Ereditatea factor determinant al dezvoltarii psihice

Ereditatea factor determinant al dezvoltarii psihice

Inca din anul 1863 Spencer defineste ereditatea ca fiind procesul care determina asemanarea dintre parinti si descendenti. Ulterior, la 1885, A. Weismann intelege prin ereditate "transferal de la o generatie la alta a unei substante cu o constitutie moleculara definite". Prin aceasta Weismann evanseaza cu aproape trei sferturi de veac, conceptia moderna despre o baza moleculara a ereditatii, iar conceptual sau de plasma germinativa, cu ierarhia structural- functionala determinanti -biofori-idante-ide, este comparabil cu conceptual actual asupra ierarhiei sistemului ereditar care porneste de la peprechea de nucleotide si ajunge genom.

Astazi prin ereditate se intelege conservarea specificitatii unui system biologic dat, in timpul reproducerii sale, conservare care asigura continuul in evolutie legatura organica dintre generatii adica asemanrea dintre acestea. Totodata, pe linga continutul evolutiv, apare ca fenomen biologic fundamental, starea de neasemanare, de discontinuitate evolutiva adica variabilitatea ereditara sint doua laturi inseparabile care definesc unitatea dialectica a organismului viu. Fiecare organism are propria sa ereditate inscrisa codificat in structuri moleculare specifice sub forma de informatie erditara. Cu studiul ereditatii si variabilitii se ocupa Stiinta Ereditatii numita inca Gentica. Ea studiaza mecanismele inregistrarii, reduplicarii si modificarii informatiei erditare precum si ale functionarii materialului erdeditar in controlul proceselor biosintetice din organism care conduc la conturarea diferitelor caracterisitici ale acestuia.

Cuvintul erditate este de origine latina ( hereditas = a mosteni) si semnifica transmiterea din generatie in generatie, nu a unor caractere ca atare, ci a capacitatii de a dezvolta aceste caractere la descendenti.

Referitor la identificarea factorilor implicate in dezvoltarea umana, intilnim o convergenta principiala, chiar daca planul analitic se prezinta diferit. Astfel in literatura

Psihopedagogica romaneasca sunt discutati ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul si educatia, in timp ce literature accidentala se ocupa de raportul "nature-nurture" (cea anglo-saxona) sau heredite - milieu/environment" (cea frantuzeasca)

Semnalarea acestor nuantari prilejuieste observatia ca, in fond, delimitarile categorice nu au decit ratiuni didactice, deoarece ereditatea, ca proprietate generala a lumii vii, este o caracterisitica a naturii, la fel cum educatia presupune cu necesitateun mediu social uman, in absenta caruia nu ar putea exista!

Materialul ereditatii este nuclear (la nivelul cromozomilor din nucleul gametilor) si citoplasmatic, constituind genotipul individului.

Ereditatea nucleara se transmite conform unor legitati cunoscute (Mendel, T.H. Morgan), care permite atit intelegerea naturii combinarilor care au loc cit si producerea erorilor de copiere si a alterarilor (mutatiile). Identitatea genetica este practic imposibila de la antecesori la descendenti, sansa fiind de 2⁴⁶ (una din 70 de trilioane). Orice genotip se exprima doar in forma fenotipica (totalitatea caracteristicilor unui individ) ca rezultat al interactiunilor primarw cu mediul. Fenotipul este edoar una dintre variantele posibile ale unui acelasi genotip, fixat insa definitive prin actualizarea normei de reactie genotipice sub influenta timpurie (chiar din momentul conceptie) a mediului de dezvoltare. Printer metodele care permit studierea rolului factorului genetic in ontogeneza se numara cele care urmaresc gemelaritatea (Oancea-Ursu, Gh.., 1985), cosanguinitatea, dezvoltarea prenatala, manipularea mediului, fenomenul de adoptie. Acestea au fost prefigurate de studiile asupra erditatii plantelor si animalelor 9cu concluczii limitate insa pentru ereditatea umana)si de naliza genealogica prin care anumite caracteristici au pututu fi urmarite in aceeasi familie timp de generatii (Galton, F., 1869).

Desi cercetarile vizind erdeiotatea umana au o istorie relativ scurta si o specificitate aparte(date fiind limitele etice ale experimentelor genetice), citeva aspecte se impun a fi subliniate:

Mostenirea ereditara apare ca un complex de predispozitii si potentialitati sin u ca o transmitere a trasaturilor antecesorilor;

Ereditatea caracterelor morfologice si biochimice este mult mai bine cunoscuta decit ereditatea insusirilor psihice, care, in multe cazuri , pare a fi rodul unor determinari poligenetice;

Diversitatea psihologica umana are cu certitudine si o radacina ereditara (constitutie, biotip, baze comportamentale etc.) darn u se reduce la aceasta;

Ceea ce este ereditar nu coincide intotdeauna cu ceea ce este congenital (sau inascut), unde sunt cuprinse si elemente dobindite in urma influentelor dinaintea nasterii;

Ceea ce tine de ereditate se poate exprima in diverse momente de virsta sau poate ramine in stare de latent ape tot parcursul vietii, in absenta unui factor activitator (exemplu: cazul anumitor predispozitii alergice ori al combinatiilor aptitudinale);

Potentialul genetic al fiecarui individ se selecteaza prin hazard si este, mai ales sub aspectul exprimarii psihice, polyvalent;

Ereditatea confera unicitate biologica, ca premisa a unicitatii psihice;

Din perspectiva filogenetica, ereditatea umana confera cea mai mica "incarcatura" de comportamente instinctive. Aceasta face din puiul de om o fiinta total dependenta de membrii propriei specii si, conform celebrei formule a lui K. Lorenz, un "specialist in nespecializare" ereditara. Din acest motiv, puiul de om este singurul care isi pierde specificitatea daca, in dezvoltarea sa timpurie, este "asistat" de membrii altei specii. "Copiii salbateci", cei crescuti de animale, s-au animalizat in ciuda ereditatii lor de tip uman.

Prin "orarul" proceselor de crestere si maturizare, ereditaea creeaza premisele unor momente de optima interventie din partea mediului educativ, in asa numitele perioade sensibile sau critice. Anticiparea sau pierderea perioadelor se poate dovedi ineficienta (ex.: achizitia mersului, limabjului, operatiilor gindirii ).

Rolul ereditatii nu se exprima inaceeasi masura in diversele aspecte ale vietii psihice: unele poarta mai puternic amprenta ereditatii- temperamental, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihica (Teodorescu, Fl., 1996) - altele mai putin - atitudinile, vointa caracterul.

O aceeasi trasatura psihica poate fi, la personae diferite, rodul unor factori diferiti. Pentru o anumita persoana, hotaritoare poate sa fie erditatea, in timp ce pentru alte personae, se poate ca mediul sau educatia sa fi contribuit decisive.

In stadiul actual al cunoasterii si stapinirii mecanismelor ereditatii se poate afirma ca rolul sau in dezvoltare, mai ales in dezvoltare psihica este de premise naturala. Aceasta premisa, cu actiune probabilista, poate oferi individului o sansa (ereditatea) sau o nesansa (ereditate tarata). Prima poate fi ulterior valorificata sau nu, iar cea de a doua, in functie de gravitate, poate fi compensate in diverse grade sau nu.