Dezvoltarea psihica

Dezvoltarea psihica

Una din nevoile fundamentale pe care o resimte prescolarul este nevoia de miscare, miscare considerata ca element structural al actiunilor cu obiectele. Pe prim plan trece incarcatura psihologica a miscarii: formarea imaginilor (reprezentarilor), intentiile posibile de realizare. Prescolarul gaseste placere in actiunile practice, imita actiunile adultilor, imita modelele prezentate, foloseste gesturi atunci cand povesteste, isi exprima starile emotive prin mimica, miscarile bruste de la 3 ani sunt inlocuite pe la 4-5 ani cu miscari fine, suple, armonioase, datorita spontaneitatii si armoniei motricitatii. Aceasta perioada "prescolaritatea mijlocie" a fost numita "varsta gratiei".

Cu timpul, aproximativ pe la 6 ani, gratia se estompeaza in favoarea fortei. Exigentele scolii care se prefigureaza restrangand libertatea de miscare, spontaneitatea in favoarea rigorii si preciziei miscarilor.

Trecerea de la bruschete - gratie - forta, reprezinta o tendinta generala a evolutiei motricitatii. In unele activitati miscarile sunt libere, spontane, iar in altele capata un grad de stereotipizare, de automatizare. In acest caz miscarile se transforma in deprinderi. Orice deprindere implica in faza initiala efectuarea unor miscari mai ezitante, ca pe masura consolidarii ei sa asistam la perfectionarea executiei. Deprinderile se executa corect si rapid cu minim de consum de energie. Nu este exclus ca o miscare, o deprindere sa devina o miscare haotica.

Emotiile dezorganizeaza de obicei activitatile motrice. Nevoia de actiune finalizata prin executarea diferitelor miscari sta la baza dezvoltarii psihice a copilului. (expl. copilul care dezmembreaza obiectele, copilul care priveste doar de la distanta obiectul.).

Perceptia se formeaza in cursul actiunii si se corecteaza, se verifica prin intermediul actiunii. Actiunea cu obiectele sta la baza formarii imaginilor despre obiectul respectiv. Motricitatea si actiunea cu obiectele contribuie la imbogatirea si diversificarea cunostintelor despre obiecte cat si la formarea, structurarea personalitatii copilului. El isi formeaza diferite tipuri de conduite independente (de alimentatie, igienice, vestimentare, de autoservire) prin care el se detaseaza de mediul inconjurator, se individualizeaza, devine independent ceea ce contribuie la structurarea personalitatii.

Copilul care stie sa se imbrace singur.

creeaza un suport de autonomie reala si isi constientizeaza responsabilitatile in raport cu propria persoana.

Dezvoltarea psihica este evidenta in domeniul senzorialitatii. Procesele senzoriale si perceptive sunt legate de cele motorii.

Sensibilitatea copilului se adanceste si se restructureaza. Pe prin plan apare sensibilitatea vizuala ( de 100de ori mai multe informatii).

Intre 3-4 ani se diferentiaza si denumesc culorile fundamentale( rosu, galben, verde, albastru) ale spectrului solar, dar nu si cele intermediare (portocaliu, indigo, violet - la 5 ani).

Sensibilitatea auditiva devine de 2 ori mai fina iar sensibilitatea tactila, care se subordoneaza vazului (instrument de control) si auzului, trece intr-un nou stadiu cand se elibereaza si copilul poate tactil evidentia insusirile obiectului.

Relatia vizuala - tactila este inca insuficient coordonata. Copilul are dificultati in recunoasterea tactila a obiectelor percepute anterior. Aceasta legitate se pastreaza cand este vorba de un obiect necunoscut. Daca obiectul este cunoscut recunoasterea este fara dificultate.

Sarcina inversa este relativ mai simpla pentru copil. Celelalte forme de sensibilitate (gustativa, olfactiva) se dezvolta si ele dar nu in aceeasi masura cu cea vizuala si auditiva.

Sensibilitatea auditiva la prescolari cunoaste specializari:

se dezvolta mult auzul verbal (fonematic)

se dezvolta mult auzul muzical.

Nu intalnim la copii senzatii in stare pura ele fiind integrale si subordonate perceptiilor care le individualizeaza.

Perceptiile se vor desprinde treptat de particularitatile concrete ale situatiilor, de conotatiile afectiv-emotionale, centrarea pe obiect, pe caracteristicile lui reale fiind mult mai evidenta.

Perceptiile devin mai direct subordonate gandirii, intentionalitatii ceea ce face sa apara forme noi si anume perceptia de observare cu un anumit scop. Se dezvolta si perceptiile spatiale, copiii percep forma, marimea, adancimea datorita participarii mai multor analizatori.

Perceptia marimii este mai dificila.

Se dezvolta perceptia distantei (aproape -departe) si in raport cu anumite repere (spre stanga, in fata.)

Reprezentarile au un caracter intuitiv-concret, cuvantul are un rol important in dezvoltarea reprezentarilor. Intelectul cuprinde procese psihice variate, gandirea, memoria, limbajul , imaginatia care permit depasirea experientei senzorial-perceptive. Intelectul inregistreaza anumite restructurari.

Gandirea este preconceptuala sau cvaziconceptuala, ceea ce inseamna ca gandirea opereaza cu constructe care nu sunt nici notiuni individualizate si nici notiuni generale. Conceptele castiga treptat in generalitate, in precizie luand la randul lor insusirea treptata a conceptelor. Gandirea ramane legata de imagine, este situativa si egocentrica.

Notiunile sunt empirice, bazate pe experienta. Gandirea evolueaza in legatura cu limbajul. Si atentia joaca un rol important in dezvoltarea intelectului, mai ales stabilitatea atentiei.

Psihicul copilului se dezvolta intens in activitatea de joc. Jocul este activitatea fundamentala care contribuie la dezvoltarea psihica.