din toate puterile si infrangeam puterea lui. Ploaia ne izbea puternic in fata si intunericul devenea din ce in ce mai intens, asa ca deabea puteam distinge potecuta dinaintea noastra. Cunoscand foarte bine locurile, mergeam cu siguranta, urcand si scoborand diferitele vagauni ce se gasesc dela Baba-Mare pana la muntele Obarsia, fara teama de a perde drumul sau de a ne abate din el.

Apoi aveam cu noi pe vestita calauza Gheorghe al Sandei. Nici ploaia, nici vantul, nici frigul care ne inghetase si mainile si picioarele, ca in timpul iernei, nu a putut sa ne dea inapoi, ci mereu, mereu inaintam infruntand toate intemperiile naturii.

Desi cu mult mai in apropiere aveam ca adapost casa si bordeiul din Caraiman, totusi noi, zelosi aparatori ai programului facut si in dorinta de a-1 indeplini intocmai, fara cea mai mica abatere, hotarim, dupa o mica deliberare, a merge inainte cu orice pret. Aceasta pentru unii ar putea fi socotita ca o imprudenta, insa pentru niste adevarati turisti, meritul este de a sti si a putea lupta cu toate restristele, ce se pot intampina in drum caci numai asttfel luptand poate deveni cu timpul un bun turist, nefiindu-i teama de nimic si infruntand totul.

Ajungem la poalele muntelui Obarsia. Aci sunt doua cai de a merge spre Omul: una pe braul Obarsiei si alta aproape de varful ei. A merge acum in toiul noptii pe brau ar fi fost o imprudenta, caci drumul e greu, fara nici o potecuta, ci numai cu ochiul se poate conduce, si cum nu puteam vedea din cauza beznei groase, furam siliti a urca spre varful Obarsiei.

Aci vantul sufla cu o putere asa de mare, incat eram nevoiti in unele locuri a ne sprijini de stanci spre a nu fi aruncati in prapastiile din Valea Sugarilor, ce se afla in josul acestui munte, inaintam greu de tot si cu multa bagare de seama. Ploaia si frigul deveneau din ce in ce mai intense, astfel ca aproape inghetasem, dar n'aveam ce face, trebuia sa mergem mereu inainte, fara sovaire. Ajungand aproape de varful Obarsiei, pe un mic platou ce inconjoara o mica parte din acest munte, si care e drumul cailor, pare ca suntem pusi la un mic adapost, de oarece ultimele stanci ale Obarsiei, cari sunt ca un fel de zid, opresc intru catva furia vantului. Dupa un mers destul de penibil prin bolovanii enormi, ce acoper acest drum si pe care nu-i puteam evita, fiindca nu vedeam din cauza intunericului, ajungem la podisul ce termina renumita vale a Cerbului.

De aci incepem urcusul anevoios al muntelui Omul. De abia putem zari la picioarele noastre mica potecuta, ba inca mergeai cu multa bagare de seama spre a nu ne abate din drum in alta par'e si stransi unii langa altii ajunseram la poteca Granicerilor, care conduce pana sus la casa de adapost. In apropierea casei, ne mai fiind protejati de adapostul stancilor, furam din nou expusi la violenta teribila a vantului; parea ca cu orice chip nu vrea sa ne lase sa ajungem la locul destinat, ci sa ne arunce departe, iar noi luptam din toate puterile noastre ca sa ne tinem directia si sa nu fim dusi dupa placul vantului. Din norocire pentru noi, locul deschis si neaparat de stanci fiind scurt, puturam infrunta puterea lui si a ploaei, care aci avea si o mare forta si la orele 10 si un sfert noaptea, ajungem in fine la casa de adapost din varful Omului.

La strigatele noastre de bucurie ca am ajuns si am scapat de nevoi, ne intampina batranul si simpaticul mos Ion, pazitorul casei, care ne primi cu multa placere. Cel d'intaiu lucru, ce-l ceruram, fu de a ne face foc la soba, caci inghetasem de frig.

Aceasta casa este formata din doua odaite si un caminar, in care se afla instalate cate o mica soba de fier. Ea serva ca adapost excursionistilor. Pazitorii sai sunt obligati de a avea in permanenta o cantitate suficienta de lemne, apa si daca s'ar putea si ceva de-ale bauturii.

Vantul sufland cu furie, tot fumul ce esea din arderea lemnelor, nu putea esi afara pe horn, ci-l respingea indarat, asa ca toata odaita noastra fiind plina de fum, ne orbea de tot si pentru aceasta eram nevoiti din cand in cand a deschide fereastra spre a mai goni fumul afara. Puterea vantului era asa de mare, incat parea ca are sa darame casa pe noi, iar bietul mosneag, pazitorul de aci, nu a incetat pana la ziua de a intretine focul. Ploaia, insotita cate odata chiar cu fulgi de zapada, isbea in geamurile si obloanele ferestrelor. Desi eram in noaptea de 3 spre 4 Iulie, iarna insa aci era in toata puterea, iar noi inghesuiti in odaie, ascultam vuetul vantului ingrozitor si sgomotul provocat de ploaia ce cadea pe casa. Mos Bogdan, ca mai batran, sedea la gura sobei si-si incalzea picioarele amortite de frig, iar noul nostru tovaras, d. Cesianu, pregati frugalul pranz, care aci si pe un asemenea timp, ni se parea ca cel mai bogat si felurit. Din nenorocire ca nu-l aveam cu ce uda, caci noi cu nadejdea ca aci, ca si altadata, vom gasi de ale bauturei, nu ne aprovizionaram cu asa ceva, dar bietul pazitor nu adusese lucruri de acest fel; asa ca ne multumiram si cu apa curata si rece din bota batranului Ion.

Nu-si poate cineva inchipui o noapte de iarna petrecuta in varful unui munte de 2511 metri altitudine ! Caci desi, dupa cum am spus mai sus, era 3 Iulie, iarna era in toata puterea ei, temperatura poate ca ajunsese la 2 - 3 grade, daca nu si mai jos, caci pamantul inghetase; vantul si vuetul ce-l producea era asa de intens, incat baga fiori chiar in cei mai curagiosi; ploaia amestecata cu zapada izbea groaznic in ferestrele casei, iar intunerecul era asa de mare, incat iti dai cu degetul in ochi, dupa cum spune Romanul, si in acest loc, unde vazduhul fierbea ca intr-un infern, singura noastra casa era adapostita si iluminata de flacarile focului, bine alimentat, si de slaba lumina a lumanarilor aprinse in interiorul ei. Parea ca o barca parasita in mijlocul valurilor unui ocean infuriat. Era ceva teribil, ingrozitor, dar frumos si demn de a admira natura si in furia grozaveniilor sale. Dupa o mica conversatie, vazuram pe mos Bogdan ca se ridica dela soba, ia haina lunga si imblanita a pazitorului casei si se tranteste pe patul numai de scanduri, iar ca perna isi pune la cap sacul cu malai al omului; de aci, ca din infernul de afara, vroiea sa treaca in paradisul visurilor si cu drept cuvant ca toti meritam sa ne aruncam in bratele lui Morfeu, dupa o lupta atat de mare cu intemperiile naturei. Mos Ion, dupa cum am spus mai sus, nu a dormit toata noaptea, intretinand tot timpul focul sacru al camerei, spre a nu se stinge.

Credem ca ar fi bine ca aci sa se transporte cateva saltele de paie, dupa cum se afla mai jos in valea Malaesti (Transilvania) si in schimbul a unei mici taxe sa se plateasca cheltuelile facute si astfel toti vizitatorii sa-si poata odihni mai comod membrele obosite. Speram ca rugaciunea noastra va fi satisfacuta de onor. Eforie a Spitalelor Civile si prin insistentele bravului si energicului inginer silvic I. Sangeorgeanu, care cu o ravna admirabila isi depune toate silintele pentru ameliorarea tutulor localitatilor dependinte de Eforie, se va face ca in curand atat acest adapost, cat si cel din Caraiman, sa fie prevazute cu un minimum de confort.

Dupa ce ne odihniram cateva ore, cand mai bine, cand mai rau, cam pe la 5 ore ne scularam si prima noastra grije fu de a privi afara; insa, spre marea noastra mahnire, negura era in toata vigoarea ei, ploaia incetase, dar frigul nu.

Din cauza negurei foarte groase, pentru prima oara_am fost nevoiti a renunta la a doua parte a programului nostru; caci daca am fi urmat-o, ar fi fost o imprudenta si nesocotinta deoarece de abia ne puteam vedea unul pe altul, cu atat mai mult imprejurarile si colturile ce voiam a le vizita. Dupa o mica discutiune asupra mersului nostru de a doua vazand timpul mohorit si cu totul nefavorabil, cazuram cu totii de acord a ne reintoarce acasa prin Valea Cerbului si de aci la Busteni; acest drum fiind cel mai bun si mai lesnicios pentru Sinaia.

La orele 7 dimineata incepem coborisul pe Valea Cerbului. Pentru astadata, lasaram obiceiul nostru de a ne cobori de-a dreptul, netinand seama de poteca. Acum urmam drumul granicerilor cu toate zigzagurile sale, caci pe alaturea iarba era uda de tot, apoi noroi si pe langa toate acestea de abia pornisem la vale si ploaia reincepe cu aceeas furie.

Pe un asemenea timp, dupa mine, cel mai bun sistem de a urma, este de a continua drumul, fara nici un repaos; caci oprindu-ne, fiind udati de ploaie si poate asudati, s'ar putea sa ne imbolnavim. Noi, urmand acest sfat bun, nu am facut nici un popas si astfel pana la Poiana Costilei, drum de trei ore, nu ne oprisem decat prea putin la niste bordeie, unde se tundeau oile.

Aci in Valea Cerbului intalnim vechile noastre cunostinte de ciobani ai prietenului nostru Zernescu, proprietarul acestor oi, vestit si neaos Transilvanean.

La valea Costilei facuram repaosul obisnuit de 10 minute, luaram drumul cel mare de care prin padurea lui Manuc-Bei. Aci ploaia mai incetase putin, dar de sus, de prin copaci, cracile se scuturau si toata apa cadea tot pe noi; jos insa era un noroiu ingrozitor, tot piciorul intra in el. Valea mare fiind alunecoasa, cu multa greutate ne puteam tine pe picioare. Rar mi s'a intamplat sa umblu pe un noroiu asa mare; nu gaseam nici un mic locusor pe unde il puteam feri, asa ca eram nevoiti sa trecem de-a dreptul prin noroiu.

La 11 ore a. m., ajungem la Busteni, si ne repezim cu totii la restaurantul cel nou al lui Oancea. Aci am ales popasul nostru, cand ne intorceam din munti, caci gasim lucruri curate si bune, apoi totul este in buna regula si foarte bine intretinut, chiar de fiii batranului Oancea, care-si depun toate silintele spre a satisface pe clientii lor, fiind serviti chiar de ei.

La orele 1 p. m., luam trenul spre Sinaia, si la 1 jumatate eram fiecare pe la casele noastre.

LA VALEA-ALBA

In ziua de 24 August, la orele 6 dimineata, pornim din Sinaia: N. Bogdan secretar la Adunarea Deputatilor; Stemate, institutor in Capitala si Stefan Bogdanescu, sef de birou in ministerul finantelor. Timpul era intunecat si nori grosi ne amenintau, ba inca ceva si mai mult, la plecarea noastra incepuse chiar sa ploua marunt. Cu toate acestea, in ardoarea noastra de a porni si a face o plimbare pe munti, fara un program stabilit, ne hotarim de a pleca, luand drumul spre stana regala. In drumul nostru intalniram pe D. si D-na locotenent Paraschivescu din geniu cu D-soara Slavescu (Teleorman), facand acelas drum.

Cu cat inaintam mai mult, cu atat ploaia se intesa si picaturi mari si groase ne izbeau puternic, asa ca timp de o ora discutam si chibzuiam daca trebue sa mergem inainte sau sa ne intoarcem. Primele creste ale muntilor erau in negura, insa printre ele se zarea din cand in cand cite o mica lumina, cate o mica raza de scapare, dar speranta de timp frumos nu puteam avea. Vantul nici nu adia, fie din cauza padurii dese, unde mai totdeauna vantul este mai neputincios, izbindu-se de cracile dese si puternice ale brazilor si fagilor, fie ca in acest moment nu batea de fel. Aceasta ne facea sa stam la indoiala daca trebue sa continuam drumul, caci daca negura e groasa si vantul nu bate, cu siguranta urmeaza ploaia. Din contra, vantul batand, mai ales munteanul, negura se imprastie si timpul frumos urmeaza neaparat.

Relativ la cunoasterea timpului la munte, dati-mi voie, iubiti cititori, sa mai adaog doua observatii de curand castigate dela tarani. Daca seara oile in loc sa vie la tarla o pornesc din nou spre pasunat, se anunta un timp rau; apoi dimineata, daca la sarmele telegrafice stau sute de lastuni, inca proorocesc timp urat. Acestea nu le stiam si prin experienta le-am gasit adevarate.

Ajunsi la stana regala si vazand ca negura perzista, punem la vot continuarea sau reintoarcerea; doi au fost pentru continuare, iar unul pentru reintoarcere, asa ca trebuiram sa urmam votul majoritatii si prin urmare incepuram ascensiunea muntelui Piatra Arsa. Deocamdata locurile prin cari urcam erau fara ceata, insa vantul si frigul se simte destul de bine, asa ca in noi renastea nadejdea unui timp frumos. Ajunseram la stanca lui Varsanufie, locul nostru de repaos. Aci un tablou maret se prezinta ochilor nostri. In jos Sinaia, Poiana-Tapului si Bustenii de abia se zareau printre stralucirile de negura, caci norii fiind mult mai jos ca inaltimea la care ne gaseam, lasau din cand in cand, despartindu-se, sa intrezarim aceste localitati si cateodata slabe raze de soare, ce puteau strabate ceata, luminau o mica parte din vale si ii dadeau un aspect feeric; ba am vazut manunchiul de raze solare, reflectandu-se numai asupra unei mici portiuni de pamant, in apa Prahovei si in sus asupra, unei stanci, prezentandu-le sub o forma minunata. Iuteala negurei purtate de vant, este colosala. Alearga mai abitir ca zborul: cand se ridica de prin vai, cand se coboara de prin culmi, facand rand pe rand ca unele parti de munte sa fie intunecate, iar altele luminate, fara pic de ceata, ba chiar soarele lucind peste ele, unele vai sunt libere, iar la altele negura este stransa si oprita de zidurile de munti si de stancile inalte. Adeseori negura fiind slaba, e alba si transparenta, asa ca se pot zari prin ea coltii stancilor inalte, iar printre ei vitele ce pasc prin imprejurimi; ciobanii supravegheaza de pe varfuri si la distante departate se aude latratul ascutit al cainilor. Se intampla cateodata, ca in jos sa avem un fel de mare de nori, prin care, dupa. cum am spus mai des, putem vedea din cand in cand vilele, palatul, biserica din Sinaia, iar in sus de noi nori foarte grosi, printre cari nu putem zari nimic, in dreapta spre Jepi de asemenea iar pe muntele Furnica numai vaile erau invizibile din cauza negurei, inchisa intre ele si varfurile, iar braul in care ne aflam, era lipsit de negura, care se plimba numai jos si pe inaltimile muntilor. Cateodata ea este asa de deasa si asa de intunecoasa, incat se pare ca e noapte si chiar micele pasarele de abia pot sa simta apropierea oamenilor, altadata insa este slaba si stravezie. Daca se urca din vai spre varfuri si nu bate vantul, e semn ca in curand va ploua, daca insa vine de sus in jos si bate vantul, atunci timpul se va indrepta.

Un alt tablou frumos ni se prezinta atunci, cand jos fiind lumina iar varful muntilor acoperit cu ceata, e de admirat lupta ce se da intre nori si crestetele lor, de cari norii isbindu-se, se desfac in mai multe parti si se sfarma, disparand cu totul. Din contra, se vede adeseori cum dintr'un fum mic de ceata venit din vale si urcandu-se in sus, cu cat inainteaza cu atat se maresc si fiind ajunsi in varful muntelui devin adevarat nor, care unindu-se cu altii, formati tot in asemenea mod din alte vai, acoper in scurt timp tot orizontul.

Din aceasta se poate vedea ca in regiunile muntoase nici odata nu poti fi sigur de un timp frumos, caci deseori plecand pe vreme admirabila, in scurt timp se inoreaza dupa cum am aratat mai sus; si vice-versa plecand pe un timp ploios, dupa cum ni s'a intamplat noua acum e de ajuns sa bata vantur si toti norii gramaditi dispar ca prin minune, iar negura e gonita, alungata si in cateva minute nu mai exista nici o urma din ea. Asa, cu oricine asi merge pe munti, nu pot garanta de ploaie si negura, deoarece acestea vin pe neasteptate, pe neinvitate si oricine ar calatori prin aceste regiuni muntoase trebue sa fie preparat cu manta de ploae.

Dupa un mic repaos, inaintam spre varful Pietrei-Arse, care acum era cu totul pustiu, de oarece carlanii (berbecii tineri) si prietenii nostri, ciobanii din acest munte, coborisera cu ei la camp si muntele era cu totul parasit.

Ceata devenea din ce in ce mai deasa si izbea cu o violenta mai groaznica fetele noastre, iar frigul de care era insotita facea sa ne inghete mainile si picioarele si sa ne patrunda, asa ca furam nevoiti a face uz de mantale si de glugi spre a ne proteja contra frigului si a umezelei, caci ceata lasa pe noi un fel de bureala rece ca gheata.

Cateodata eram pusi la adapost si urcand asudam, astfel ca eram nevoiti a scoate mantalele si numai decat esind din adapost, suflarea rece a vantului ne facea a recurge din nou la mantale, asa ca intr'una le scoteam si le imbracam, par'ca am fi fost clovnul Marculescu. dela circul Sidoli, care se imbraca si se desbraca intr'una.

Catesi trei insa, buni turisti, dupa un mers de 2 ore si un sfert ne aflam in varful Pietrei-Arse, fara sa simtim nici cea mai mica oboseala.

Aci insa fiind vant si un curent puternic, nu poposiram, ca de obiceiu, ci merseram inainte, cautand un adapost oricat de mic ca sa ne odihnim putin.

Eram inconjurat de toate partile de negura, asa ca nu puteam observa nimic, decat drumul dinaintea noastra, care ca prin minune era aparat. Nici vorba ca sa mai privim frumusetile culmilor de munti, ce formeaza frontiera tarei noastre, necum Zanoaga si Lespezile, ba nu puteam vedea nici varfurile muntilor din apropierea noastra. Totul era acoperit de nori.

Urcam Jepii-Mari, apoi trecem in cei mici, la amicul Primam, ciobanul sef al turmei de aci; insa usa bordeiului era inchisa si zaream numai prin negura ceva ca niste bolovani de piatra, asezati prin coltii Jepilor mici, - erau carlanii lui Primarii - cari pasteau linistiti fara teama de vreme rea si fara sa simta frigul ce-l simteam noi.

La strigatele noastre ne intampinara cainii cu latraturile lor, dar fie ca s'au obisnuit cu lumea, fie ca urmeaza bunatatea stapanului lor, fapt este ca ei nu inaintara pana la noi, ci se multumira sa ne latre la distanta.

Aici, iubiti cititori, permiteti-mi o mica digresiune. Ciobanii au obiceiul de a se departa in timpul zilei cu oile lor foarte mult de bordeiu si tocmai seara se intorc la culcare, iar acasa ramane cam pana la 10 ore, un cioban spre a le prepara mamaliga si cele necesare pentru mancare si le-o duce acolo, unde se gasesc ei. La bordeiu lasa ca pazitori, cainii, ca sa le pazeasca tarhatul (bagajul lor) si asa de bine este pazit, incat nimeni nu indrazneste a se apropia de bordeiu. Ziua neivindu-se lupii, oile n'au trebuinta de caini ci numai in timpul noptii, cand toti dulaii se aseaza in jurul turmii, nu unul langa altul, ci departati, asa ca sa poata inconjura turma; iar ciobanii imitandu-i, niciodata nu dorm in bordeiu ci langa oitele lor, orice timp ar fi afara: ploaie sau ninsoare, asa ca la cel mai mic zgomot, la cel mai mic freamat, ei sunt desteptati de caini, cari dau alarma si gonesc cu o furie teribila, cand vrasmasul lup ar avea curajul si indrazneala sa se apropie de oi.

Aci in Jepii-Mici, pare ca cerul se mai inseninase, de oarece din timp in timp ne izbeau si slabele raze ale soarelui, ne mai desgheta si ne mai incalzea corpul amortit de frig si cu cat inaintam spre Caraiman, ceata devenea mai slaba si mai alburie.

La 10 si jumatate a. m., eram la casa de adapost din Caraiman, la prietenul Rosculet si fiul sau Dumitru, pazitorul acestei case. Imediat ne asezaram la gura sobei, unde pilpiia un foc bine intretinut. Necinstiram unii pe altii cu cate i - 2 tuiculite si dupa un repaos de mai bine de o jumatate ora, luaram dejunul nostru frugal pe care-l udaram destul de bine cu un vin bunicel, gasit in depozit la acest pazitor al casei. Afara negura se rarea din ce in ce mai mult, iar razele apareau mai stralucitoare si mult mai caldicele.

Catre sfarsitul dejunului sosesc aci si D. si D-na locot. Paraschivescu, ramasi in urma noastra si ceva mai tarziu D. Petrica Stefanescu, profesor particular, cu micul Barozzi si o domnisoara engleza avand cu ei pe vestita calauza Gheorghe al Sandei. Profitaram de venirea acestuia si la moment hotariram a ne cobori la Busteni prin renumita si feerica Valea Alba.

Gentileta si amabilitatea bunului meu prieten Petrica Stefanescu ne inlesni dorinta noastra, punandu-ne la dispozitie pe Gheorghe.

Dupa un ramas bun luat dela cei dela casa, incepuram la 12 si 45 urcusul spre varful Caraimanului, nu pe drumul obisnuit, ci pe braul sau.

Un mic hatas (drum facut de picioarele oilor), care adesea ori se pierde in iarba mare si groasa, sau prin pietrele mari ce-l acopera, conduce pe sub stancile gigantice verticale si imposibile de escaladat si cu care se termina coasta Caraimanului.

Din dosul casei, pe un plaiu smaltuit cu mii de mii de flori si floricele, pe toate fetele, se urca spre acest hatas, care deabia se zareste de jos, unde ajungand, pare ca drumul ar fi foarte usor, insa cu cat inaintam, cu atata se ingreuiaza, caci, dupa cum s'a spus, adesea se pierde si atunci ochiul devine conducator.

E bine, ca sa se tie mereu pe sub stanci si sa nu se lase la vale, de oarece pe aci da de stanci, peste care nu se poate trece. In drum pana in varf, braul este intretaiat de mai multe vai si valcele, cari in lunile de Maiu si Iunie sunt pline cu zapada, acum insa erau cu totul seci si fara nicio picatura de apa.

A descrie frumusetea braului, asa cum merita, mi-ar fi imposibil, de oarece este indescriptibila! E de ajuns numai sa spun ca deasupra capului nostru se inalta stanci si colti colosali de mari, cu forme si pozitiuni variate, iar dedesuptul nostru prapastii asa de adanci, incat ochiului ii este imposibil a strabate pana in fundul lor.

Parcursul intreg este format numai din plaiuri verzi, cari din distanta in distanta sunt marginite cu colti ascutiti si separate prin vai adanci, unele acoperite cu iarba, iar altele pline cu bolovani de piatra. Jos in valea Jepilor se vede din cand in cand poteca, care conduce dela casa de adapost pana in Busteni, iar in partea opusa, adica in dreapta vaiei Jepilor, se ridica masivul impozant al muntilor Jepii-Mici cu mii si mii de stanci si colturi inalte pe varful carora norii sunt in lupta continua intre ei si cu paretii stancilor, iar vulturul falnic predomina pe deasupra cu zborul, pe cand ochiul lui aprig strabate fundul prapastiilor spre a zari pe acolo starvul vreunei oi surpate, cazute de pe stanci.

In departare inaintea noastra se desfasura privirilor satele: Busteni, Poiana-Tapului, Azuga si mai spre Est Sinaia, cu vilele si casele sale, printre cari Prahova cu apele argintii, vazute de aci, mi se pare ca o banda argintoasa si serpuita ce din cand in cand straluceste la razele luminoase ale soarelui.

Trenul in miscare zarit clin inaltime, ni se arata ca un sarpe urias ce se svarcoleste, cand spre dreapta, cand spre stanga, incovoindu-si trupul cu o iuteala extraordinara, care cand merge in linie dreapta mi se pare un mic tren de jucarii.

Ajunsi la baza stancei, care termina braul si de unde incepe asa zisa Seaua Caraimanului, de oarece are forma unei sele, luaram putin repaos, voind in acelas timp a mai privi putin. Aci iarasi, in adevar, avem un tablou feeric. Vederea se intinde pe un orizont aproape nemarginit, iar dela picioarele noastre florile se intrec cu culorile lor variate. Edelweissul il culegi cu multa inlesnire si are un diametru destul de mare.

Sfatuesc pe oricine ar citi aceste randuri, sa faca tot posibilul a ajunge pana sub aceasta stanca si cred ca i-ar fi in destul de a se reintoarce acasa cu totul multumit de frumoasa priveliste.

Bustenii, jos in vale, desfasura privirilor noastre frumoasele si veselele sale vile cu diferitele instalatiuni ale fabricii de hartie Schiel, iar pe coasta muntelui Zamora, opus cu acela al Caraimanului, se ridica inalt si majestos maretul si vastul palat al d-lui G. Gr. Cantacuzino, care predomina intreg Bustenii.

Tot de aci, de sub piciorul acestei stanci, se poate vedea foarte bine toata culmea muntilor din stanga Prahovei, asa ca, cu drept cuvant pot zice, ca este un punct de contemplat, admirabil de bine plasat.

Dupace priviram indeajuns frumusetea si decorul acestei panorame naturale, urcam putin spre Seaua Caraimanului, tinde se gaseste in abondenta floarea Reginei, dar mult mai mica si pipernicita.

Aceasta sea se termina in spre Est, adica spre Busteni, cu niste colti in stanci gigantice, care se inclina drept spre sat, iar spre Vest cu un urcus destul de bine pronuntat spre varful cel mai culminant al Caraimanului.

Ne mai voind a urca aceasta din urma parte, fiindca drumul e mai lung, apoi si urcusul cam greu, holariram a apuca pe unul din numeroasele brane ale versantului din Caraiman, care marginesc Valea Alba.

Valea Alba desparte muntele Caraiman de muntele Costile.

Varful celui dintaiu are o altitudine de 2406 m., iar al celui de al doilea 2407 m. (vezi: In muntii Sinaiei, Rucarului si Branului, de Michai Gold, Bucuresti, 1910).

Ea incepe din varful lor si se termina la inceputul padurei, situata deasupra Bustenilor, si este marginita pe partea stanga de zidurile colosal de inalte, verticale si cu totul inaccesibile la inceputul ei, ale Costilei, afara de un mic brau, care se poate face, insa cu multa greutate, dupa cum ne-a spus celebrul si primul turist roman Dr. Urechia, drum pe care il vom incerca si noi in curand, daca timpul ne va permite.

Pe partea dreapta se margineste prin numeroasele vai si valcele ale Caraimanului, cu coltii si stancile avand formele cele mai variate si cu povarnisul format din lespezi intinse de piatra spalacita de numeroasele ploi si troeni de zapada, ce cad peste ele. Panta aceasta e putin mai dulce si mai accesibila, totusi destul de grea, dar fara pericol. Mai in jos tot pe coasta aceasta, se gasesc o multime de mici copacei, numiti popular lilieci, pe cand pe cealalta coasta nu se gasesc decat ziduri verticale de piatra. Varfurile lor de abia se pot zari, iar peretii lor, in unele locuri, sunt picurate de mici picaturi de apa isvorita nu stiu de unde.

Luam dar un brau al Caraimanului, dupa versantul de N. E., in loc de a incepe coborasul din varful Vaei Albe.

Acest braulet ocoleste coama cea inalta a Caraimanului si intra mai dea dreptul in vale.

Si acest brau, ca si celalt, urmat pana acum de noi pana in sea, este admirabil de frumos, cu deosebire ca este mult mai salbatec, de oarece vegetatia este mai rara, plaiuri verzi nu mai sunt, ci un fel de povarnis, format mai mult din lespezi foarte intinse de piatra printre cari se afla mici braulete acoperite cu iarba si flori, in mare parte Edehveiss mare si frumos.

In jos fundul vaei nu se poate zari, de oarece in mijloc fiind o vagauna mare cu marginile de pereti de piatra, este astupata vederei.

Deasupra noastra, stanci sau mai bine zis blocuri colosale de piatra, par'ca ameninta sa ne cotropeasca cu caderea lor. Urmand acest brau, scapam de o parte de aceste vagauni care se formeaza aproape dela inceputul vaiei si a carei descindere e putin cam dificila, din cauza bolovanilor miscatori cu care in mare parte este acoperita si cari adeseori miscati de picior, se rostogolesc cu o mare viteza la vale, amenintand cu loviturile lor pe acei ce se vor afla inainte, cazuri cari adeseaori ni s'au intamplat, insa fara consecinte regretabile.

Coboram cu pasii regulati spre vale, fara nici un drum sau indicatie de drum, avand drept conducator prin aceste locuri numai ochiul, fiindca aceasta vale este prea putin fre-cuentata, ba chiar dupa informatiunile luate, in vara anului acesta noi cei dintai am fost pe aci si poate tot noi vom fi si cei din urma.

Este de mirat, cum excursionistii nostri nu au, daca nu dorinta, cel putin curiozitatea de a vedea frumusetea si splendoarea acestei vai. Vizitatorii sai au fost si sunt asa de putini, incat as putea sa-i numar.

In adevar ca e cam greu de coborit, dar nu prezinta nici un pericol. In schimbul oboselei insa, ar avea o satisfactiune sufleteasca deplina, vazand minunile cu care natura in toata darnicia ei, a inzestrat-o. Mie, daca mi-ar fi cu putinta, m'asi stabili mai multe zile pe acesce braulete si in societatea caprelor salbatice si vulturilor, singurele vietuitoare, locuitori ai acestei vai, as contempla in toata libertatea maretul tablou si frumoasa panorama a vaei !

Si in adevar ca e frumos, e splendid, e magnific !

Cuvintele imi lipsesc ca sa pot arata in destul de lamurit, ceeace simte si incearca sufletul si intreaga mea fiinta fiind in contemplarea si admiratiunea vaiei! La fiecare pas ce facem, stam si admiram in toate partile: fiecare stanca, fiecare colt, fiecare brau, chiar blocurile, pe cari le escaladam sunt observate si examinate de noi, de aceia pasim incet si cu multa bagare de seama, insa veseli si pe deplin multumiti, ocolind din cand in cand obstacolele si bolovanii ce-i intalnim in cale si peste care nu putem trece.

Ajungem in vagauna cea mare din mijlocul vaei.

A continua inca drumul pe braele Caraimanului este imposibil si cu atat mai mult pe Costile, asa ca suntem nevoiti sa ne varim in vagauna si pe ea sa continuam la vale.

Ea este apropiata in tot lungul sau cu blocuri colosale de piatra si de zapada inghetata pe cari trebue sa le escaladam, timp de doua ore.

Acum suntem inchisi de amandoua partile de pereti inalti de piatra, asa ca nu putem trece nici in dreapta nici in stanga, ci mereu in. jos, sarind din bolovan in bolovan, tarandu-ne in jos pe ei pe spate, rezemandu-ne cand in maini cand in picioare, insa blocurile fiind foarte apropiate unele de altele, putem cu inlesnire sari dela unul la altul.

Peste putin dam de niste adevarate tunele de zapada. Mai in toti ani anii, de cate ori am coborit pe aci, zapada inghetata, groasa de i - 2 metri, acoperea cea mai mare parte a acestei vagauni, 1 - 2 km., asa ca povarnisul de zapada era foarte inclinat si putin cam periculos, totusi se facea mai usor, de oarece, fara sa vrem, ne ducea zapada aproape in goana.

Anul acesta, nu stiu cum, sau poate ca nu a nins asa mult ca in alti ani, sau din cauza ploilor dese, mare parte din zapada s'a topit si numai in doua locuri a ramas asa, incat formeaza un fel de tunele sau poduri sau copci, dupa cum le zice in limbagiul vulgar; iar de desubtul lor se gasesc blocuri enorme de zapada inghetata, desfacute sau cazute din troienele ingrozitoare ce invaleau valea.

Aceste tunele aveau marginile formate din pereti de ghiata foarte grosi, iar pe deasupra noastra infatisau ca un fel de pod de 1-2 m. largime; desi pe dedesuptul lor eram nevoiti sa trecem escaladand, dupa cum am spus mai sus, bolovani colosali de zapada.

Imi pare rau ca nu am avut cu noi un aparat fotografic spre a arata si altor amatori de excursiune tablourile acestea minunate, cari nu se pot zari decat in Alpi si in alti munti, plini cu ghetari.

Marturisesc ca niciodata nu am vazut un tablou de felul acesta, adica tunele formate de zapezi, sub care trecem, nici blocuri asa mari de zapada, pe care eram nevoiti a le escalada.

In tot lungul vagaunei, un paraias cu o apa limpede ca cristalul si rece ca ghiata, cade din bolovan in bolovan, formand sub fiecare cate un mic bazinas, din care se scurge in jos pana cand cla de un alt bloc de piatra, printre care serpueste spre a-si gasi un mic locsor de scurgere, continuand drumul sau mai departe.

Daca blocul este mai inalt, cu peretii verticali, atunci apa formeaza mici cascade cu o suvita de apa. Un freamat dulce si sonor o insoteste, asa ca pe langa vedere si auzul se multumeste cu micul si usurelul susur, produs de caderea apei.

Acest pariu merge pana la un loc oarecare al vaiei, apoi dispare cu totul, intrand in pamant, pe unde isi urmeaza drumul sau, pana cand esind iarasi la lumina, devine mult mai mare si este mult mai sgomotos, ba acest sgomot este asa de tare, incat se aude dela o departare foarte mare.

Cu cat inainteaza spre vale, cu atat creste mai mult; trece printr'o parte a Bustenilor, ca un adevarat pariu, bine format si alimentat si se varsa in Prahova, ceva mai sus de gara.

E pacat ca oamenii de aci arunca in el tot felul de murdarii si gunoaie! Aceasta apa poarta numele de Apa Valea-Alba, dupa numele vaiei pe care o uda.

Trecand tunelele si blocurile de zapada, mai escaladam catva timp bolovanii mari de piatra, trecem in partea Costilei pe un povarnis foarte pronuntat, dam de o cantitate enorma de pietre, rupte si prabusite din stancile Costilei si in fine ajungem pe piciorul vaii, de unde trebue sa schimbam directia spre stanca, caci a continua la vale este cu totul imposibil, drumul fiind inaccesibil.

Partea aceasta din urma din spre Costile, este plina cu tot felul de pietre de diterite marimi si forme rupte, se zice din munte, mai acum cativa ani, din cauza unei mari anvalase, provenita dintr'o mare cantitate de zapada cazuta in acel an.

Sa ne oprim putin aci, pe deoparte fiind locul nostru obicinuit de odihna, apoi sa mai privim odata la zidul gigantic al Costilei, in care se afla o crapatura intocmai in forma unei mari ferestre si numita pentru aceasta la fereastra si in fine sa ma incerc a da o mica indicatie acelor cari imi vor ceti aceasta descriere, si cari vor dori a vedea si a vizita Valea Alba.

Vor lua din seaua Caraimanului braul cel mai bun si ceva mai larg, care il vor gasi mai in apropiere de varful sau; vor merge pe el spre Costile, pana cand vor da de un povarnis, pe care pot cobori, vor merge pe el in jos, conducandu-se din ochi: cand la dreapta, cand la stanga, evitand stancile ce intalnesc cateodata in cale si asa vor inainta pana cand vor intalni o vale, pornita tot din sea in jos, vor tine stanga ei, pana cand vor gasi niste mici brazisori. Aci vor cauta cu bagare de seama sa treaca printre ei, apoi vor descinde deadreptul in jos, pana cand vor ajunge la vagauna.

Aci ochiul este cea mai buna calauza, caci numai el poate arata bolovanii ce se pot escalada si aceia ce nu ingadue escaladarea, avand ca tinta piciorul sau plaiul verde ce se gaseste deasupra padurii, unde irebue sa ajungi si cu care se termina toate greutatile scoborisului acestei frumoase vai.

Ajungand aci, ii sfatuesc sa faca ca si noi, sa se odihneasca putin, trantindu-se pe iarba verde si privind in sus, in dreapta si in stanga.

Dupa o mica odihna de un sfert de ora. luam hatasul oilor, facut chiar anul acesta, urcam putin pe coasta Costilei si ajungem deasupra padurii. Ne oprim si act cateva momente, caci numai de aci isi poate cineva da bine si exact seama de tot ceeace a coborat, si asa privind locurile prin care am trecut, pare ce ne-am indoi daca am facut sau nu acest drum greu, caci de aci s'ar parea a fi foarte periculos, valea vazandu-se in toata intinderea sa, din varf chiar, cu toate branele si bolovanii escaladati de noi. Cu toate acestea, cu bagare de seama se poate face tara nici o teama de pericol, cum am facut adeseori.

As indemna pe toata lumea si mai cu seama,pe vile-giatorii din Busteni, sa-si iea putina osteneala a urca cel putin pana in acest loc si a cobori la plaiul mai sus aratat ca sa poata admira frumusetea vaei si cu atat mai mult ca urcusul nu este greu pe aicea.

De aci incepem coborasul prin padure cu pasi repezi pe mai avand nimic de observat si de admirat.

La orele 4 jum. p. m., eram in Busteni in fata garii cu cateva minute in urma pornirii trenului de persoane spre Sinaia si atunci, spre a ne mai potoli supararea de aceasta pierdere a trenului, alergam la restaurantul Ursul unde cu cateva halbe de bere foarte rece si foarte buna, o uitaram cu totul si spre a ne razbuna asupra trenului, ce nu avusese amabilitatea de a ne mai astepta putin, o luaram iarasi apostoleste pe jos, asa ca la 6 ore, odata cu sosirea acceleratului, eram si noi in Sinaia, foarte multumiti si satisfacuti de frumoasa si splendida excursiune facuta in Valea Alba, hotarandu-ne sa o mai facem odata.

IN MUNTII BUCEGI SI IN MUNTII STRUNGEI

Caraiman, Costilele, Omul, Strunga, Cetatea Zanoaga si Lespezi, Scropoasa, Dichiu la Sinaia.

Porniram din Sinaia 4 tovarasi, la ora 6 dimineata, pe un timp splendid. Am urmat drumul pe la Foisor, Captari, Piatra Arsa mica, pana in varful Pietrelor Arse mari (2000 m. alt.) unde ajunseram la ora 8, distanta dela Foisor 9500 m. Drumul acesta l-am descris alta data, asa ca trec repede peste dansul. Din varful Pietrelor Arse mari am luat poteca la dreapta spre Jepi si Caraiman (distanta 4000 m.). Despre aceasta poteca avem putin de spus; peisagiul nu prea este interesant mergand numai pe partea muntilor, asa ca tot drumul nu suntem inconjurati decat de o multime de munti si de curioasele paduri de jnepeni. Pe alocuri vederea este foarte frumoasa. De aci se vede in departare cand cetatea Zanoaga si cetatea Lespezi, cand Leaota, iar in fata noastra tot timpul se ridica falnicii munti Caraimanul (2300 m. alt.) si Obarsia (2500 m. alt.). Timpul incepe sa se inoreze si vantul sa sufle cu furie. Traversam inceputul vaei Bahei, urcam Jepii Mari, traversam apoi inceputurile vailor Urlatoarea mica si mare, suim Jepii mici, trecand si dela Claia mare a Jepilor si in fine pe la 9 si 3/4 dimineata suntem la poalele Caraimanului, in valea Jepilor numai la vreo 200 m. departe de casa Caraiman.

Timpul s'a inorat rau de tot; de o parte vedem nori negri de ploae spre Omul, iar de alta parte spre cetatea Zanoaga, altii cari par'ca voesc sa se uneasca deasupra noastra; totusi hotaram sa urmam drumul nostru spre Omul. Pentru a urca frumosul Caraiman, se ofera doua drumuri turistilor; primul este potecuta obicinuita care trece pe langa bordeiul de pe Caraiman si ese deasupra Vaei Albe. Acest drum poate fi urcat si de cai, asa ca turistii cari vin pe drumul urmat azi de noi, calari, sue Caraimanul pe aci.

Noi insa preferim un drum cu mult mai greu, putin periculos, insa de o frumusete grozava. Zic grozava pentru ca pe linga splendoarea privelistei peste Valea Jepilor si a Prahovei este si maretia muntelui cu stancile sale ascutite si prapastiile sale fara fund. Drumul acesta este asa zisul "brau al Caraimanului" care ese tocmai in varful selei mari a Caraimanului si de unde se vad Bustenii, par'ca sa pui mana pe ei. Aci nu este nici un drum, nici poteca si nu ne conducem decat dupa ochi.

Pe seaua Caraimanului se afla in abundenta floarea Reginei, iar sus ultimele stanci ale acestei sele se pare ca ar fi spanzurate deasupra Bustenilor. Stancile acestea sunt de diferite forme si marimi, iar coborisul pe aci direct spre Busteni este aproape imposibil. Numai intr'o singura parte, numita pe la Portile, pare ca s'ar putea descinde, insa cu multa greutate. Portile e un fel de gaura intr'o stanca.

Urcam in varful mare al Caraimanului, unde suntem la o altitudine de peste 2300 m. Aerul e rece ca iarna, vantul sufla si negura incepe sa ne inconjoare; pare ca suntem in vis. La orele 11 fix eram in varf, unde desi hotarisem sa facem un popas mic, nu ne putem tine de cuvant din cauza frigului. Pornim imediat urcand creasta si alt varf al Caraimanului, coborand inceputul Vaiei Albe, foarte grea de parcurs, dar si dansa admirabila, si incepem urcusul pe creasta si varfurile muntelui.Costilele, unul din cei mai frumosi munti ai Bucegilor, frate cu Caraimanul, insa mai salbatic ca dansul. Format parca dintr'un singur bloc de stanca el se ridica aproape la 2500 m. inaltime, prezinta vai extraordinar de periculoase, cum sunt Malinul si valea Costilei, precum si valea Alba pe care o formeaza impreuna cu Caraimanul. Privelistea de pe acest munte este admirabila: stanci si prapastii ingrozitoare, vedere in Romania si Austro-Ungaria, iar deasupra acestor prapastii planeaza vulturii maiestosi. Dintr'un varf al Costilelor se vede si valea Prahovei si valea Ialomitei fara a-si schimba cineva locul. Caraimanul si Costilele sunt foarte interesanti si mai cu seama pentru oamenii de stiinta (botanisti), caci aci se gasesc cele mai rare plante alpine si cu deosebire pe braul Caraimanului; si ce frumusete! ce dragalasenie la aceste mici floricele cu culorile cele mai vii, cari de abia se ridica la vreo 2-3 centimetri dela pamant.

La ora 12 jum. ajunseram in varful mare al Costilelor; Dupa ce l-am explorat bine prin toate colturile si varfurile sale, imediat o pornim spre Omul, de oarece timpul devine cu totul amenintator. Negura, care se ridicase un moment, par'ca inadins pentru noi ca sa ne putem desfata privirile cu grandioasa priveliste, devine acum din ce in ce mai densa, iar in departare se aude tunetul cum bubue, par'ca s'ar sgudui muntii din temelii si prin prejurul nostru fug potarnichiile de munte, semn de ploae sau de ninsoare. Coborim Costilele, trecem pe langa valea Priboiului, ajungem de-asupra vaiei Sugarilor si in fata noastra avem frumosul munte Obarsia, cu curioasa sa cingatoare stancoasa. Urmam potecuta pe sub aceasta cingatoare sau brau, lucru pe care turistii calari nu ar putea-o face, ci ei sunt nevoiti sa urce Obarsia pe deasupra braului pe unde este poteca de cal. In valea Cerbului negura s'a lasat jos de tot si chiar noi suntem inconjurati de ea; e asa de groasa, ca ne gasim drumul cam greu, iar vantul sufla ingrozitor. In fine ajungem la Omul la 2 jum. p. m. pe ninsoare si vant mare. Despre acest drum n'am ce spune, fiind foarte bun, caii pot merge pana la pavilion la varful Omul. Tin sa arat aci ca Omul nu e munte, ci numai un varf. Varful Omul inalt de 2511m , este un varf al muntelui Moraru. Aci se afla o casuta cu 2 odai si cu 2 ingrijitori. Am gasit facut focul si cald bine in nauntru, asa incat ne-am putut usca si incalzi. Afara par'ca e iarna si ploaia a stat; vantul insa sufla din ce in ce mai tare. Aci am gasit un profesor din Lemberg, dela scoala politechnica, amator botanist, care venise din Rasnov pe valea Malaesti pe jos. Numele sau imi scapa, e in etate de 70-75 ani si cunostea din renume pe toti botanistii nostri. Pe la 8 ore p. m., dupace am dejunat bine, desi nu ne induram sa esim dela caldura, cu toate ca eram echipati ca de iarna, cum insa se facuse lumina bine, esim sa pornim. Vederea in Transilvania este admirabila; se vad o multime de sate: Branul, Rasnovul, Tohanul vechiu si nou, Zarnestii, etc., in fine intreaga campie cu aceste sate presarate pe dansa, pare a fi o gradina frumos aranjata. In departare, catre Nord-Vest, se inalta maestos Piatra Craiului si Papusa, de care vom vorbi altadata. In spre Est si Nord-Est avem o multime de vai si munti cari de cari mai admirabili si mai greu de parcurs; asa citam pe Tiganesti cu valea Tiganesti, valea Malaesti, Bucsoiu cu valea Bucsoiu, valea Morarului cu Moraru si valea Cerbului. Iar in partea de Vest avem muntele Doamnele pe care vom continua drumul, valea Gaurei admirabila, muntele Gaura si Ciuvotea, ambii extraordinar de frumosi si inca o multime de alti munti si vai.

Aci ar trebui sa se faca o soba buna de zid, de oarece cu soba de fier, care e acuma, nu se poate face nimic, caci cum bate vantul tot fumul il baga in casa, asa ca bietii ingrijitori si turisti sunt nevoiti sa se chinuiasca stand cu ochii in fumarie.

Pana la orele 4 p. m. timpul s'a facut frumos de tot si chiar cald, astfel ca noi o pornim pe drumul frontierei, atat de bun ca s'ar putea merge si cu bicicleta, spre Strunga. Drumul urmeaza intaiu muntele Doamnele, care are pe dreapta valea Gaurei in Transilvania, iar pe stanga valea Ialomitei cu mecetul turcesc; nu stii ce sa faci si unde sa privesti, atat sunt de incantatoare toate pozitiunile de jur imprejur.

Continuam drumul, lasam valea Doamnelor la stanga si apoi trecem pe muntele Batrana, pe la capatul sau, care formeaza frontiera spre Austro-Ungaria. Aceasta parte a Batranei se mai numeste si Poiana-Tapului si acum cativa ani erau postati aci cativa graniceri pusi pentru paza. Cea mai mare parte a acestui munte e acoperit de paduri de jnepeni si mai jos, in spre pestera Ialomitei, formeaza frumoasa vale Batrana. La capatul sau, spre tara noastra, se afla si stana din Batrana, care apartine invatatorului Enescu din satul Pestera (Transilvania). Acest munte colosal e compus din 7 mari varfuri si frontiera se urca pe toate, deci si noi.

In fine, dupa ce am trecut partea numita Padina Strungei cu coltii Strungei si Strungele Mari, ajungem pe Ia orele 8 seara la Strunga, unde este vama. Nicairi nu pot fi pozitiuni mai admirabile si mai impunatoare ca aci si mai cu seama daca cineva ar avea norocirea de a merge pe un timp frumos, cum am avut noi.

In tot cursul acestui drum urcam munti foarte stancosi si prapastiosi, iar indepartare se ridica majestos muntii Piatra-Craiului iar la spatele lor Papusa si Iezerul (jud Muscel). In partea tarei noastre se vad ca intr'o oglinda toti muntii si vaile Bucegilor. Panta acestor munti spre Austro-Ungaria e foarte prapastioasa si aproape imposibila de scoborit, pe cand in spre noi e dulce si se inclina prin mai multe nenumarate turme de oi. Muntele Doamnele e arendat de fratii Saceleni, iar Batrana de dascalul Enescu. Mergand drumul (frontiera) pana la Strunga, pare ca te-ai crede in regiuni ceresti, asa sunt de frumoase si incantatoare. Ochiul nesatios nu se poate indestul satura cu privelistea ce se desfasoara inaintea sa. Aci natura si-a depus toata arta sa, iar turistul cu greu se hotaraste a parasi aceste incantatoare locuri. Decateori nu am petrecut nopti frumoase si senine, la lumina si caldura unui foc alimentat in timpul noptii de trunchiuri de jnepeni, smulsi din desele paduri de acesti copaci de pe aci, iar langa noi turme de oi isi luau repaosul noptii cu totii impreuna. Cainii dela tarla pe langa ele se odihneau si niciodata unul langa altul, ci la distante imprejurul tarlei, ca la orce pericol ce s'ar ivi din partea vreunui lup sau urs, din orce parte ar veni el, ei sa fie gata a-l ataca. In apropierea lor se afla si un bordeiu unde locuesc ciobanii, insa noaptea, pe orce timp ar fi, fie frumos sau ploios, ei nu dorm inauntru ci alaturi cu oile, inveliti cu sarica lor latoasa si nu tocmai asa curata, iar in cap cu caciula lor tuguiata si nu se tem catusi de putin de timp, orcat de riguros ar fi el. Ei nu stiu ce este frigul, ce este caldura. Nu cunosc tata, mama, frati, surori, ci toata grija, toata dragostea si iubirea lor intima se concentreaza in scumpele si iubitele oite. Desi pazitori a mii de oi, ei le cunosc pe fiecare in parte, le mangaie, le dau nume si le ingrijesc ca pe niste copii scumpi ai lor.

La prima ochire ei stiu daca sunt toate sau daca lipsesc; caci adeseori se surpa din ele, adica cad de pe rape si se prapadesc. De doua ori pe saptamana le piseaza sare si in anumite locuri sunt asezate niste pietre plane numite de ei Lespezi. Pe aceste pietre le presara sarea pisata si la un strigat al lor particular, oile alearga nebune spre a linge sarea presarata. In dosul bordeiului sau al stanei se afla tarla, loc unde dorm oile, si pe care o schimba de mai multe ori in timpul verei. Veti sti ca ele se intorc seara la tarla si pleaca dimineata dupa oile lor. Seara de obiceiu pe la orele 7, iar dimineata mai toate sunt lenese, pornesc pe la orele 8.

Este un tablou din cele mai frumoase sa vezi cum pornesc oile din tarla lor. In fruntea lor merge ciobanul care le fluera, iar dupa el batalul, adica cea mai batrana oaie, care are atarnat de gat un clopot ce in timpul noptei, la orice miscare ar face ele, sau poate speriate de simtirea unui apropiat pericol, clopotul dand alarma, cainii s'ar destepta, cum si ciobanii, iar pericolul s'ar inlatura.

De mai multe ori am vazut ivirea a cate unui lup in apropierea tariei; alarma a fost data la aparitia lui de clopotele oilor, iar la strigatele cu totul particulare ale ciobanilor si goana ce i se da de caini, lupul a fost alungat si pericolul evitat.

Dupa bataie, urmeaza in linie dreapta pe potecuta strimta, una dupa alta, toate oitele in rand, mai aliniate ca soldatii in front. In urma lor se afla cate un mic ciobanas, care cantand din fluer, le indeamna in mersul lor prin plaiurile inverzite si inflorite. Ele urca si coboara stancile, pascand in tot timpul iarba frageda; iar din timp in timp alearga in galop, una dupa alta, in regula, ca si cum ar fi gonite de cineva de pe urma. Ce greu, ba chiar imposibil ar fi cuiva ca sa le urmeze in drumul lor, atat este de periculos prin multe locuri.

Fiindca am inceput cu oile, socotesc ca ar fi bine sa intru in descrierea obiceiurilor lor si modul lor de instalatie.

Ele se suie in munti prin luna lui Maiu si se coboara la ses pe la 20 August, ba poate si mai de timpuriu, cand ciobanii au stirea ca la camp iarba e mai buna, si pana pe la 10 Septembre.

Oile nu stau toate la un loc, ci sunt despartite dupa sex si etate.

Manzarile sau oile cari dau lapte stau noaptea la stana. De obiceiu, prin Bucegi stanele sunt niste case invelite cu sindrila, asezate sau prin vai, pe langa paraiase si paduri, sau pe plaiul unui munte. Stana e formata din doua odai: una unde se fierbe laptele si se fabrica branzeturile, iar alta unde se pastreaza aceste branzeturi si tarhatul ciobanilor. Prin tarhat se intelege tot bagajul si uneltele trebuincioase ciobanilor. Tot in corpul acestei case este si un fel de intrare acoperita, al carei dos se afla ingradit cu nuele si in gardul format de ele se afla 3-4 gauri asa de mari facute, incat sa poata intra o oaie prin ele. In dosul stanei se afla un loc ingradit de jur imprejur, unde in toiul verei se introduc manzarile de trei ori pe zi: la 6 ore dimineata, la 12 la amiaza si la 7 seara. Cate unul sau doui ciobanasi forteaza oile inchise aci de toate partile, ca sa treaca de cealalta parte a stanei si negasind alt loc, ele sunt nevoite a-si face un drum prin gaurile din gard. Alti ciobani, asezati la intrarea acestor gauri, prind de cate un picior pe fiecare oaie si mulg, in galeti de lemn, laptele gros si placut, care aci in munte e mult mai bun ca cel de vaca sau de bivolita dela ses. Locul unde ele stau inchise inainte de a fi mulse, se numeste strunga. Dupa ce se termina mulsul, laptele e numai decat fiert, ca sa nu se strice; ii da chiag, il stoarce bine, apoi il pune la dospit 2-3 zile spre a face din el branza. Din zerul ramas se face dulcea urda.

Cel mai mare dintre ciobanii stanei, cu autoritate asupra lor si care specialmente se ocupa cu fabricarea branzeturiior, se numeste baciu.

Mai toti ciobanii din Bucegi sunt romani din Transilvania si foarte rar dela noi. Ca sa cunosti - fara a intreba de tara lor-de unde sunt, n'ai decat sa cercetezi daca stiu sau nu carte. Toti cari stiu sa citeasca sunt din Transilvania, pe cand, din nenorocire, toti cari nu stiu sunt dela noi. Daca nu te cunosc, ai putea rabda mult de foame, caci ei sunt opriti de a procura ceva din produsele lor la straini. Pentru noi, insa, care-i cunoastem si ne cunosc, au o deosebita consideratiune si ne pun cu multa amabilitate totul la dispozitie. I-am auzit adeseori recitandu-ne cu multa inima o multime de poezii d'ale lui Alexandri, Bolintineanu, etc. si povestindu-ne fapte de-ale haiducilor nostri. Ei sunt vioi, destepti, rumeni la fata, plini de sanatate si iuti in miscarile lor, insa avari si foarte putin prietenosi, afara numai de cazul cand vor fi bine rasplatiti pentru serviciile aduse. Cei mai indatoritori si gata dispusi la orice servicii ai cere dela ei sunt: ciobanii din Doamnele (Seceleanu), cei din Coltii Batranei (Puscasiu) si baciul Gheorghe dela Stana din Obarsie.

E o oarecare distanta dela stana la varf, unde e mai racoare si unde se afla tarla carlanilor. Prin carlani, la munte se intelege mieii cari sunt nascuti in primavara; ei umbla prin locurile cele mai periculoase, fiind usori si copita lor se infige asa de tare in piatra pe unde calca, incat foarte rar se pot surpa. Ei urca si coboara in rand unul dupa altul, sau in grupe, stancile cele mai dificile si in tot timpul sunt paziti de 2- 5 ciobani. La camp insa numele de carlani se da la caii de 2-3 ani.

La o alta distanta, si cu totul separata de cea de sus, se afla tarla mioarelor. Prin mioare se intelege vitele de un an. Ele nu pot calea in drumul carlanilor sau carlanii in drumul lor. Asa sunt de bine pazite.

In alta parte sunt sterpele, adica oile, care in anul prezent nu au avut miei. In fine in alte parti sunt berbecii cei batrani. Toate aceste oi, dupa cum am spus mai sus, sunt bine pazite de ciobani si toate, afara de manzari, pornesc din tarla de dimineata si nu se reintorc in tarla decat in amurgul serii. In mijlocul tarlii, unde se odihnesc noaptea, se afla infipt in pamant un lemn spintecat in doua si in care spintecatura se pune cate un bolovan mare de sare spre a linge oile. Acest lemn se numeste cleste pentru sare. Cateodata, cand oile pornesc impreuna cu cainii si ciobanii, pe furis vin si caprele salbatice spre a gusta din aceasta sare.

Colosul munte Batrana este format din 7 varfuri mari, cu colti (asa numesc oamenii pe aci stancile) si seninari (locuri foarte grele pe stanci de urcat si coborit), numeroase. Trecem prin locul numit Padina Strungei cu coltii Strungei si Strungele-mari si tocmai pe la orele 8 seara ajungem la Strunga, unde se afla si vama cu acelas nume (jud. Dambovita).

Dela varful Omul si pana aci se afla un drum lucrat de granicerii care urmeaza frontiera, cateodata chiar pe culmea cea mai inalta a muntilor, iar mai adeseori pe coasta lor; ceeace face sa se piarda mult din farmecul acestor localitati. Noi insa nu am urmat niciodata acest drum, ci conform obiceiului luat, tinem regulat creasta cea mai de sus a lor urcand si coborind toti coltii si coltisorii de care sunt prevazute aceste creste si nu lasam nimic, care sa nu fie cercetat cu deamanuntul. Si ar fi si pacat ca sa-ti scape ceva din vedere de pe aci, caci cum am mai spus, nicaeri nu poti avea o priveliste mai frumoasa si mai impunatoare ca aceea de pe frontiera. De aci ai inaintea ochilor muntele Piatra Craiului, la spatele caruia se vede predominand: Papusa cu varful Papusei-mari si Iezerul, iar in vale satele din Transilvania: Zarnesti, Afundate, Moieciul de Sus, Moieciul de Jos, o parte din Bran, Tohanul-Nou si Vechiu si alte sate al caror nume imi scapa din memorie. Tot de aci se distinge foarte bine soseaua care merge din Brasov, Bran spre vama Pajerea-Giuvala si care conduce spre Rucar si Campulung.

Muntii de pe intregul acestei parti din frontiera sunt foarte stancosi si prapastiosi, iar distanta dela Omul pana la Strunga e de 12 km. si timpul de 2 ore jum.-3 ore.

Soarele, care in timpul cand noi ne apropiem de Strunga apunea, se oglindea intocmai ca intr'un lac, asa ca ne facea impresia de a vedea jos in fundul vaiei, unde noaptea se ivise, un glob electric imens.

La Strunga se afla o casa construita anul trecut de ministerul de finante, care, pentru locul, unde se gaseste, este mare, frumoasa si bine construita. Aceasta casa, dupa cate ni s'a spus, s'a zidit pentru a se instala vama si postul de graniceri, pusi pentru paza frontierii, cum si pentru acei cari ar voi sa petreaca o noapte aci. Vama functioneaza, pasagerii repauzeaza din cand in cand, dar granicerii sunt tot jos la Pestera. Dupa cate am aflat, casa nu ar fi data inca in primire. Vamesul, cum si granicerii stau aci, din Martie pana in Noembrie, iar in timpul ernei se coboara la Petrosita (Dambovita), caci aceasta vama este numai o sucursala a aceleia. Traiul lor este cam greu, fiind departe de centre locuite, astfel ca numai cu greu se pot aprovisiona cu cele necesare; in schimb aerul curat al muntilor ii intareste si le da sanatate mai mult ca ori unde.

Dela Strunga drumul se continua in jos in niste pozitiuni minunate spre Bran, avand in tot drumul in dreapta si deasupra capului muntii prapastiosi, de cari am pomenit mai sus. La distanta de o ora dam de vama ungureasca Gutan, a carei descriere o vom da altadata.

In drumul acesta spre Bran, acum cativa ani, se afla putin spre stanga, o stanca plina cu tot felul de fosile, insa acum nu se mai gasesc decat urme, caci toate s'au scos si s'au luat.

Mai departe si in linie dreapta cu poteca parcursa pana acum, calea continua urmand frontiera spre vama Giuvala.

Din Strunga, noaptea fiind inaintata porniram pe un drum foarte bine intretinut in jos spre Pestera Ialomitei, o distanta de 4 km., unde sosim in 25 minute. In dreapta acestui drum cum coborim, se afla asa numita stana din Padina, unde se odihnesc o multime de vaci de adunatura stranse de pe la locuitorii din satele romanesti de prin Transilvania, iar putin mai in sus spre stanga este o alta stana a d-lui Puscariu, un roman de dincolo foarte cum se cade si bun patriot.

Ajungand la Pestera preferim a lua repausul de noapte in casa cea noua din padure, asezata in partea stanga a Ialomitei intr'o livada smaltata cu mii si mii de flori si floricele. Staritul Ieronim, un tanar preot, superior al acestui schit, nu stie cum sa ne primeasca mai bine. Tot ce are mai bun pune la dispozitiunea noastra: sarica sa, fanul sau, ni le ofera ca asternut; ne improvizeaza paturi si tot ceeace poate spre a petrece o noapte placuta. Vrednicia acestui preot si cuviosia sa impune tutulor acelor cari il cunosc, imbracati simplu, aproape ca ciobanii, toata ziua muncesc si se indeletnicesc cu tot felul de lucruri. Unul dintre dansii, Ioil, un batran de 60-65 ani, e dogar, lucreaza tot felul de putini, putinele, hardaie si hardaiase pentru ciobanii de pe la stani. Lor le place singuratatea, sgomotul ii supara si le turbura linistea vietii, mai cu seama in timpul verii, cand multime de vizitatori, care trec pe aici, mai mult sau mai putin sgomotosi ii nelinistesc. Traiul lor e simplu si vegetarian. Ei se hranesc cu branza, fasole, varza, cartofi si altele; de paine foarte putin fac uz, hrana lor principala este mamaliga. Ei sunt inchisi aci din Noembrie pana in Maiu si foarte rar se intampla ca staritul Ieronim sa vie la Sinaia in timpul iernii pe niste mici saniute pe care le leaga de picioare, caci nameti mari astupa toate vaile si le face imposibila scoborirea. Toata avutia lor mobila, consta in cateva gaini, un cal batran alb si 3-4 berbeci, daruiti de ciobani.

Pe acesti berbeci, calugarii ii intretin tot timpul anului pana la Sf. Petru. In aceasta zi, fiind hramul schitului, ei taie berbecii, ii gatesc cu varza acra sau pilaf si fac praznic la toti ciobanii din munti sau oamenii veniti de pe la Moroeni si Petrosita. In fiecare seara, la orele 12, in mijlocul unei taceri sepulcrale, auzi in vale sunetul lugubru al clopotului, care chiama pe cei 5-6 frati calugari la serviciul religios de noapte, care dureaza pana aproape spre ziua. In totdeauna m'am sculat din pat si am asistat la acest serviciu impreuna cu ei, ba chiar am citit o parte din rugaciuni. E un tablou impozant sa vezi pe acesti oameni impovarati de etate si de suferinti, aplecati pe strani, ascultand rugaciunile ce se fac; iar daca vreunul din ei este impiedecat de a asista in biserica, atunci il vezi in chilia sa aplecat pe cartea de rugaciuni, citind si indeplinindu-si constiincios datoria sa. - Inca din timpul verei ei se aprovizioneaza fiecare in parte cu lemne, caci venind iarna, le-ar fi cu greu ca sa le caute prin nametii colosali de zapada, care adeseori ajung pana la strasinele caselor. Prin Septembrie ei cauta a se aproviziona si cu de ale mancarii pentru timpul iernei, caci in timpul iernei, le-ar fi cu totul imposibil de a transporta din vale cele necesare pentru traiul lor; de aceea mai in fiecare zi vezi calul balan venind la Sinaia, Moroeni sau Petrosita si reintorcandu-se impovarat cu proviziuni. Venitul lor este minim, insa prin bunatatea si milostenia vizitatorilor din timpul verei, pot scapa de mizerie si pot petrece o iarna mediocra. Mici subventii de pe la diferite autoritati li se acorda din timp in timp, dar acestea sunt asa de mici, incat deabia pot preintampina cele absolut indispensabile.

Dupa cum am spus in randul trecut, repet si acum, daca se pot intretine si indura toate suferintele si nevoile, aceasta se datoreste activitatii lor neobosite, caci marturisesc, ca ori de cateori am fost pe aci si aceasta de sute de ori, nu i-am vazut odata odihnindu-se, ci mereu muncind o munca bruta: cosind, lucrand la case, sapand, carand lemne si ingrijind de micile lor gradini, care cu toata munca depusa, nu produc aproape nimic, fiind in piatra. Am vazut fire de ceapa, usturoiu, putini cartofi si salata. Ciobanii de pe la stani le daruesc la plecare cate putina branza si nu toti, ci numai o parte din ei, care sunt mai evlaviosi sau carora le fac servicii. Staritul Ieronim, pentru energia, activitatea si felul sau religios si de abnegare, merita toata stima si iubirea noastra.

Timpul a devenit foarte placut, insa un frig simtitor indica ziua viitoare si mai frumoasa. Mai in totdeauna in regiunile muntoase noptile friguroase asigura pe excursionisti de un timp frumos Piscatura mustelor si invartirea fumului la un foc facut afara, arata apropierea unui timp urat. De asemenea vantul ce sufla dinspre munti prevesteste o zi frumoasa, pe cand baltaretul o zi ploioasa.

Aci la Pestera petrecem noaptea tolaniti pe fan proaspat cosit chiar in acee zi de calugari si oferit cu multa gratiositate, in loc de saltele. Dupa un drum cam de vreo 40 km. facut pe jos, era natural ca sa gasim acest asternut ca cel mai confortabil si astfel sa putem gusta un repaos pana la orele 5 dim. Calea aceasta se poate face cu multa inlesnire, chiar calari pe cai de munte, de aceia ce doresc a o face.

Luam o mica gustare si pornim cu totii in josul Ialomitei pe valea numita a Ialomitei. Aceasta vale este o adevarata minune dumnezeiasca. Apa raului curge cu o iuteala vertiginoasa si din distanta in distanta intalnind bolovani de piatra, se svarcoleste printre ei si in caderea sa da un sgomot asurzitor, care se aude la distante mari.

In aceasta vale si in apropierea schitului se gaseste instalata fabrica de branzeturi.

In drumul nostru in jos trecem mai intaiu prin cheile Tatarului. Prin vorba cheie (in frantuzeste gorges) se intelege curgerea unei ape prin doua randuri de munti inalti si stancosi. Cheile Tatarului sunt formate de doua ziduri de munti formati din stanci enorme. Lungimea lor e dela io 100 si mai bine de metri, inaltimea dela 10-200 m. iar latimea sau departarea intre aceste doua ziduri este de 5-20 m. Aceste chei sunt doua randuri mai mici si mai mari. Apa Ialomitei curge aci prin niste blocuri colosale ele piatra, formand la fiecare pas cascade, unele mai inalte si altele mai mici, cum si bazinuri adanci si din cauza acestei caderi, sgomotul ce-l face este ingrozitor. Drumul prin aceste chei este foarte greu, chiar cu piciorul, cu atat mai mult pentru cai. Cu piciorul fiind facut, trebue ca trecatorul sa fie cu bagare de seama, caci in unele locuri apa se trece sarind de pe un bolovan pe altul, sau pe cate un trunchiu de copac, trantit aci ca un fel de puncte, ba adeseaori in lipsa acestora, esti nevoit a trece deadreptul prin apa neavand alt mijloc. Totusi sunt calauze curagioase si indrasnete care trec chiar cu caii, cum este de ex. Gheorghe al Sandei, cel mai vestit si cel mai vrednic dintre toti, escaladand cu caii sai aceste locuri grele. Acest om mic de statura, dar de o vrednicie exemplara, merita a i se sacrifica in aceste descrieri cateva randuri. El este de felul sau din Secarii, un catun al Comarnicului; are trei cai de care se serveste in excursiuni. Este inzestrat cu o desteptaciune originala; bun vorbaret si povestitor de tot felul de glume si vorbe de spirit, te face sa nu observi obstacolele ce ai de intampinat, iar noaptea la foc prin povestirile sale placute si hazlii, te face sa uiti chiar repaosul de care ai nevoie. In locurile cele mai grele si cateodata periculoase, alaturi cu el le poti trece fara teama.

Daca l'ar vedea cineva impovarat peste masura cu desagii incarcati cu previziuni si dand ajutor la toti si toate prin vaile cele mai grele, ca: Valea Alba, Malin si Morarul, ar admira barbatia si vrednicia sa. Cu el poti merge oriunde si infrunta ori ce nevoi, fara teama de pericol. Este modest in pretentiunile sale, sobru si gata a face ori ce ai cere dela el. L-am vazut adeseori urcand cu caii sai muntii cei mai grei de urcat, cum Sotilele ce duce la Leaota si de adreptul Coltii ce conduc spre Strunga. El este foarte cunoscut de toti excursionistii, care il iubesc si-l cauta.

Trecem asa dar prin primele chei ale Tatarului, cari au o marime potrivita, apoi prin cele din urma, cari sunt mult mai mari, iar distanta intre ele este cam de vre-o 1000 m.

Lasam pe dreapta muntii Deleanu si Lucacila, iar pe stanga Cocora, Laptici, Nucet si Oboarele si inaintand in jos, ajungem pe la orele 9 a. m. la primele chei Zanoaga, ceva mai mari decat cele din urma ale Tatarului si care se mai numeste si Cheia frumoasa. In drumul facut am lasat in urma noastra mai multe herastrae, valea Tatarului cu muntele cu acelas nume si cu o frumoasa pestera si chiar destul de maricica, cum si o casa ce actualmente se construeste pe Ialomita pentru locuinta functionarilor funicularului D-lui Schiel, proprietarul fabricei de hartie din Busteni, D-sa a intreprins inca din primavara anului acesta construirea unui funicular care pleaca clela fabrica de hartie din Busteni, urca Jepii-Mari, putin mai pe deasupra cascadei dintre Jepii numita Urlatoarea, trece prin Blana, Nucet, coboara spre Zanoaga si se termina in valea Bratesului. Sute de lucratori lucreaza la construirea acestui drum care se spera a fi terminat in toamna. Scopul sau este de a exploata padurile seculare de brazi si molifti din valea Ialomitei si Bratesului.

Inainte de a ajunge la cheile Zanoaga, se ridica falnic inaintea noastra muntele: Cetatea Zanoaga sau Poiana Florilor, munte stancos, format in mare parte din piatra calcaroasa, alba ca zapada. Se numeste Cetate pentruca are exact forma unei cetati, inconjurata de jur imprejur cu o pocnita smaltata cu mii si mii de floricele.

Primele chei ale Zanoagei, acum cativa ani, se puteau trece foarte usor calare si chiar pe jos, cand apa era mai mica, dar acum este cu totul imposibil in amandoua modurile, de oarece din partea de jos s'a construit un herastrau mare de catre D-nii Grigorescu din Petrosita si Bunescu din Rucar si au astupat intrarea dinspre herastrau a cheiei, astfel ca apa ne mai putand curge cu inlesnirea de mai inainte, cheia intreaga cu apa continuta intr'insa, a format un fel de lac de toata frumusetea si care, dupa cum se vede, pare a fi cam adanc, si noi. care alta data treceam cu atata inlesnire dela o parte pana la cealalta a cheiei, acum ne multumim sa privim si sa fotografiem de pe zagazul herastraului frumusetea tabloului format de zidurile stancoase si de apa continuta intre aceste ziduri. Niste mici luntre lasate aci de lucratori, pare ca ne-ar indemna sa facem o mica plutire pe acest lac, dar neprezintand destula garantie, renuntam la aceasta placere hazardoasa.

Vizitam in trecere herastraul, vedem ca lemnele sunt taiate in mod sistematic si apoi transportate de aci cu carutele spre Moroeni si Petrosita, un drum destul de greu pentru sarmanele dobitoace. Putin mai departe si pela orele 10 a,, m. ajungem la ultimele chizanoage. Aceste chei gigantice, lungi cam de vreo 300-400 m., sunt admirabil de frumoase, dar si foarte greu de parcurs pe langa apa, avand in tot cursul sau bolovani mari de piatra de escaladat si nici urma, nici punti de trecut; in anii trecuti insa, noi am reusit de a merge si pe aci.

Cheile acestea sunt formate pe dreapta de zidul Poenarii Florilor, iar pe stanga de acela al Dichiului, care pare a fi putin mai inclinat ca cel dintaiu.

Spre a urma drumul si a ajunge la Scropoasa, situata, mai jos de Ialomita si dincolo de aceste chei, avem de ales urmatoarele doua drumuri: primul, cu totul impracticabil pentru cai si chiar pentru magari, este pe sub braul Poenii-Florilor, un drum cam greu, dar de o frumusete admirabila prin privelistea ce ofera la fiecare moment asupra apei Ialomitei care curge in jos si asupra Dichiului din fata noastra. Deocamdata ai crede ca este peste putinta de a cunoaste pe unde cineva ar putea merge, nefiind nici o urma de drum. O piatra alba mare insa, asezata sus, sub brau, indica locul pe unde are sa mearga, apoi din distanta in distanta se vad urme mici si greu de observat, facute de lucratori ce trec dintr'o parte intr'alta a braului. Pot zice ca si aci ochiul este indicatorul cel mai bun al drumului de luat, caci chiar lucratorii dela herastrau mai niciodata nu trec pe aci.

Secundul, practicabil chiar pentru cai, este deasupra Poenei Florilor. Se face pe o cale, mai mult un fel ele sant, sapat de ploi si in tot timpul noroios si pentru aceasta numit chiar Santurile, iar deoparte si dealta a santului padurea e plina cu tot felul de ciuperci otravitoare, cu formele si culorile cele mai variate.

Drumul acesta este cam greoi pentru cei ce umbla pe jos si nu prezinta pana la sfarsitul sau nici un interes, un sipot insa cu o apa rece ca ghiata ne mai potoleste setea ce ne doboara si tempereaza caldura ce o simtiam la urcus. Padurea aceasta inca de vreo 2 ani a inceput a fi taiata pentru herastraele de jos, caci pe ambele parti ale drumului, vedem copacii colosali trantiti la pamant de toporul tae-torului aprig. In fine iata-ne sus, de unde incepem a merge spre Poiana Florilor.

Cetatea Zanoaga sau Poiana Florilor se afla la dreapta vaiei Lucacila. Ea are forma unui cerc. Partea sa din stanga este terminata prin stanci repezi si inalte, cam jumatatea cercului, avand de jur imprejur un mic platou verde, care se vede din departari foarte mari. Cealalta jumatate a cercului este prevazuta cu pietrisuri si rupturi de bolovani de piatra; iar centrul este ocupat de o stanca mare si inalta, care predomina pe toate celelalte. De aici ai o vedere minunata, ori incotro ti-ai intoarce privirea ramai inmarmurit de frumusetea tabloului ce se desfasura inaintea ochilor. Astfel avem inaintea noastra masivul Leaotei in toata maretia lui. Sutilele Jugureanu cu vaile sale Mitarcea, etc.; apoi mai indepartate intreaga culme a Bucegilor.

Dupace urcam toate varfurile si stancile acestui munte, care de care mai frumoase si mai interesante,, ne intoarcem pe povarnisul accidentat al muntelui spre valea Bratu, langa fosta exploatare de carbuni. Aci se vad sapaturi din care se gasesc scoase mai multe bucati de carbuni, imi aduc aminte ca acum cativa ani s'au facut studii asupra terenului din aceste localitati spre a se extrage carbuni. Se vad si acum urmele acestor incercari de exploatare, insa parasite. Motivele de a abondona aceste lucrari, nu le cunoastem, caci nu stim daca s'au gasit sau nu carbuni in cantitati mari. Asemenea lucrari s'au mai facut si in apropierea Strungei, dar si acolo s'au abandonat. Aci se afla si o stana asezata langa mai multe paraiase ce ne potolesc setea mare, si unde adeseaori am luat dejunul, cand am facut acest drum spre Zanoaga intr'o zi.

Timpul fiind foarte frumos, continuam mai repede drumul nostru, urcand spre muntele Cetatea Lespezi (1700 m. Inaltime) si dupa 30 minute de umblat sosim la stana lui Panturoiu, situata pe acest munte. Aspectul acestei cetati este aproape ca acela al Zanoagei, o stancarie goala, colosal de multa, padurea din spre povarnisul despre SE. este in mare parte arsa. In mijlocul acestei cetati sunt doua stanci, una mai inalta si alta mai mica, cari nu se pot escalada. Si aci ca si dincolo vederea este minunata, cu o singura deosebire ca din partea din spre Sud, din varful stancilor, se vede foarte bine vechia capitala a tarei, Targoviste, si toate satele de prin prejurul sau. Suim si coborim toti coltii si coltisorii care inconjoara de jur imprejur aceasta cetate si cu multa parere de rau suntem nevoiti a parasi si acest frumos munte, si cu pasi repezi incepem a cobori spre Scropoasa situata in valea Ialomitei care se poate foarte bine distinge, dela aceste inaltimi si dupa un coboris nu tocmai asa de grav de 20 minute, iata-ne ajunsi si in aceasta localitate.

La orele 12 ajungem la Scropoasa, unde ne asezaram la masa. Inaltimea acestei localitati este de 1200 m. iar distanta dela Pestera pana aci pe drumul urmat de noi este cam de vreo 15 km. si se poate parcurge toata cu caii; afara de pasagiul prin cheile Tatarului, unde rari calauze pot trece cu caii si cea mai mare parte dintre ei, afara de Gheorghe al Sandei si Megelia, trebuie sa ocoleasca mult pe deasupra pentru a le inconjura.

Dela Scropoasa pana la Sinaia, drumul este iaras bun pe cai si are cam vreo 20 km.

Pe apa Scropoasa, un parau ce se varsa in Ialomita, se afla instalate 3 herastrae foarte sistematice, proprietate a fratilor ingineri Ionescu si care lucreaza cu o activitate extraordinara. Lemnele sunt transportate in care, desi cam greu pentru vite, la Moroeni sau Petrosita.

Acesti ingineri au aci instalatiuni foarte confortabile, ceeace nu se vede nicaeri in muntii nostri. Ei au stabilit in mijlocul muntilor o sarma telefonica legata cu Petrosita sau Moroeni. Ei sunt de o amabilitate neauzita. Pe orice vizitator il primesc cu o deosebita bunavointa, punandu-i la dispozitie orice ar avea nevoie. Intr'una din zilele verii anului trecut, inoptand in aceste locuri, am fost intampinati de fratii Ionescu cu atata bunatate si bunavointa, in cat am ramas uimiti, ne-au oferit tot ce am dorit; ba ceva si mai mult, ne-au pus la dispozitie paturile lor cu somiere, neauzit si nepomenit prin muntii nostri.

Inaintea casei au un chiosc construit artistic, unde adeseaori am luat dejunul.

La ora 1 p. m. vizitaram toate herastraele in numar de trei, condusi fiind cu multa amabilitate de catre d. Ionescu care ne explica si ne da toate deslusirile ce noi ii ceream. De aci merseram putin mai departe si ajunseram in fata izvoarelor Scropoasei, cari au fost oarecum captate pe vremuri de Primaria Capitalei, pentru a li se masura debitul ca sa se stie daca va ajunge pentru alimentarea Capitalei cu apa de munti. Cu aceasta au fost insarcinati fratii Ionescu, insa nu stim pentru ce acest studiu a fost parasit si lucrarea inceputa abandonata. O brosura a d-lui inginer-sef al primariei, Orascu, descoperitorul acestei surse, poate da doritorilor deslusiri amanuntite asupra acestor izvoare cu o cantitate de apa abundenta si de o calitate superioara. Fratii Ionescu vazand ca de aci, prin munca, se poate scoate ceva, au inceput a construi herastraele mai sus aratate.

Ne intoarcem indarat spre a vizita admirabila si gigantica cheie a Orzei. Lungimea zidurilor de stanci printre care curge Ialomita si deoparte si dealta, este cam de vreo 500 metri, inaltimea lor poate atinge si chiar trece, daca nu ne inselam, peste 200 m., iar distanta intre ele variaza intre 5-20 metri. In aceasta colosala cheie, nimeni poate nu ar putea patrunde, de oarece blocuri enorme de piatra sunt gramadite unele peste altele, iar Ialomita, intr'o cantitate de apa colosala, se svarcoleste, cand intr'o parte, cand intr'alta, si cazand de pe inaltimea lor, formeaza tot felul de cascade, dand niste sgomote ingrozitoare.

Acum insa, gratie d-lor Ionescu, un pod de lemn facut in lungul acestei chei, inlesneste oricui vizitarea sa. Acest pod a fost tacut cu scopul de a transporta prin vagonete lemnele taiate de herastrae pana la Moroeni. Lucrarea e colosala si costa, dupa parerea noastra, enorm, insa pana acum nu este inca terminata. Daca cineva s'ar cobori sub pod, ramane uimit de galeriile facute de cursul repede al apei, s'ar parea ca un fel de feerie.

In aceasta cheie este frig si umezeala continua, iar soarele foarte rar poate patrunde.

De catva timp multi vilegiatori din Sinaia, urmand exemplul nostru, care am fost primii excursionisti la aceste chei, gasesc o placere nespusa de a le vizita. Aceste chei pot zice ca sunt unice in tara prin frumusetea lor, comparabila numai cu aceea dela Prapastii de langa satul Zarnesti (Transilvania), cu deosebire insa, ca pe cand aceasta e seaca, acelea urla din departare de sgomotul facut de Ialomita.

Anul trecut, d. I. Bratianu, fostul prim-ministru, s'a instalat pentru mai multe zile aci impreuna cu familia si singur d-sa, cu fratii Ionesti, sunt in masura de a cunoaste importanta acestei localitati.

Dupace vizitaram cu deamanuntul tot ceeace ni se prezinta vederii si ne interesa, ispraviram cu cercetarile, fara, bine inteles, sa ne saturam de a le mai privi, caci cine s'ar satura privindu-le? Apoi porniram spre Sinaia.

Tinem a arata ca toti muntii urcati de noi pana la Omul, fac parte din culmea muntilor Bucegi; iar cei parcursi azi, adica dela Omul pana la Scropoasa, formeaza culmea muntilor Strungei. Acum, dela Scropoasa pentru a ajunge la Sinaia, intram din nou in culmea Bucegilor.

Esind din Scropoasa, urcusul muntelui Orzea este destul de tare si penibil pentru aceia cari merg pe jos, iar nu calare, si cu atat mai greu pentru vitele cari urca la mal (asa zic taranii pe aci la deal), cu carele incarcate cu scanduri taete la herastrae, spre a fi transportate spre Moroeni sau Isvor (catun al Sinaei). La o distanta de o jumatate ora si deasupra unei stani parasite, drumul se bifurca, la dreapta duce spre Moroeni, iar la stanga spre Sinaia; deci noi o luam la stanga. Panta pare a se mai indulci, iar drumul devine mult mai practicabil si lesnicios. Se urmeaza aceasta cale buna si frumoasa facuta intre muntii Dichiu si Paduchiosul (1900 m. inaltime), urcand si scoborind alternativ mai mult timp si dupa un mers de o ora si jumatate dela Scropoasa se ajunge langa o cruce mare de lemn infipta in pamant, se coteste putin la dreapta pe drumul cel mare, caci daca s'ar continua inainte drept pe poteca, atunci s'ar' indrepta spre schitul Ialomitei si suind si coborind timp iarasi de aproape doua ore, se ajunge deasupra unei paduri.

Parasim acest drum, care duce spre soseaua Moroeni, ce se vede foarte bine putin mai jos, apucam inainte pe o mica potecuta care se zareste in padure.

Dela Scropoasa pana aci, pozitiunile sunt foarte frumoase, cu toate acestea nu sunt asa de salbatice si prapastioase ca in partea de sus a culmei. Mai intotdeauna intalnim pe acest drum care incarcate cu scanduri, ce coboara la vale, iar in anul acesta altele urcand la mal cu tot felul de ferarii grele, necesare la construirea funicularului Schiei, caci tot materialul acestui drum se transporta din Sinaia pe aci.

In portiunea de drum ce o parcurgem pe Dichiu, ne aflam in apropiere de regiunea dealurilor, cari se disting destul de bine spre sud.

In tot timpul acestui drum nu se gaseste in vecinatatea sa decat un mic paraias cu apa cam calda si o fantana cu apa rece si foarte buna de baut, dar cate odata turbure. Prin fantanita se intelege un mic isvoras inconjurat de toate partile cu pietre puse de ciobani spre a nu se risipi apa, ci pastrata ca intr'un fel de cisterna.

Tot ceva mai sus de padure se poate vedea localitatea Zgabura si pe coastele de jos ale muntelui Vanturisul, captarea apelor pentru alimentarea orasului Sinaia. Aci in Zgabura se afla faneata abundenta, iar locul este plin de fragi si zmeura.

Prin padure drumul este destul de plicticos, de oarece cand ploua noroiul este mare, apoi bolovani de piatra pusi in cale, face coborasul neplacut. Peste 20 minute dam de soseaua Moroeni, pe care o lasam la o parte, luand o mica potecuta spre a mai taia din drum si cam pe la orele 7 ajungem la Podul Isvor de pe sus zisa sosea.

De pe acest pod uitandu-ne in sus spre varful Vanturisului, vedem curgand cascada cea mare, formata acolo in apa Valea Isvorul Porului, de o frumusete incomparabila si despre care vom vorbi intr'o alta descriere.

Dela pod se ia spre vale soseaua Moroeni, spre strada Isvor, distanta de 3 km., treeem prin aceasta strada si la orele 8 seara iata-ne sositi in Sinaia.

Cum se vede din cele aratate mai sus, aceasta splendida excursiune, cam de vr'o 75 km. de lunga, reclama doua zile de mers zdravan, parcurgandu-se in acest timp doua culmi de munti, cei mai importanti din tara dupa masivul Negoiului.

Sfatuim inca odata pe acei cari doresc a face acest drum pe jos, sa aiba ghetele prevazute cu tinte de munte si un baston avand jos un varf ascutit, nu inalt, ci potrivit, de oare ce le sunt de mare folos, usurandu-lc colosal mersul.

N. BOGDAN

DARE DE SEAMA ASUPRA FUNCTIONARII S. T. R. IN ANUL 1910

citita in Adunarea Generala dela 25 Martie 1911.

Domnilor membri,

Conform statutelor, Comitetul D-Voastre are onoarea de a va face o dare de seama asupra mersului Societatii pe anul 1910.

Numarul membrilor societatii a crescut in mod simtitor, fie prin inscrieri directe, fie prin societatile afiliate societatii noastre.

Cu cea mai mare bucurie va anuntam inscrierea in societatea noastra a A. S. R. Principele Carol, Alteta Sa este cel mai aprig aparator al aviatiunii in tara noastra si un mare iubitor al tuturor sporturilor. De trei ani Alteta Sa ia parte la organizarile concursului sporturilor de iarna, oferind in toti anii mai multe premii pentru aceste concursuri. Unul din cei mai abili conducatori ai Bobsleighului, va deveni in curand unul din cei mai tari skiori din tara noastra.

Pana acum scoalele secundare din intreaga tara n'au raspuns la apelul nostru si la circulara D-lui Ministru al instructiunii cu privire la marele folos al excursiunilor prin tara. Acuma de curand s'au trimis din nou tuturor scoalelor din tara explicatiuni si indemnari ca in fiecare oras sa se formeze sectiuni scolare cari, pentru o contributiune anuala minima, vor putea beneficia de insemnate inlesniri aduse de S. T. R. Avem toata increderea ca D-l Ministru al instructiunii va da tot concursul sau in sensul acesta.

In darea de seama a anului trecut am aratat stricaciunile facute cabanelor noastre. Din nenorocire si in anul acesta s'au facut stricaciuni la aceleasi cabane. Nu putem in destul vesteji asemenea obiceiuri nedemne si pline de lasitate.

Cabana de sub Piatra Craiului a fost chiar in anul acesta readusa in stare buna de catre activa noastra sectiune din Campulung. Poteca care duce la Cetatea lui Tepes-Voda in Arges speram ca e terminata si in stare buna, gratie sumelor trimise de noi Prefecturii de Arges care si-a luat insarcinarea de a o face.

Excursiuni s'au facut multe in anul acesta, dar in mare parte in grupuri restranse, in special cele organizate de sectiuni, De altfel suntem cu totul partizani ai excursiunilor facute de grupuri restranse, in cari toti membrii aceleiasi expeditiuni se cunosc bine intre ei, stiu valoarea turistica a fiecaruia, astfel ca reusita expeditiunii este aproape ma-tematiceste prevazuta de inainte; acest lucru este atat de adevarat, incat in expeditiunea in Macedonia, de care vorbim mai jos, una din preocuparile de capetenie a fost judecarea valoarei turistice a celor inscrisi, dandu-se comitetului dreptul de a alege din persoanele cari se vor inscrie un numar restrans, capabil de a resista in timp de 17 zile unei expeditiuni obositoare.

In anul acesta s'a facut o excursiune pitoreasca si stiintifica cu intreaga societate la Salinele din Slanic (Prahova), condusa de D-nul Prof. Dr. Popovici-Hatzeg si de D-nul Dr. Merutiu. Iata descrierea ei:

Soc. T. R. a aranjat pe ziua de 14 Noembre 1910 o excursie la ocnele Slanicului din Prahova.

Desi era un timp de toamna inaintata, au luat parte vreo 16 membri, intre cari si cateva doamne. Excursia s'a facut in conditiuni bune. Timpul innourat la Bucuresti ne-a fost totusi prielnic.

Cu trenul de dimineata (7.55) am strabatut campia romana, ajungand dupa mai putin de doua ceasuri in regiunea colinelor, cari ne apar mai intaiu in apropiere de Tintea. Coastele cu sonde resfirate prin raristi de paduri si livezi, ne ofera o priveliste frumoasa. La Plopeni intalnim rafineria soc. Columbia, la Poiana nouile sonde din malul Varbilaului si din sus de Trajani, dupa un ceas jumatate calatorie dela Ploesti, ne facem intrarea in Slanic.

Primii fulgi ai iernei i-am intalnit printre colinele dela Tintea; printre Poiana si Slanic ei formau un strat subtire de zapada, iar spre N. spre Obarsia Teleajenului apareau muntii inalbiti, Clabucetu, Bobu mare, Babesu, Bratocea si in spre W. spre Valea Prahovei, puternicul masiv al Bucegilor.

Ajunsi la Slanic am vizitat numai decat ocnele, impreuna cu stabilimentele lor. Coborirea in ocne se face cu ascensorul. La 110 m. adancime, am avut ocazie sa admiram in interiorul sau frumosul masiv de sare, a carui importanta e in deobste cunoscuta.

Patru galerii inalte de 60 m. si lungi unele pana la 200 m. il strabat in lung si in lat. Alaturi de acestea se gasesc ocnele vechi (din deal si din vale), astazi abandonate, cari au ajuns pe vremuri adancimea de 150 m. De remarcat sunt paretii inalti cari dau galeriilor infatisarea unor temple, figurile si incovaerile, caracteristice masivelor de sare. In realitate sunt incretiturile straturilor de sare, indicate prin in-tercalatiunile straine din masiv, marne argiloase cenusii si dungi subtiri de praf eolian, din timpul depunerii sarei.

Dupa masa (care in conditiuni modeste ni s'a servit foarte bine) am vizitat celelalte iviri ale masivului de sare, precum si-pe urma - penitenciarul din localitate.

In acest timp, pe langa explicarile date, am putut sa ne facem o idee generala despre felul cum se comporta zacamantul de sare dela Slanic.

Intr'adevar'acesta-precum am avut ocazie sa vedem - isi tradeaza prezenta prin numeroase fenomene saline de suprafata, stanci de sare, palnii, isvoare, lacuri sarate, precum si eflorescente saline.

In cea mai mare parte acoperit. Invalisul il formeaza marnele argiloase cenusii, pe alocuri rosiatice, cari caracterizeaza zona salifera subcarpatica (din Galitia de W pana in Oltenia). Stancile de sare pe alocuri au esit totusi la iveala, fie prin roaderea invelisului (savarsite de ape), fie prin prabusire.

Gasim astfel la Slanic stancile de sare dela Voinoaia, esite la iveala prin actiunea apelor. Cel mai frumos insa - care poate fi considerat ca un punct celebru-e dealul de sare dela Baia Baciului, desvalit pe urma prabusirii unei ocne vechi. Stancile de sare se ridica aici la o inaltime de 40-50 m. dela tunel, deasupra unei ocne vechi impunatoare scobita in forma de clopot. Interesante sunt formele de eroziune imprimate pe piscurile de sare ca niste sulite; de asemeni stalactite si carunculi frumosi de sare. Aceste (Voinoaia si Baia Baciului) sunt in dreapta Slanicului.

Mai intalnim urme de ocne vechi in stanga Slanicului, la Baia verde, deasupra parcului comunal. Din aceste au ramas astazi cateva lacuri, ce serva la bai.

Masivul de sare se intinde in directiunea NE -SW. Punctele extreme cunoscute, trec de 5 km. In adancime nu e explorat suficient. Sondajele din urma au patruns pana la 218 m., oprindu-se tot in sare. Sarea de Slanic este, in mod general, de calitatea cea mai buna. Exploatarea se face de catre Regie. Se scoate anual aproximativ 100.000 tone (dupa cum sunt cererile). Lucreaza aproximativ 500 oameni (tarani din localitate si dimprejur), cam 280 ciocanasi, cari taie sarea, si restul maglasi, cari o cara cu vagonetele. Salina are actualmente in actiune un singur put de extractie. Un al doilea asteapta sa fie inaugurat. Instalatiunile externe sunt conforme cu cerintele.

Aceste ne sunt-pe langa partea distractiva, ce ofera excursiunile - impresiile si cunostintele noui, ce am putut obtine din vizitarea Slanicului. Ele recompenseaza pe deplin putinele osteneli si pot servi de indemn si altora.

In iarna aceasta, cu toate ca zapada a cazut in cantitate mica, am avut norocul sa gasim la Sinaia o zapada de 40 cm. grosime, care a permis ca timp de aproape o luna sa se poata practica sporturile de iarna. Societatea noastra a organizat pentru zilele de 23 si 24 Ianuarie un concurs de sporturi de iarna, dand si un premiu pentru acest concurs. Premii au mai fost date pentru acest concurs de Alteta Sa Regala si Imperiala Principele Wilhelm al Germaniei, Alteta Sa Regala Principele Carol, Principele Bibescu, Leon Leonida, D. Darvari, D. Badulescu si Dr. Costinescu.

Concursul a fost pus sub inalta Protectiune a Altetei Sale Regale Principele Ferdinand, Augustul nostru Presedinte, care a luat chiar parte la aceste concursuri. Alteta Sa Regala Principesa Maria a inceput practicarea skiurilor, facand progrese uimitoare intr'un timp foarte scurt. Dupa concurs, Altetele Lor Regale au binevoit a invita la un ceaiu persoanele cari au luat parte la concurs, impartindu-se premiile chiar de gratioasa noastra Principesa.

Concursul a fost astfel organizat: 2 zile de sarbatoare, 23 si 24 Ianuarie, sunt a lese. Se obtine dela C. F. R. reducerea de pret la jumatate pentru toate aceste doua zile. Se formeaza un singur juriu al concursului, sub presedentia A. S. R. Principele Ferdinand, compus din Principele Schoen-burg, Colonel G. Valeanu, Prof. Murgoci, D. Darvari si Al. Bellu. Sunt delegati la cronometru D-nii Colonel Valeanu la plecare, D. Darvari, Murgoci si al Al. Bellu la sosire. Posturile plecare si sosire sunt legate cu o linie telefonica. Bobsleighuri si saniute fac parcursul pe drumul care pleaca dela bucla de langa cascada I-a, trece pe langa Foisor, Pelisor, de aci pe un drum artificial prin fata corpului de garda, prin fata castelului Peles, reiea din nou drumul si se ajunge in soseaua Ploiesti-Predeal in dreptul localului Oppler.

Skiurile se practicau pe poiana inclinata dirTFata pala-tului, unde a foct aranjata o pista pentru sarituri. Aceste sarituri cu skiuri, pentru intaia data practicate in tara, sunt foarte frumoase si au avut mult succes.

STATUTE

Art. 1. - Sub inalta protectiune a A. S. R. Princepelui Romaniei, se infiinteaza Societatea Turistilor din Romania.

Art. 2 - Scopul Societatii este de a desvolta sportul excursiunilor, de a inlesni cunoasterea frumusetilor tarii romanesti si de a inlesni astfel iubirea_de patrie si neam.

Art. 3. - Acest scop Societatea isi propune sa-l ajunga:

a) Organizand excursiuni in tara si in tinuturile vecine;

b) inlesnind excursiuni, prin insemnarea de drumuri, intretinere de poteci, cladirea de adaposturi, organizare de calauze, publicatii de itinerarii si calauze, etc.;

c) Latind in public simtul pentru natura, atat prin excursiunile pe cari Societatea le va organiza, cat si prin publicatii, conferinte, expozitii de vederi, reprezentand subiecte pitoresti, si prin alcatuirea de colectii:

d) intretinand relatii cu societatile similare din strainatate.

Art. 4. - Societatea numara trei categorii de membri: Membri de. onoare, donatori, activi.

Ari. 5 - Membrii de onoare se proclama de Adunarea generala.

Art. 6. - Membrii donatori sunt aceia care vor fi facut Societatii o donatie de cel putin 200 lei, ce se pot plati in decursul unui an.

Art. 7. - Ca membru activ poate face parte orice persoana, care, fiind prezentata de catre doi membrii ai Societatii, este admisa de Comitet.

Comitetul decide asupra admiterii prin majoritatea membrilor prezenti. La cererea unui membru, votul va fi secret.

Ari. 7. Ad. - Comitetul, cu majoritatea membrilor sai, poate decide excluderea din Societate a unui membru care ar lucra in contra intereselor ei, sau s'ar face pasibil de vre-o calcare grava a Regulamentului, a legilor onoarei sau ale bunei cuviinte.

A rt. 8. - Fiecare membru plateste o cotizatie anuala de 12 lei, fiind de drept scutiti: membrii de onoare si membrii donatori.

Orice inscriere trebue insotita de cotizatia pe primul an.

Ari. 9. - in virtutea cartii de legitimare, membrii Societatii se bucura de urmatoarele avantagii:

a) Pot lua parte la excursiunile, conferintele si expozitiile organizate de societate;

b) Primesc gratuit publicatiile periodice ale Societatii;

c) Au dreptul la reducerile si inlesnirile ce se vor acorda Societatii ca corporatiune;

d) Profita de inlesnirile oferite de societatile straine, cu cari Societatea va fi in relatiune;

e) Se folosesc de instalatiunile si colectiunile Societatii.

Art. 10. - Sediul central al Societatii este in Bucuresti. Se vor putea infiinta sectiuni in orice localitate.

Art. 1. - Conducerea si administrarea Societatii este incredintata, sub inalta protectiune a A. S. R. Princepelui Romaniei, unui Comitet central compus din 15 membrii, alesi pe trei ani.

Art. 2. - Comitetul alege in sanul sau o delegatiune compusa din doi vice-presedinti, un casier si doi secretari, cari conduc si administreaza Societatea sub sanctiunea Comitetului.

Art. 3. - Comitetul se convoaca de cate ori delegatiunea va crede de cuviinta; membrii cari nu raspund la trei convocari consecutive, se considera ca demisionati din Comitet.

Art. 4.- Deciziunile Comitetului se iau cu majoritatea membrilor prezenti; in caz de paritate de voturi, presedintele de sedinta decide. Procesele verbale se iscalesc de toti membrii prezenti.

Art. 5. - Comitetul va elabora regulamente speciale pentru infiintarea sectiunilor, pentru organizarea excursiunilor, alcatuirea eolectiunilor, etc.

Art. 6. - in fiecare an, intre 15 si 31 Ianuarie se va tine in Bucuresti o adunare generala, in care se va prezenta de catre Comitet darea de seama asupra mersului Societatii si se vor discuta chestiunile trecute in ordinea de zi.

Art. 7. - Adunarea generala alege, pe termen de trei ani, o comisiune de verificare a gestiunii financiare a Comitetului.

Art. 8. - Convocarile adunarilor generale se fac de delegatii Comitetului.

Art. 9. - in afara de adunarea generala din Ianuarie, se pot convoca adunari generale extraordinare, sau de catre Comitet, sau pe baza unei cereri iscalita de cel putin douazeci membri in afara de comitet.

Art. 10. - Deciziunile adunarilor generale se iau cu majoritatea membrilor prezenti.

Art. 1. - Ordinea de zi se fixeaza de Comitet; nu se pot pune in discutie decat chestiunile cuprinse in convocare.

Art. 2. - Averea Societatii va fi depusa in numerar sau in efecte la Banca Nationala a Romaniei.

Art. 3. - Fondurile se administreaza de catre Casierul Societatii, conofrm deciziunii Comitetului.

VI.

Art. 4. - Modificarea acestor statute precum si dizolvarea. Societatii nu se poate face decat in adunare generala, anume convocata intr'unul din aceste scopuri, si cu majoritate de cel putin doua treimi a membrilor prezenti.

In caz de dizolvare, averea si colectiunile Societatii se vor trece unei Institutiuni a Statului.

Art. 5. - Aceste statute, votate in sedinta din 24 Ianuarie 1903, au fost investite cu inalta aprobare a A. S. R. Principelui Romaniei.

REGULAMENTUL SECTIUNILOR

1. Conform art. 10 si 15 din Statute si in vederea unei propasiri cat mai mare a turismului, Comitetul decide ca, in afara de Centrala din Bucuresti, sa se infiinteze sectiuni in diferite regiuni ale tarii.

2. Sectiunile vor avea indatorirea ca prin facerea si intretinerea drumurilor si potecilor si insemnarea lor, prin construirea de adaposturi, prin infiintarea calauzelor sau orice alte imbunatatiri, sa inlesneasca excursiunile in regiunile din raza lor, facandu-le cunoscute prin publicatiuni, conferinte, etc.

3. Sectiunile se vor constitui si organiza dupa statute proprii, care sa fie insa in concordanta cu normele si scopurile prevazute in statutele S. T. R.

Comitetul central isi rezerva aprobarea statutelor si regulamentelor sectiunilor, cari se vor publica in Anuarul S. T. R.

4. Presedintele sau delegatul special al fiecarei sectiuni va face de drept parte din Comitetul central al S. T. R.

El va servi drept intermediar intre sectiune si centrala.

5. Sectiunile vor fixa cotizatiile potrivit intereselor lor, cu singura restrictiune, ca pentru fiecare membru sa se verse Casei Centrale o quota parte de 3 (trei) Lei din cotizatia anuala.

6. In schimbul cotizatiei de trei Lei, membrii sectiunilor primesc carta de legitimare a S. T. R., in virtutea careia se bucura de toate drepturile si avantagiile acordate Societatii, prevazute la art. 9 din statute.

7. Orice cladire, insemnare de drum, etc., efectuate de sectiuni cu mijloacele lor proprii, se vor comunica Centralei si vor purta insignele S. T. R. Impreuna cu indicarea sectiuni respective.

8. Pentru lucrarile mai importante si de un interes general, sectiunile vor putea fi eventual ajutate de Centrala.

9. Fiecare sectiune este tinuta a inainta pana la 31 Decembrie al fiecarui an o dare de scama catre adunarea generala ea se va publica in Anuar.

10. In conditiunile acestui regulament vor putea fi primiti in S. T. R. fie individual, fie in bloc, membrii altor Societati deja constituite, cari vor inainta cererea prin presedintele lor.

CUPRINS:

Comitetul S. T. R

O excursiune prin Rusia, de G. Flaislen

Excursiunea in Macedonia (1-17 Aprilie 1911), de G Murgoci

Din carnetul unui turist (Ascensiunea muntelui Costile; La muntele Omul; La Valea-Alba; in muntii Bucegi si in muntii Strungii), de N. Bogdan

Dare de seama asupra functionarii S. T. R. In anul 1910, de Dr. I. Costinescu

Idem sectia S. T. R. Muscel (Campulung)

Idem Societatea Romaneasca de Sport

Avantagiile acordate S. T. R

Statute

Regulamentul sectiunilor

Ordinul de serviciu al C. F. R

Membrii S. T. R. 1910

Din biblioteca turistului

Cuprinsul Anuarului S. T. R. pe anii 1903, 1904, 1905, 1906, 1907-1908, 1909

Scanare, OCR si corectura : Rosioru Gabi rosiorug@yahoo.com

Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la https://groups.yahoo.com/

Carte obtinuta prin amabilitatea dlui. Sergiu Babei.