"Argumentati rolul principalelor orientari teoretice elaborate in cadrul psihologiei/psihologiei sociale (behaviorismul, cognitivismul, gestaltismul, psihanaliza, pragmatism-functionalismul, s.a. ) in constituirea psihologiei grupurilor"

Argumentati rolul principalelor orientari teoretice elaborate in cadrul psihologiei/psihologiei sociale (behaviorismul, cognitivismul, gestaltismul, psihanaliza, pragmatism-functionalismul, s.a. ) in constituirea psihologiei grupurilor"

Ca orice stiinta sociala, aparitia si dezvoltarea psihologiei grupurilor s-a bazat pe stiintele inrudite cu ea si care au avut un avans, atat in plan teoretic cat si experimental. Relativ recent demersul consolidarii ca stiinta a psihologiei grupurilor a imprumutat o serie de orientari teoretice dar mai ales modalitati de studiu practic-experimentale ale psihologiei, in general, si a psihologiei sociale, in particular.

Format din indivizi, grupul trebuie sa studieze atat psihologia individului in structura grupului cat si psihologia grupului privit ca unitate. Baza teoretica exprimata de curente cum ar fi behaviorismul (bazat pe ideea ca aproape orice comportament este rezultatul conditionarii si ca mediul da forma comportamentului intarind anumite obisnuinte) a dus la baza teoretica care explica proprietatile psihosociologiei grupurilor umane in concordanta cu mediul de unde provin indivizii acelui grup. Normele aplicate in cadrul grupului au fost experimentate prin metode aplicate acestui curent care a avut cea mai mare importanta asupra influentei psihologiei stiintifice. De asemenea, behaviorismul a ajutat foarte mult in studierea si explicarea unor comportamente ale grupului in relationarea sa cu mediul. In consecinta, specificul behaviorist de stimul-raspuns a fost aplicabil grupului, considerat ca un tot, facand abstractie de comportamentul individual.

Structuralismul si functionalismul (structuralism, analiza structurilor mentale; functionalism - studiul felului in care functioneaza mintea pentru a permite unui organism sa se adapteze si sa functioneze in mediul sau) au avut o influenta mai mica decat behaviorismul deoarece similitudinea individ-grup erau mult mai greu de realizat, deoarece structura de gandire colectiva functioneaza in cu totul alte conditii decat la individ. Incercarea de a exprima mecanismele de gandire colectiva au surprins initial tocmai prin faptul ca functionarea gandirii grupului era total diferita de cea a indivizilor lui.

Psihologia gestaltica (conceptie potrivit careia experientele perceptive depind de pattern-urile formate de stimuli si de organizarea experientei) a contribuit si in mai mica masura, deoarece acest curent a avut o activitate scurta si o influenta slaba chiar in domeniul psihologicului individual, pentru care a fost creat, cu atat mai putin in psihologia grupului uman. Cu toate acestea prin mijloacele de cercetare aplicate in perceptia miscarii, invatare, memorie etc. s-au putut pune bazele psihologiei cognitive (cognitivismului) care a contribuit ceva mai mult la dezvoltarea psihologiei cognitive de grup - invatarea aplicata grupurilor - dar si pentru dezvoltarea unor cercetari ale perceptiei colective (diferita de cea individuala).

Contributia psihanalizei (teorie a personalitatii, cat si o metoda de psihoterapie creata de Freud) este importanta deoarece pune bazele relatiei dintre personalitate si grup si ofera metode de terapie a grupului (chiar si prin hipnoza individuala sau colectiva).