Lumina lina de Tudor Arghezi

Lumina lina

de Tudor Arghezi

Fisa biografica a lui Tudor Arghezi:

Tudor Arghezi s-a nascut pe 21 mai 1880 la Bucuresti, a fost poet, prozator, dramaturg si ziarist. El a fost fiu de negustor, originar din Carbunesti, Gorj. A facut studii primare si secundare la Bucuresti. Debuteaza in literatura, semnand un articol in 1896. In urmatorii doi ani colaboreaza la revista moderna si Viata noua pentru a-si castiga existenta. La nouasprezece ani se calugareste. In 1904 a scos in colaborare cu un coleg revista "linia dreapta"(numai cinci numere). Se duce la Fribourg pentru studii teologice. A stat cativa ani in Elvetia si Franta. A scris pana in 1910. In 1911 a publicat in "Viata sociala", revenind in Romania si devenind ziarist la "Falia" si apoi in multe alte perioade. El debuteaza in 1927 cu "Cuvinte potrivite", apoi cu "Flori de mucigai"(1931), "Carticica de seara"(1935), "Hore"(1939), "Una suta poeme"(1947), "Prisaca"(1954), "1907. Peisaje"(1955), "Cantare omului"(1956), "Stihuri noi"(1963), "Cadente"(1964), "Silabe"(1965), "Ritmuri"(1966), "Noaptea"(1967) si postumele: "Frunzele tale"(1968), "Crengi"(1970). "Lina"(1942) include o critica de naravuri.

In 1959 a vazut lumina tiparului editia bibliografica "Versuri" ce inseamna totalitatea creatie lirice de pana atunci a scriitorului.

In 1918 a fost intemnitat pentru activitatea publicista. A fost internat intr-un lagar din cauza unui pamflet contra ambasadorului Germaniei.

Potrivit aprecierilor, poezia sa se situeaza calitativ, printre valorile de prim rang ale literaturii contemporane universale. El a fost considerat si un innoitor fara pereche al limbajului poetic romanesc.

Opera sa a fost tradusa in numeroase limbi: franceza, italiana, spaniola, germana, rusa, etc.

Tudor Arghezi a murit pe 14 iulie 1967.

Prezentati ideile strofelor poeziei "Lumina Lina" de Tudor Arghezi evidentiind procedeele artistice.

Poezia se gaseste in primul volum de poezii al lui Tudor Arghezi, "Cuvinte potrivite". In poezie, autorul exprima intr-o forma noua menirea si intamplarile artistilor. "Lumina lina" este o opera literara lirica in care autorul isi exprima sentimentele prin epitete, personificare si mai ales metafore.

Titlul "Lumina lina" reprezinta drumul parcurs de artist spre perfectiunea si rasplata ce-l asteapta apoi. Prin "Lumina" autorul vrea sa reprezinte drumul spre inalt, spre perfectiune. Adjectivul "lina" reprezinta linistea si impacarea pe care o primeste artistul ajuns la "lumina" adica la perfectiune.

In prima strofa, autorul prezinta o "usoara zburatoare" pe-o margine de drum" in loc sa doarma "intr-un polen de floare, / Invaluita-n aur si parfum".

Autorul na arata de fapt unde sunt artistii care au vrut sa atinga perfectiunea si felul in care ei ar fi trebuit sa fie tratati.

Epitetul "usoara zburatoare" arata cititorilor cum pare un artist. Metafora "Si nu dormind intr-un polen de floare, / Invaluita-n aur si parfum?" este o intrebare retorica ce ii face pa cititori sa se gandeasca mai bine la diferenta dintre teluric si ceresc. In acelasi timp, metafora este in antiteza cu imaginea telurica "pe-o margine de drum".

In cea de-a doua strofa, Tudor Arghezi arata alegerea facuta de albina "Neascultand de vantul de la stup," s-a "aruncat in plasa verde-a zilei", cat si urmarile acestei alegeri: "darurile-acum, ale zambilei, / Puterile amortite" i "le rup".

De fapt, autorul prezinta decizia artistilor de a intra in lupta vietii de toate zilele si urmarea crunta a acesteia: cedarea.

Metafora "Te-ai aruncat in plasa verde-a zile" exprima alegerea artistilor, "plasa verde-a zilei" reprezinta piedicile vietii de zi cu zi, intreaga metafora reprezentand curajul artistilor, infruntand viata.

In a treia strofa, autorul prezinta urmarea alegerii facute de albina, prabusindu-se "din drumul cel inalt".

Autorul ne spune de fapt ca artistii, voind sa "duca tezaurul de ceara" adica sa atinga perfectiunea, s-au prabusit "din drumul cel inalt", adica nu au mai putut atinge perfectiunea. In final, autorul pune o intrebare retorica: "Cine-o sa vie trupul tau de-afara / Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?" prin care ii face pe artisti sa se intrebe daca merita sa parcurga drumul cel inalt".

Metafora "tezaurul de ceara" exprima opera artistica daruita de artisti semenilor si fragilitatea ei in acelasi timp: "de ceara". "Drumul cel inalt" este un epitet ce semnifica drumul spre perfectiune.

In ultima strofa, autorul vede albina "Cu aripa-n tarana si in vis", nereusind o performanta si gandindu-se la laurii ce i s-ar fi cuvenit si apoi, strangand "la piept comoara" sa "deplina".

In realitate, autorul arata ca artistii, dupa ce nu au atins perfectiunea, s-au gandit la linistea si rasplata de care ar fi avut parte daca ar fi reusit sa-si atinga scopul. In final, autorul face o exclamatie retorica: "Cat te iubesc, frumoasa mea albina, / Ca sarcina iubirii te-a ucis!" prin care isi exprima un sentiment de iubire si afectiune fata de artisti si totodata prin care ii incurajeaza pe artistii in devenire.

Prin metafora "Cu aripa-n tarana si in vis", autorul face diferenta dintre starea artistilor nerealizati si aspiratiile lor. Prin epitetul "frumoasa mea albina", autorul isi prezinta apropierea si respectul fata de artisti.

In poezia "Lumina lina", Tudor Arghezi prezinta intamplarile artistilor care incearca sa atinga perfectiunea. Prin ultimele doua versuri, autorul isi exprima aprecierea fata de artisti, sustinandu-le cauza. In acelasi timp, autorul incurajeaza artistii care inca nu au inceput sa creeze.

Melancolie

de Tudor Arghezi

Aratati ca opera literara "Melancolie" de Tudor Arghezi apartine genului liric.

Tudor Arghezi a avut o indelunga activitate in literatura romana, aceasta concretizandu-se in volumele de poezii, proza, teatru si carti pentru copii.

Titlul poeziei, "Melancolie", arata starea pe care autorul o manifesta in fata trecerii timpului.

Cadrul poeziei este unul natural, lacul, acesta fiind descris cu meticulozitate: "Si-n perdeaua lui subtire / Isi petrece steaua acul.". Metafora "perdeaua" exprima frumusetea si delicatetea lacului, asemenea epitetului "subtire".

Personificarea si totodata metafora: "Orele si-au impletit firul lor cu firul mare.", din strofa a doua, are rolul de a evidentia trecerea timpului. Autorul isi exprima direct un sentiment de regret pentru zilele tineretii, prin versurile: "Cata vreme n-a venit / M-am uitat cu dor in zare.".

In strofa a treia, autorul ajunge chiar sa-si vada moartea cu ochii: "Si acum o vad venind / Pe poteca solitara,". Autorul doreste ca intalnirea finala sa fie o naluca, dar totul nu ramane decat o dorinta.: "De departe, simt un jind / Si-as voi sa mi se para.".

Autorul incheie poezia cu o usoara nota de regret, in fata mortii ce se apropie fara sa se dea in laturi. Moartea este vazuta venind pe o poteca solitara, ceea ce arata singuratatea si negura de dupa moarte. Autorul ar dori sa evite acest moment final din viata sa, pentru ca nu se simte pe deplin realizat, dorind doar sa i se para ca sfarsitul se apropie.

Sentimentele sunt exprimate direct, cu ajutorul efectelor stilistice, aici metafore.

In poezie, ca elemente de versificatie, nu se remarca versul alb, existand o rima incrucisata, ritmul fiind iambic si masura de opt silabe.

Poezia "Melancolie" apartine genului liric pentru ca poetul isi exprima direct sentimentele avute prin intermediul eului liric, prezent in poezie, si de aceea, poezia are un caracter pronuntat de subiectivism si confesiune.