Clasificarea reprezentarilor

Clasificarea reprezentarilor

In clasificarea reprezentarilor pot fi utilizate variate criterii dar s-au impus urmatoarele: criteriul continutului informational, criteriul nivelului de generalizare si criteriul nivelului de operativitate intelectuala.

Dupa criteriul continutului informational reprezentarile se aseamana foarte mult cu perceptiile datorita tipului de informatii procesate prin intermediul analizatorilor. Conform acestui criteriu analizatorii, organele de simt ofera o informatie bruta de tip senzorial integrata apoi prin intermediul perceptiei intr-o imagine unitara si complexa. La randul ei informatia perceptiva este sistematizata, restructurata, schematizata si organizata in imagini mintale corespunzatoare. Conform cu aceasta descendenta ce-si are originea in analizatori putem vorbi despre reprezentari vizuale, auditive, kinestezice.

Reprezentarile vizuale intrunesc cel mai bine caracteristicile, trasaturile si calitatile unei imagini mintale. Reprezentarile vizuale sunt detasate de context, sunt mai palide, mai putin nuantate cromatic decat perceptiile corespunzatoare. In acelasi timp, se evidentiaza prin figurativitate, operativitate si caracter panoramic. Reprezentarile vizuale sunt puternic angrenate in activitati cum ar fi pictura, arhitectura, scenografia, desenul, modelarea. In mod obisnuit reprezentarile vizuale au un caracter bidimensional. Imaginile mintale tridimensionale sunt mai greu accesibile, implica antrenament, exersari sau chiar o dotare speciala. Dupa cum arata Piaget, reprezentarile spatiale tridimensionale sunt accesibile in conditiile dezvoltarii structurilor operatorii ale inteligentei.

Reprezentarile auditive vizeaza transpunerea in plan mintal a diverselor sunete muzicale, structuri melodice, cuvinte, propozitii, discursuri verbale. Reprezentarile auditive reduc succesivitatea la o relativa simultaneitate. Perceptia auditiva are un caracter de succesivitate care este dificil de transpus in reprezentare. Astfel, structurile melodice sunt reprezentate schematic prin ritm, intonatie si variatie de inaltime. Reprezentarile auditive au un rol deosebit in insusirea limbilor straine si in creatia muzicala.

Reprezentarile kinestezice asociaza in plan mintal imaginea unei miscari cu micromiscari corespunzatoare la nivelul grupurilor de muschi. Astfel, reprezentarea unei actiuni dinamice, puternic incarcata afectiv dezvolta micromiscari ale muschilor implicati intr-o situatie reala in actiunea respectiva. Persoanele care asista la manifestari sportive prezinta acest gen de micromiscari. Actele ideomotorii sunt implicate si in povestire in limbajul intern in forma sa desfasurata. Atunci cand vorbim cu noi insine, atunci cand citim sau cand povestim in planul limbajului intern se constata la nivelul coardelor vocale existenta unor micromiscari care reproduc in fapt vorbirea. Daca se anesteziaza coardele vocale se constata perturbarea discursului mintal. In sportul de performanta se practica antrenamentul ideomotor care permite dezvoltarea prin exersari a unor scheme mintale care antreneaza in mod corespunzator grupurile de muschi si permit insusirea mai usoara a unor scheme de actiune motorie sau scheme tactice.

Dupa criteriul nivelului de generalizare putem vorbi despre reprezentari individuale si reprezentari generale.

Reprezentarile individuale se raporteaza la obiecte, situatii, fenomene particulare. Aceste reprezentari sunt mai bogate in continut pentru ca redau obiectul cu mai multe detalii, intr-o maniera mai vie. Dar, nu se poate spune ca acest gen de reprezentari redau strict un obiect anume pentru ca si aici asistam la un anumit nivel de generalizare intrucat imaginea obiectului se construieste in urma unor raporturi succesive. Desigur ca avem reprezentari foarte bogate, detaliate, pline de substanta pentru anumite situatii, evenimente, intamplari care ne-au marcat existenta. Rezulta ca aceste reprezentari au o puternica incarcatura afectiva, emotionala. In aceasta categorie putem include si o categorie mai rara de reprezentari care rezulta din experiente unice ce au marcat profund viata, existenta individului. Acest gen de situatii prezinta o incarcatura afectiv-motivationala foarte mare pentru individ. De obicei este vorba despre imagini ale unor evenimente, situatii care au produs un puternic soc emotional. De exemplu, pentru persoanele care au trait cutremurul din 1977 reprezentarea cutremurului va purta definitiv pecetea acelei unice experiente.

Reprezentarile generale reproduc intr-o imagine schematizata acele insusiri comune relevante, semnificative pentru o intreaga clasa de obiecte, fenomene. Nivelul de generalitate este invers proportional cu numarul de insusiri redate. Cu cat o reprezentare este mai schematica, mai structurata ea se refera printr-un numar redus de insusiri la o categorie tot mai larga de obiecte. Reprezentarile generale fac parte din arsenalul de lucru al gandirii in demersul ascendent al acesteia. Categorizarea, ca demers al gandirii, este o operatie prin intermediul careia se utilizeaza reprezentarile generale ce definesc o categorie sau alta de obiecte. Spre exemplu categoria fructe este desemnata prin cuvantul mar. Din acest motiv reprezentarile generale constituie cea mai buna dovada a demersului ascendent al gandirii in constructia conceptelor empirice. Dupa criteriul nivelului operativitatii intelectuale implicate, J. Piaget imparte reprezentarile in reproductive si anticipative.

Reprezentarile reproductive sunt reprezentarile obisnuite ce rezulta din raporturile cu experienta perceptiva anterioara. La randul lor aceste reprezentari pot fi statice, cinetice si de transformare. Reprezentarile statice redau imaginea unor obiecte fixe, asa cum au fost ele percepute. Acest gen de reprezentari sunt primele care se dezvolta si sunt cel mai bogat reprezentate in experienta noastra. Reprezentarile cinetice redau imaginea obiectului in miscare. Reprezentarea miscarii este ingreunata de faptul ca pe ecranul mintii lipseste fondul, lipsesc reperele. Astfel, nu exista posibilitatea raportarii imaginii obiectului mobil la un reper fix. Cel mai adesea subiectul evoca intr-o maniera voluntara fundalul sau reperele pentru a-si reprezenta obiectul in miscare. In aceste conditii reprezentarea miscarii se apropie foarte mult de abstract. Reprezentarile de transformare redau secventele succesive prin care trece o structura geometrica in transformarea sa, cum ar fi de exemplu trecerea de la un arc de cerc la o linie dreapta sau invers. Reprezentarile cinetice si de transformare apar o data cu achizitia unor structuri operatorii mai complexe dupa varsta de 7-8 ani.

Reprezentarile anticipative pot fi la randul lor cinetice si de transformare. Ele redau deplasari sau transformari care nu isi au corespondentul intr-o experienta perceptiva directa. La elaborarea acestor reprezentari participa gandirea si imaginatia. Sunt reprezentari in cadrul carora regasim prin excelenta procesarea de tip descendent, dirijata de procedeele imaginatiei si operatiile gandirii. Pe aceasta cale subiectul isi poate reprezenta miscari, deplasari foarte complexe cum ar fi traiectoria unei nave cosmice in zbor, traiectoria unui vapor pe oceanele lumii sau anticiparea unor transformari in baza unor modele abstracte cum ar fi modelul circulatiei sanguine, modelul transmiterii influxului nervos, modelul miscarii placilor tectonice.