Inventarul de personalitate E.P.I.Eysenck

Inventarul de personalitate E.P.I.Eysenck

Inventarul de personalitate Eysenck este unul dintre chestionarele cu cea mai larga utilizare.

E.P.I.-conceput de H.J.Eysenck si S.B.G.Eysenck (1964) evidentiaza doua dimensiuni fundamentale ale personalitatii: extraversia-introversia si stabilitatea-instabilitatea emotionala. Fiind un chestionar cu validare structurala, adica bazat pe metoda analizei factoriale, problema pe care o ridica consta nu in masura a ceea ce se cunoaste - ca si in cazul chestionarelor validate apriori sau empiric- ci in a cunoaste ceea ce se masoara.

Pe baza unei liste cu 39 de puncte, referioare la situatia sociala, la trasaturile de personalitate si la simptomele bolnavului, psihiatrii de la Spitalul Maudsley (Anglia) evalueaza la cererea lui H.J.Eysenck- 700 bolnavi spitalizati. Supunind analizei factoriale corelatiile obtinute, H.J.Eysenck desprinde 4 factori, dintre care doar primii 2 sunt fundamentali.

Primul factor-un factor general care acopera 14% din varianta totala, se caracterizeaza prin personalitate slab organizata, absenta integrarii personalitatii, capacitate scazuta de adaptabilitate, absenta simtului de echipa, lipsa de energie, tonus muscular slab. Factorul astfel relevat este denumit prin termenul de "nevrotism" sau stabilitate-instabilitate

emotionala. Aceasta dimensiune generala de integrare si stabilitate corespunde in mare parte factorului "W" ( will) - evidentiat pentru prima data de Webb (1915).

Mentionam, alaturi de P.Albou, in practica psihologica termenii de "chestionar de personalitate" si "inventar de personalitate" sunt considerati ca sinonimi; cu toate acestea - asa cum arata P.Albou - se cuvine sa se faca o diferentiere a lor, chestionarul fiind un termen generic,

iar inventarul un chestionar care-si propune sa exploreze cat mai metodic si mai complet posibil, fie ansamblul, fie un aspect determinant al personalitatii subiectului.

Al doilea factor rezultat in urma analizei factoriale - acopera 12% din varianta - este unul bipolar, care opune grupul simptomelor isterice ( de conversie, de ipohondrie, etc.) al grupului de simptome distimice (iritabilitate, apatie, depresie, tendinte obsesionale, anxietate, etc. ). Dihotomia isterie-distimie corespunde dimensiunii extraversie-introversie descrisa de G.C.Jung, inca din 1921.

Similar factorului "G", care in domeniul proceselor cognitive, reprezinta factorul general, extraversia-introversia ar fi - arata H.J.Eysenck - factorul general al vietii afective, iar nevrotismul, factorul general al sferei volitive.

Pornind de la dimensiunile extraversie-introversie si stabilitate-instabilitate emotionala se pot diferentia tipuri distincte de personalitate.

In conceptia lui J.P.Guilford, preluata apoi de H.J.Eysenck - tipul - adica nivelul cu gradul cel mai inalt de generalitate in structura personalitatii - constituie o constelatie de trasaturi, iar trasaturile - nivelul imediat urmator, in ordine descrescanda a gradului de generalitate - formeaza constelatia tendintelor individuale de actiune. La randul lor,

tendintele individuale reprezinta nivelul raspunsurilor habituale care, de regula, se repeta in toate situatiile asemanatoare. Nivelul cu gradul cel mai scazut de generalitate, il constituie raspunsurile specifice care spre deosebire de cele habituale, nu sunt intotdeauna caracteristice pentru persoana studiata.

Dimensiunea extraversie-introversie si cea de nevrotism pot fi reprezentate printr-un sistem de axe de coordonate in interiorul caruia se incadreaza diferitele trasaturi de personalitate, in functie de corelatiile existente intre ele.

Pe baza unor analize de itemi si de analize factoriale extinse Eysenck elaboreaza mai multe chestionare: Chestionarul Medical Maudsley si Inventarul de personalitate Maudsley, urmate apoi de Inventarul de Personalitate Eysenck - pentru a masura cele doua dimensiuni fundamentale ale personalitatii.

Cadrul teoretic care sta la baza construirii celor doua scari ale chestionarului E.P.I. - scala de extraversie si de nevrotism - presupune ca subiectii cu nevroze distimice ( adica persoanele cu simptome anxioase, depresive, obsesionale ) sa obtina note ridicate la scala de nevrotism si note scazute la extraversie. In acelasi timp istericii si psihoticii se caracterizeaza prin note mai ridicate la extraversie decat cele ale distimicilor; in ceea ce priveste notele la scala de nevrotism ele ar trebui sa situeze acesti subiecti pe o pozitie intermediara, intre normali si distimici ( note la nevrotism mai ridicate decat ale normalilor, dar mai scazute decat notele distimicilor ) .

Rezultatele subiectilor normali si a bolnavilor mintali relevate de Eysenck prin E.P.I. confirma diferentierile ipotetice formulate de acesta si prin urmare demonstreaza validitatea conceptuala a Inventarului de Personalitate Eysenck.

Relevarea prin intermediul chestionarului E.P.I. a celor doua dimensiuni fundamentale ale personalitattii si-a dovedit utilitatea intr-o mare varietate de situatii.

Studiind relatia dintre extraversie si comportamentul in munca la banda rulanta, R.Cooper si R.Payne constata ca muncitorii extraverti se adapteaza mai greu la acest gen de munca. Studiile lui P. Bakan demonstreaza superioritatea introvertilor, fata de extraverti, in sarcini de vigilenta, ceea ce in selectia profesionala pentru muncile cu un grad ridicat de automatizare nu este de neglijat. Pe de alta parte, subiectii extraverti incalca mai frecvent regulile de protectie a muncii, de circulatie, devenind mai des victimile unor accidente.

Alte studii stabilesc relatia dintre succesul scolar si extraversie pe de o parte si reusita scolara si nevrotism pe de alta parte. Subiectii introverti, cu un grad relativ ridicat de nevrotism obtin rezultate scolare superioare introvertilor. Aceste constatari se explica atat prin preferinta extravertilor pentru rapiditate in detrimentul preciziei, cat si prin faptul ca introvertii sunt mai perseverenti in sarcini intelectuale.

In domeniul psihiatriei si al diagnosticului clinic, aplicarea chestionarului E.P.I. concomitent cu investigatiile specifice cunoaste o extindere din ce in ce mai mare. Rezultatele demonstreaza ca intre

extraversie, respectiv nevrotism si comportamentul diferitelor categorii de bolnavi exista o relatie semnificativa. Astfel, persoanele cu diferitele forme de anxietate sunt mai introvertite si mai nevrotice decat normalii.    Alegerea tratamentului in psihiatrie depinde in mare masura de cunoasterea pozitiei pe care o ocupa bolnavul in sistemul dimensiunilor de personalitate diagnosticat in E.P.I.

E.P.I. si-a dovedit utilitatea si in domeniul cercetarilor fundamentale . Astfel, studiile efectuate de C.M.Franke si M.D.Vogel atesta ca la introverti conditionarea se realizeaza mai repede decat la extraverti. Alte cercetari demonstreaza faptul ca introvertitii prezinta imagini consecutive mai durabile, au o toleranta ridicata fata de privarea senzoriala, dar suporta mai greu durerile fizice. De asemenea, s-au constatat relatii intre extraversie si nevrotism pe de o parte si reflexul de orientare, pragul senzorial, nivelul de aspiratie pe de alta parte.

Comparativ cu chestionarul M.P.I. , Inventarul de Personalitate Eysenk E.P.I., aduce unele inbunatatiri, cum ar fi elaborarea adoua forme paralele (A si B) care permit retestarea subiectului fara ca rezultatele sa fie alterate de factori de memorie.

Fiecare forma a chestionarului cuprinde cate 57 de intrebari (itemi) grupate in trei scari: scara de extraversie-intraversie (E) ,de nevrotism (N),si de minciuna (L). Scara de minciuna (L) permite identificarea gradului de dezirabilitate a raspunsurilor subiectilor.

Itemii chestionarului E.P.I.sunt prezentati sub forma de intrebari dihotomizate , adica ele obliga subiectul sa aleaga intre doua posibilitati

de raspuns.Acest fapt limiteaza ,,libertatea "de exprimare a subiectului,dar usureaza cotarea raspunsurilor.Intrebarile fiind redactate intr-un limbaj accesibil,E.P.I. nu ridica dificultati de intelegere;el poate fi aplicat tuturor subiectilor - incepand de la 16-18ani- indiferent de mediul lor social si cultural.E.P.I. cuprinde un numar relativ mic de intrebari si deci nu apare pericolul ca subiectul sa oboseasca sau sa se plictiseasca .

Scara de extraversie -introversie (E)

H.J. Eysenck si S.B.G. Eysenck descriu ''portretul tipic ''al extravertului si al introvertului, dar mentioneaza ca ele nu se intalnesc ca atare in realitate ci reprezinta extremele idealizate ale unui continuum, fata de care persoanele reale se apropie mai mult sau mai putin,deci ar fi tipuri teoretice, abstractizate din nenumarate cazuri particulare.

Notele ridicate la E sunt semnificative la extraversie.Subiectii care obtin cote standard ridicate (mai mari de 6) la E au tendinta de a fi expansivi, impulsivi, sociabili si de a participa nemijlocit la activiatile grupului.

Extravertitul tipic este sociabil, are multi prieteni si ii place sa fie inconjurat de oameni.Are tendinta de a fi agresiv si dominant ;isi pierde increderea in sine.Ii place sa riste, cauta schimbarea precum si emotiile puternice;prefera miscarea si actiunea. In general este optimist si nepasator.

Introvertitul tipic este ponderat si introspectiv,ii place viata linistita, ordonata, care se desfasoara in cadrul unor coordonate precise. Fata de majoritatea oamenilor este rezervat si distant, exceptie facand doar prietenii sai intimi. Este un om mai degraba pesimist, prevazator, la care implicarea eului in activitate se realizeaza mai greu. Evita senzatiile tari. Isi stapaneste impulsurile de moment si in general nu se manifesta agresiv. De regula isi controleaza sentimentele intr-o masura mai mare decat exravertitul. Acorda o deosebita valoare criteriilor etnice.

Aceste doua orientari de valoare ale personalitatii - extraversiunea si introversiunea - desi opuse, reprezinta tendinte compensatorii si complementare. Daca la nivelul constiintei se manifesta extroversiunea ,la nivel inconstient vor actiona tendinte contrare, de introversiune. In cazul introversiunii constiente, la nivelul inconstient exista tendinte de extraversiune (C.G.Jung). De mentionat faptul ca E.P.I.vizeaza in mod exclusiv planul constientului.

Scala de nevrotism N

Cotele standard ridicate (mai mult de 6) la scara N sunt indici ai nevrotismului.Persoanele care obtin astfel de scoruri se caracterizeaza printr-o labilitate emotionala accentuata si cu reale dificultati in restabilirea echilibrului psihic dupa socuri emotionale. Se plang frecvent de dereglari somatice difuze,ca de exemplu dureri de cap dureri dorsale,tulburari digestive, insomnii etc..Pe plan psihic, acuza stari de anxietate si sunt framantati de nenumarate griji. Sub efectul stresului, aceste persoane sunt predispuse la tulburari nevrotice.Predispozitiile amintite nu se confunda insa cu adevarata depresie nervoasa; un subiect cu cota N ridicata, se poate adapta totusi in mod adecvat exigentelor muncii, ale vietii de familie,etc..

La polul pozitiv al acestei dimensiuni se situeaza subiectii cu note standard scazute (mai mici de 4) la scara N, note specifice persoanelor

stabile din punct de vedere emotional. Caracteristic acestora este gradul ridicat de integrare, puterea eului, autocontrol ridicat.

Deoarece cele doua dimensiuni ale personalitatii sunt considerate independente,toate combinarile de note posibile pe plan teoretic pot fi intalnite si in practica: scor ridicat la E si la N - extravertit nevrotic, scor scazut la I si ridicat la N - introvertit nevritic si scor scazut la E si la N -introvertit stabil .

Uneori subiectul, in raspunsurile pe care le da la intrebarile chestionarului, denatureaza fara voie realitatea. Distorsiunea rezultatelor este datorata in mare parte auto-cunoasterii eronate.

Chestionarul fiind o introspectie dirijata (P.Albou), raspunsul este determinat in primul rand de ceea ce crede subiectul despre sine.Ori,datorita mecanismelor de aparare ,imaginea de sine poate diferi de personalitatea reala a subiectului.Unele persoane amplifica in mod involuntar anumite aspecte ale vietiilor psihice.Emotivii, de exemplu,au tendinta ca in raspunsurile pe care le dau la chestionare sa exagereze emotivitatea lor (G.W.Allport).

Pe de alta parte, itemii chestionarului nu au aceeasi semnificatie pentru toti subiectii.Pentru a raspunde la intrebari, subiectul utilizeaza puncte de referinta proprii, determinate de contextul concret in care traieste acesta. In evaluarea comportamentului sau, el este influentat si de comportamentul celor fata de care se raporteaza.De exemplu , la intrebarea "Sunteti o persoana iritabila?" raspunsul unui subiect poate fi "DA",daca se raporteaza la persoane care in general sunt mai calme decat el,sau "NU",daca punctul sau de referinta il constituie oameni mai iritabili decat el.

Evenimentele traite in perioada premergatoare aplicarii chestionarului sau cele pe care subiectul le asteapta, pot determina anumite raspunsuri pe care de altfel nu-i sunt caracteristice. De exemplu un subiect care in mod general nu este preocupat de sanatatea sa poate raspunde "DA" la aceasta intrebare deoarece peste cateva zile urmeaza sa fie operat. A nu tine seama de astfel de evenimente din viata subiectului, in momentul interpretarii raspunsurilor,"inseamna a ne condamna sa nu cunoastem nimic real despre personalitatea sa".

Rezultatele pot fi distorsionate si de preferinta subiectulor manifestata de anumite categorii de raspunsuri, fara a tine seama de continutul intrebarii. Deoarece E.P.I. este alcatuit din intrebari dihotomizate, tendintele de afurniza numeroase raspunsuri intermediare sau raspunsuri extreme sunt eliminate. Dar in acelasi timp itemii dihotomizati (cu alegere fortata) prezinta dezavantajul major ca nu prmit surprinderea nuantelor si se ignora astfel semnificatia reala pe care o da subiectul rspunsului sau. Preferinta fata de raspunsurile prin consimtire "DA" joaca un rol neglijabil in distorsionarea rezultatelor. Cu toate acestea , ea trebuie luata in considerare, mai ales atunci cand E.P.I. este aplicat in scop de selectie, cu atat mai mult cu cat la intrebarile scarii N se noteaza (cu cate un punct) doar raspunsurile "DA".

Alaturi de aceste surse involuntare de distorsionare a raspunsurilor, exista si posibilitatea ca subiectul sa denatureze intentionat realitatea. Este vorba de acele raspunsuri in care subiectul nu poate spune tot adevarul,

asa cum il cunoaste ci incearca sa raspunda in asa fel incat sa apara intr-o lumina cat mai favorabila. Cercetarile arata ca aceasta atitudine se manifesta mai ales atunci cand chestionarul E.P.I.este utilizat in scop de selectie.

Scara L a chestionarului E.P.I. isi propune sa evidentiezetocmai tendintele de a raspunde in sensul dezirabilitatii. Aceasta scara a fost construita pe baza a numeroase analize de itemi si analize factiriale efectuate de H.J.Eysenck si H.B.Gibson.Cercetarile amintite arata ca scara L este valida,fidela si utila pentru a-i detecta pe subiectii cara denatureaza raspunsurile in sensul dezirabilului.

Inventarul de personalitate Eysenck cunoaste o larga utilizare atat in domeniul psihologiei aplicate cat si in cercetarea fundamentala.

Aplicarea si cotarea chestionarului nu ridica dificultati. Dar nu se poate spune acelasi lucru despre interpretarea rezultatelor, care trebuie facuta cu deosebita prudenta, intrucat chestionarul nu investigheaza decat nivelul declarativ al comportamentului. Exista surse de distorsiune -involuntare sau voluntare - a rezultatelor, care nu pot fi controlate decat partial de scara de minciuna L . La aceste neajunsuri se mai adauga si faptul ca E.P.I. nu este o metoda exhaustiva. Itemii sai se refera doar la unele situatii in care variabilele considerate se pot manifesta, dar fara a apuiza intregul"univers "al variabilei. Din aceasta cauza se poate intampla, de exemplu, ca un subiect, desi extravertit, sa nu apara ca atare la E.P.I., intrucat extraversiunea sa se manifesta in alte situatii decat cela prevazute de chestionar.

Neajunsurile mentionate, alaturi de caracterul limitat al esantionului care a stat la baza etalonului chestinarului,fac ca rezultatele unui subiect la E.P.I. sa aiba o valoare relativa.Largirea esantionului, mai ales prin cuprinderea unor loturi clinice (de psihotici si nevrotici), alaturi de adaptarea si etalonarea formei B a chestionarului E.P.I. pentru populatia din Romania se impun cu necesitate . Realizarea unor etaloane

diferentiate, pe categorii profesionalesi de varsta ar mari considerabil validitatea predictiva a rezultatelor.

Informatiile furnizate de E.P.I., desi sunt utile,vizeaza doar planul constientului, aspectele "de suprafata" ale personalitatii. Din aceasta cauza rezultatele vor fi completate, aprofundate si explicate prin intermediul altor metode,dintre care cele mai utile par a fi testele proiective si conversatia clinica.Chiar Eysenck mentioneaza ca atunci cand chestionatul este utilizat in scop diagnostic sau pentru orienterea scolara si profesionala, el constituie un supliment intr-o baterie de teste.

Cu toate limitele sale,Inventarul de Personalitate Eysenck este un instrument util, care permite relevarea rapida si in acelasi timp suficient de valida a dimensiunilor extraversie, introversie si nevrotism.