Evaluarea DI

Evaluarea Di este un proces complex de identificare de particularitati, capacitati, abilitati si deprinderi, masurarea acestora si compararea - proces care necesita timp si instrumente variate si se face in vederea interventiei care sa dezvolte abilitati si sa remedieze limitari functionale.

In cazul dificultatilor de invatare, cea mai eficienta evaluare este cea care se realizeaza in mod global, tinand cont de toti parametrii de dezvoltare psihica ai copilului si de caracterul unic al dificultatilor.

Evaluarea este necesara cat mai de timpuriu, pentru ca si interventia eficienta este cea timpurie.

Asa cum precizeaza E. Vrasmas (2007,p.63) evaluarea dificultatilor de invatare este realizata de specialistii psihopedagogic, dar trebuie spijinita de parinti si de cadrele didactice care lucreaza cu copilul la scoala.

Evaluarea dificultatilor de invatare, subliniaza autoarea citatp, este un proces ce implica o cantitate mare de informatii diverse si interpretarea acestora, pe baza carora se iua deciziile de interventie si, daca este cazul, de clasificare si integrare.

In privinta instrumentelor evaluarii ele apartin atat psihologiei, cat si pedagogiei - teste, probe, grile de observatie formala si informala.

Din punct de vedere al instrumentelor utlizate distingem doua tipuri de evaluare:

a.           evaluarea formala care implica utilizarea unor instrumente cum ar fi testele (de inteligenta, de aptitudini de limbaj etc.)

b.          evaluarea informala care presupune proceduri si tehnici ca : observatia sistematica, analiza produselor activitatii, analiza sarcinilor, analiza erorilor, interviuri, chestionare etc.

Abordari in evaluarea DI

Exista trei tipuri de abordari in evaluarea d.I pe care le vom prezenta mai jos.

Evaluarea prin raportare la standarde

Evaluarea prin raportare la standarde. Se refera la masurarea performantelor unui copil intr-o anume arie de dezvoltare, pornind de la un standard stabilit prin testarea unui esantion reprezentativ pentru copil.

Fiecare copil evaluat este comparat cu standardul aplicat si astfel se determina performanta particulara a respectivului copil.

O problema pe care o ridica acesta evaluare este cea legata de etichetarea unor copii care nu corespund standardelor, si de aceea azi, aceasta evaluare tinde sa fie realizata tinand seama de evaluarea globala a copilului.

Avantajele testelor standard:

sunt valabile pentru verificarea incadrarii legale pentru servicii de educatie speciala

pot determina daca un elev achizitioneaza conform asteptarilor

asigura compararea realizarilor diferitelor elevi

asigura bazele generale pentru compararea programelor de remediere

Dezavantajele:

rezultatele sunt deseori prea generale pentru a asigura o orientare a instruirii specifice unui elev

nu sunt legate direct de secventele programelor de instruire

nu pot fi modificate in functie de conditii specifice

sunt de valoare minimala pentru a indica cat de mult sau cat de putin a invatat elevul

Evaluarea prin raportare la criterii. Acest tip de evaluare graviteaza in jurul unor obiective specifice de invatare.

Este utilizata pentru a determina punctele forte si punctele slabe ale unui copil, nu prin comparare cu altii, ci prin raportare la setul de deprinderi prestabilite presupuse a fi esentiale.

Avantajele :

1. instrument de evaluare a progresului
2. stabileste eficienta procesului de instruire si interventie
3. pregateste terenul pentru insusirea unor deprinderi ulterioare

Dezavantaje:

4. criteriile luate in analiza pot fi dificil de stabilit
5. nu prezinta valoare pentru copiii atipici
6. ineficiente pentru masurarea nivelului de performanta in raport cu alti copii

Evaluarea prin raportare la individ

Evalueaza progresul realizat de copil, comparindu-l cu propriile sale performante obtinute anterior.aceste evaluari recunosc faptul ca orice copil se modeleaza prin interactiunea dintre aspectele biologice si cele de mediu si prin ceea ceastepta ceilalti de la viata si viitorul copilului. Evaluarile se fac in contextul particular de viata si in functie de particularitatile-calitatile unice ale copilului. Se urmareste nu numai evaluarea copilului, dar si a calitatii relatiei lui cu ceilalti.

Avantaje:

- monitorizeaza progresul copilului si ofera o imagine mai reala asupra deprinderilor lui

- asigura conturarea mai concreta aunor planuri de interventie

Dezavantaje :

- chiar daca este o evaluare mai autentica pentru copil, este nevoie totusi uneori de o evaluare criteriala sau raportata la standarde pentru a avea o imagine mult mai realista asupra progresului copilului

Asa cum se poate observa, fiecare tip de evaluare prezinta atat avantaje cat si dezavantaje, fiecare fiind utila pentru un anumit scop si trebuie utilizat in raportare la celelate.

Unitatea de invatare II. 6. Interventia specializata in dificultatile de invatare

Interventia specializata in dificultatile de invatare

1.Terapia

Aparuta sub influenta modelului medical, se mentine si azi atat din punct de vedere explicativ cat si im planul actiunii concrete.

Exista mai multe tipuri de terapie:

de remediere presupune refacrea proceselor de invatare deficitare

de corectare refacerea unor abilitati/ deprinderi de invatare

de compensare: se refera la deficientele grave de invatare si care trebuie sa ofere schimbarea cu alte instrumente sau mecanisme de adaptare si invatare

Interventia

Este un concept interdisciplinar cu accente socio-educationale si face legatura dintre campul de actiune al dificultatilor de invatare cu alte forme de sprijinire a dezvoltarii (educatie, asistenta socila, psihologie)

Cei care realizeaza interventia sunt consilierii scolari, profesorii-logopezi, cadre didactice de sprijin, profesorii de psiho-pedagogie speciala din scolile speciale.

Proiectarea interventiei, consta in esenta in elaborarea planului interventiei, care presupune, identificarea problemelor, cauzelor, orienteaza interventia, propune instrumente de evaluare.

Principiile interventiei specializate (remedierii)

Remedierea sprijina intelegerea modelelor si evidentierea ritmului in limbajul vorbit si scris,in folosirea spatiului - intinderea comunitatii si proportiile - in arta si muzica, natura si stiinta,in istorie,in interactiuni si interrelatii,in modurile in care se organizeaza viata practica.

Remedierea trebuie sa incurajeze observarea diferentelor (tehnicile de colorare, schimbarea suporturilor de invatare)

Remedierea include analizele celor abordari care aduc in fiecare arie de functionare rezultate acceptabile

Remedierea promoveaza gandirea simbolica si generalizarile

Remedierea asigura vloarea si cantitatea de structurare de care are nevoie un elev, dar nu trebuie exgerat

Remedierea cere sa li se vorbeasca elevilor despre nivelul la care se gasesc.

Remedierea sprijina simtul intelegerii si exprimarii elevilor.

Remediere promoveaza autocunoasterea si alternativele

Remedierea se axeaza pe ariile in care elevul este mai bun, pentru a impulsiona dezvoltarea ariilor in care intampina probleme

Planul de interventie specializata in dificultatile de invatare (PIS)

Exista doua tipuri de sprijin:

specilaizat, in afara clasei, in plus de activitatea didactica, ca forma suplimentara de activitate

didactic, care vizeaza adaptarea si flexibilizarea curriculum-ului

Fiecare elev care este evaluat initial ca prezentand dificultati de invatare specifice are nevoie de un plan individualizat, personaliazt de interventie. (PIS)

PIS este un text/ grila bine completat de care se servesc toti cei care decid sa-si orienteze interventiile asupra copilului.

In primul rand el se constituie intr-un demers pentru a cunoaste copilul/elevul si a aviza masurile educative care ise potrivesc. Acest demers necesita participarea atat a specialistului cat si a parintilor.

Exista doua tipuri de planuri pentru interventia specializata:

a.       Planurile de servicii , care sunt instrumente de planificare si coordonare a serviciilor diferite si individuale necesare la realizarea si mentinerea integrarii educationale si/sau socile a persoanelor cu CES.

b.      Planurile de interventi in serviciul eductional care trebuie sa indice pentru copil/elev, in functie de obiectivele fixate:

nivelul de integrare dorit/urmarit

adaptarile necesare la ritmul invatarii si respectarea principiilor pedagogice

serviciile complementare si personalul solicitat

echipamentele specializate necesare

resursele financiare necesare, transport etc.

Componentele PIS

informatiile initiale despre copil si problemele care constituie cerinte educative speciale la acel moment rezultate din teste psihologice, probe scolare, observatii, anchete sociale

evaluarea problemelor sub forma enumerarii lor sau a formularii unui diagnostic prescriptiv

anticiparea unor rezultate prin prognosticul initial si prin descrierea momentelor cheie ale interventiei

consemnarea unei/unor examinari initiale, periodice, finale

descrierea metodelor si a mijloacelor de interventie folosite

pasii interventiei adaptati tipului de problema

inregistrarea progreselor/ consemnarea rezultatelor interventiei si observarile periodice

formele de sprijin suplimentar, alese prin parteneriatul cu specialistii, familia, scoala

Elaborarea PIS se inscrie intr-un demers global, care cuprinde:

evaluarea fortelor la inceput

identificarea dificultatilor

cunoasterea resurselor

diagnosticul prescriptiv

Etapele preconizate pentru interventie sunt diferite la diferiti autori, desi in toate se regasesc pasii aminititi mai sus.

Abordand domeniul dificultatilor de invatare ca domeniu noncategorial, se realizeaza recunoasterea, evaluarea si interventia specifica asupra problemelor de invatare ca probleme comune tuturor deficientelor, dizabilitatilor si/sau incapacitatilor organice sau functionale. Fiecare dintre aceste probleme este privita ca o caracteristica a procesului de invatare, un mod de manifestare, in loc sa fie considerata o stare permenenta de deficit. Perspectiva curriculara pune accentul pe individ, pe unicitatea fiecaruia, pe experienta de viata si sprijinul in invatare prin metode adecvate si interrelatii stimulative.

Aceste directii de analiza evidentiaza, de fapt, evolutia conceptiilor despre dificultatile de invatare: de la conceptia simplista ca dificultati de invatare pot avea numai anumiti copii si asta din cauze care ii privesc la responsabilizarea mediului social, a scolii si a colaborarii factorilor de educatie pentru reusita invatarii.

De aceea, perspectiva noncategoriala tinde sa inlocuiasca alte abordari si sa defineasca dificultatile de invatare in raport cu adaptarea curriculumului scolar, flexibilizarea lui pentru particularitatile si stilurile de invatare diferite ale copiilor.

Prezentam in continuare un model de (PIP)- Ghergut (2008)

Program de interventie personalizat/individualizat

Numele si prenumele beneficiarului..

Data si locul nasterii.

Domiciliul

Scoala/institutia

Echipa de lucru.

Problemele cu care se confrunta copilul (rezultatele evaluarii complexe).

Prioritati pentru perioada (se specifica intervalul de timp):..

Structura programului de interventie personalizat:

Evaluarea periodica:

Obiective realizate:.

Dificultati intampinate..

Metode cu impact ridicat: - pozitiv.

negativ..

revizuirea programului de interventie educational-terapeutica (in functie de rezultatele evaluarilor periodice).

Recomandari particulare:.

Rolul si modul de implicare a parintilor in program ..

Recomandari pentru profesorii care lucreaza cu elevii cu CES.( adaptare dupa Anne J. Hayward, 2005)

Lucrul cu elevii cu cerinte educationale speciale presupune o abordare bine structurata, cu o orientare explicita din partea profesorilor si a scolilor.

Profesorii trebuie :

- sa identifice problema sau dificultatea

- sa evalueze punctele tari si dificultatile intampinate de elev

- sa elaboreze un plan (plan educational individual) cu obiectivele, orarul si strategiile stabilite

- sa examineze progresul facut de elevi, iar apoi sa planuiasca pasul urmator

Scolile trebuie :

- sa se asigure ca abordarea utilizata este pozitiva, la fel ca ambianta si etosul ce caracterizeaza lucrul cu elevii cu cerinte educationale speciale

- sa dispuna de politici si strategii care sa sprijine atat elevii cat si profesorii

- sa celebreze reusita si progresele inregistrate de elevii cu cerinte educationale speciale

Unii profesori par sa intampine mai putine dificultati decat altii in crearea unei ambiante eficace de invatare pentru elevii lor. O clasa bine condusa, cu un potential redus de comportament necorespunzator poate prin ea insasi avea efecte benefice atat asupra procesului de invatare, cat si asupra performantei.

Care sunt principalele aspecte care trebuie sa fie luate in considerare?

Comportamentul profesorului

Controlul asupra clasei depinde de comportamentul profesorului, exprimat de obicei prin comunicarea non-verbala. Fiecare din comportamentele de mai jos contribuie la un control eficace asupra clasei si imbunatateste prin urmare procesul de invatare:

- contact vizual si fizic corespunzator cu elevii

- miscari relaxate ale corpului

- comportament verbal relaxat si controlat

- capacitatea de a asigura rapid linistea in clasa

- capacitatea de a se deplasa in persoana pe langa toti elevii din clasa

- mustrari scurte

- instructiuni clare, evitand repetitia

- sincronizarea limbajului corporal cu cel verbal

- a face fata intreruperilor din partea elevilor

Organizarea orei: ambianta din clasa

Ambianta propriu-zisa din clasa va influenta reactiile elevilor. Pentru a mentine un proces de invatare si un comportament pozitiv din partea elevilor se poate acorda atentie urmatoarelor:

Intensitatea zgomotului - activitatile diferite ar trebui sa se desfasoare la niveluri acceptabile de zgomot diferite

Tipul de cladire/clasa - unele activitati pot fi foarte dificil de executat din cauza constructiei sau marimii clasei

A fi constient de nevoia de spatiu specifica fiecarui elev - elevii au nevoie de spatiul lor propriu in clasa

Activitati diferite necesita diferite aranjari ale locurilor - poate fi necesar ca profesorul sa decida in privinta unui loc pentru materiale, unor tipare legate de miscarile elevilor si a bancilor in care stau

In cursul fiecarei activitati sau ore, profesorul trebuie sa hotarasca daca el se duce la elevi sau daca elevii vin la el; aceasta ajuta la clarificarea tipului de comportament ce se asteapta din partea elevilor in cazul fiecarui tip de activitate.

Imbunatatirea procesului de invatare in cadrul activitatilor/orelor

Felul in care profesorul isi desfasoara activitatile sau orele va influenta de o maniera decisiva participarea si reactia elevului. Urmatoarele atitudini contribuie de obicei la desfasurarea unor ore/activitati eficace:

Asigurati-va ca activitatea incepe la timp si ca toti elevii se implica de la inceput

Asigurati-va ca obiectivele activitatii le sunt dinainte clare tuturor elevilor

Asigurati-va ca sunteti deja familiar cu abilitatile diferite ale elevilor

Asigurati-va ca elevii realizeaza care sunt obiectivele personale si de grup pana la sfarsitul activitatii sau orei

Asigurati-va ca munca este dusa la bun sfarsit atunci cand si unde trebuie

Asigurati-va ca toti elevii sunt atenti

In activitati cu intreaga clasa, asigurati-va ca nu i se acorda atentie unui singur elev sau unui grup restrans

Apreciati in continuu efortul depus, facand comentarii si reactionand la performanta elevului

Puneti intrebari detaliate pentru a facilita dialogul si a incuraja elevul sa vina cu observatii, explicatii si descrieri

Lasati elevii sa ceara ajutor

Tineti ocupati toti elevii, punandu-i sa dea socoteala de felul in care isi folosesc timpul

Organizarea activitatii/orei

Majoritatea profesorilor au avut experienta unei activitati sau ore care de abia se taraie. In asemenea circumstante, profesorul stie foarte bine ce efect are o astfel de activitate sau ora asupra procesului de invatare si asupra comportamentului elevilor. Organizarea lectiei este importanta pentru toti elevii, dar mai ales pentru aceia cu cerinte educationale speciale. De aceea sunt importante urmatoarele aspecte:

In masura posibilitatilor, reduceti intreruperile, intruziunile din afara clasei, ca de pilda apelurile telefonice, biletele de la secretara, biletele aduse in sala de alti elevi

Asigurati-va ca toate materialele sunt disponibile inainte de inceperea activitatii

Asigurati-va ca toate materialele sunt adecvate nivelului abilitatilor elevilor implicati in activitati diferentiate

Fixati niste hotare clare intre o activitate sau ora si o alta. Daca este posibil, la inceputul si sfarsitul activitatilor, adunati elevii laolalta, in grup

Interveniti discret cu prima ocazie in care un elev sau grup incepe sa dea dovada de un comportament nepotrivit, nu lasati situatia sa se inrautateasca

Nu va confruntati cu elevii in public, daca puteti sa rezolvati mai bine situatia intre patru ochi

Unul dintre cele mai importante si dificile aspecte ale organizarii unui program pentru elevi este acela al fixarii sarcinilor. Acest proces este indispensabil atunci cand lucrezi cu un elev cu cerinte educationale speciale. Profesorii trebuie sa fie formati pentru a fixa astfel de sarcini, intrucat acestea sunt esentiale pentru a asigura performanta si progresul elevilor. Sarcinile trebuie sa fie simple, masurabile, realizabile, demne de incredere si sa se incadreze in timp.

Ce anume este o sarcina?

Realizarea sarcinilor presupune niste etape ce evolueaza treptat

Etapele trebuie sa fie clare, cumulative, concrete si informative

Tinerea unei evidente a sarcinilor ar trebui sa furnizeze informatii amanuntite despre progresul facut de-a lungul unei perioade de timp, oferind o imagine completa a realizarilor elevului

Fixarea sarcinilor trebuie sa faca parte integranta din procesul de evaluare, organizare, predare si examinare

Sarcinile contribuie la integrarea procesului de evaluare in procesul de predare de zi cu zi. Este important ca sarcinile sa fie stabilite in conexiune cu abilitatile relevante clasei si/sau cu evolutia emotionala/sociala a elevului. Acestea vor furniza profesorilor informatii despre evolutia elevilor in diverse sectoare.

Elaborarea sarcinilor

Sarcinile trebuie sa fie intelese cu usurinta de orice profesor/adult care lucreaza cu elevul

Sarcinile nu trebuie sa fie confundate cu strategiile. Sarcinile trebuie sa fie direct legate de abilitatile pe care trebuie sa le dobandeasca elevul intr-o anumita perioada de timp.

Sarcinile bune sunt: specifice

clare

realizabile

De exemplu: ,va fi capabil sa'

,va dovedi ca'

,va arata ca'

Folositi verbul pentru a descrie sarcina care urmeaza sa fie indeplinita. De exemplu:

sa scrie ,sa recunoasca, sa deseneze, sa povesteasca, sa numeasca

Sarcina trebuie sa includa timpul alocat indeplinirii ei. De exemplu, pana la urmatoarea examinare, elevul trebuie sa scrie corect numerele de la 1 la 10

Sarcinile trebuie sa fie in conexiune cu unitatile si standardele, ori de cate ori este posibil

Sarcinile trebuie sa corespunda abilitatilor si varstei

Exemplu de stabilire a sarcinilor pentru elevi

Un scop - este un tel sau obiectiv pe termen scurt sau lung

O sarcina - este mijlocul care va permite elevului sa atinga acel scop

Model de formular de fixare a sarcinii

Elev____________________ Data_____ _______ ______ ____________

Dificultati comportamentale, de dezvoltare emotionala si sociala

Strategii de predare pentru elevii cu dificultati comportamentale

Elevii cu dificultati emotionale si comportamentale sunt probabil obisnuiti sa fie mai degraba pedepsiti decat recompensati de catre adulti.

Pentru a schimba acest lucru, recomandam:

Concentreaza-te numai asupra punctelor lor tari

Slujeste-te de sprijinul colegilor

Foloseste ecusoane, diplome etc

Lasa-le timp sa recupereze munca nefacuta

Lasa-le timp de relaxare, in timpul/in afara altei ore

Alcatuieste o ierarhie a consecintelor pozitive

Atunci cand este cazul, da-le niste avertismente verbale clare, intre patru ochi

Relatiile dintre elevi

Este posibil ca elevii care au dificultati emotionale si comportamentale sa fie obisnuiti sa nu aiba niste relatii prea bune cu colegii lor.

Alege niste strategii pentru a schimba aceasta:

stabileste niste parteneriate de lucru pentru realizarea sarcinilor

selecteaza niste grupuri, incluzandu-l pe elevul problema, pentru a planui activitati la clasa/sociale

pregateste niste activitati de rezolvare a problemelor la nivel de grup/clasa, de ex., brainstorming

roteste grupurile care fac respectivele activitati

foloseste grupuri reprezentative de lucru pentru a gasi solutii

foloseste o gama larga de activitati, bazandu-te pe alegerea si responsabilitatea elevului

ocupa-te de cei care intimideaza

foloseste-te de modele din film sau literatura

Relatiile elev/profesor

Este probabil ca elevii care au dificultati emotionale si comportamentale sa fie mai obisnuiti cu relatiile negative cu adultii.

Alegeti strategii pentru a schimba aceasta:

fiti politicosi, pregatiti si punctuali

comunicati non-verbal, intr-o maniera pozitiva

folositi-va abilitatile de ascultare activa; verificati daca ati inteles

fiti corecti si rezonabili

incepeti odihniti ziua

rezolvati cu fermitate problemele, dar fiti blanzi cu elevii

controlati-va, numarati pana la zece si invers

tineti-i sub control, deplasandu-va prin clasa

asezati-va langa elevi

aratati-le efortul pe care il faceti pentru imbunatatirea situatiei

evitati confruntarile de tipul pierde-castiga

negociati si faceti compromisuri

anticipati si evitati problemele

implicati-i pe elevi in luarea deciziilor

consemnati eforturile si realizarile elevilor

apreciati-i ca elevi

ascultati-i activ

In situatia in care aveti o problema cu un elev, creste necesitatea de a fi explicit si de a explica, monitoriza si evalua toate strategiile utilizate. Tineti minte urmatorul ciclu:

FORMULEAZA, IMPLEMENTEAZA, MONITORIZEAZA, EVALUEAZA

Aveti intotdeauna in vedere posibilitatea de a parasi acest ciclu dupa etapa evaluarii, inainte de a va intoarce cu formularea unei noi strategii.

Strangerea unor informatii detaliate ii ajuta pe profesori sa evalueze progresul elevilor. Uneori ceea ce profesorii pot spera in cel mai bun caz este sa recunoasca progresul in ceea ce se poate prezenta ca un proces lent, cu perioade de succes si perioade de regres.

O alta idee care poate fi de ajutor cand predai unor elevi cu dificultati comportamentale este sa incerci sa le intelegi comportamentul din trei perspective, care se succed. Acestea sunt:

EVENIMENTE ANTERIOARE - ce anume s-a intamplat inainte ca acel comportament sa fie manifestat - de exemplu, ce s-a intamplat in ora dinainte, inainte de a veni la scoala, pe terenul de sport?

COMPORTAMENT - in ce anume consta comportamentul respectiv? Explicati cu exactitate ce comportament anume a fost manifestat.

CONSECINTE - ce anume are loc ca rezultat al comportamentului respectiv, de pilda, ceilalti elevi se supara, mustrari din partea profesorului etc

Drept rezultat al luarii in considerare a intregii succesiuni, este posibil sa descoperiti de ce este manifestat un comportament anume. Ce anume l-a declansat, daca ne uitam la evenimentele anterioare? Asigurati-va ca intelegeti cu exactitate comportamentul concret, in urma observarii si discutiilor care va vor ajuta sa stabiliti sarcinile si sa anihilati comportamentul respectiv, precum si sa aflati care a fost impactul comportamentului respectiv prin intermediul consecintelor. Aceasta succesiune este de real folos, atunci cand vorbiti cu elevul despre ceea ce s-a intamplat in realitate, de ce anume s-a intamplat si care a fost rezultatul.

Elevi nefericiti

Ce inseamna sa fii nefericit?

Elevii nefericiti nu prezinta adesea nici o dificultate serioasa, cand vine vorba de a-i tine sub control in clasa. Constituie insa o problema pentru ca:

nu dau rezultate satisfacatoare

au probabil probleme insuportabile acasa

Efectul acestor circumstante asupra elevilor poate fi unul serios. Acestia pot:

      sa-si piarda sentimentul valorii personale

      sa extinda ceea ce simt la toata experienta lor educationala

      sa aiba o experienta limitata pe care sa-si bazeze studiile viitoare

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Elevii nefericiti vor fi schimbatori, din punct de vedere emotional, evita cat de mult pot ceea ce isi doresc cel mai mult si incearca sa proiecteze asupra lumii exterioare sentimentele pe care le incearca inlauntrul lor.

Au nevoie sa castige incredere in sine, ceea ce necesita timp si rabdare. Le va lipsiincrederea necesara acceptarii de noi provocari

Cum pot fi ajutati?

      Atentie pozitiva neconditionata - rezervati-va un timp anume pentru a-l petrece cu elevii, aratindu-le astfel ca ii apreciati

      Tineti-va sub control mania - invatati-i ca este in regula sa aiba sentimente. Comportamentul agresiv este insa acela care trebuie sa fie controlat. Ajutati-i sa-si dezvolte abilitati cu ajutorul carora s-si controleze sentimentele

      Gandire pozitiva - faceti afirmatii care sa le recunoasca punctele tari

      Dati dovada de empatie - aratati-le ca intelegeti durerea pe care o resimt: ,cred ca asta te face sa te simti realmente prost' sau ,as vrea sa pot schimba lucrurile in favoarea ta'

      Realizati un program de contracarare a aspectelor nemultumitoare - pregatiti cu grija un program cu reusitele elevului, de ex., lasati-l sa faca lucruri care i-au placut in trecut si pe care le-a facut cu succes

      Dati sarcini care ii confirma pozitia - alocati-i elevului sarcini care sa-i confirme pozitia in clasa sau scoala, ca de pilda sa-i ajute pe altii care sunt familiari cu sarcina respectiva

      Cresterea respectului de sine - planuiti ca in fiecare zi sa faceti sa le creasca controlul si competenta, si discutati despre imbunatatiri pentru a le arata ca ii apreciati

      Program de control - puneti elevul in pozitia de a se controla. Elevul trebuie sa fixeze scopurile si sa-si monitorizeze progresul relativ la ele.

      Actionati "ca si cum" - folositi jocul de rol pentru a permite elevilor sa practice comportamentul care le place, ca de ex., in legatura cu intimidarea, gasiti modalitati de manifestare a unui comportament hotarat

      Acte spontane de bunatate - planuiti si celebrati anumite ,fapte bune' zilnice

      Grija de sine - invatati-i pe elevi sa gandeasca si sa actioneze pozitiv vis-a-vis de propria persoana in fiecare zi

Elevi anxiosi

Ce inseamna a fi anxios?

Un anumit nivel de anxietate este firesc si util. Cand este prea ridicat insa, poate deveni inspaimantator. Elevii pot simti o anxietate excesiva din multe motive. Printre ele se pot numara:

datorita experientelor din copilarie, si-au dezvoltat niste stiluri de gandire irationale

relatii curente proaste cu adultii (in cazul cel mai rau, posibile abuzuri)

pot sa fi avut traume serioase

pot sa aiba o dispozitie anxioasa, care sa fie alimentata de comportamentul parintilor

Efectul acestor aspecte asupra elevilor poate fi unul serios. Acestia pot trece prin crize de panica (elevul poate simti spaima de a-i fi frica din nou), fi perceputi de adulti sau colegi ca nevrand sa coopereze sau ca fiind grosolani .

Acesti elevi sunt adesea sclavii unor tipare de comportament pe care, din pricina anxietatii, nu le pot schimba.

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Elevii anxiosi evita situatiile noi

Elevii anxiosi isi fac griji in privinta a ceea ce se poate intampla

Le este teama de esec

Sunt speriati de intensitatea sentimentelor lor de teama

Pot deprinde abilitati de a face fata

Cum     anume pot fi ajutati?

      Program de relaxare - gasiti o metoda de relaxare care sa se potriveasca elevului, si invatati-l sa se relaxeze zilnic. Subliniati necesitatea de a -si controla respiratia

      Controlul gandirii - invatati elevul sa recunoasca anumite ganduri irationale, si discutati modalitati de a reduce impactul acestora

      Rezolvarea treptata a problemelor - identificati focarul anxietatii si ajutati-i sa deprinda abilitati de a-i face fata, cu pasi mici, dar realizabili

      Controlul panicii - invatati elevii sa inteleaga panica si explorati modalitati de a-i face fata si de a o controla

      Materiale creatoare - folositi carti, filme, teatru, arta pentru a vizualiza dificultatea in mod obiectiv. Aceasta le poate permite o invatare mai sigura

      Zone de stabilitate - planuiti niste zile cu activitati relaxante care sa-i ajute pe elevi sa se desfasoare

      Gandire pozitiva - invatati-i pe elevi sa-si repete afirmatii de genul ,Pot face fata', atunci cand se confrunta cu dificultati

      Management perfectionist - atrageti elevii cu o serie de tactici care sa le dea posibilitatea sa-si fixeze si sa realizeze niste obiective realiste

      Sprijin din partea colegilor - implicarea receptiva a unor prieteni importanti poate ajuta elevul sa simta ca nu este izolat datorita anxietatii

Elevi deprimati

Ce este deprimarea?

Deprimarea inseamna mai mult decat "tristetea cotidiana", care este un sentiment firesc. Deprimarea se caracterizeaza printr-o tristete covarsitoare. Este adesea asociata cu:

inhalare abuziva de substante ametitoare

tulburari legate de mancat

experienta unor traume serioase

dispozitie pentru sentimente negative, intarita de experientele traite

Efectul asupra acestor elevi poate fi unul serios. Este probabil ca acestia sa manifeste o schimbare serioasa de comportament, sa dea dovada de niveluri reduse de activitate, sa dezvolte sentimente crescande de neajutorare si pierdere a respectului de sine, sa devina obsedati de lumea lor interioara, sa se izoleze social.

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Deprimarea influenteaza intregul comportament, atitudinea de ansamblu a elevului. Acesta stare se poate accentua datorita unei serii de evenimente negative zilnicesi este mai frecvent intalnita in adolescenta.

Deprimarea poate determina elevul sa-si faca rau sau poate deveni un pericol pentru viata acestuia. Este o dificultate serioasa, care poate face necesare medicamentele, in privinta careia profesorul ar trebui sa ceara sfaturi si sprijin

Cum pot fi ajutati?

      Plan de actiune zilnica - planuiti fiecare zi cu elevul, astfel incat acesta sa stie unde se poate adresa in momentele de criza, mai ales cind e liber

      Discutii libere despre problemele avute - petreceti un timp cu elevii discutand despre pasiunile lor. Observati abilitatile si calitatile pe care le au, ca sa puteti recurge la ele cand este cazul.

      Confidenti - implicarea receptiva a prietenilor importanti poate ajuta elevul sa nu se simta respins. Stabiliti o legatura regulata cu adultul preferat.

      Gandire pozitiva - invatati elevul cateva afirmatii pozitive pe care sa si le repete atunci cand se confrunta cu dificultati. Concentrati-va asupra lui ,cand' si ,voi face'

      O latura luminoasa - gasiti o anume abilitate pe care o poseda elevul sau pe care ar putea s-o dobandeasca, si lasati-l sa o afiseze in clasa

      Evaluarea abilitatilor sociale - verificati daca elevul dispune de abilitatile sociale necesare in grupul lui din clasa. Daca nu, invatati-l, prin intermediul unor exercitii de dezvoltare a abilitatilor sociale

      Planul de acasa/de la scoala al elevului - implicati elevii in activitati care sa duca la cresterea respectului de sine

Elevi cu tulburare de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD)

Ce anume este ADHD?

ADHD este un termen utilizat pentru a descrie conditia elevilor care se confrunta cu dificultati de lunga durata in legatura cu atentia, hiperactivitatea si comportamentul impulsiv.

Cea mai recenta versiune DSM (APA,2000) a marcat impartirea acestei tulburari in subtipuri. Acestea sunt definite in functie de severitatea celor trei simptome centrale: neatentia,hiperactivitatea si impulsivitatea. Cele trei subtipuri sunt:

tipul predominant neatent

tipul predominant hiperactiv/impulsiv

tipul combinat

Tipul neatent

Conform DSM-IV-TR enumera noua simptome de diagnostic pentru ADHD-tipul neatent. Punerea acestui diagnostic necesita prezenta a cel putin sase dintre ele:

nu acorda atentia cuvenita detaliilor

are dificultati in mentinerea atentiei mai mult timp

pare ca nu asculta cand i se vorbeste direct

este incapabil sa-si termine treburile (activitati scolare, teme pentru acasa, treburi casnice)

are dificultati de organizare

evita sa se angajeze in sarcini care necesita un efort mental sustinut (cum ar fi efectuarea temelor in clasa sau acasa)

pierde lucruri necesare (creioane,caiete, foi cu exercitii,teme etc.)

este usor de distras

este uituc.

Tipul predominant hiperactiv/impulsiv

Pentru diagnosticarea cu ADHD de tip hiperactiv-impulsiv trebuie sa fie prezente sase dintre cele noua posibile. Printre acestea, se numara sase simptome de hiperactivitate si trei de impulsivitate. Simptomele de hiperactivitate sunt:

agitatie sau neliniste

dificultati in a ramane asezat

motricitate excesiva

dificultati in a se angaja in activitati distractive in liniste

in continua miscare

logoree permanenta

simptomele de impulsivitate sunt:

"tranteste" raspunsurile,comenteaza

Nerabdator, are dificultati in a-si astepta randul

Ii intrerupe sau ii deranjeaza pe altii (Linda Wilmshurst,2007,pp.81-86)

ADHD este un diagnostic medical. Pentru a pune un astfel de diagnostic, dificultatile de acest tip trebuie sa fie evidente timp de peste sase luni, sa cauzeze o incapacitate semnificativa (in ceea ce priveste relatiile,performanta etc.), sa se manifeste in doua sau mai multe situatii si sa apara inainte de implinirea varstei de sapte ani. Unii elevi nu prezinta simptome de hiperactivitate, insa raspund descrierilor neatentiei si impulsivitatii. Acesti elevi sunt descrisi ca suferind de tulburare de deficit de atentie fara hiperactivitate.

Uneori doctorii prescriu tablete (de obicei Ritalin) pentru a-i calma pe astfel de elevi.

Ca rezultat al dificultatilor intampinate, elevii cu ADHD gasesc dificil sa-si planuiasca si controleze comportamentul. Acestia par adesea sa nu constientizeze pericolul si au tendinta de a face lucrurile in graba. Datorita faptului ca vorbesc si actioneaza aparent fara intrerupere, acesti elevi pot sa necesite o munca extrem de grea din partea adultilor.

Copii cu ADHD de tip hiperactiv-impulsiv sunt expusi unui risc din punct de vedere social . Incapacitatea lor de a-si astepta randul nu+i face foarte populari printre colegi. De multe ori, abilitatile lor sociale sunt reduse, astfel ca le este greu sa isi faca prieteni si sa-i pastreze. Acesti copii graviteaza adesea in jurul altora cu probleme si este posibil sa adopte diverse forme de incalcare a regulilor sau alte tulburari comportementale.

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Abilitatile de concentrare, atentie si respectarea regulilor sunt necesare in scoala. Elevii cu ADHD deprind cu greu aceste abilitati. Lor le este dificil sa asculte si sa-si aminteasca instructiunile primite. Se misca adesea prin clasa si ii deranjeaza pe ceilalti. Colegii lor se simt uneori iritati.

Copiii cu ADHD de tip hiperactiv-impulsiv au tendinta de a-si indeplini sarcinile in pripa, preferand sa faca lucrurile repede in loc sa le faca bine. De multe ori , abordeaza gresit exercitiile pentru ca nu asteapta sa primeasca toate instructiunile. Dau dovada de toleranta scazuta la frustrari si tind sa abandoneze sarcinile pentru care nu gasesc o rezolvare imediata.

Cum pot fi ajutati?

Incurajati-i si laudati-i cat de mult posibil

Dati-le instructiuni clare si simple

Recompensati-i pentru a-i incuraja sa se comporte bine

Aplicati imediat sanctiuni pentru comportamentul necorespunzator

Fiti consecvent si calm

Anticipati situatiile potential dificile si felul in care ar putea fi rezolvate

Elevi cu sindromul Asperger

Sindromul Asperger (SA) este considerat a fi o forma de autism, iar elevii cu SA prezinta multe din caracteristicile autismului, desi intr-o forma mai atenuata. Sindromul Asperger afecteaza elevii in moduri diferite de la un caz la altul. Printre dificultatile cu care se poate confrunta elevul se pot numara:

comunicare sociala

Limbajul folosit de un elev cu SA este formal, limitat adesea la aceleasi expresii. Un elev care sufera de SA interpreteaza ceea ce i se spune literal, iar aceasta provoaca probleme, pentru ca el nu intelege ceea ce s-a spus. Elevii cu SA intampina dificultati in a initia o conversatie, continuand sa vorbeasca si indreptand greselile ivite in conversatie. In timp ce pot vorbi fericiti timp de ore despre un subiect care ii intereseaza, ei nu vor lua in considerare ceea ce intereseaza cealalta persoana. Le este de asemenea dificil sa respecte regulile uzuale de ascultare, reflectie si alternare a vorbitorului, ce se aplica intr-o conversatie normala.

interactiune sociala

Elevii cu SA intampina dificultati serioase in a intra in relatii cu altii, mai ales cu alti elevi, care ii percep drept ciudati si stangaci in incercarile lor de a-si face prieteni. Acestia trebuie sa fie invatati in special abilitati sociale, si chiar si atunci vor avea dificultati sa utilizeze acele abilitati in situatii diferite. Probabil le va fi dificil sa manifeste sau sa recunoasca sentimentele (atat pe cele proprii cat si pe ale altora) si sa inteleaga expresiile faciale, contactul vizual si alte forme de comunicare non-verbala. Elevii cu SA spun de obicei exact ceea ce vreau, si nu vor intelege necesitatea de a modifica ceea ce vor sa spuna, din pricina efectului pe care aceasta il poate avea asupra celorlalti. De exemplu, un elev cu SA va exprima foarte multumit o stare de fapt - ca de pilda ca o anume persoana este grasa -, fara sa realizeze ca spunand aceasta poate rani sentimentele acelei persoane.

imaginatie

Elevii cu SA au o gama restransa de interese, uneori numai unul, care devine o obsesie. De obicei, ei prefera informatiile de fapt, in locul fictiunii, si pot fi foarte buni cunoscatori ai unui subiect anume, dar pot intampina dificultati in a inventa povesti. In cazul in care fac dovada unui interes fata de personaje si istorii fictive, vor avea tendinta sa prefere caricaturile exagerate, precum povestile din desene animate si cele de groaza, in care sentimentele manifestate sunt exagerate.

increderea in rutina

Elevii cu SA se bazeaza adesea foarte mult pe rutina, ca de pilda prefera sa urmeze zilnic acelasi drum spre scoala, posibil atingand anumite obiecte in timp ce merg. Intamplarile neasteptate si schimbarile rutinei pot provoca o anxietate teribila. Uneori cauza anxietatii se poate dovedi dificil de stabilit.

stangacie

O caracteristica tipica a SA este stangacia, atat in privinta miscarilor ample (coordonare de ansamblu), cat si in cea a miscarilor limitate, de genul scrisului.

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Elevilor cu SA le place rutina, si devin anxiosi daca aceasta este schimbata.

Ei sunt adesea inconstienti in privinta sentimentelor celorlalti si prin urmare este posibil sa nu fie acceptati de colegi in mijlocul lor..

Dat fiind ca inteleg lucrurile literal, vor avea dificultati in intelegerea anumitor subiecte

Elevii pot avea o memorie neobisnuit de precisa in privinta detaliilor

O idee poate duce la alta ce pare a fi irelevanta

Pot avea probleme in a intelege ceea ce citesc

Au adesea o memorie buna in privinta faptelor si a cifrelor

Cum pot fi ajutati?

Dati-le instructiuni clare si precise; verificati daca le-au inteles.

Pregatiti-i pentru schimbari cu mult inainte ca acestea sa se produca.

Asigurati-va ca au un orar organizat si planuri zilnice.

Aplicati cu consecventa regulile.

Laudati-i si dati-le multe asigurari pentru a le reduce anxietatea.

Folositi povestiri si jocuri de rol, pentru a-i invata abilitatile sociale.

Folositi computere.

Asigurati-va ca profesorii si colegii cunosc caracteristicile SA.

Incurajati incluziunea in situatiile sociale.

Dificultati cognitive si de invatare

Predarea unor strategii elevilor cu dificultati de invatare

Nu este ceva neobisnuit ca elevii sa intampine dificultati cand invata la scoala. Profesorii trebuie sa-si faca griji numai atunci cand dificultatile acestora sunt suficient de serioase si persistente. Dificultatile de invatare pot fi identificate cand exista o neconcordanta intre cererile adresate elevului si resursele sale personale de a raspunde acestora. Acestea sunt interactive prin insasi natura lor, adica nu pot fi percepute izolat de situatia sau contextul in care apar. Dificultatile de invatare sunt rezultatul unei combinatii atat de complexe de factori, incat este rareori posibil sa identifici o cauza anume.

Chiar si in cazurile in care elevii sufera de limitari cognitive sau probleme medicale ce le ingreuneaza invatarea, dificultatile pe care le intampina si cerintele educationale ce rezulta variaza in functie de atitudinile si asteptarile celorlalti.

In toate cazurile, este clar ca sprijinul, cunoasterea si intelegerea pe care elevii cu dificultati de invatare le primesc atat acasa cat si la scoala joaca un rol insemnat in progresul lor educational.

Majoritatea elevilor cu dificultati de invatare vor intampina dificultati legate de abilitatile de citire, scriere si calcul de baza, iar unii prezinta dificultati de vorbire si limbaj. Pot sa aiba abilitati sociale putin dezvoltate si nu este ceva neobisnuit sa observi ca unii elevi au de asemenea dificultati de ordin emotional si comportamental. Aceasta ultima posibilitate nu este inevitabila, desi este mai putin probabila atunci cand:

elevii se simt sprijiniti si incurajati sa invete

li se ofera posibilitati reale sa reuseasca

realizarile lor sunt apreciate

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Dificultatea de a asculta si/sau a-si aminti instructiunile

Dificultatea de a realiza ce anume li se cere si ce strategii sa aplice

Dificultatea de a se ocupa de aspectele relevante ale unei sarcini

Memorie slaba in ceea ce priveste cunostintele si abilitatile recent dobandite

Lipsa de organizare - carti, creioane, rigle etc

Concentrare limitata

Lipsa de incredere in abordarea unor noi sarcini

Nevoia de asigurari frecvente

Incetineala in a finaliza sarcinile

Profesorii trebuie sa acorde o atentie mai mare acestor aspecte, in contextul in care apar. Este posibil ca zapaceala si dificultatea de a urma instructiunile sa fi aparut ca rezultat al unor dificultati anterioare sau al experientei esecului. In cazul in care elevii au avut experienta unor esecuri repetate in procesul de invatare, aceasta poate cu siguranta afecta perceptia pe care o au despre capacitatea lor de a invata.

Cum sa evaluati si sa va organizati sprijinul oferit

Este important sa luati in considerare ciclul evaluarii, organizarii, actiunii si examinarii in toate fazele. Evaluarea care ofera informatii pentru planificare trebuie sa cuprinda:

evaluarea punctelor tari ale elevilor, precum si a nevoilor lor

evaluarea a ceea ce pot face, precum si a ceea ce nu pot inca face

evaluarea nu numai a realizarilor lor, ci si a strategiilor de invatare

evaluarea modalitatilor in care sarcina si ambianta din clasa faciliteaza sau, dimpotriva, impiedica invatarea

Prin urmare, profesorii trebuie sa aiba in vedere:

observatii la clasa, concentrate asupra comportamentului elevilor vis-a-vis de procesul de invatare

teste diagnostic / legaturi cu psihologii educationali

discutii cu elevii

evaluarea muncii depuse de elev

diferite strategii de invatare (stiluri de invatare) pentru a monitoriza reactia elevilor la strategii diferite

Aceasta va ajuta profesorul sa planuiasca strategii si sa fixeze sarcini pentru elevi.

Elevi cu sindromul Down

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Abilitati motrice - fine si grosiere - intarziate

Probleme cu auzul si vazul

Probleme cu vorbirea si limbajul

Memorie auditiva de scurta durata

Concentrare limitata

Dificultati de gandire si rationare si in aplicarea cunostintelor in situatii noi

Dificultati de ordonare

Ritm scazut al invatarii

Cum pot fi ajutati?

incurajati independenta

asigurati-va ca elevul intelege sarcina alocata

asigurati-va ca regulile sunt clare, si aplicati-le elevilor cu sindromul Down si deopotriva colegilor lor

Vorbiti direct cu elevul, si intariti ceea ce spuneti prin intermediul expresiei fetei, imaginilor si materialelor concrete

Folositi un limbaj simplu si familiar, si formulati un raspuns

Folositi instructiuni scurte, clare, si verificati daca au fost intelese

Practicati in plus, pentru a le permite sa dobandeasca abilitati

Organizati scurte activitati de ascultare, si folositi materiale vizuale / tactile pentru a fixa ceea ce se face oral

Organizati in mod regulat si frecvent activitati de comunicare sociala

Asigurati-va ca elevul lucreaza cu altii, care sunt modele bune de urmat

Elevi cu dispraxie

Ce anume este dispraxia?

Dispraxia este o dificultate specifica ce afecteaza capacitatea creierului de a organiza succesiunea miscarilor. Se crede a fi legata de felul in care se dezvolta creierul. Efectele pe care dispraxia le are asupra capacitatii elevului de a functiona cum trebuie acasa si la scoala pot varia, depinzand de gravitatea dificultatii respective. Dificultatile pot aparea in unele sau in toate zonele de mai jos:

abilitati motrice grosiere

Performanta scazuta la sport, neindemanare in general, echilibru redus, dificultati in deprinderea acelor abilitati ce presupun coordonarea partilor corpului, precum in mersul cu bicicleta sau la inotat.

abilitati motrice fine

Scris urat, rezultand adesea din faptul ca se apasa prea mult creionul in incercarea de a-l controla. In cazul opus, scrisul elevului poate fi ordonat, insa extrem de incet, ceea ce limiteaza cantitatea de munca pe care o poate face intr-un timp dat.

Capacitatea de a face lucrurile singur si abilitati organizationale

Elevul afectat de dispraxie are nevoie adesea de mult timp pentru a se imbraca si a se aranja dimineata. Ii poate fi dificil sa-si aminteasca de ce anume are nevoie si cand, si, de obicei, o sa-si rataceasca lucrurile la scoala.

Abilitati de vorbire si limbaj

Dispraxia poate fi asociata cu o intarziere sau dezordine in folosirea abilitatilor limbajului expresiv, precum in aranjarea cuvintelor intr-o propozitie sau in controlarea miscarilor necesare articularii anumitor sunete in vorbire.

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Dispraxia poate afecta progresul scolar al elevului in privinta mai multor aspecte:

Scrisul urat afecteaza atat viteza cat si calitatea muncii scrise. Dificultatile de organizare proprie pot duce la dificultati de organizare a ideilor si de planificare, ceea ce duce la randul ei la o munca dezorganizata sau incoerenta. Adesea elevul cu dispraxie pare a avea o multime de informatii in cap dar nu le poate retine intr-o ordine logica si care sa aiba sens. Munca lor in scris nu corespunde abilitatii lor verbale vizibile. Aceste dificultati pot genera frustrari si probleme cu respectul de sine, care pot duce la randul lor fie la un comportament prea pasiv, fie la unul hiperactiv.

Dificultatile de concentrare sunt adesea asociate cu dispraxia, dar uneori este dificil sa spui daca acestea constituie in realitate o dificultate separata sau daca au legatura cu faptul ca elevul doreste sa evite sarcinile dificile.

Elevii cu dispraxie pot parea imaturi din punct de vedere emotional, si sunt adesea stangaci sau lipsiti de indemanare in relatiile lor sociale. Aceasta poate duce la o anumita izolare sociala.

Cum pot fi ajutati?

Incurajati-i sa faca efort

Mariti-le respectul de sine cu fiecare ocazie

Asigurati-va ca inteleg temele pentru acasa si nu le dati prea multe

Oferiti-le niste foi liniate, intr-un format specific sarcinii cerute

Informati-va cum anume trebuie sa stea elevul, cum trebuie sa tina stiloul si ce echipament ii poate fi de folos

Ajutati-l sa se organizeze, de pilda sa faca liste, sa faca o succesiune a evenimentelor, sa faca orare

Incurajati sprijinul din partea altor elevi

Cereti sfatul unui terapeut ocupational

Elevi cu dislexie

Ce anume este dislexia?

Dislexia este o dificultate de invatare specifica, ce ingreuneaza procesul de invatare in ceea ce priveste cititul, scrisul si ortografia. Atunci cand este afectata si capacitatea de a recunoaste si folosi numerele este uneori numita discalculie. Aceste dificultati sunt adesea numite dificultati de invatare specifice.

Acestea sunt dificultati de durata, insa nu afecteaza toate abilitatile de invatare. In multe cazuri, elevii care au dislexie pot avea rezultate medii sau peste medie in alte zone.

Dislexia poate afecta:

dezvoltarea capacitatii de a-si aminti ceea ce a vazut sau a auzit intr-o succesiune corecta

capacitatea de a identifica sunete in cuvinte, de ex., rime, sunete si silabe similare

viteza la citit sau inteles

concentrare

coordonare

capacitatea de a pune lucrurile in ordine, de ex., litere, grupuri de litere, zile, istorisiri sau informatii

Care sunt implicatiile pentru procesul de invatare?

Elevii cu dificultati de tip dislexic fac greseli de citit si scris. De exemplu, unele litere si numere sunt parcurse invers. Le este dificil sa invete si sa-si aminteasca legatura dintre forma literei si sunet. Atunci cand invata sa citeasca, unele dintre modalitatile obisnuite de a intelege cuvintele noi le sunt mai putin accesibile decat altora. Cei care citesc mai usor vor recunoaste un cuvant dupa forma sau uitandu-se la parti ale cuvantului, grupuri de litere, silabe sau la intelesul propozitiei. Elevii cu dislexie au adesea dificultati cu una sau mai multe din aceste metode, si, atunci cand incep sa scrie, fac literele adesea gresit si au un scris impiedicat.

In plus, elevii cu dislexie pot de asemenea intampina dificultati cu instructiunile de orientare, in folosirea unei harti, in a face diferenta intre stanga si dreapta si in descifrarea partiturilor muzicale.

Dislexia afecteaza foarte putin unii elevi. Altii, odata ce realizeaza ca au realmente dificultati de invatare, isi pierd increderea si respectul de sine si motivatia.

Elevii pot resimti nevoia de ajutor ca sa consemneze ceea ce stiu - de exemplu, folosind dictafoane, grafice, diagrame sau machete.

Cum pot fi ajutati?

Incurajati-i sa faca efort

Asigurati reusita lor, pe cat posibil la toate materiile

Imbunatatiti fisele de lucru, astfel incat sa devina accesibile

Oferiti-le cuvinte cheie

Actionati ca secretar

Cititi intrebarile cu voce tare

Dati-le posibilitatea sa se corecteze singuri

Uitati-va prin materiale inainte de lectie

Practicati jocuri de memorizare

Incurajati-i sa foloseasca tehnologia informatiilor, ca de pilda procesorul de texte, dictafonul

Faceti planuri si evaluati impreuna cu profesorul si / sau coordonatorul celor cu cerinte educationale speciale

Aebli, H. (1973). Didactica psihologica. Bucuresti: EDP.

Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J. (2002). Introducere in psihologie. Bucuresti: ed. Tehnica.

Ausubel, D.P., Robinson, F. (1981). Invatarea in scoala. O introducere in psihologia pedagogica. Bucuresti: EDP.

Birch, A. (2000). Psihologia dezvoltarii. Bucuresti: Ed. Tehnica.

Dawitz, J., Ball, S. (1978). Psihologia procesului educational Bucruresti: EDP.

Ghergut A. (2006). Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii diferentiale si incluzive in educatie, ed.a-II-a. Iasi: Polirom

Kulcsar, T. (1979). Repere psihogenetice in cunoasterea inteligentei. In B. Zorgo, I. Radu (1979). Studii de psihologie scolara. Bucuresti: EDP.

Piaget, J. (1970). The Science of Education and the Psychology of the Child. NY: Grossman.

Piaget, J. (1976). Construirea realului la copil. Bucuresti: EDP.

Tinica, S. coord.(2007). Repere in abordarea copilului "dificil". Instrument de lucru pentru cadre didactice si consilieri. Cluj-Napoca: Eikon educational.

Ungureanu D. (1998). Copiii cu dificultati de invatare. Bucuresti: E.D.P.

Vrasmas E. (2007). Dificultatile de invatare in scoala. Bucuresti: Integral.

Weihs T. (1998). Copilul cu nevoi speciale. Elemente de pedagogie curativa. Cluj-Napoca: Triade