DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI

DEFINITII ALE SIMTULUI UMORULUI

In general, teoreticienii s-au ferit de a da o definitie a umorului, considerand ca a afla ce este umorul inseamna a descoperi misterul central al filosofiei, si anume, a stabili legatura dintre minte si trup. Cele mai multe incercari de a defini umorul s-au limitat la oferirea unor perspective asupra acestuia, privind umorul din anumite unghiuri. Ca urmare, lucrarea de fata accepta umorul definit si prezentat de teoria superioritatii a lui Gruner (1997), inspirata din cea a lui Hobbes (1840 - dupa Gruner, 1997). In viziunea lui Gruner, umorul consta intr-o succesiune de jocuri. Ideea centrala a jocului implica amuzament, eliberare, distractie, recreere, interactiuni, dar implica si competitie: un castigator si un invins. Prin umor, comportamentul nostru ce indica placere (de obicei rasul, zambitul, uneori chiotele de bucurie sau aplauzele) variaza o data cu cantitatea emotionala asociata subiectului comic si rezultatului neprevazut. Ras egal victorie. A castiga inseamna a obtine ceea ce ne dorim. A obtine ceea ce ne dorim, ne face fericiti. Spunem ca ne place sa obtinem ceea ce ne dorim, iar nereusita in a obtine ceva ce ne dorim ne face nefericiti. Asemenea succesului la jocuri, umorul include in sine victoria ("a obtine ceea ce ne dorim") si perceptia instantanee a ceea ce aduce cu sine victoria. A te simti superior inseamna "sa te simti bine", inseamna sa obtii ce doresti. Inseamna sa castigi! . Rasul este reactia naturala la "victorie". Astfel, umorul este echivalent cu sentimentul superioritatii.

Definitia proprie a umorului se inspira atat din teoria superioritatii a lui Gruner (1997), cat si din teoriile care au ca punct de plecare incongruenta (Koestler, 1964 - dupa Wyer & Collins, 1992 si Suls, 1972, 1977, 1983 - dupa Schmidt, 1994), incongruenta regasita si in definitia umorului din "Dictionarul de psihologie" (1997), coordonat de Ursula Schiopu: "umorul consta in relevarea nonsensului si a incompatibilitatii laturilor unor situatii sau fenomene considerate, in virtutea obisnuintei, firesti". Astfel, daca e adevarat ca orice contrast verifica stimularea sentimentului critic de superioritate, umorul este raportul fundamental dintre Eu si Univers, care se modifica printr-o rasturnare permanenta a perspectivei asupra orizontului de asteptare.

Simtul umorului este definit ca 'inclinare spre glume si ironii care se ascunde sub o infatisare serioasa' ('Mic dictionar enciclopedic', 1972). Simtul umorului nu este citit doar printr-o 'infatisare serioasa', deoarece exista mai multe forme de manifestare ale simtului umorului. Consider ca simtul umorului este o trasatura de personalitate ce consta in abilitatea de depista cu usurinta solutiile la aspectele problematice ale vietii si de a le transpune intr-o maniera comica.

Pentru a depasi empirismul definitiilor umorului si ale simtului umorului in cadrul problematicii acestei lucrari, apare necesitatea construirii unui chestionar pentru identificarea simtului umorului.