ANALIZA CURRICULUM NATIONAL-PROGRAMA PENTRU DISCIPLINA MATEMATICA, CLASA A VIII A, GEOMETRIE

ANALIZA CURRICULUM NATIONAL-PROGRAMA PENTRU DISCIPLINA MATEMATICA, CLASA A VIII A, GEOMETRIE

Obiectivele cadru specifice disciplinei apar enumerate in cadrul fiecarei programe scolare si se intelege de la sine ca ele trebuie cunoscute foarte bine pentru a putea fi corelate, pe de o parte, cu unitatile de continut care sunt prezentate la nivelul manualului iar, pe de alta parte, cu posibilitatile elevilor care urmeaza sa atinga aceste obiective.

De asemenea, aceste obiective sunt perfectibile in timp, ceea ce inseamna ca unele pot deveni inactuale sau perimate, trebuind sa fie inlocuite cu altele care sunt reclamate fie de evolutia stiintei in timp, fie de aparitia unor noi tehnologii didactice, fie de solicitari venite din perimetrul pietii muncii, fie de exigente impuse de societate sau de colectivitatea in care se desfasoara activitatea instructiv-educativa.

Deci nu se poate concepe o modernizare continua a invatamantului daca obiectivele educationale ale disciplinelor nu se innoiesc, nu se regindesc si nu sunt analizate din perspectiva mai multor exigente.

Obiective educationale specifice obiectului matematica:

cunoasterea si intelegerea conceptelor, a terminologiei si a procedurilor de calcul;

dezvoltarea capacitatilor de explorare /investigare si de rezolvare de probleme;

dezvoltarea capacitatii de a comunica, utilizand limbajul matematic;

dezvoltarea interesului si a motivatiei pentru studiul si aplicarea matematicii in contexte variate.

Obiectivele concrete sau operationale care au ca nota definitorie faptul ca se convertesc la nivelul elevilor in comportamente observabile, oferindu-i profesorului posibilitatea sa constate ce achizitii au dobandit elevii in cadrul unei secvente de instruire sau al unei lectii.

In consecinta, aceste obiective trebuie elaborate pentru fiecare lectie iar, odata identificate, se impune cu necesitate comunicarea lor elevilor, cu scopul evident de a-i preveni in legatura cu demersurile in care vor fi implicati si pentru a-i motiva in mai mare masura pentru activitatea de instruire-invatare. Exista insa si o exceptie de la regula, in sensul ca aceste obiective nu se comunica elevilor la inceputul lectiei, cand aceasta se desfasoara utilizand preponderent ca metoda de instruire invatarea prin descoperire, iar explicatia este simpla deoarece, comunicandu-li-se ce vor descoperi, acestia vor deveni mai putin interesati si mai putin motivati pentru activitatea care li se propune.

Apoi, in activitatea cotidiana de instruire trebuie sa se aiba in vedere ca, prin atingerea obiectivelor concrete, sa se realizeze si obiectivele de generalitate medie iar acestea, la randul lor, sa contribuie la atingerea finalitatilor.

Convertirea obiectivelor in comportamente observabile se realizeaza prin tehnica operationalizarii care, la randul sau, se poate face prin mai multe proceduri, cum sunt cele concepute de R. F. Mager (1972) sau Gilbert De Landsheere (1979).

In cazul Taxonomiei lui Bloom, cele mai indicate verbe pentru operationalizare valabile pentru fiecare categorie taxonomica ar fi:

cunoasterea - a reda, a recunoaste, a transforma, a reorganiza, a prevedea;

intelegerea - a reformula, a transforma, a reorganiza, a prevedea;

aplicarea - a utiliza, a aplica, a generaliza;

analiza - a diferentia, a compara, a distinge;

sinteza - a produce, a proiecta, a reuni, a creea;

evaluarea - a argumenta, a valida, a decide.

Miscarea pedagogica actuala, favorabila operationalizarii, isi intemeiaza demersurile pe o serie de avantaje ale acesteia, din randul carora mai importante sunt:   

prin operationalizare se monitorizeaza mai usor progresul elevilor in activitatea de instruire, iar acest lucru este usor explicabil deoarece profesorul poate sa vada care dintre obiective au fost atinse, care au creat dificultati majore, care au fost incompatibile cu posibilitatile reale ale elevilor;

prin operationalizare se asigura premize favorabile ca activitatea de proiectare didactica sa se realizeze mai eficient deoarece, in algoritmul proiectarii didactice, una dintre etape este chiar delimitarea obiectivelor lectiei; altfel spus, o operationalizare corecta va reprezenta garantia unui proiect didactic bine elaborat;

prin operationalizare elevii vor deveni mai motivati pentru activitatea de instruire- invatare deoarece vor constientiza cerintele pe care vor trebui sa le onoreze la sfarsitul lectiei si in consecinta, vor adopta comportamentele care sunt cele mai adecvate;

operationalizarea faciliteaza activitatea ulterioara de evaluare pentru ca aceasta din urma, trebuie sa aiba in vedere criteriile si standardele care au fost atasate obiectivelor luate in considerare pentru a fi atinse de catre elevi,

operationalizarea reduce posibilitatea unei ambiguitati procedurale din partea utilizatorilor care, in lipsa operationalizarii, pot fi tentati sa acorde semnificatii diferite finalitatilor educatiei; altfel spus, prin operationalizare, cadrele didactice pot ajunge mai repede la un consens in privinta a ceea ce trebuie facut    in legatura cu o anumita tema sau subiect propus spre invatare elevilor.

Dincolo de aceste avantaje, care sunt indubitabile si recunoscute de toti specialistii domeniului, exista si unele inconveniente care trebuie cunoscute de utilizatori tocmai pentru a diminua la maxim efectele negative. Dintre acestea, cele mai semnificative sunt:

a)      nu toate disciplinele de invatamant sunt in aceeasi masura pretabile la activitatea de operationalizare iar acest lucru se datoreaza specificului si caracteristicilor fiecarui obiect de invatamant;

D. Potolea (1988) subliniaza ca disciplinele puternic formalizate cum sunt: matematica, fizica, chimia faciliteaza in mai mare masura operationalizarea pentru ca in cazul acestora achizitiile elevilor se obiectiveaza mai usor in comportamente observabile la nivelul elevilor, in timp ce disciplinele socio-umane precum literatura, filozofia s.a., care vizeaza in mai mare masura formarea unor atitudini, convingeri, sentimente, fac mai dificila operationalizarea, pentru ca aceste tipuri de achizitii se exteriorizeaza cu mai mare dificultate. In consecinta, operationalizarea, in cazul acestor discipline trebuie sa se realizeze cu mai multa prudenta si cu respectarea mai multor constrangeri impuse de specificul fiecarui domeniu in parte;

b)      operationalizarea poate limita intr-o anumita masura creativitatea didactica deoarece ,,elaborarea obiectivelor conduce la rationalizarea pedagogica, lasand putin loc faptelor neprevazute, incitarii celor care invata" (N. Lebrun; S. Berthelot, 1994);

Cu siguranta, aceasta lacuna este mai pregnanta in cazul in care pentru o anumita tema (subiect) cadrul didactic a elaborat un set de obiective pe care le-a considerat cele mai relevante dar constata ulterior ca posibilitatile elevilor, motivatia elevilor pentru tema, un context favorabil instruirii puteau sa ocazioneze si alte obiective care, din pacate, nu au fost avute in vedere;

c)      alt dezavantaj al operationalizarii pe care il subliniaza multi specialisti (J. Pocztar, 1979; G. De Landsheere, 1980, L. D'Hainaut 1983; J. M. De Ketele, 1993) il reprezinta fragmentarea excesiva a instruirii in micro-obiective evaluate separat, ceea ce inseamna ca exista un risc real ca obiectivele pentru fiecare lectie sa fie atinse de catre majoritatea elevilor, dar aceasta performanta sa nu se constituie intr-o premisa favorabila pentru atingerea unor obiective cu grad mai mare de generalitate.

Remediul la aceasta lacuna ar fi faptul ca, atunci cand se elaboreaza obiectivele lectiei, sa se verifice    in ce masura acestea contribuie la atingerea unor obiective cu grad mai mare de generalitate.

d)      efortul considerabil pe care trebuie sa-l faca utilizatorii pentru o operationalizare corecta, deoarece in multe cazuri, dupa cum mentioneaza N. Lebrun si S. Berthelot (1994), ,,formularea obiectivelor este dificila, obositoare si cateodata plictisitoare", motiv pentru care multe cadre didactice manifesta inapetenta pentru acest gen de activitate.