Heterogenitatea grupului si complementaritatea modelelor comportamentale ale pacientilor

Heterogenitatea grupului si complementaritatea modelelor comportamentale ale pacientilor

Cunoasterea de catre terapeut a modelului comportamental al pacientului constituie cheia organizarii eficiente a grupului. Bazat pe modelele comportamentale, terapeutul va putea emite predictii asupra potentialelor interactionale, asigurand eficienta procesului terapeutic. Din aceasta perspectiva, pot fi plasati in acelasi grup un pacient aflat in competitie cu tatal si un altul care-l concureaza pe acest pacient. De asemenea, interactioneaza pozitiv in grup un pacient care a avut o mama hiperprotectoare, alaturi de o pacienta care este o mama hiperprotectoare. În fapt, pacientii trebuie sa fie cvomplementari in privinta conflictelor, fiecare constituind imaginea in oglinda a celuilalt.De asemenea, complementaritatea privind experienta de viata in trairea si rezolvarea conflictelor poate constitui un alt criteriu de organizare eficienta a grupului. De exemplu, cei care au trait un divort pot constitui un sprijin pentru cei din grup aflati intr-o situatie similara

În grupul heterogen este recomandabila o complementaritate a stilului de viata si a modelului de comportament. Astfel, pacientul marcat de izolare si de introversie se recomanda a fi asezat in fata unui pacient extravertit, in timp ce pacientul nehotarat si dependent va fi alaturi de cel impulsiv si vehement. În fata unor stiluri de viata si modele comportamentale complementare pacientii isi pot construi pattern-uri de relationare mai corespunzatoare.

Grupul omogen cuprinde pacienti care prezinta acelasi sex dar si varsta, simptome si manifestari clinice asemanatoare. Grupul cu o astfel de structurare este mai util pentru cercetarea psihodinamica a unei anumite tulburari, desi majoritatea clinicienilor considera ca el nu asigura conditiile necesare de interactiune si testare a realitatii. Totusi, chiar in cazul omogenitatii sindromologice sau nosografice exista un anumit grad de heterogenitate in functie de cauzele bolii, modul de manifestare, stilul de viata si personalitatea pacientului.

Grupul intermediar reuneste stiluri de viata, comportamente si personalitati similare care dezvolta tulburari psihice diferite.

Grupul poate fi omogen din punct de vedere al itemilor personali, dar heterogen sub aspect simptomatologic si nosografic.

Grupul special organizat sau grupul omogen selectat este alcatuit din pacienti care au aceeasi problema majora: alcool, insuficienta sexuala, obsesiile sau probleme intime ale vietii lor. Astfel de grupuri prezinta avantajul aprofundarii unor probleme specifice, constituind totodata cadrul unor cercetari stiintifice.

În functie de dinamica participarii membrilor, grupul psihoterapeutic poate fi inchis, deschis, lent-deschis.

Grupul inchis cuprinde pacienti selectionati care incep in acelasi moment psihoterapia si o continua impreuna pana la incheiere; intr-o astfel de situatie des vom asista la o heterocronie a ameliorarii, grupul este unitar sub aspectul functionarii. În timpul procesului terapeutic, nu mai este primit nici un nou pacient, desi pot ramane unele locuri libere prin iesirea prematura a unor membri.

Grupul deschis are o functionalitate "continua", spre deosebire de grupul inchis care functioneaza pe o anumita durata, anterior programata. În comparatie cu grupul inchis care este destinat pacientilor din afara spitalului, grupul deschis este legat de aspectele dinamicii spitalizarii: pe masura ce un pacient paraseste grupul in urma ameliorarii, locul sau este ocupat de un altul, care va fi cat mai repede integrat. Grupul deschis dezvolta o psihoterapie mai putin profunda sau o psihoterapie de tranzitie intre forma de grup si psihoterapia individuala. Serveste unei psihoterapii preparatorii pentru pacientii ce vor participa la sedintele unui grup inchis si de asemenea, pacientilor care au urmat o psihoterapie de grup intensiva, dar care au nevoie de o legatura psihoterapeutica complementara.

Grupul lent deschis (slow-open group) sau grupul inchis - deschis realizeaza o situatie de compromis, in care un nou membru este primit numai o situatie de compromis, in care un nou membru este primit numai in masura crearii unui loc liber.

Noului venit intr-un grup in timpul desfasurarii procesului terapeutic i se va face primirea de catre terapeut, nu va fi neglijat pentru a nu crea suspiciuni sau reactii ostile, in aceasta situatie terapeutul cautand o cat mai rapida familiarizare a sa cu grupul.

Functionarea grupului terapeutic are in vedere locul, frecventa, durata si modul de desfasurare a sedintelor de psihoterapie.

Locul si ambianta in care se desfasoara psihoterapia in grup face referire la o sala mare, moderat luminata, fara acustica accentuata, discret mobilata, eventual fara tablouri care ar putea distrage atentia pacientilor. Acestia sunt asezati in jurul unei mese sau in cerc, pe fotolii.

Unii clinicieni recomanda masa care protejeaza pantomimica pacientilor, altii recomanda fotolii, pentru a se constata miscarile membrelor si postura, oferind astfel elemente semnificative de observatie si interpretare. Distanta dintre fotolii sau scaune trebuie sa fie de o lungime de brat, aceasta marcand bariera perceptiva de intimitate. Pacientii isi vor alege singuri locul, mai aproape sau mai departe de terapeut (care face parte din cerc), fapt ce ofera primele impresii asupra personalitatii lor. În sedintele urmatoare pacientii tind sa-si pastreze locurile, realizand o schema fixa, a carei schimbare exprima transformari dinamice in relatiile interpersonale. Terapeutul va urmari punctualitatea cu care incepe si se incheie sedinta, ca si frecventarea regulata a sedintelor de catre membrii grupului.

Prezenta pacientilor la sedinte este inregistrata de terapeut intr-u    registru de prezenta, care se intereseaza in acelasi timp si de motivele pentru care un membru absenteaza sau intarzie. Celui care a lipsit i se cere sa explice absenta fara a omite ca "investigarea in grup a motivelor absentei unui pacient este contraindicata, cu exceptia situatiilor in care aceasta analiza are importanta pentru intregul grup".

Daca prezenta la sedinte este de peste 90 %, se considera ca grupul are o buna coeziune si eficacitate. Daca absentele unui pacient (motivate de starea sa patologica) sunt de peste 15 % din frecventa posibila totala, se impune o reapreciere de catre terapeut a oportunitatii psihoterapiei pentru pacientul respectiv. Daca procentul absentelor este de peste 15 % pentru intregul grup, terapeutul trebuie sa analizeze modul de organizare a grupului si propria sa conduita in timpul sedintelor grupului.

Ritmicitatea sedintelor de psihoterapie in grup. Se considera ca ritmul optim al sedintelor, este saptamanal. În psihoterapia de grup alternativ, grupul se reuneste de doua ori pe saptamana, o data sub conducerea terapeutului si o data fara el. Atunci cand psihoterapia este orientata psihanalitic, frecventa sedintelor creste la trei sau patru pe saptamana. Si in psihoterapia de grup obisnuita frecventa poate fi sporita in anumite perioade "de criza" a grupului terapeutic. În orice situatie , se insista asupra mentinerii continuitatii sedintelor, chiar si in timpul concediilor, cand terapeutul este suplinit de coterapeut.

Durata sedintelor este variabila, fiind cuprinsa intre 60 si 120 minute, majoritatea clinicienilor optand pentru 90 de minute. Se considera ca o reducere a duratei sub 60 minute nu permite dezvoltarea interactiunilor emotionale, iar cand durata este mai mare de 120 de minute, tensiunile emotionale sunt prea ridicate spre a putea fi asimilate din punct de vedere cognitiv. Durata unei sedinte trebuie sa fie mentinuta constant si respectata.

Psihoterapia de grup extinsa sau prelungita, denumita si "terapie de grup maraton", se desfasoara pe o perioada de 12-48-72 ore pentru o sedinta, care va fi plasata astfel incat sa cuprinda doua etape ale ritmului somn-veghe.

Includerea celor doua etape intr-o singura sedinta ar spori, sansele de asimilare a evenimentelor si experientelor traite si ar intari schimbari ce rezulta de aici. Se considera ca in acest mod se dezvolta un "proces de interactiune accelerata" datorita faptului ca pacientul se afla intr-o "proximitate fortata" impusa pentru o perioada indelungata. Participantii sunt adusi la un inalt nivel de interactiune emotionala care "echivaleaza cu unu-doi ani" de experienta psihoterapeutica obisnuita. Pe langa aceasta, privarea de somn realizata pe durata amintita, este insa susceptibila sa determine:

o fisura in mecanismele de aparare ale Eului, favorizand astfel, actiunea psihoterapeutica;

ameliorarea starii afective prin estomparea componentei depresive;

realizarea unui anumit grad de relaxare ce permite un mod mai autentic de comunicare.

Unii clinicieni considera considera utila integrarea acestei psihoterapii prelungite in cadrul psihoterapiei de grup obisnuita, mai ales in perioadele de criza sau de "impas terapeutic" al grupului. Psihoterapia de grup prelungita presupune anumite precauti si contraindicatii care au in vedere:

o riguroasa selectie care sa determine capacitatea pacientilor de a suporta nivelul interactiunii emotionale dezvoltat in acest cadru psihoterapeutic;

posibilitatea pacientilor de a-si mentine in cadrul sedintelor maraton, capacitatea de testare a realitatii;

aparitia unor episoade psihotice.

Actualmente, psihoterapia de grup extinsa cunoaste o dezinvestire si restrangere a aplicarii, comparativ cu deceniul trecut, tocmai datorita acestor considerente.

Psihoterapia de grup pe termen scurt cuprinde un numar anterior precizat de sedinte, cuprins intre minimum doua si maximum 50. Atunci cand terapia se desfasoara in spital, numarul sedintelor va fi determinat de durata internarii. Utilitatea acestei psihoterapii consta in:

cresterea motivatiei pacientilor pentru ameliorare:

facilitatea adaptarii si integrarii in sistemul d spitalizare:

reducerea legaturilor de dependenta a pacientului:

Fiind de scurta durata, eficienta acestei psihoterapii poate fi asigurata prin ;

gradul de omogenitate a grupului;

formularea clara a scopului psihoterapiei;

cresterea coeziunii intre membrii grupului.