Asertivitatea - trasatura a inteligentei emotionale

Asertivitatea - trasatura a inteligentei emotionale

Marele dictionar al psihologiei Larousse defineste "asertivitatea" ca find o caracteristica a unei persoane care isi exprima cu usurinta punctul de vedere si interesele, fara anxietate si fara sa le nege pe ale altora.

Asertivitatea reprezinta o atitudine si o modalitate de actiune in acele situatii in care trebuie sa ne exprimam sentimentele, sa ne revendicam drepturile si sa spunem "nu" atunci cand nu suntem dispusi sa facem un anumit lucru.

La baza comportamentului asertiv trebuie sa stea convingerea persoanei ca are dreptul sa ceara ceea ce doreste, respectandu-si propriile drepturi, asa cum ea insasi face in cazul celor din jur.

Increderea in sine, in abilitatile proprii, este o problema a intregii personalitati, nu doar a afectivitatii, dar se construeste pe structura afectiva a personalitatii.    Este demonstrat faptul ca persoanele se deosebesc intre ele in functie de nivelul increderii in sine. O persoana care nu are incredere in sine, in activitatea sociala, va tinde sa evite manifestarile personale. Orice forma de prezentare a propriilor idei, pareri, realizari, dorinte si necesitati pentru ea este foarte neplacuta, fiind urmata de sentimentul de rusine, vina, frica etc., sau imposibila din cauza ca nu are formate abilitatile necesare in sistemului propriu de valori si interese. In realitate, este prezent de fapt, nu doar refuzul de la orice scop in general, ci este absenta increderea in sine si in realitatea intentiilor proprii, aceasta combinatie de elemente ducand la dezvoltarea unui comportament pasiv (Romek, 1997).

Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme: agresivitatea si supunerea.

Conduita non-asertiva sau submisiva presupune desconsiderea propriilor drepturi si supunerea exagerata fata de dorintele si nevoile celorlalti. In consecinta, subiectul nu isi exprima sentimentele si dorintele- de care ceilalti nu au cum sa ia cunostinta altfel- si se culpabilizeaza atunci cand incearca sa ceara ceva. In cazul in care el le transmite celorlalti un mesaj sare reflecta mesiguranta sa in legatura cu dreptul de a cere ceva, acestia din urma vor avea tendinta da-i desconsidere solicitarea.

Conduita agresiva presupune comunicarea pe un ton autoritar si ostil a propriilor dorinte si nevoi. Persoanele agresive sunt insensibile fata de sentimentele si drepturile celorlalti si incearca sa obtina ceea ce doresc prin utilizarea constrangerii si intimidarii.

Exista si indivizi care nu-si manifesta in mod deschis agresivitatea, ei comportandu-se intr-o maniera pasiv-agresiva si opunand o rezistenta indirecta la solicitarile celorlalti.

O alta varianta a comportamentelor non-agresive este reprezentata de stilul manipulativ. Persoanele caracterizate prin acest mod de comportament obtin ceea ce vor deoarece ii determina pe ceilalti sa simta vinovatie sau compasiune fara de ei, pozand in victime sau in martiri. Moda mainupalativa functioneaza numai in situatiile in care persoana vizata nu realizeaza ceea ce se petrece.

Cele trei tipuri comportamentale tipul agresiv, tipul pasiv si tipul asertiv -, comparate si analizate, pot avea urmatoarele caracteristici (Tabel 1):

A fi asertiv este un mod de a fi in lume, in clipa in care persoana invatam sa se respectam pe sine, dar sa- respecte si pe ceilalti si sa nu le pericliteze drepturile. Oamenii devin asertivi in clipa in care reusesc sa-si exprime punctul de vedere, chiar contrar celorlalti, fara ca acest lucru sa creeze stress, teama sau anxietate. A fi asertiv inseamna a fi sincer fara a-l rani pe celalalt, iar acest comportament cere, in primul rand, sa fim constienti ca felul cum ne trateaza celilalti este raspunsul la felul cum noi ii tratam.

Tabel nr. 1

CARACTERISTICA TIPURILOR DE COMPORTAMENT

Comportamentul asertiv implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, deschisa, care nu urmareste sa nege, sa atace sau sa-i manipuleze pe cei din jur.

Bourne prezinta un model de antrenament asertiv in 4 trepte.

I. Formarea comportamentului asertiv non-verbal, care presupune:

persoana asertiva trebuie sa priveasca interlocutorul drept in ochi atunci cand i se adreseaza;

adoparea unei posturi care exprima deschiderea;

subiectul trebuie sa se plaseze drept in fata interlocutorului si s anu faca miscari care sa sigereze retragerea.

Interlocutorul trebuie tratat cu calm.

II. Recunoasterea propriilor drepturi si efectuarea unor exercitii de lupta pentru obtinerea acestora.

Bourne ne prezinta o lista a drepturilor unui adult:

Am dreptul sa solicit ceea ce doresc.

Am dreptul sa refuz solicitarile carora nu le pot face fata.

Am dreptul sa-mi exprim sentimentele, pozitive sau negative.

Am dreptul sa-mi schimb opiniile.

Am dreptul sa comit greseli si sa nu fiu intotdeauna perfect.

Am dreptul sa ma conformez propriile mele sisteme de valori.

Am dreptul sa spun"nu" la tot ceea ce mi se pare ca nu sunt pregatit sa fac, este periculos sau imi incalca sistemele de norme si valori.

Am dreptul sa-mi stabilesc propriile sisteme de prioritati.

Am dreptul sa nu ma simt responsabil pentru comportamentele, actiunile, sentimentele si problemele celorlalti.

Am dreptul sa solicit onestitate din partea celorlalti.

Am dreptul sa ma supar pe o persoana la care tin.

Am dreptul sa fiu eu insumi.

Am dreptul sa ma simt aperiat si sa spun acest lucru celorlalti.

Am dreptul sa spun "nu stiu".

Am dreptul sa nu prezint scuze si sa nu-mi motivez comportamentul.

Am dreptul sa iau decizii bazate pe propriile mele sentimente.

Am dreptul sa-mi satisfac prpriile trebuinte in timpul si in locurile pe care le consider potrivite.

Am dreptul sa ma distrez si sa fiu firvol.

Am dreptul sa fiu mai sanatos decat cei din jurul meu.

Am dreptul sa fiu intr-o amibianta in care nu se abuzeaza de persoana mea.

Am dreptul sa imi fac prieteni si sa ma simt bine in preajma lor.

Am dreptul sa ma schimv si sa evoluez.

Am dreptul la respect din patrea celorlalti fata de propriile nevoi si dorinte.

Am dreptul sa fiu tratat ca o persoana demna si plina de respect.

Am dreptul sa fiu fericit.

III. Constientizarea propriilor sentimente, dorinte si trebuinte.

Este dificil ca o persoana sa devina asertiva deca nu-si da seama ce simte, se doreste si ce nu doreste. Comportamentul asertiv presupune ca subiectul sa spuna deschis ce simte si ce anume doreste sa se schimbe.

IV. Exersarea raspunsurilor asertive, care presupune:

descrierea problemei

Subiectul realizeaza o descriere exacta a situatiei care il supara. Acesta trebuie sa cuprinda atat referiri la persoana care ii creeaza problema (cine), perioada cand are loc interactiunea disfunctionala (cand), ce anume il supara, cum considera ca ar putea rezolva situatia, temerile legate de punerea in actiune a comportamentului asertiv, cat si obiectivele vizate in situatia respectiva.

declansarea raspunsului asertiv

elaborarea raspunsurilor asertive, care se realizeaza in mai multe etape:

evaluarea drepturilor personale in cadrul situatiei date;

precizarea perioadei de timp in care subiectul doreste sa se produca o anumita modificare;

interlocutorul trebuie informat cu exactiate care este problema si care sunt consecintele acesteia asupra persoanei in cauza;

subiectul sa-si exprime clar si sentimentele legate de situatia creata, solicitarile referitoare la schimbarea dorita si consecintele rezlvarii problemei pentru ambele parti;

nu se accepta sub nici o forma ca subiectul sa se scuze atunci    cand solicita ceva;

pentru a obtine rezultatul doit, este necesar ca subiectul sa solicite, nu sa comande sau sa impuna ceva altei persoanei. Impunerea si comanda reprezinta moduri agresive de comprtament, care se bazeaza pe supozitia falsa a subiectului ca are totdeauna dreptate si ca cele solicitate i se cuvin;

este indicat sa se negocieze in mod deschis si care sunt castigurile obtinute de ambele parti in cazul in care partenerul coopereaze.

Sa invatam sa spunem "nu"

Un aspect important al comportamentului asertiv consta in capacitatea    de a refuza o solicitare pe care nu dorim s-o indeplinim deoarece contravine propriilor noastre dorinte si nevoi, consumandu-se in mod inutil timpul si energia.

In cazul in care avem de-a face cu persoane straine, cu care nu dorim sa mentinem o relatie este suficinet sa spunem: "nu multmesc" sau "nu, oferta dumneavoastra nu ma intereseaza".

Daca interlocutorul persista in solicitarea sa, trebuie sa repetam refuzul cu calm si fermitate, privind persoana drept in ochi si ridicand usor tonul vocii.

Atunci cand refuzul se adreseaza unor persoane apropiate, putem simti nevoia de a le oferi o explicatie.

Bourne sugereaza ca in acest caz sa se parcurga urmatoarele etape:

repetarea solicitarii, pentru ca intelocutorul sa fie incredintat ca am inteles despre ce etse vorba;

prezentarea motivelor refuzului;

exprimarea refuzului;

propunerea unei alternative convenabile pentru ambele parti.

Tehnici de evitare a manipularii

In majoritatea cazurilor, comportamentul asertiv duce la obtinerea rezultatelor scontate. Exista si situatii cand interlocutorii evita sa raspunda solicitarilor, punand in actiune tot felul de mecanisme cum ar fi:

schimbarea subiectului;

reactie exceciv de incarcata emotional (inclusiv manie);

glume pe seama solicitarii;

incercarea de a-l culpabiliza pe solicitant;

criticarea solicitarii sau formularea unor intrebari in legatura cu legitimitatea acesteia;

solicitarea de motive care sa justifice cererea.

O persoana cu adevarat asertiva nu va da inapoi in fata acestor tentative de mapnipulare, ci va persevera.

Bourne prezinta cateva tehnici de contracarare a manipularii.

Tehnica discului stricat implica repetarea de mai multe ori a solicitarii, pe un ton calm si direct. Ea se utilizeaza atunci cand nu dorim sa facem ceea ce ne cere o alta persoana, dar ne simtim cumva prinsi in capcana reprezentata de perseverenta acesteia.

Tehnica dezamorsatii se utilizeaza mai ales atunci cand avem de-a face cu o persoana care ne critica frecvent si consta in acceptarea partiala a criticii.

Subiectul trebuie sa fie de acord cu anumite laturi ale criticii pe un ton calm si stapanit, fara sa devina sarcastic sau sa se situeze pe o pozitie defensiva.

In consecinta, interlocutorul, cu care am fost macar partial de acord, nu va mai avea tendinta de a discuta in contradictoriu, ceea ce opreste escaladarea conflictului.

Aceasta tehnica este utila in situatiile in care dorim sa minimalizam comunicarea. Metoda nu este la fle de eficienta atunci cand avem de-a face cu un prieten sau cu un partener cu care dorim sa mentinem comunicarea, dandu-i posibilitatea sa-si exprime sentimentele. In astfel de situatii e preferat sa-l ascultam linistiti si abia dupa aceea sa facem propriile noastre comentarii.

Metoda modificarii discutiei de la continut la proces consta in schimbarea subiectului unei discutii, focalizand-o dinspre continut cate ceea ce se petrece intre parteneri.

Daca cineva raspunde la solicitarea noastra- exprimata intr-o maniera asertiva- in orice alt mod in afara de a ne asculta sau de a ne raspunde (se infurie, rade la solicitarea noastra sau spune ceva ce nu are legatura cu problema) este indicat ca mai intai sa modificam focalizarea discutiei dinspre continut la solicitarea pe care am adresat-o.

Tehnica amanarii se utilizeaza atunci cand cineva riposteaza la solicitarea noastra asertiva declansand o reactie cu o puternica incarcatura emotionala (furie, plans). In cazul relatiilor cu persoane apropiate este bine sa le lasam sa-si descarce emotiile. Evident, intr-o asemenea situatie, interlocutorul nu va putea di atent la solicitarea adresata, asa incat este mai bine sa-i spunem ca vom amana discutia pe alta data.

Intrebarile cu continut asertiv se utizeaza atunci cand o persoana ne ataca pentru ca am exprimat o solicitare cu continut asertiv. In acest caz putem contracara atacul intreband interlocutorul de ce solicitarea respectiva l-a suparat atat de mult.

Trebuie subliniat faptul ca un comportament asertiv implica dezvoltarea mai multor abilitati de comunicare, cum ar fi, abilitatea de a-l asculta pe celalalt si de a negocia o formula de compromis care poate satisface ambele parti.

Adoptarea comportamentului asertiv nu garanteaza ca vom obtine intotdeauna ceea ce dorim, ci doar ne sporeste sansele in directia respectiva.