AVANGARDISMUL

AVANGARDISMUL

Contextul. Prezent in limbajul militar al Evului Mediu, termenul avangarda (avant-garde) se refera initial la un detasament trimis intr-o misiune de razboi. in recunoastere.

incepand insa cu secolul XIX el desemneaza si tendintele novatoare, radicale din politica, literatura, pictura, arhitectura, muzica, cinematografie.

Desi au in comun spiritul ludic si agresiv, aversiunea fata de traditie si conventiile literare sau sociale, miscarile avangardiste (futurismul, dadaismul, suprarealismul, constructivismul, integralismul) variaza prin formula, prin gradul de nonconformism si prin intensitatea negatiei.

La Cabaretul Voltaire, in Zurich, in 1916, Tristan Tzara cu un grup de prieteni (din care fac parte germanii Hugo Ball si Richard Huelsenbeck si conationalul sau roman, Victor Brauner) intemeiaza dadaismul. Organizand recitaluri de anti-poezie si expozitii de colaje, artistii se revolta impotriva artei, dovedind o atitudine iconoclasta.

indraznete si virulente sunt insa si gruparile din tara, formate, mai ales, in jurul unor reviste: constructivismul (promovat de ,, Contemporanul', "75HP', ,,Punct'), integralismul si suprarealismul (sustinute de "Integral'," Urmuz', "Alge').

Avangardistii romani reconsidera substanta literaturii, fac gesturi de fronda, sunt autori de manifeste literare. Ion Vinea, Adrian Maniu, Gherasim Luca, Sasa Pana, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Stefan Roll, Virgil Gheorghiu, Paul Paun, Gellu Naum, Virgil Teodorescu se proclama cu vehementa deschizatori de drum.

Doctrina

Unii cercetatori considera avangarda ca una dintre "fetele modernitatii' (Matei Calinescu), altii sunt de parere ca ea este punctul extrem in care a ajuns modernismul.

Noul curent literar isi propune abolirea ierarhiilor de orice tip, ruptura cu traditia si dinamitarea ei. Retorica ofensiva, vizionarismul, caracterul violent mascheaza insa o drama a existentei, o criza determinata de sesizarea opozitiei dintre realitate si absolut, dintre libertate si necesitate.

Dadaismul parodiaza genurile literare, actul creator in sine, stilul. in Manifestul despre iubirea slaba si iubirea amara Tristan Tzara ofera o reteta pentru realizarea unei poezii dadaiste. Autorul incalca insa deliberat toate regulile gramaticii, ale logicii si expresivitatii, dand castig de cauza spontaneitatii absolute. De altfel, chiar alegerea numelui acestei miscari pe care el a initiat-o, se face apeland la hazard (dintr-un dictionar Larousse este extras la intamplare un cuvant ,,dada'-calut).

Suprarealismul, inspirat de dadaism, dar contrazicandu-l pe acesta, exploateaza visul, nebunia, inconstientul, se intoarce la mituri. Imaginile suprarealiste se bazeaza pe incompatibilitate si insolit (poetul francez Lautreamont defineste frumusetea ca "intalnirea intamplatoare dintre o umbrela si o masina de cusut pe o masa de operatie').

Dincolo de aceste aspecte particulare, toti avangardistii recomanda citadinizarea literaturii, primatul intelectului asupra afectului, refuzul sentimentalismului, inspiratia anti-traditionalista, detasarea jurnalistica, anti-mimetica a discursului.