Originea nervoasa a oboselii

Originea nervoasa a oboselii.

O serie de observatii si de experimente dovedesc ca oboseala nu este un fenomen periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular indeosebi), ci un fenomen central, nervos, legat fie de consumarea substantei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe, al caror substrat este reprezentat de dinamica proceselor nervoase fundamentale, determinata atat de tipul de sistem nervos, cat si de experienta de adaptare la mediu a individului.

Intr-un experiment de eleganta acelora concepute si executate altadata de Claude Bernard, s-a demonstrat fara echivoc, rolul primordial al sistemului nervos in fenomenul de oboseala. S-a luat un preparat neuro-muscular, la care s-a pastrat si o portiune din maduva spinarii si s-a trecut la excitarea acestuia in ordinea urmatoare: centrul nervos spinal, nervul, muschiul. S-a constatat ca sistemul muscular este cel din urma care isi epuizeaza resursele.

Cum, in situatiile naturale muschii nu efectueaza travalii decat prin comenzi primite de la sistemul nervos, inseamna ca ei sunt practic infatigabili, oboseala normala avand o origine totdeauna nervoasa, fiind de fapt oboseala sistemului nervos. Spunand ca a obosit mana sau piciorul, noi exprimam o iluzie. In realitate, se petrece acelasi fenomen ca in cazul unor reumatici carora li s-au amputat membrele: desi ei nu mai au de exemplu piciorul care ii durea, simt ca ii doare ca si cand l-ar avea (membrul fantoma). Mecanismul neuro-fiziologic al '' odihnei active'' (I.M.Secenov), constituie un alt argument in favoarea aceleiasi interpretari.