Invatarea observationala

Invatarea observationala

Multe comportamente legate de relatiile interpersonale, de cele intrafamiliale, o serie de reguli abstracte sau de concepte pot fi dobandite prin invatare observationala. Efectul perceperii altor oameni, recompensele si pedepsele la care sunt expusi, reprezinta un important factor de influentare a comportamentului observatorilor.

Comportamentul    intr-o anumita imprejurare depinde de intaririle precedente ale comportamentului propriu in situatii similare, de observatiile asupra altora in situatii similare, de caracteristicile situatiei, si de modul de raportare la realitate. Cele mai multe comportamente sociale nu sunt uniform recompensate. De aceea individul va invata sa aleaga contextul in care un anumit comportament este adecvat si imprejurarile in care acelasi comportament este nepotrivit.

In predictia comportamentului intr-o situatie data, teoreticienii invatarii observationale accentueaza importanta diferentelor individuale in dezvoltarea cognitiva si in invatarea experientelor sociale. Diferentele individuale sau variabilele personale care determina comportamentul, in interactiune cu conditiile specifice, se refera la:

Competente care includ abilitatile intelectuale, aptitudinile fizice, alte aptitudini speciale.

Strategii cognitive pentru ca oamenii difera intre ei, prin selectia informatiei, reprezentarea, codificarea elementelor si gruparea acestora in categorii carora li se ataseaza anumite semnificatii. Acelasi eveniment perceput de o persoana ca fiind usor de depasit, apare ca dificil pentru alta.

Expectante elaborate in functie de consecintele diferitelor comportamente. Reprezentarea efectelor actiunilor orienteaza alegerea comportamentului adecvat, din repertoriul de comportamente invatate. De asemenea, expectantele depind si de reprezentarea abilitatilor personale.

Valori subiective ce diferentiaza indivizii, chiar daca acestia au expectante similare. Ei pot alege comportamente diferite, datorita semnificatiei diferite a valorilor pe care le-au interiorizat.

Sisteme de autoreglare si planificare sau diferentele in standardele si modalitatile adoptate de oameni pentru reglarea comportamentului, diferentele privind modul in care se pedepsesc pentru insucces si se recompenseaza pentru reusita, deosebirile in abilitatile de a realiza planuri realiste in vederea atingerii scopurilor.

Principii de baza

Directionarea atentiei spre modele potrivite, spre oameni care stiu ce fac, care au succes si pozitie sociala sau spre comportamente relevante pentru scopurile si idealurile pe care le urmaresc.

Retinerea sau memorarea a ceea ce persoanele luate ca modele au afirmat sau au realizat. Pe aceasta baza se pot forma reprezentari ale actiunilor persoanelor de succes si se pot apoi, efectua actiuni similare.

Subiectul trebuie sa dispuna de abilitati fizice si psihice pentru a realiza in propriul comportament ceea ce a invatat din observarea conduitei altora, sa fie capabil sa-si monitorizeze propriile performante si sa le ajusteze in functie de model.

Motivatia este esentiala in infaptuirea comportamentelor dobandite prin invatare observationala sau in amanarea lor, atunci cand situatiile nu permit expresia sau manifestarea. Principiile invatarii observationale sunt sintetizate in figura 4.2.

Figura 4.2. Invatarea observationala

Invatarea observationala si agresiunea

Cercetarile au demonstrat ca agresiunea se invata datorita recompenselor. Probabilitatea accentuarii comportamentelor agresive este ridicata daca actele agresive ale unui copil vor intimida alti copii, daca prin agresiune reuseste sa-si satisfaca interese sau daca manifestarile agresive vor fi incurajate de parinti. Agresiunea este astfel, un instrument de obtinere a recompenselor. In unele cazuri, chiar violenta colectiva are valoare instrumentala.

Teoria invatarii sociale elaborata de Albert Bandura sustine ca agresiunea se invata nu numai prin experimentarea recompenselor sale. Asemenea majoritatii comportamentelor sociale, agresiunea se invata prin observarea actiunilor altora si a consecintelor acestor actiuni. Imitarea comportamentelor agresive a fost demonstrata pe cale experimentala. Copiii care au asistat la manifestari agresive ale adultilor, le reproduc in actiunile lor, cu o probabilitate semnificativ mai ridicata, fata de cei care nu au asistat la asemenea conduite.

Bandura considera ca in viata cotidiana suntem expusi la modele agresive in familie, in subculturi sau prin mass-media. Raspunsurile agresive invatate prin experienta si prin observarea altora, sunt motivate de frustrare, durere, insulta.

Copiii ai caror parinti au folosit pedeapsa fizica, au tendinta de a fi agresivi in relatiile cu altii, inclusiv cu propriii copii (vezi capitolul 6). Parintii care isi disciplineaza copiii prin bataie au avut la randul lor parinti care pentru a-i educa, au folosit bataia. In familii, violenta duce adesea la violenta. Nu toti copiii abuzati devin parinti abuzivi, dar riscul    este prea ridicat pentru a fi trecut cu vederea.

Influenta familiei se exprima intr-o violenta mai ridicata, in culturile si in familiile unde tatal are un rol minimal. Corelatiile dintre absenta parentala (de obicei a tatalui) si violenta se pastreaza dincolo de rasa, apartenenta etnica, nivel socio-economic, educatie    Statisticile arata ca mai mult de jumatate din tinerii delincventi au crescut cu un singur parinte, de obicei, mama.

In ultimii ani, problema expunerii copiilor la programe TV saturate in agresiune, implica studierea rolului invatarii observationale in dobandirea unor reactii violente. Ulterior, in conditii de frustrare, comportamentele agresive invatate prin imitatie, sunt aplicate si directionate impotriva altora. Cercetarile demonstreaza ca expunerea copiilor la violenta afisata prin mass-media, in mod deosebit prin televiziune, depinde de semnificatia mesajului.

Daca violenta apare ca un mijloc de a te descurca in situatii dificile, de a face fata unor situatii critice, daca eroii filmelor pot recurge la agresiune pentru a-si rezolva problemele, exista sanse sporite s-o faca si spectatorii. Se explica cresterea agresiunii in comportamentul copiilor si tinerilor, ca efect al desensibilizarii sau reducerii reactiilor emotionale la agresiune si la raul ce-l produce. Expunerea prelungita determina familiarizarea sau obisnuirea cu violenta.

Exista si descoperiri contradictorii in legatura cu expunerea la mesajele mass-mediei. Astfel, se sugereaza ca televiziunea sau utilizarea internetului stimuleaza inteligenta si dezvolta abilitatile de comunicare sau contribuie la educarea comportamentului prosocial.