Intelegerea

Intelegerea

Intelegerea si rezolvarea de probleme sunt doua procese inseparabile ale gandirii; ele nu pot fi desprinse una de alta si nici nu se desfasoara una in afara celeilalte. Si din punctul de vedere al ordinii, al succesiunii este greu de stabilit o ierarhie. Practic, intelegerea este indispensabila demararii unui proces rezolutiv, iar procesul rezolutiv se incheie printr-o noua intelegere. Intelegem rezolvand situatiile problematice cu care ne confruntam si rezolvam aceste situatii pornind de la un anumit nivel de intelegere.

Intelegerea exprima cel mai bine dimensiunea procesuala a gandirii, care descrie modul cum sunt prelucrate, procesate informatiile. In procesarea ascendenta intelegerea este rezultatul unui demers mai indelungat (uneori de ani de zile) de acumulare de informatii care sunt reunite in grupari succesive. In acest caz intelegerea este o inmanunchere, o integrare de insusiri intr-o reprezentare generala, un concept empiric. In procesarea descendenta intelegerea este rezultatul impunerii unor modele explicative ale realitatii prin invatare, instruire, educatie. De asta data intelegerea se manifesta prin expansiune, ca si cum ar lua in posesie o serie de date, situatii, fenomene care i se subordoneaza. Daca in procesarea ascendenta intelegerea este o consecinta, in cea descendenta este o premisa. Rezulta ca a gandi este, in mod definitoriu, sinonim cu a intelege. Conceptele, notiunile au o existenta psihologica, adica functioneaza in mintea noastra, in masura in care stim ce inseamna, in masura in care intelegem continuturile lor, adica suntem in posesia semnificatiei lor. Intelegerea ne conduce la o explicatie, iar explicatia ne permite elaborarea unui model functional al realitatii reflectate.

Mecanismul intelegerii are la baza, in primul rand, un cuplaj informational. In raporturile noastre cognitive cu lumea venim cu un set intreg de cunostinte anterioare, concepte, modele explicative si asteptari, anticipari. Suntem, asadar "agenti" activi ai cunoasterii. In cea mai mare parte a existentei noastre cotidiene ne confruntam cu situatii obisnuite, comune, habituale care ne solicita deprinderile, obisnuintele, rutinele. Situatiile care se cer a fi intelese sunt - in mod obisnuit - situatii problematice, adica acele situatii fata de care repertoriul nostru de raspunsuri nu este suficient pentru a le depasi. Avem de invatat la diverse materii la scoala, de rezolvat probleme de matematica, fizica, chimie, de elaborat eseuri la literatura sau filosofie, trebuie sa intelegem o multitudine de situatii de viata, sa raspundem la probleme majore pe care ni le pune viata sau la intrebari pe care ni le punem noi insine. Toate aceste situatii-problema se comporta si ele ca "agenti" activi pentru ca trezesc in noi o anumita stare de tensiune, o incordare, curiozitate, nerabdare sau iritare, nervozitate. Pentru ca o situatie sa devina problematica ea trebuie sa vina in intampinarea unor necesitati, cerinte ale subiectului. Cuplajul informational se realizeaza ca un proces de tranzactie, de negociere intre subiect si obiect. Fiecare parte a acestui proces se comporta activ si, in functie de cantitatea de informatie pe care o aduc, putem vorbi de urmatoarele tipuri de cuplaj informational-intelegere.

In al doilea rand, la baza mecanismului intelegerii se afla sistemele asociative. Acestea pun in relatie cunostintele, experientele stocate in memorie cu situatiile prezente si avanseaza explicatii. In mod obisnuit, o situatie prezenta declanseaza in minte un proces asociativ prin care noua situatie este asociata cu o situatie anterioara, deja asimilata, inteleasa. Procedeul este relativ simplu si uzeaza de operatii de comparatie, clasificare, categorizare. Principiul de baza al asocierii stipuleaza ca, daca doua experiente se produc impreuna si concomitent, atunci fiecare dintre ele, cand ajunge in constiinta, are tendinta de a o readuce si pe cealalta. Cele trei forme de baza ale asocierii sunt: dupa asemanare, dupa contrast si dupa coexistenta spatiala si succesiunea temporala (elementele care in trecut au aparut impreuna sau unul dupa altul sunt reactualizate mai usor). O situatie problematica constituie un stimul declansator al unor asociatii, legaturi care pot conduce la intelegerea acesteia. Se pot constitui lanturi asociative care activeaza secvential cunostinte, procedee de lucru, scheme de actiune. Lantul asociativ poate fi liniar pentru secvente de lucru algoritmice sau ramificat pentru secvente de lucru euristic.

Al treilea mecanism al intelegerii este analogia. Cand oamenii pricep ceva anume prin analogie, ei inteleg un lucru in relatie cu alt lucru. Iata cateva exemple sugestive de analogie:

. structura atomului - sistemul solar;

. moleculele de gaz - bilele de biliard;

. memoria umana - biblioteca.

Prin analogie putem intelege ceva nefamiliar in termenii altui lucru inteles deja. Matematicianul Hadamard afirma ca arta descoperirilor sta adesea in perceperea asemanarii a doua elemente din domenii diferite ale cunoasterii. Putem sa rezolvam o problema dificila mai usor daca inaintea ei rezolvam o problema analoaga. Astfel putem sa extragem principiul de baza din prima problema si sa-l aplicam la a doua.