Definirea manipularii

Definirea manipularii

In termenii psihologiei sociale manipularea este definita ca "o anume situatie creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatiilor in sensul dorit de manipulator". (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, Ed. Nemira, Bucuresti, 1998, pagina 30)

Intr-un limbaj popular tehnica manipularii poate fi caracterizata ca fiind cel mai indicat mijloc de a obtine rezultatele scontate de la ceilalti prin a-i determina sa rationalizeze si sa analizeze incat vor descoperi ca cea mai mare satisfactie este de a face pe plac unei persoane sau unui grup.

Acest punct de vedere a fost exprimat pentru prima data de reprezentantii curentului de gandire umanist si este valabil chiar si in zilele contemporane.Autorii unor lucrari de specialitate in domeniul psihologiei sociale, francezii Robert-Vincent Joule si Jean-Leon Beauvois, detaliaza acest aspect "intr-un text de un umor tonic" in "Tratat de manipulare".

Scopul manipularii reprezinta controlul total asupra individului, asupra modului cum gandeste, control total asupra comportamentului si reactiilor sale, influentarea sentimentelor pe care acesta le nutreste fata de o persoana, eveniment sau situatie. Rezultatul este supunerea neconditionata astfel incat individul nu este capabil sa ia decizii pe cont propriu, toate actiunile si trairile sale sunt influentate de manipulator pentru a-si atinge tinta.

Cercetatorii care au intreprins experimente in acest domeniu au ajuns la ample studii de caz, care denota cat de usor poate fi influentat un individ, un grup sau o parte a unei societati. Scopul pe care acesti cercetatori, precum M.B. Harris, I.L. Child, Kurt Lewin, si l-au propus, era unul pur stiintific. Toti au observat urmatorul fenomen: subiectii experimentului au reactiile scontate de cel care incearca manipularea, indiferent ca este doar o cercetare stiintifica pentru o lucrare de specialitate sau un fapt real, petrecut in viata cotidiana. In aceasta situatie se poate explica mult mai usor cum a fost posibila aparitia sistemelor totalitare, a sinuciderilor in masa din ultima suta de ani si de ce aparatul propagandistic a devenit o arma de temut in mainile celor care stiu sa o utilizeze la maxima capacitate.

O alta definitie a termenului de manipulare poate fi exprimata astfel: remodelarea gandirii, a comportamentului si sentimentelor sub actiunea unor factori externi, a unei presiuni exercitate de un manipulator care doreste sa-si atinga scopul propus. Conform celor afirmate de Bogdan Ficeac, manipulatul va deveni "un simplu figurant". (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, pagina 6)

Din punct de vedere lingvistic, a incerca o definitie pentru acest termen se dovedeste o incercare si mai grea decat din punct de vedere stiintific. Dictionarul Enciclopedic al Limbii Romane nu ofera nici un fel de informatii privind atimologia acestui termen. Dictionarul Explicativ, elaborat de Academia Romana, nu contine decat semnificatia sa tehnica. Acest fapt este usor de explicat. Romania a trait mai bine de o jumatate de secol intr-un sistem totalitar iar acest cuvant a devenit "tabu". Este lesne de inteles de ce el nu aparea in dictionare sau in lucrari de specialitate cind, tocmai sistemul comunist si cultul personalitatii liderilor acestui regim l-au dus la apogeu, se baza pe manipularea societatii in folosul unui grup restrans de oameni.

A determina pe cineva sa adopte o conduita, pe care in mod normal ar prefera sa nu o urmeze, se incadreaza tot la manipulare. Ceea ce face posibil un proces de manipulare este "impresia" individului ca actioneaza sau ia hotarari in conditii de libertate totala, de autonomie. Sutele de studii au relevat faptul ca nu pot exista decat doua moduri eficiente de a obtine de la cineva comportamentul dorit: manipularea si exercitare puterii (a fortei). Aceste variante sunt explicate de catre Joule si Beauvois: "In general, un functionar gaseste ca este normal sa execute ce ii cere seful, sau un student sa corespunda exigentelor profesorilor sai" (marea manipulare). "In aceeasi ordine de idei, un ostatic va scrie sub amenintare un text laudativ la adresa rapitorilor sai. In astfel de cazuri, poti obtine ceva de la oricine pentru ca dispui de forta sau de mijloace de persuasiune, sau de amandoua in acelasi timp. In astfel de cazuri, persoana <<supusa>> are insa constiinta existentei unei situatii in acre se ectioneaza prin intermediul puterii sau a existentei unui raport de forta. (Robert-Vincent Joule, Jean-Leon Beauvois-Tratat de manipulare, pagina7-8)

Concluzia, pe care o intrevad ca rezultat al celor enuntate mai sus, este ca un proces de manipulare nu poate avea loc, sau nu isi atinge scopul decat atunci cand viitorul manipulat beneficiaza de o autonomie, cel putin aparenta, de gandire, se afla intr-o stare de "liber arbitru", simulata chiar de el insusi.

Este foarte important ca manipularea sa nu fie confundata cu argumentatia sau seductia. Acestea doua sunt procese dificile si nu se afla la indemana oricui. Argumentatia tinde sa devina din ce in ce mai mult o arta iar cel acre apeleaza la acest procedeu trebuie sa detina cunostinte solide, atribute si competente necesare unei persuasiuni incununate de succes. Seductia este si mai dificila deoarece se bazeaza pe un farmec personal pe care foarte putini il poseda. Este destul de dificil ca un functionar sa isi seduca seful, dar nu si reciproc, deoarece ultimul beneficiaza de atributele puterii si autoritatii.

Conform celor doi cercetatori francezi, citati mai sus, singura solutie pentru a iesi din impas este manipularea care va reprezenta "ultima salvare de care dispun cei lipsiti de putere sau de mijloace de presiune." Avantajul enorm, expus si anterior, este ca va crea persoanei vizate un sentiment de libertate, ceea ce nu este deloc de neglijat. Exista, insa, si un mare risc. Nu intotdeauna cei care apeleaza la acest procedeu (si care, sa recunoastem, pare destul de josnic) urmaresc scopuri pur stiintifice in urma rezultatelor obtinute. Este cazul regimurilor totalitare sau al experimentelor desfasurate de agentiile de spionaj (CIA, NKVD-KGB) de care ne vom ocupa mai tarziu.

Manipularea a devenit cel mai eficient mod de a te impune si de a-ti implementa convingerile si impresiile personale fara ca acest lucru sa apara la o vedere de suprafata a fiecarui caz in parte. Manipularea este cel mai sigur mod de a transmite "invataminte cerute de evolutia sociala a stiintei, tehnicii sau a moravurilor". (R.V. Joule, J.L. Beauvois-Tratat de manipulare, pagina 9-10)

Nu putem nega faptul ca manipularea nu a existat din cele mai vechi timpuri, doar ca nu nu era cunoscuta sub acest nume. Ea nu este produsul unei tehnologii de ultima ora, ci rodul gandirii umane, a nevoii acute a omului de a-si aninge scopurile. Studiile referitoare la acest fenomen exista de ceva mai mult de un veac, o fifura marcanta in acest domeniu fiind Emile Durkheim, fondatorul scolii de sociologie franceza, care a studiat aparitia si efectele fenomenului de anomie (din grecescul a nomos=fara lege) in timpul Revolutiei Franceze si care au fost expuse in lucrarea sa "Diviziunea muncii sociale".

O data cu perfectionarea mijloacelor de informare in masa, procedeul manipularii a atins cote nebanuite. Mass-media a devenit mijlocul prin care poate fi realizata, dar si o arma puternica pentru cei care stiu sa o utilizeze. Daca acum o suta de ani ziarele si radioul erau principalele mijloace de informare, aparitia televiziunii, si mai recent a Internetului, a dat peste cap importanta si rating-ul pe care primele doua il aveau.

Astfel putem observa ca de la manipularile care vizau un grup scolar sau o natiune (manipulate prin ziare si radio), televiziunea si Internetul a deschis noi orizonturi. Acum se pot manipula cu usurinta natiuni, un continent sau chiar intreaga planeta, dupa cum vom vedea in capitolul urmator.

2. Clasificarea manipularilor

Pentru a intelege cat mai bine aceasta clasificare mi-am propus sa o structurez in doua parti distincte, dar care sunt complementare. Primul criteriu se refera la dimensiunea pe care o poate avea un astfel de proces, in functie de numarul de subiecti vizati, mijloace utilizate si aria geografica de extindere. Acestea se pot imparte in trei categorii: mici, medii si mari. Cel de-al doilea criteriu se refera exclusiv la modul si procedeele utilizate de manipulator pentru a-si atinge scopul. Acestea tin mai mult de tehnicile folosite si pe care este absolut necesar sa le cunoastem in profunzime pentru o mai buna intelegere a lucrarii ulterioare.

Profesorul Philip Zimbardo, de la Universitatea Stanford, statul California, utilizeaza drept criteriu de clasificare "amplitudinea modificarilor efectuate intr-o anumita situatie sociala". (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, pagina 30)

Desi putem clasifica manipularile ca mici sau minore, efectele pe care le genereaza pot avea consecinte majore sau minore, in functie de cat de bine sunt realizate. Uneori, aspecte banale, nesemnificative, genereaza schimbari bruste, majore in comportamentul persoanelor aflate intr-o anumita situatie sociala. Totul depinde de puterea de influenta a manipulantilor pentru a dirija reactiile si comportamentul individului, de cele mai multe ori fara ca cel din urma sa-si dea seama.

3. Manipularile mici

Se refera, ca amploare, la un singur individ sau un grup restrans de persoane. Se obtin prin mijloace simple, manipulatorul provoaca modificari minore ale situatiei sociale intr-o anumita perioada de timp. Efectele pot depasi asteptarile.

Bogdan Ficeac expune un asemenea exemplu. Este vorba despre adeptii unei secte religioase, Hare Krishna, care au pus la punct un sistem de colectare a fondurilor, pe cat de simplu, pe atat de eficient. Un membru al acestei secte, ras in cap, cu o toga alba specifica acestei congregatii religioase, se plasa intr-un aeroport, gara. In momentul cand sosea un tren sau un avion astepta pasageriila poarta respectiva cu o floare in mana,pe care o oferea unei persoane care sosea, in numele iubirii dintre oameni si al tolerantei rasiale. Viitoarea "victima" accepta, in majoritatea cazurilor, floarea, mai ales ca era oferita gratuit. Primul pas odata facut, membrul sectei scotea o carte sau o revista pe care o oferea aceluiasi pasager, in schimbul unei "donatii nesemnificative". Un procent foarte mare din cei care acceptau floarea plecau cu buzunarele "usurate" de respectivele donatii.

Urmatorul exemplu este caracteristic Romaniei. Cu totii l-am intalnit pe strada, in intersectiile aglomerate ca pasageri sau participanti la trafic. "Cersitul" a devenit o adevarata industrie, s-au creat adevarate retele, atat in tara cat si peste hotare, lucru care a afectat si continua sa afecteze imaginea noastra in lume.

Cersetorii utilizeaza nenumarate trucuri pentru a sensibiliza trecatorii. Cei mai des folositi sunt copiii. Iarna sunt desculti si imbracati cu haine rupte si sumare, tocmai pentru a spori mila. De multe ori sunt mutilati intentionat. "Textele" sau "melodiile" pe care le recita in locuri publice, mijloace de transport in comun, sunt compuse cu mare atentie de persoane specializate. In intersectii, cei care spala parbrizele masinilor ofera un mic serviciu care dureaza maxim 30 de secunde pentru care primesc venitul unei persoane care munceste pentru 30 de minute. Prea putin soferi constientizeaza ca au fost manipulati si considera li s-a facut un serviciu pe bani putini. In realitate, lucrurile stau exact invers.

Asemenea procedee apeleaza la spiritul caritabil al cetatenilor. In interiorul lor au loc schimbari de comportament minore, dar care au drept consecinta adunarea unor fonduri imense, constituirea unor retele de trafic cu carne vie care, indirect, prin intermediul cersetorilor, manipuleaza indivizii din societate sa comita acte caritabile.

Am afirmat anterior ca mici schimbari, manipulari minore in starea de fapt a lucrurilor, pot genera efecte majore la nivelul intregii societati. Bogdan Ficeac vorbeste despre "criza graului" din Romania anului 1992 si care au fost consecintele acestei manipulari: "televiziunea nationala a prezentat    mai multe zile la rand informatii oficiale privind o iminenta criza de paine, din cauza lipsei de grau. S-a indus astfel un sentiment de panica la nivelul intregii societati. Cateva zile mai tarziu, oamenii au rasuflat usurati afland, tot de la televiziunea nationala, ca guvernul a rezolvat situatia prin acceptarea unor masive importuri de grau." (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, pagina 33)

In perioada urmatoare a fost descoperit substratul acestei mici manipulari, dar cu consecinte serioase pentru economie. Criza fusese creata artficial de guvernanti prin doua jocuri de culise. Primul a fost lansarea zvonului despre iminenta criza de paine din cauza lipsei de grau. In realitate pretul oferit producatorilor a fost atat de mic incat nu acoperea cheltuielile cu recolta din acel an si nici nu oferea o posibilitate de finantare pentru recolta viitoare. Taranii nu au vandut graul statului in speranta ca pretul va creste in lunile urmatoare. Numai ca, Romania a importat grau la un pret de trei ori mai mare decat cel oferit taranilor. Toata afacerea s-a desfasurat cu complicitateaguvernantilor, care in schimbul unor comisioane fabuloase, au acceptat importurile de grau. Consecintele au fost dezastroase pentru romanul de rand: cresterea generala a preturilor, tarani cu recolta nevanduta si in imposibilitate de a reincepe o noua productie. Strategii asemanatoare au fost folosite in anii urmatori in crize uleiului, zaharului, orezului.

Cum s-a produs acest fenomen? Foarte simplu. In Romania anului 1992 TVR era singura televiziune din sara, iar lipsa altor surse de informare independente si necontrolate de institutiile statului a permis inducerea unor premise sumbre si false, propice unei strategii pentru manipularea romanului de rand. Acesta este doar un exemplu edificator dintr-o multitudine de manipulari minore cu consecinte majore. Prin efectele generate, acestea nu mai pot fi numite manipulari mici, ele intrand in categoria celor de anvergura.

4. Manipularile medii

Acestea "se refera la modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte, care uneori, depasesc in mod dramatic asteptarile, tocmai pentru ca enorma putere de influenta a situatiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata." (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, pagina 35)

Cel care a initiat o serie de cercetari in acest domeniu, americanul Stanlez Milgram, pornea de la premisa ca fiecare individ este supus unei anumite autoritati. Scopul experimentelor sale consta in a vedea cat de obedienti pot fi indivizii, care este limita superioara a supunerii pana la care subiectii pot merge, toate acestea in conditiile in care erau manipulati de cei ce conduceau experimentele.

Testul consta intr-o memorare si influentarea acestui proces cognitiv prin aplicarea de pedepse in caz de greseala. Voluntarii intrau intr-o incapere cu un examinator si se asezau la pupitrul de comanda al unui aparat de indus socuri electrice. In incapere, in fata voluntarului se afla un geam de la alta camera. Dincolo, pe un scaun, conectat la electrozii aparatului de socuri electrice, se afla un barbat de 37 de ani cu o infatisare agreabila. Voluntarul, denumit "profesor", rostea un cuvint iar cel de dincolo trebuia sa-i spuna perechea dinainte invatata. In caz de greseala, i se administra un soc electric de 15 volti, care crestea progresiv cu aceeasi tensiune in cazul unui nou raspuns gresit. Limita maxima a socurilor putea fi de 450 de volti. Testul incepe iar primele trei raspunsuri sunt exacte. Dar al patrulea este gresit si i se "administreaza" un soc de 15 volti. Apoi, "elevul" o tine din greseala in greseala. Pe masura ce raspunsurile inexacte se acumulau, crestea si intensitatea socului si durerea "elevului". "Profesorul" era mereu indemnat de examinator sa continue. La 270 de volti se parea ca, cel care era supus socurilor electrice, era in agonie si va face un atac de cord. Dar examinatorul ii cerea de fiecare data sa continue. In realitate, nu se producea nici un soc electric, "elevul" le simula pentru caexaminatorul sa vada cat de departe poate merge un "profesor". Dintre voluntari, 62,5% au aplicat voltajul maxim, desi, intr-un test anterior, doar 1% au afirmat ca pot face acest lucru.

Cel mai relevant exemplu pentru tipurile de manipulare medie se regasestein evenimentele din decembrie '89, cand unica solutie a fost eliminarea fizica a celor doi dictatori.

Joule si Beauvois propun un exemplu foarte simplu. Un experiment o viza pe Doamna O., care primeste o super-oferta din partea magazinului "Cei trei dalmatieni" de cumparare a trei produse. In acest mod participa si la un concurs care avea premii de milioane, o limuzina de lux si un sejur la mare. Pe langa ea, alte sute de persoane au primit aceeasi oferta. Procentul care au decis sa "beneficieze" de oferta, inclusiv Doamna O., a fost neasteptat de mare, chiar si pentru experimentatori. De fapt, aproape toti au cumparat produsele doar pentru a participa la loterie.

Intr-un alt experiment efectuat de cei doi francezi intalnim o serie de situstii care presupun o abordare mai speciala. Aceeasi Domana O. Este rugata pe plaja sa ai aiba grija de prosopul unei alte femei plecata in apa sa se racoreasca. Pe prosop se afla un aparat de radio modern pe care un individ incearca sa le subtilizeze fara nici un pic de jena. Doamna O. intervine si striga dupa ajutor si se lanseaza in urmarirea hotului. Intr-o situatie asemanatoare, de aceasta data fara a o ruga pe Doamna O. sa indeplineasca rolul de "paznic voluntar", alt individ incearca sa fure o geanta eleganta de piele, dar Doamna O. nu intervine. Daca in primul experiment toti subiectii au intervenit, in cel de-al doilea doar ceva mai mult de o zecime.

Este vorba de asa-numitele conditie angajament si conditie control. Prima se aplica in experimentul de pe plaja cand este vorba de un angajament, fie el si verbal, intre cele doua femei. Doamna O. se simte astfel obligata sa intervina. Conditia control se aplica situatiei cu geanta de piele, cand nu exista nici un fel de angajament. Mai mult, oamenii nu au intervenit deoarece nu stiau daca e vorba de proprietarul respectivei genti sau de un hot.

Diferenta intre cele doua situatii consta in schimbul de cuvinte, comunicarea dintre persoane, care se constituie intr-un angajament. Acelasi principiu se aplica in cazul lui Stanley Milgram si al experimentelor sale. Angajamentul intre Doamna O. si cealalta femeie a fost denumit "supunere liber consimtita". Relatiile sociale dintre persoane se transforma intr-o relatie de supunere sub forma unei cereri banale, care se poate refuza sau accepta. Insa, Doamna O. considera ca i-a facut un favor celeilalte, o fapta buna, dar ea se afla in postura de victima a unei manipulari simple. Concluzia este una singura oamenii au tendinta sa adere la ce le pare ca fiind propriile lor hotarari, si, deci sa se comporte in conformitate cu ele. (R.V. Joule, J.L Beauvois-Tratat de manipulare, pagina 19)

5.Manipularile mari

Se afla in stransa legatura cu o cultura din care face parte individul si in mijlocul careia convietuieste. Cand ne referim la influenta unei culturi, ne referim la legile care guverneaza societatea, atat cele scrise cat si cele morale, sistemul de valori cultivat de componentii acestei societati.

Nu mai putem recunoaste marile manipulari, decat rar si destul de greu, deoarece ele au devenit o parte din cotidian si nu mai sunt recunoscute ca atare. Cel care a identificat cel mai simplu si mai amplu sistem de manipulare major, a fost psihologul elvetian Jean Piaget. El a recunoscut in sistemul educational din fiecare tara o manipulare a elevilor, studentilor, menita a-l obisnui pe individ cu rigorile si regulile vietii de adult si traiul intr-o societate care se bazeaza pe legi.

Fiecare tara are propriul sistem educational care se afla in stransa legatura cu traditiile si valorile pe care poporul respective se sprijina sau le-a cultivat. Cel mai important lucru pe care scoala il transmite individului este simtul responsabilitatii. Apoi este adaptarea la un program strict care ii este impus, desi el nu simte acest lucru: orar, vacante, programe scolare. Deoarece fiecare societate moderna tinde spre a avea in posturile cheie cei mai buni si mai calificati oameni care o compun, inca din scoala copiii sunt invatati cu spiritul de competitie care consta in recompense la terminarea unor perioade de studiu bine stabilite:premii, burse.

Istoria a dovedit ca sistemele democratice sunt mai bune decat cele totalitare. In America, de exemplu, se pune accent pe dezvoltarea capacitatilor individuale, pe un fel de "ajuta-te singur!". Americanii sunt invatati sa se descurce singuri si sa se bazaze pe fortele proprii. In communism se urmarea uniformizarea tuturor indivizilor pentru a-I pregati pentru ideologia pe care o dezvolta sistemul. Uniformele scolare erau obligatorii, tocmai pentru a crea acea uniformitate. Inclusiv programele scolare erau politizate pentru a se inocul ideologia comunista de la cea mai frageda varsta. In sistemele democratice, din contra, cei care poarta uniforme sunt elevii unor colegii particulare cu pretentii, tocmai pentru a le da acestor tineri un sentiment de individualitate. La fel se intampla in armate unde uniforma este obligatorie pentru a uniformiza indivizii, in acest fel soldatii raspund mai usor la comenzi si ordine, deci sunt mai lesne de controlat.

Din punct de vedere al mentalitatii cultivate, popoarele din estul Europei se aseamana mai mult cu civilizatiile asiatice decat cu cea americana. Bogdan Ficeac ne ofera un astfel de exemplu: "Istoria Statelor Unite, asa cum este ea prezentata in The World Almanac, cel mai raspandit compendiu despre "starea natiunii", reactualizat in fiecare an, incepe la 1492,.trebuie observat ca trecutul popoarelor ce au stapanit acele tinuturi inainte de venirea lui Cristofor Columb nu este luat in calcul, dovada ca pana si in sistemele cu o democratie avansata prezentarea istoriei are o tenta subiectiva." (Bogdan Ficeac-Tehnici de manipulare, pagina 46)

Popoarele europene, mai ales cele de sorginte latina, se mandresc cu trecutul lor, incepand cu istoria antica, si pun mult mai multa valoare pe traditii decat o fac americanii.

In capitolul cu care debuteaza aceasta lucrare afirmam ca voi reveni asupra experimentelor efectuate de agentiile de spionaj. Sunt cunoscute exemplele din timpul Razboiului Rece, cand tehnologiile neconventionale sau aspectele mai "intunecate" ale psihicului uman nu au ramas neexplorate. Orice putea da un cat de mic avantaj asupra inamicului a fost luat in calcul si studiat. Este cunoscut proiectul CIA care incerca sa controleze mintile cetatenilor prin unde emise de transmitatoare speciale, infestarea oraselor cu virusi mai mult sau mai putin inofensivi pentru a studia aria de raspandire si imunitatea oamenilor, toate acestea in cazul unui razboi cu arme nucleare, bacteriologice sau chimice.

Academicianul roman Eugen Macovschi a imaginat o teorie conform careia universul era structurat in patru parti:

a)      universul fizic - materia minerala, organica, lipsita de viata

b)      universul biosic - materia vie, insa doar plantele si animalele

c)      universul noesic - apartine fiintelor dotate cu inteligenta, oamenilor

d)      universul enisic si multele sale niveluri superioare - cuprinde fiinte superioare oamenilor pe care capacitatea noastra de a rationa nu le poate percepe si nici intelege