Arta literara in ideologia pasoptista

Arta literara in ideologia pasoptista

E aproape banal sa spunem ca literatura pasoptista se constituie intr-un dialog permanent cu istoria: de fapt, oriunde si oricand se intampla la fel. Literatura pe care o ilustreaza numele unor personalitati precum Heliade, Negruzzi, Alecsandri, Kogalniceanu, Bolintineanu, este , in cea mai mare masura, conceputa si elaborata in scopul slujirii idealului emanciparii nationale si sociale a romanilor.

In deceniul al patrulea al secolului al XIX- lea, Asachi si Heliade au declansat, sub semnul unui luminism dublat de patosul romantic al afirmarii nationale, o mare ofensiva a culturii. Literatura nu exista ca domeniu specializat, cu autori profesionalizati sau macar dornici de acest lucru, literatura nereusind sa-si defineasca nici statutul de "creatie".

Pentru a produce opere, pasoptistii erau, asadar, siliti sa inventeze "scriitura". La 1840, o data cu aparitia "Daciei literare", pasoptismul paseste in faza constiintei de sine. Programul schitat de Kogalniceanu enunta in mod clar cerinta integrarii literaturii in viata nationala- literatura, "expresie a sufletului unui popor". Pe plan tematic, literatura se instaleaza in actualitate: glorifica trecutul de lupta, sustin cu caldura Unirea si modeleaza imaginea patriei, integrand peisajul intr-o geografie ideala a spiritului. Totusi, scriitorii veritabili s-au straduit sa ridice evenimentul in sfera semnificatiilor. De aceea, alaturi de tematica dedusa direct din sarcinile luptei de eliberare, de legendele istorice ale lui Bolintineanu, satirele lui Heliade, au cultivat o tematica "indirecta": cea pe care o ilustreaza lirismul lui Alecsandri, duiosia nostalgica a memorialisticii lui Russo, vointa de epic obiectiv a lui Negruzzi. Putem concluziona, astfel, ca pasoptismul nu s-a dovedit nici ostil fata de cerintele artei literare.