Ce este personalitatea?

Ce este personalitatea?

Termenul de personalitate se refera la fiinta umana ajunsa la o anumita etapa a vietii (spre sfarsitul adolescentei) cu conditia inscrierii sale in limitele normalitatii. Desi reperele sunt flexibile si difera de la o cultura la alta, exista anumiti invarianti de normalitate cu valabilitate transculturala:

autonomie relativa in raporturile cu mediul, astfel incat, individul se poate ingriji singur, se poate organiza, conduce si administra, fara a necesita protectie si supervizare;

capacitatea de anticipare si autocontrolul permit proiectarea, asumarea responsabila a deciziei, efort voluntar, initiativa, amanare, sau renuntare;

integrarea activa intr-o comunitate, insusirea valorilor si a modului ei de viata;

activitatile desfasurate de individ au relevanta sociala;

Inscrierea conceptului de personalitate in rigorile unei definitii care sa intruneasca consensul majoritatii specialistilor, ramane inca o problema nesolutionata. Nici o incercare nu a intrunit acordul majoritatii teoreticienilor sau al specialistilor din domeniile practicii psihologice. Pare deci, de prisos enumerarea unora din modalitatile de definire, chiar daca apartin unor teoreticieni de valoare. Pot fi identificate cateva repere ce constituie preocupari comune privind consistenta si distinctivitatea:

Insusirile reunite in conceptul de personalitate se caracterizeaza printr-o stabilitate relativa, reflectata in manifestarile noastre comportamentale, in atitudini, in modul nostru de gandire. In diferite situatii de viata sau pe parcursul devenirii in timp, aceste insusiri asigura personalitatii continuitatea si identitatea. Exista diferite explicatii privind stabilitatea sau consistenta: a) rezulta dintr-o cauzalitate interna de natura psihica; b) este data de similitudinea situatiilor de viata; c) este provocata sau atribuita de catre cercetatori.

Proprietatea stabilitatii nu exclude aparitia unor manifestari noi, diferite sau chiar opuse in raport cu cele considerate stabile, dupa cum nu este exclusa modificarea unora din insusirile constante. Schimbarile pot fi rezultatul unor evenimente de exceptie pe care le traversam in decursul vietii avand o rezonanta psihica de mare amploare sau reprezinta consecintele unor procese de adaptare sau de invatare.

Personalitatea nu se identifica cu intreaga viata psihica, in continutul careia intra fenomene, procese, stari pasagere, intamplatoare, nerelevante. Cand vorbim despre personalitate avem in vedere structuri psihice consistente, esentiale, ireductibile la un proces psihic. Pentru a intelege problematica atat de complexa a personalitatii, este necesar sa avem cunostinte despre sistemul psihic, despre constituirea psihicului uman, posibila dupa cum se stie, numai in conditii de integrare sociala si comunicare lingvistica intr-un continuu proces de invatare.

Prin insusirile de personalitate, oamenii se deosebesc intre ei. Fiecare are un program genetic specific si propria sa experienta de viata, propria sa traiectorie. Din acestea rezulta unicitatea sau distinctivitatea. Unicitatea nu exclude asemanarile pe baza carora oamenii pot fi grupati, pot fi incadrati in anumite categorii sau tipologii, pot fi evaluati si pe aceste temeiuri, se poate anticipa comportamentul lor, pot fi explicate manifestarile lor anterioare, se poate interveni corectiv sau stimulativ.

Fiecare personalitate este purtatoarea unor insusiri general umane: vorbire, gandire, constiinta de sine si constiinta asupra lumii, autoreglare si autocontrol etc. Acestea iau forme sau continuturi diferite.

Intrebari de verificare

1. Ce inseamna consistenta personalitatii?

2. Ce inseamna distinctivitatea personalitatii?