Subiectivitatea lui Camil Petrescu

Subiectivitatea lui Camil Petrescu

Nascut la Bucuresti in 1894, Camil Petrescu este un scriitor insemnat al perioadei interbelice, fiind considerat poet, dramaturg, romancier,eseist si nuvelist. A scris numeroase opera dramatice :"Jocul ielelor", "Act venetian", "Mioara", "Caragiale in vremea lui" ; reportaje de calatorie; poezii:"Din versurile lui Ladima","Versuri.Ideea.Ciclul mortii." De-asemenea a scris romane:"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", "Patul lui Procust" ,"Un om intre oameni" si o nuvela:"Turnul din fildes."

Desi are o copilarie grea ramanand orfan de mic, Camil Petrescu devine un mare scriitor roman care introduce in literatura noastra concepte estetice noi ce promoveaza dezvoltarea acesteia: autenticitate, substantialitate, sincronizare, subiectivism, relativism si stilul anticalofit. Pentru scriitor actul de creatie este un act exclusive al cunosterii. Astfel, in mod subiectiv, prezinta realitati si experiente proprii de cunoastere care au marcat existenta acestuia.

Prin cele doua romane ale sale -"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" (1930) si "Patul lui Procust"(1933) Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizare cu literatura universala. Fiind romane de analiza psihologica, interesul este plasat asupra esteticii autenticitatii iar naratiunea este concentrata pe evenimentele vietii interioare.

"Intreaga poetica a romanului Camil- Petrescian exprima renuntarea curajoasa la iluzia cunoasterii absolute a omului" .

Exprimandu-si admiratia pentru formula estetica a lui Marcel Proust, Camil Petrescu aduce idei noi, in dorinta de modernizare a literaturii, sincronizarea literaturii cu filosofia si psihologia epocii.

Autorul concepe literatura ca miljoc de cunoastere: "nu putem cunoaste nimic absolut decat rasfrangandu-ne in noi insine" .

Principala caracteristica a romanelor lui Camil Petrescu este autenticitatea (realitatea trecuta prin propria constiinta): "Singura realitate pe care o pot povesti.. Este realitatea con.. mele, continutul meu psihologic" .

Naratiunea la persoana I, subiectivitatea, constituie elementul-cheie in operele sale: "eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I".

Aparut in anul 1930, romanul "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi", este un roman modern, subiectiv, de analiza psihologica. Camil Petrescu traseaza coordonatele romanului modern in conformitate cu opera lui Marcel Proust, pe care il considera un etalon pentru acest domeniu.

Camil Petrescu este un scriitor modern prin : aspiratia spre autenticitate devenirea psihica unde miscarea inlocuieste elementele de observatie.........)

Naratiunea e construita cu ajutorul memoriei involuntare si a introspectiei iar perspectiva narativa este "impreuna cu", naratorul fiind si personaj in text si prezentand faptele la persoana I.

Prin relatarea evenimentelor la pers. I, autorul confera textului ambiguitate, intensitate si credibilitate.

Tema centrala a romanului este viata sociala romana inaintea si in timpul primului razboi mondial. Ideea de la care pleaca autorul este o critica sociala a societatii burgheze bucurestene dominata de arivism, snobbism, ipocrizie, demagogie.

Daca titlul primul roman marcheaza cele doua mari teme ale operei respective dragostea si razboiul , titlul romanului "Patul lui Procust" are in vedere sensul conotativ al acestei expresii. In sens denotativ, sintagma are o explicatie ce provine din mitologia greaca: Talharul Procust ataca trecatorii pe drumul intre Atena si Megara. El avea doua paturi, unul foarte mare si unul foarte mic, unde ii aseza pe trecatorii prinsi . Astfel ii chinuia pe nefericitii trecatori, torturandu-i pana cand ajungeau sa se potriveasca cu dimensiunea patului. In cele din urma, Procust isi gaseste si el sfarsitul fiind ucis in acelasi mod de catre Tezeu.

Astfel, in sens conotativ, expresia, "Patul lui Procust" simbolizeaza intentia de a impune un tipar prestabilit prin intermediul unor constrangeri.

La nivel compozitional,cele doua parti ale romanului "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi" se intrepatrund prin constiinta personajului narator Stefan Gheorghiidiu, care se autodefineste in raport cu lumea inconjuratoare si nareaza la persoana I. Daca primul plan relateaza iubirea dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, tema dezvoltata fiind "radiografia unui sentiment", in cel de-al doilea plan este dezvaluit jurnalul eroului aflat pe front. Acest jurnal se bazeaza pe realitatea traita de autor, ceea ce confera textului un caracter realist si demonstreaza subiectivismul operei.

Fata de primul roman ,"Patul lui Procust" are o structura compozitionala aparte, fiind structurat pe trei planuri.

Primul plan este constituit din cele trei scrisori ale Doamnei T., personaj principal feminine, adresate autorului. Prin aceste scrisori se reconstituie o parte din existenta Doamnei T. aceste momente fiind redate "prin incidente de memorie si asociatie discontinua".

Cel de-al doilea plan cuprinde Epilog I si jurnalul lui Fred Vasilescu, jurnal in care sunt incluse si scrisorile lui G.D. Ladima catre Emilia Rachitaru.

Ultimul plan compozitional este al autorului, care devine personaj prin intermediul notelor de subsol si prin Epilog II.

In ambele romane, perspectiva narativa este relative.. dar in acelasi timp subiectiva. Naratiunea la pers. I presupune existenta unui narator implicat in care punctul de vedere unic si subiectiv al personajului-narator medieaza intre autor si celelalte personaje. Rolul lui este de a face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stiu si personajele care relateaza intamplarile.

Situarea eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate, analizate.

Ambele romane sunt scrise la persoana I sub forma unei confesiuni a personajului principal.

La nivelul modalitatilor de caracterizare a personajelor sunt intalnite elemente moderne de caracterizare: atat monologul interior, analiza psihica, interpretarea cat si inlocuirea portretului fizic cu cel moral, deplasarea interesului spre conflict sau portret interior.

In cazul romanului "Patul lui Procust" portretul realizat in mod direct de autor in notele de subsol releva o anumita distinctie: "Nu inalta si inselator de slaba, palida si cu un par bogat de culoare castanie .. Ca fizic era poate prea personala ca sa fie frumoasa in sensul obisnuit al cuvantului".

Calitatile ei depind de punctul de vedere din care e vazut. Relativitatea perspectivei este data de modul cum personajele romanului o vad (in mod diferit): un prieten al lui Fred o considera urata, Fred o descrie ca o obsesie devoratoare de care fuge zadarnic iar in viziunea lui Ladima, ea este opusul Emiliei.

Subiectivitatea reiese si din portretul realizat de autor in mod direct a unui tanar loial si delicat, de o mare profunzime intelectuala: "Era fiul celui mai mare industrias pe care l-am numit conventional in romanul meu Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi- Tanase Vasilescu."[7]

In cazul romanului Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi Stefan Gheorghidiu percepe cu luciditate evenimentele alternand aspecte ale planului interior(fluxul constiintei) cu elementele planului exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu alte personaje)

Stilul anticalofit prezent in romanele lui Camil Petrescu reflecta autenticitatea limbajului.Scriitorul nu refuza corectitudinea limbii,ci efectul de artificialitate, ruptura de limbajul cotidian:"fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie".[8]

Daca in "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi" naratorul personaj are o singura constiinta, care filtra evenimentele, in "Patul lui Procust" tehnica e complexa. Camil Petrescu largeste sfera de observare a realitatii prin prezentarea unor marturii deosebite.

Prin "Patul lui Procust" autorul continua problematica sa preferata fundamentala si anume - drama eului si a intelectualului.

Camil Petrescu este un analist lucid, utilizand observatia, introspectia, tehnica de jurnal.Prin asezarea in centrul romanului a eului narator dar si personaj implicat confera textului autenticitate si substantialitate.

La nivelul constructiei subiectului, ambele romane prezinta ambiguitate. Romanul "Patul lui Procust" nu urmeaza drumul clasic traditional al . nu se poate povesti iar "Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi" debuteaza printr-un artificiu compozitional, actiunea primului capitol fiind posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I. Intocmai ca la Proust, un eveniment exterior, declanseaza rememorarea unor intamplari intr-un timp pierdut.

"Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala" este fraza cu care incepe intriga dramei lui Stefan Gheorghidiu.Se evidentieaza astfel, atat retrospectiva iubirii dintre cei doi cat si modalitatea subiectiva de narare a intamplarilor. Trecand la cel de -al doilea plan, cel al razboiului,se pot observa imaginea razboiului demitizata:frontul insemna haos,dezordine,mizerie si masuri absurde. Toata aceasta experienta a cunoasterii a dus la detasarea sentimentala a protagonistului fata de sotia sa, Ela. Obosit sa mai caute certitudini,o priveste acum cu indiferenta:"cu care privesti un tablou". Decizia finala a acestuia de rupere totala fata de Ela demonstreaza caracterul subiectiv al operei si exprima indiferenta si dezamagirea personajului fata de iubire:"I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la cartide la lucruri personale la amintiri.Adica tot trecutul."[9]

In ceea ce priveste subiectul romanul "Patul lui Procust",pe fundalul social de dupa Primul Razboi Mondial, se desfasoara realitatea afectiva a fiecarui personaj reflectata diferit in constiinte:Emilia vazuta de Ladima si Fred;Ladima privit de Emilia, doamna T., de Fred,etc.Un eu se defineste prin altul, fiecare personaj avand o existenta paralela.

Prin dezvoltarea unor teme complexe (iubire, razboi) si prin creearea unor personaje controversate, antitetice Camil Petrescu este "imaginea contradictiei armonioase[] Asadar,este "un Camil ca persoana si personalitate cu o filozofie proprie din care decurg implicit toate manifestariel posibile".[10]

Profund in descrieri si anticipari, fenomenul de cunoastere este vast in operele sale. Cunoasterea prezinta diferite orizonturi: senzorial, individual, substantial.Astfel," constiinta este o parte din cunoasterea noosica istorica, si anume cea intoarsa asupra imaginilor".[11]