Cauzele dificultatilor de invatare la copii

Cauzele ( etiologia) DI la copii

In privinta cauzelor care determina apritia D.I situatia ar aparea la o prima vedere paradoxala. Aceasta deoarece, multe dintre d.I. nu au o cauza evidenta. De obicei acest lucru se explica prin prezenta unui complex de factori, fiecare cu ponderea si specificul sau. Astfel specialistii vorbesc despre cauze posibile si cauze presupuse.

Cauzele posibile sunt (Mondero, 1990):

cauze biologice si fiziologice

cauze psihologice

cauze ambientale

cauze necunoscute

Cauzele care determina in mod semnificativ aparitia DI la copii sunt:

cauze biologice si fizologice:

nasteri premature (aproximativ 70% dintre cazurile de copii nascuti prematur)

nasteri cu travaliu prelungit

boli cronice sau contagioase care presupun o absenta indelungata de la scoala

probleme hormonale si perturbarea proceselor biochimice la nivel neuronal

probleme metabolice si deficit de vitamine, calciu, magneziu etc.

Leziuni si disfunctii cerebrale minime

Disimetrii functionale in raport cu emisferele cerebrale specializate

Tulburari functionale ale sistemului limbic

cauze psihologice

nivelul intelectual situat in zona intelectului de limita

tulburari afective care induc copilului reactii de opozitie, de demisie, de refuz, de izolare, usoare dezechilibre emotionale

tulburari de limbaj si tulburari de schema corporala, lateralitate, orientare, organizare si structurare spatio-temporala

probleme de perceptie discrete si greu de sesizat (insuficiente discriminative intre obiectul si fondul perceptiei,constanta formei, conservarea cantitatii,contrariere perceptiva)

ritm lent si inegal al dezvoltarii psihice

imaturitate psihica generala cu tendinte de infantilism prelungit

carente motivationale si prezenta complexelor de inferioritate

timiditate excesiva, fobie scolara, diminuarea aptitudinilor pentru scolaritate

Cauze ambientale/ de mediu

1. cauze care provin din mediul scolar:

organizarea deficitara a activitatilor de invatare si supradimensionarea continuturilor

supraincarcarea claselor si afectarea comunicarii optime intre elevi si profesori

schimbarea frecventa a unitatii scolare sau a profesorilor

pregatirea psihopedagpogica defectuoasa a cadrelor didactice

stresul scolar prelungit

2. cauze care provin din mediul familial

conditii socioculturale si materiale precare

hiperprotectie si dirijism excesiv al copilului

carente ale ambiantei familiale si absenta confortului afectiv al copilului

familii dezorganizate sau climat familial tensionat

exemple/modele negative din partea parintilor sau a fratilor mai mari, alcoolism, violenta intrafamiliala

pedepsire excesiva, socuri psihice, dispute intrafamiliale privind ierahia si controlul in fratrie

dezinteres din partea parintilor pentru pregatirea scolara a copilului

absenta unor modele si a sprijinului in situatii de invatare mai dificile

comunicare precara sau inexistenta intre parinti,intre parinti si copii

familii dezorganizate sau reconstituite

suprasolicitarea copilului la activitati gospodaresti si organizarea nerationala a regimului de viata si munca al copilului

c.cauze sociale sau care tin de comunitate

neasigurarea pentru copii a conditiilor de frecventare regulata a programului scolar din pricina distantelor prea mari dintre scoala si domiciliul copilului sau a altor conditii specifice diferitelor localitati

sprijinul superficial sau absenta sprijinului comunitar, prin servicii de asistenta si asigurari sociale,pentru familiile aflate in dificultati socioeconomice si care nu-si pot permite scolarizarea copiilor

fenomenul migratiei, saracia,zone/cartiere cu risc ridicat pentru comportament antisocial, delicventa juvenila, consum de stupefiante

d.cauze relationale

dificultati de comunicare (limbaj nedezvoltat, sarac, dezorganizat din cauza lipsei de stimulare; tulburari de articulatie, ritm,fluenta,voce,tulburari de relatare/evocare, lipsa de sociabilitate, introversiune accentuata,simptome din spectrul autistic etc.)

dificultati de integrare in grup (respingerea de catre membrii grupului,marginalizarea,izolarea)

cauze necunoscute acestea sunt descrise in literatura de specialitate sub denumirea de "etiologie neprecizata", incluzand unele cazuri de deficienta mintala usoara sau situata la limita normalitatii, cand este foarte dificil de stabilit un sindrom bine definit.

Teorii si ipoteze etiologice moderne

In ultimul timp s-au emis ipoteze si teorii care au incercat sa elucideze aceste cauze necunoscute. Printre acestea amintim:

Discroniile biopedagogice in functionarea organismului uman si efectul lor in activitatea de invatare.

Disimetrille functionale rezultate din specializarea celor doua emisfere cerebrale

Excesul functional al sistemului limbic in activitatea sistemului nervos central

Discronile bio-pedagogice in functionarea organismului uman si a S.N.C in activitatea de invatare - se refera la ritmurile biofiziologice umane, care daca sunt respectate, se vor obtine perfomante vizibile.

Dupa frecventa lor, ritmurile se clasifica in:

Ritmuri circadiene - cu o ciclitate de aproximativ de 24 de ore, considerate ritmuri de frecventa medie.

Ritmuri ultradiene- cu o ciclicitate de 90-100/120 de minute, apreciate ca ritmuri de frecventa inalta pentru om si care se reiau de mai multe ori in cadrul unui ciclu circadian.

Ritmurile infradiene - ritmuri de frecventa joasa, cu o ciclicitate saptamanala, lunara, anuala.

Sincronizarea ritmurilor umane interne cu cele externe ale mediului are consecinte pozitive asupra activitatii individului. Desincronizarea ritmurilor endogene si exogene se traduce in semne de oboseala, indispozitie, plictiseala, scaderi de forma si un randament general diminuat, in activitatea depusa.

Ritmurile circadiene umane pot fi semnificativ influentate, variate (accelerate/decelerate) voluntar sau involuntar de multi alti factori: motivare intrinseca, diferite stari emotionale sau evenimente de viata dar si substante chimice ritmo-influente ca medicamentele (stimulative, tranchilizante,antidepresive) alcool, droguri, contand mult si cantitatea ingurgitata, ca si momentul din zi al consumului acestor substante.

Aceata teorie are implicatii pedagogice practice importante. Conform acestei teorii ar trebui ca activitatile intens intelectuale sa fie plasate dimineata, in orarul scolar, pe cand cele predominant motrice dupa amiaza.

Un mare interes pentru activitatea de invatare il reprezinta si ciclicitatea tensiunii emotionale, care poate determina prin fluctuatiile ei majore, fie motivatia pentru activitatea scolara, fie strari de anxietate, stres.

Se pare ca "varfurile" conduitei anxioase si stresante apar deodata cu varfurile de activism intelectual carora le pot bloca energia. De acea se recomanda decalarea acestora, prin convertirea energiei anxiogene in curiozitate, interes.

Disimetriile functionale in raport cu cele doua emisfere cerebrale

Aceasta teorie atrage atentia asupra faptului ca, desi emisfere cerebrale sunt specializate in pentru diferite activitati, ele functionand complementar, scoala inca mai favorizeaza emisfera stanga, considerata emisfera "nobila" ea avand un riol important in elaborarea limbajului strans legat de mecanismele gandirii. Emisfera dreapta supranumita si emisfera "muta" datorita centrarii ei pe imagini,metafore,mimica a ramas oarecum eclipsata, nefiind suficient valorizata in/ prin activitatile scolare.

Neurologul american E.Ross sublinia insa, faptul ca cele doua emisfere actioneazp complementar si nuputem desfasura nicio activitate in mod corect fara cocnursul ambelor emisfere: "Emisfera stanga este responsabila de ce anume spunem,iar cea dreapta de cum spunem acel ceva; cu alte cuvinte, la stangatfondul la dreapta forma" (E.Ross, apud.Ungureanu,1998,p.80)

Implicatiile pedagogice a acestei teorii se evidentiaza in urmatoarele recomandari:

acordarea posibilitati de exprimare si valorizare a emisferei drepte

acordarea unei atentii sporite prelucrarii materialului de invatat cu ajutorul figurilor, imaginilor, organizatorilor grafici

utilizarea unor metode didactice care antreneaza emisfera dreapta si procesele specifice acesteia (creativitatea, empatia): jocul de rol, lucrul in echipe, dezbaterile, invatarea prin cooperare .

alternarea utilizarii celor doua emisfere, deoarece s-a dovedit ca exista o ciclicitate si in ceea ce priveste functionarea emisferelor (cand exista um maximum functional al emisferei drepte, exista un minimum al emisferei stangi si invers).

Cadrele didactice ar trebui sa cunoasca nu nmai caracteristicle si procesele specifice ficecarei emisfere, dar si comportamentele specifice suprasolicitarii unei anumite emisfere cerecbrale, deoarece acest lucru conditioneaza performantele elevilor.

R. Klein sustine ca predominanta temporara a uneia sau alteia dintre cele doua emisfere poate fi sesizata nu doar de catre specialisti ci si chiar de un observator aviazt (cadrele didactice, in cazul nostru.)

S-a constatat ca in perioada de dominanta a emisferei drepte, vorbirea individului devine mai lenta, clipitul din ochi mai rar, cascatul mai des. In schimb, perioadele de dominare a emisferei stangi ingreuneaza performantele menzice (chiar si memoria de scurta durata), diminueaza atentia cognitiva a copilului, sporind insa considerabil tendinta de miscari si neastampar a persoanei in timpul activitatii.

Suprafunctionarea sistemului limbic in activitatea sistemului nervos central

In neurologia actuala, sistemul limbic este considerat ca fiind format din zona profunda, ultima a emisferelor cerebrale, asa numita circumvolutiune limbica din jurul hipotalamusului si din apropierea structurii reticulate, ambele aceste ultime formatiuni fiind asimilate sistemuluilimbic in sensul larg al termenului.

Sistemul limbic mai este denumit si " creierul emotional"deoarece el integreaza senzatiile primare careparticipa la formarea compartementului instinctiv.

Prin conexiuni functionale interne, creierul limbic considerat si "creierul cald", creierul secundar, spontan si impulsiv al emotiilor, senzatiilor de placut/neplacut, are raporturi specifice cu "creierul rece", creierul tertiar,lucid si rational.

Activarea zonelor de placere, frica, manie ale sistemului limbic de catre stimuli externi se repercuteaza pe cortex, prin iradiere,in special in lobul frontal care "filtreaza " rational, finalist si autoreglator activitatea umana ulterioara a individului, care sa fie semnificativ similara su contrstiva cu cea in cauza.

Cercetarile minutioase din domeniul neurobiologiei (Mclean, 1978, Delgado,1972) au evidentiat ca exista in sistemul limbic, o predilectie pentru senzatiile de noutate, schimbare si mai ales pentru sentimentul complex de reusita, de succes, chiar neprodus inca dar asteptat cu incredere cat mai curand. Dimpotriva senzatii monotone, rutiniere, plictisitoare si presentimentul (chiar si vag) al esecului iminent sunt puternici factori negativi, agresivi pentru sistemul limbic si returul sau functional catre cortex (apud. Ungureanu, 1998,p.87)

Implicatiile pedagogice ale acestei teorii sunt acelea care subliniaza stransa legatura intre cognitiv si afectiv. Invatarea scolara nu poate sa ignore dimensiunea afectiva, care iata daca este amplificata in mod negativ poate conduce spre aparitia dificultatilor de invatare.

Dificultatile de invatare sunt intalnite frecvent in copilaria mica si mijlocie, dar si la adolescent si adult. Ele apar in activitatea de rezolvare a sarcinilor de invatare si desemneaza un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scazut.

Elevii cu DI prezinta intarzieri semnificative fata de nivelul obisnuit al achizitiilor scolare, in raport cu programa si cu cadrul de referinta constituit de majoritatea colegilor. Aceste DI nu presupune in mod necesar existenta unui retard mintal de natura endogena sau exogena, ele reprezentand, cel mai adesea, consecintele unei insuficiente mintale dobandite printr-o stimulare deficitara, fiind net diferentiate de deficienta mintala de structura, de organizare specifica,unde recuperarea are un caracter relativ. Copiii cu DI sunt acceptati de colegii de scoala, avand potentialul intelectual necesar pentru achizitiile scolare proiectate in raport cu nivelul de dezvoltare biopsihic. In pofida acestui potential, elevii inregistreaza intarzieri cu mai mult de un an (D.I. usoare) sau cu mai mult de doi ani (dificultati grave). Stabilirea DI se face prin evaluare pedagogica sumativa, bazata pe programele in care sunt incluse obiectivele invatarii si standardele de performanta.

Printre caracteristicile generale ce pot indica o DI se enumera (Ghergut, 2002, p.222)

hiperactivitatea

dificultati in concentrarea atentiei

orientare confuza in spatiu si timp

incapacitate de a urmari indicatiile orale

pofta necontrolata de dulce

hipoglicemie

ambidextru (dupa varsta de 8 ani)

inverseaza literele sau cuvintele

face constant greseli de ortografie

prinde greu o minge si o loveste greu cu piciorul

nu poate sari coarda

dificultati la inchiderea nasturilor

dificultati la legarea sireturilor

mod defectuos de a tine creionul in mana

caligrafie mediocra

mers dificil

incapacitatea de a sari

stangacie

esecuri frecvente

dificultati de a sta intr-un picior

dificultati in amerge cu bicicleta sau de.a lungul unei lini