Caracteristicile dezvoltarii sexuale la copii si preadolescenti

Caracteristicile dezvoltarii sexuale la copii si preadolescenti

Nu se poate vorbi despre sexualitate, indeosebi aceea a copilului, fara sa ne gandim din nou la S. Freud. Si asta deoarece Freud, a avut si un alt mare merit: acela de a aduce la lumina sexualitatea infantila, adica de a scrie public, fara rusine si culpabilizare, ca sexualitatea se manifesta inca de la nastere. Acest lucru era binecunoscut inaintea sa, dar era considerat un pericol la sanatatea copilului. Asta a dus la construirea a numeroase aparate, care mai de care mai ingenioase, care sa interzica atingerea organelor sexuale. Si in zilele noastre persista ideea ca atingerea organelor sexuale de catre copil este periculoasa, desi nimeni nu a intalnit pe cineva care s-a prostit sau a innebunit in urma jocului cu organele genitale.

Mai mult, chiar, descoperirile recente si posibilitatile de vizualizare a evolutiei fatului in uterul matern au aratat ca viata sexuala este dinamica de la conceptie, nu doar de la nastere. Comportamentul sexual este, astfel, prezent inca din perioada intrauterina: baietii prezinta erectie, iar la fetite se produce lubrifierea vaginala. In plus, inca de atunci, apar primele elemente de legatura emotionala intre mama si copil, a atasamentului, fapt ce sta la baza dezvoltarii capacitatii de a intra in relatie cu cineva, de a crea intimitate. Oricum, fatul este diferentiat sexual din momentul conceptiei. Este necesar sa iti aduci aminte ca exista:

sexul genetic: comozomii 46 XY - pentru sexul masculin - si 46 XX - pentru sexul feminin;

sexul gonadic: structura gonadelor feminine si masculine;

sexul fizic sau corporal: dat de caracterele sexuale primare - organe sexuale interne si externe - si caracterele sexuale secundare - sani, musculatura, constitutia corpului, pilozitate, voce etc.;

sexul trait - se refera la identitatea sexuala pe care persoana simte ca o are, la care considera ca apartine.

Bazele diferentierii sexuale sunt:

Fiziologice - prezenta cromozomilor diferiti pentru cele doua sexe, ceea ce determina diferentierea caracterelor sexuale primare si secundare;

Psihologice si sociologice - acestea sunt foarte numeroase si sunt predispuse la o analiza valorica, deoarece nu putem ignora ca exista inca o tendinta destul de accentuata a societatii de a considera caracteristicile masculine ca fiind mai "bune", mai "potrivite" decat cele feminine, percepute "negative", "slabe" etc. Totusi, masculinul si femininul coexista in structura noastra psihologica. Carl Jung afirma ca la nastere Sinele este nediferentiat si hermafrodit. In timp, in el incep sa se diferentieze tendintele masculine si feminine. El vorbeste de existenta a doua complexe: complexul eului si complexul contrasexual. Complexul eului se refera la eul feminin sau masculin, conform sexului biologic, in timp ce complexul contrasexual se formeaza prin activarea arhetipurilor feminitatii, numit Anima, si al masculinitatii, numit Animus, in timpul experientelor copilului cu parintele de sex opus. Astfel, fata va avea un complex contrasexual masculin, format in urma experientelor sale cu tatal, iar baiatul va avea un complex contrasexual feminin, construit in urma experientelor sale cu mama. Acest proces de formare a complexelor contrasexuale ramane in mare masura inconstient.

Influentele psihologice in formarea identitatii sexuale in perioada copilariei si preadolescentei se refera la:

Formarea atasamentelor fata de figurile materne si paterne sau de substitutele parentale, asa cum ne explica teoria atasamentului a lui John Bowlby. Modul in care se formeaza acum atasamentul - sigur sau anxios - va influenta profund modul in care persoana va construi intimitatea erotica si psihologica cu partenerul de cuplu.

Modul in care se realizeaza atingerea fizica de catre parinti; aici o mare contributie are psihanalistul englez D. Winnicott, care vorbeste de trei roluri ale mamei: unul de de sustinere si purtare fizica si emotionala a bebelusului care la inceput depinde de functionarea mamei; al doilea de manipulare a copilului, care se refera la toate actiunile de ingrijire, imbracare, mangaiere, si toate tipurile de atingere - aici putem intalni mame care isi suprasatureaza copilul de atingeri sexuale, putandu-se merge pana la abuzuri sexuale; in fine, cel de-al treilea rol este cel de prezentare a obiectelor, exact in momentul in care acesta are nevoie de el, pentru a evita lipsirea copilului de experimentarea nevoii (daca i se da prea repede) sau pentru a nu se simti anihilat de nevoia si furia sa (determinarea suprimarii dorintei bebelusului daca obiectul i se da prea tarziu).

Primele manifestari ale copilului din stadiul oral (dupa Freud); acum, obiectul pulsiunii sexuale este sanul matern; exista doua tipuri de manifestari orale: tendinta de a suge si tendinta de a musca sanul. Ele se metamorfozeaza ulterior in manifestarile sexuale ale adultului in intimitatea actului sexual.

Manifestarile din timpul stadiului anal si reactia parintilor fata de ele; exista si aici doua faze (dupa K. Abraham): una in care placerea este obtinuta prin expulzia materiilor fecale - faza sadic anala - si cea in care placerea este provocata de retinerea materiilor fecale - faza de retentie. Aceasta faza este inceputul opozitiei fata de dorintele parentale. Stadiul anal conduce treptat copilul catre polaritati precum: expulzare-retentie, activism-pasivism, supunere-opozitie. De aceea, aici isi are originea manifestarea de tip sado-masochista a unor persoane.

Manifestarile copilului din perioada falica; acum sursa pulsiunii migreaza spre organele genitale. "Satisfactia provine din erotismul uretral si din masturbare. Erotismul uretral reprezinta investirea libidinala a functiei urinare, marcata initial de a lasa sa curga, iar apoi de cuplul retentie-erectie. Masturbarea, mai intai legata direct de excitatia provocata de mictiune (masturbare primara), reprezinta ulterior o sursa directa de satisfactie (masturbare secundara)" (D. Marcelli, 2003, p. 43). Obiectul pulsiunii este penisul, la ambele sexe. "Nu este vorba despre penis in acceptiunea sa de organ genital, ci despre penis ca organ al puterii, al implinirii narcisice: de unde diferenta dintre organ-penis si fantasma-falus, obiect mitic al puterii si potentei. Acest obiect introduce copilul in dimensiunea fie a angoasei de castrare (baiat), fie a angoasei de lipsa (fata): negarea castrarii avand ca scop, pentru fiecare dintre sexe, protejarea copilului impotriva constientizarii acestui lucru" (D. Marcelli, 2003, p. 43-44). De aceea, atingerea penisului si a vulvei este o experienta foarte comuna la copii, ceea ce necesita o atitudine naturala si fireasca a parintelui. In felul acesta copilul descopera propriul sex si acest lucru il ajuta sa se pozitioneze in una din gruparile sexuale: el este "fata" sau "baiat". Incepe sa se contureze sexul trait, adica identitatea sexuala.

Formarea si rezolvarea celor doua tipuri de complexe: Oedip si Electra. Spre finalul stadiului falic, obiectul pulsiunii trece de la penis, la partenerul de sex opus din cuplul parental, sursa pulsiunii find in excitatia sexuala cautata in posesia acestui partener. Iti reamintesc, succint, ce reprezinta cele doua tipuri de complexe. Complexul Oedip presupune atractia sexuala a baiatului fata de mama, adica obiectul pulsiunii sale este figura materna. Pentru a cuceri mama, baiatul pune in joc si libidoul, dar si pulsiunea agresiva. Pentru ca nu o poate poseda in mod real, baiatul va cauta sa obtina iubirea si stima mamei. Tatal reprezinta rivalul, dar si modelul de comportament potent (viril, puternic). Se manifesta acum o competitie agresiva, sau prin cautarea baiatului sa ii fie pe plac tatalui, in cadrul unei pozitii homosexuale pasive (oedip inversat). Complexul Electra se manifesta astfel: "deceptia de a nu fi primit un penis de la mama o face sa se indeparteze de aceasta si in consecinta sa schimbe obiectul libidinal. Aceasta schimbare a obiectului libidinal o conduce pe fetita catre un nou scop: sa obtina de la tata ceea ce mama i-a refuzat. Astfel, in vreme ce fetita renunta la penis, ea cauta sa obtina de la tata o despagubire sub forma unui copil: renuntarea la penis nu se infaptuieste decat dupa o tentativa de despagubire: sa obtina drept cadou de la tata un copil, sa ii aduca pe lume un copil. In raport cu mama, fetita dezvolta o ura geloasa, foarte incarcata de vinovatie, cu cat mama ramane o sursa deloc neglijabila a unei parti importante din satisfactiile pulsionale pregenitale" (D. Marcelli, 2003, p. 44). Rezolvarea acestor complexe se face treptat, prin reorientarea libidoului catre alte obiecte de satisfactie din grupurile din care face parte copilul (socializare) si prin investirea proceselor intelectuale.

Tot in jurul varstei de 4-5 ani, copiii incep sa fie preocupati de relatiile sexuale, de fenomenul nasterii copiilor, de rolurile sexuale, de asteptarile celorlalti fata de ei ca urmare a apartenentei la un sex sau celalalt.

Manifestarile din perioada de latenta; acestea nu au fost studiate de Freud. El credea ca acum complexul oedipian se diminueaza. Puberul manifesta o atitudine de respingere a sexualitatii, adica se comporta de parca sexul ar fi ceva foarte urat, chiar scarbos. Deseori, auzim preadolescentii jurand ca ei nu o sa sarute niciodata si nici nu o sa faca sex. Acum apare un soi de homosexualitate, in sensul ca prieteniile se organizeaza pe sexe ("fetele cu fetele" si "baietii cu baietii") si chiar apare o opozitie, lupta intre sexe.

Influentele sociologice asupra dezvoltarii sexuale ale copiilor se refera la stereotipurile culturale de gandire si cele atitudinale fata de cele doua sexe, modalitatile diferite de educare ale copiilor, tipurile de jucarii pentru fetite, respectiv, pentru baieti etc. O descriere foarte intresanta a socializarii diferentiate a copiilor o gasesti la Cristian Ciuperca in lucrarea sa "Viitorul copiilor sau copiii viitorului" (Ed. Sper, 2001)