Evenimente stresante si evenimente traumatizante

Familia se doreste a fi, la momentul constituirii sale, unul dintre factorii de echilibru ai persoanei, poate chiar cel mai important. De-a lungul timpului, in numeroase cazuri, acest fapt se transforma in realitate, dar in altele, prea multe chiar, familia se transforma in izvor al suferintei si al izolarii individului.

Orice familie traverseaza momente dificile care necesita reorganizari, renuntari la unele pattern-uri de comportament si elaborarea altora. Aceste momente reprezinta surse de stres pentru familie.

S. Minuchin (1974) considera ca exista patru surse de stres pentru sistemul familial:

Contactul stresant al unui membru al familiei cu forte extraconjugale. De exemplu, daca unul dintre soti este stresat din cauza problemelor de la serviciu, el poate incepe sa-si critice partenerul sau chiar sa deturneze conflictul spre copii, atacandu-i pe acestia, cu sau fara motiv. Acest fapt poate duce la izolarea membrului tensionat prin alianta celuilalt membru cu copiii, ca reactie de aparare fata de stres. Sau daca un copil are dificultati de integrare in mediul scolar, parintii e posibil sa reactioneze diferit (mama poate exagera problema, in timp ce tatal o poate minimaliza) ceea ce face ca granita in subsistemul marital sa se rigidizeze.

Contactul stresant al intregii familii cu forte extrafamiliale. Un sistem familial poate fi puternic afectat de efectele unei recesiuni economice, de mutarea intr-un alt oras sau alta tara, mecanismele de rezistenta ale familiei sunt amenintate semnificativ de saracie sau de discriminare.

Stresul in perioada de tranzitie din familie. Exista multe faze in evolutia naturala a unei familii, iar ele necesita o negociere a unor noi reguli, ceea ce duce la conflicte. Acestea ofera membrilor familiei, dar si familiei ca intreg, ocazii pentru o noua crestere. Daca aceste conflicte nu se rezolva ele duc in timp la alte dificultati. Exemplul este cel al tranzitiei copilului spre adolescenta. Adolescenta presupune multe contacte ale copilului cu lumea extrafamiliala, iar statusul lui in aceasta perioada se schimba. Relatiile cu parintii se modifica, el avand nevoie de mai multa autonomie si responsabilitate. Tranzactiile subsistemului parental cu adolescentul vor trebui schimbate de la parinti - copil la parinti - adulti tineri. Astfel, rezultatul va fi o adaptare reusita. In unele cazuri mama, de exemplu, poate rezista schimbarilor relatiei ei cu fiul / fiica adolescenta, pentru ca asta ar presupune schimbari in relatia ei cu sotul. Astfel, in loc sa-si modifice atitudinea, ea poate ataca adolescentul si submina autoritatea lui. Daca tatal intra in conflict de partea copilului, se formeaza o coalitie cros-generationala nepotrivita care se poate generaliza pana cand toata familia se afla in conflict. Daca nu se produc schimbari adaptative, vor aparea seturi disfunctionale ce se vor activa ori de cate ori vor exista conflicte.

Stresul cauzat de o problema idiosincratica. Un exemplu de astfel de situatie este prezenta unui membru bolnav cronic sau retardat. Aceste probleme idiosincratice pot supraincarca familia, resursele si mecanismele ei de rezistenta, deoarece functiile membrului respectiv trebuie preluate de alti membrii ai familiei. Este posibil, de asemenea, ca intr-o anumita faza de evolutie a familiei si a problemei cu care se confrunta sa existe adaptare, dar mai tarziu, adaptarea sa fie ingreunata de intrarea intr-o alta faza de evolutie. De exemplu, o familie cu un copil autist se poate adapta in perioada in care este mic, dar poate sa fie depasita de dificultati atunci cand acesta este mai mare.

Majoritatea familiilor sufera mari pierderi sau trec prin evenimente care actioneaza negativ in structura lor profunda si le impiedica functionalitatea normala. As denumi aceste evenimente ca traumatizante. Ele produc traume nu doar in individul care este martorul sau subiectul care trece printr-un astfel de eveniment, ci si in sistemul familial, in toate componentele sale: membrii, granite, functii, relatii etc. Astfel principalele diferente dintre evenimentele stresante si cele traumatizante constau in:

intensitatea lor - cele traumatice sunt mult mai intes resimtite de persoana si familii;

efectele lor asupra persoanei sau familiei - cele stresante produc dezorganizarea familiei pe o perdioada determinata, dupa care revin la starea initiala de functionare, in timp ce evenimentele traumatizante persista mult in timp, poate pentru totdeauna si produc schimbari de structura a familiei, care nu intotdeauna pot fi refacute.

Oricum, granita intre stresant si traumatizant este foarte fina; ceea ce pentru o persoana sau familie este ceva stresant, pentru altele poate fi traumatizant (de exemplu, divortul).

Evenimentele traumatice sunt definite (DSM III-R, DSM-IV) ca "evenimente care se afla in afara orizontului normal de asteptare si astfel reprezinta pentru aproape toti oamenii un stres sever". Deoarece stresul este sever si uneori astfel de evenimente au o durata indelungata, efectele perturbatoare asupra personalitatii umane sunt de durata si la nivele profunde. Am redat mai jos din DSM III-R scala factorilor sociali de stres la copii (tabelul 1) si la adulti (tabelul 2).

Tabelul 1: Scala factorilor sociali de stres la copii - sursa DSM III-R

Tabelul 2. Scala severitatii factorilor psihosociali de stres la adulti - sursa DSM III -R

Utilizand cele doua scale din DSM III-R am ales urmatoarele evenimente familiale ce pot produce traume atat membrilor familiei, cat si sistemului familial. Iata mai jos lista alcatuita:

• Certuri violente in familie

Abuz fizic (batai frecvente)

• Abuz sexual al copilului
• Delicventa unui parinte
• Separarea parintilor
• Divortul parintilor
• Insatisfactie profesionala profunda a unui parinte
• Somajul unui parinte
• Somajul ambilor parinti
• Situatie materiala foarte precara
• Boala fizica sau psihica severa si cronica a unui parinte
• Boala fizica sau psihica severa si cronica a unui frate
• Moartea unui parinte
• Moartea ambilor parinti
• Moartea unuia dintre frati
• Suicidul unui parinte
• Suicidul unui frate

Sintetizand aceste evenimente, putem ajunge la cateva categorii de evenimente care destructureaza familiile si indivizii:

• Abuzurile: emotional, fizic, sexual;
• Delicventa unui membru, in special parinte;
• Separarea membrilor (prin parasire, divort);
• Saracie;
• Somaj;
• Decesul unui membru;

Boala grava a unui membru.

Toate aceste evenimente pot actiona separat sau impreuna intensificandu-si in acest ultim caz forta de destructie psiho-sociala.

Daca am discutat despre evenimente traumatizante, consider important si sa diferentiez evenimentul traumatizant (familial) de situatia traumatizanta. Aceasta din urma cuprinde si mediul in care se afla persoana sau familia care trece prin evenimentul respectiv. "Intr-o viziune dialectica a conceptului de situatie, factorii situationali se leaga intotdeauna de subiectul care traieste si actioneaza" (G. Fischer si P. Riedesser, 1998, p. 63). Persoana traieste o anume situatie traumatica in particularitatea ei istorica si individuala, astfel ca incercarile persoanei de a o depasi este profund dependenta de aceasta experienta individuala. De aceea, intotdeauna situatiile traumatizante vor fi diferite de la individ la individ, chiar daca evenimentul traumatizant va fi acelasi. Astfel, fiecare membru al familiei va percepe diferit si va trai diferit acelasi eveniment. De exemplu, divortul parintilor poate determina la unul dintre cei doi copii ai familiei delicventa, pe cand la celalalt sa nu aiba efecte negative majore.

Inainte de a vorbi despre efectele lor ca situatii traumatizante si reactiile pe care membrii sau familia ca intreg le au la ele, sa descriem in cateva randuri fiecare categorie in parte.