Calitati particulare ale stilului beletristic; caracteristici ale limbajului artistic

Calitati particulare ale stilului beletristic; caracteristici ale limbajului artistic:

ambiguitate, expresivitate, eufonie, sugestie, variatie stilistica

A. Ambiguitatea denota caracterul de camp semantic "deschis" al spatiului semantic al discursului, valorizarea valentelor de semnificare multipla ale unui cuvant sau ale unei sintagme, ale unui enunt sau ale intregului text. Mecanismele de realizare sunt:

1. La nivelul optiunii estetice a scriitorului: simbolismul, ermetismul, intertextualitatea etc cultiva deliberat ambiguitatea, amplificand "plurivocitatea" specifica tuturor creatiilor artistice: "Aceasta plurivocitate este caracteristica textului considerat ca totalitate, ea deshide o pluralitate de lecturi si constructii" (Paul Ricoeur -Eseuri de hermeneutica)
2. La nivelul constituirii viziunii artistice: referinta culturala - simboluri, reprezentari, concepte etc. din domenii diverse ale culturii: Arhimede si soldatul de Radu Stanca, Catre Galateea de Nichita Stanescu - , sau indeterminarea referentului fictional genereaza ambiguitatea, avand drept consecinta un "cumul tematic" (ex: poezia Evocare de Nichita Stanescu -Ea era frumoasa ca umbra unui gand/ Intre ape, numai ea era pamantul - , ea poate conota iubita, iubirea, amintirea, poezia, tineretea, viata etc)
3. La nivelul configurarii imaginarului poetic, utilizarea unor tehnici sau procedee artistice, precum tehnica sugestiei, a coresponentelor sau a simbolurilor plurisemnificative favorizeaza deschiderea "lumii semantice" a operei literare spre sensuri contextuale multiple (simbolul plumbului)
4. In sfera lexicului poetic: selectarea unor cuvinte polisemantice, instituirea unor jocuri de cuvinte, multiplicarea sensurilor conotative, transferul de sens, "deconstruirea"locutiunilor, inovatii lexicale, metalimbaj etc contribuie la crearea ambiguitatii (de ex. Foaie verde de albastru de N Stanescu)
5. Palierul sintaxei poetice are ca surse de producere a ambiguitatii topica afectiva, dislocari sintactice, indeterminarea relatiilor sintactice, enunturile eliptice, ermetismul sintactic (ex. Timbru, Joc secund de I Barbu)
6. Stratul morfologic induce ambiguitatea prin utilizarea exclusiva a structurilor nominale, prin prezenta proformelor, prin schimbarea clasei morfologice
7. La nivelul stilistic, prezenta unor alegorii, metonimii sau     metafore absolute

B. Expresivitatea are ca premisa dimensiunea reflexiva a limbii, denotand capacitatea limbajului de a reflecta, direct sau indirect, o realitate individuala, un relief psihologic, un continut sufletesc, adica "fondul subiectiv al vorbitorului"

1. Resursele expresivitatii se situeaza in zona inovatiei stilistice, in care selectarea cuvintelor si combinarea lor in enunt sunt determinate de ratiuni artistice, de componenta imaginativ-creativa si afectiva care definesc personalitatea scriitorului.
2. Indici textuali ai expresivitatii sunt: asocieri neasteptate de cuvinte, atipice in raport cu limbajul comun, modificari semantice induse prin contextul stilistic (sensuri conotative, contaminari, transfer de sens, ambiguizare, cumul intertextual etc), constructii topice neobisnuite, semnificarea elementelor grafice sau de punctuatie (asezare in pagina, pauze tipografice, puncte de suspensie, majuscule etc), prezenta imaginilor artistice, a simbolurilor, a figurile de stil "purtatoare de numeroase valori expresive" (T Vianu)

C. Eufonia se manifesta la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare, cu rol in realizarea dimensiunii emotionale a limbajului. "Lexicul poetic, sintaxa poetica si eufonia sunt cele trei sectiuni care epuizeaza problemele stilisticii poetice" (Boris Tomasevski - Teoria literaturii)

Marcile textuale: prezenta figurilor de sunet si a unor modificari fonetice (numite de teoreticienii Grupului μ de la Paris metaplasme: asonanta, aliteratia, onomatopeea bazate pe armonii imitative; afereza, epenteza etc), valorificarea simbolismului fonetic (ex cuvantul plumb), a unor procedee specifice muzicii (tehnica refrenului), a unor "factori de temporalitate muzicala" (N Manolescu, Despre poezie), a resurselor prozodice (masura, ritm, rima); in proza, eufonia este generata de imagini auditive, de armonii imitative, de recurente si gradatii retorice, de cadente ritmice ale frazei (sintaxa ritmica este specifica prozei oratorice religioase, prozei ritmice, poemelor in proza), de selectarea materialului verbal pe principii ale eufoniei.

Elemente paraverbale - accentele, intonatia, ritmul, pauzele - contribuie si ele la crearea unuo sonoritati armonioase sau contrapunctice, dizarmonice, in acord cu lumea semantica a textului. "Eufonia - afirma Ghe Craciun - este o calitate cu precadere clasica si clisicista []; poezia moderna prefera, dimpotriva, sa-si produca efectele apeland la elemente disonante, stridente, muzicale ale limbajului " (Introducere in teoria literaturii)

D. Sugestia este calitatea particulara a stilului care consta in valorificarea resurselor lingvistice de semnificare implicita, de exprimare aluziva prin care idea nu se ofera direct cunoasterii rationale, ci intuitiei, imaginatiei si sensibilitatii.

Modalitati lingvistice de realizare: frecventa cuvintelor polisemantice si a sensurilor conotative, recurente unor cuvinte/sintagme-cheie (laitmotivul, refrenul sau titlul care poate sugera tema, dominanta afectiva, caracterul evocativ etc); enunturi simple eliptice, intrerupte, suspendate; prezenta unor elemente paratextuale (subtitlul, motto, dedicatie) sau metatextuale (puncte de suspensie etc)

Modalitati stilistice: prezenta simbolurilor multisemnificative, a unor imagini artistice neconventionale, cu semnificatii echivoce, prezenta metaforelor totale / inchise, a unor analogii, alegorii etc.

E. Variatia stilistica rezida in asocierea a doua sau mai multe registre stilistice; schimbarea brusca (anticlimaxul) ori alternanta contrapunctica a registrelor este o caracteristica a modernismului si a postmodernismului, semnaland scindarea in "voci", alteritatea, ruptura de nivel sau parodia, pastisa, intertextualitatea.

Marci: indeci textuali - de nivel fonetic, lexico-gramatical sau stilistic - ai mai multor registre stilistice.