Jean Piaget - stadiile dezvoltarii cognitive

Jean Piaget - stadiile dezvoltarii cognitive

Piaget si-a numit teoria epistemologie genetica si anume studiul dezvoltarii cunoasterii.

Este o teorie cognitiva deoarece se refera la fenomene mentale intentionale - reprezentari, procese mentale, proceduri de rationament. Este in acelasi timp si o teorie a dezvoltarii, deoarece se bazeaza pe convingerea ca modul in care fiinta umana proceseaza experienta fizica, matematica si morala se modifica urmand o anumita regularitate, intr-un mod tot mai adaptativ si mai specific speciei noastre.

Stadiile piagetiene au urmatoarele caracteristici:

Sunt universale - deci sunt caracteristice tuturor indivizilor normali, care in mod obligatoriu parcurg traseul complet pana la atingerea stadiului cel mai avansat (cel al operatiilor formale).

Secventierea lor este identica - toti indivizii umani parcurg obligatoriu in exact aceeasi ordine toate cele patru stadii; nu este posibil nici ca vreunul dintre aceste stadii sa fie "sarit" in dezvoltare.

Fiecare stadiu integreaza competentele achizitionate in stadiul anterior.

Fiecare stadiu este mai complex decat cel precedent si reprezinta o conceptualizare mai adecvata a realitatii.

Pentru Piaget GANDIREA ESTE ACTIUNE INTERIORIZATA.

dezvoltarea cognitiva presupune interiorizarea actiunii prin

mecanismul semiotic    mecanismul operatoriu

= trecerea de la actiuni asupra obiectelor la = trecerea de la actiuni la operatii,

operatii asupra reprezentarilor, semnelor adica la actiuni interiorizate, devenite simbolurilor "reversibile", gata sa se compuna unele

cu altele intr-un sistem, constituind inferenta

El a observat ca, de exemplu, chiar si sugarii au anumite abilitati cu privire la obiectele din mediu. Aceste abilitati sunt insa unele simple, abilitati senzorio-motorii, dar ele directioneaza modul in care sugarul exploreaza mediul si astfel obtine mai multe cunostinte despre lume si totodata abilitati de explorare mai sofisticate. Piaget a numit aceste abilitati scheme (scheme = reprezentari interne ale realitatii; sunt operatii mentale ce pot fi aplicate obiectelor, ideilor etc. din lumea copilului)

De exemplu, un sugar stie cum sa apuce jucaria si sa o introduca in gura. A obtinut aceasta schema. Cand gaseste un alt obiect, de exemplu ceasul scump al tatalui, el invata usor sa transfere schema "apuca si introduce in gura" noului obiect. Piaget a numit aceasta asimilare, in cazul de fata asimilarea unui nou obiect intr-o schema veche. (asimilare = incorporarea in sistem a ceva din afara lui; presupune aplicarea a ceea ce stii deja, deci interpretarea si construirea obiectului extern in termenii deja disponibili).

Cand sugarul gaseste un obiect mai mare, de exemplu o minge, va incerca vechea schema "apuca si introduce in gura". Aceasta nu se va potrivi noului obiect. De aceea, schema se va adapta noului obiect, aparand o noua schema. Aceasta a fost numita acomodare, si anume acomodarea unei scheme vechi la un nou obiect (acomodare = modificarea structurii interne existente corespunzator noului input asimilat; deci ajustarea cunostintelor ca raspuns la caracteristicile speciale ale unui obiect).

Asimilarea si acomodarea sunt doua fatete ale adaptarii, termen folosit de Piaget pentru a numi ceea ce noi numim invatare. El a vazut adaptarea ca un proces fundamental biologic. Conform lui Piaget, asimilarea si acomodarea sunt orientate spre realizarea unui echilibru intre structura mintii si mediu, echilibru ce indica faptul ca individul are un model adecvat al universului (adaptare = nevoia organismului de echilibru cu mediul; se realizeaza prin complementaritatea asimilarii cu acomodarea).

Investigatiile asupra copiilor, au aratat ca erau perioade cand domina asimilarea, alte perioade in care domina acomodarea si perioade de relativ echilibru si ca aceste perioade erau similare in ceea ce priveste natura si intervalul de timp, la toti copiii. Astfel, Piaget a emis ideea stadiilor de dezvoltare cognitiva.

Fiecare stadiu este caracterizat de o structura cognitiva generala, care afecteaza intreaga gandire a copilului. Fiecare stadiu reprezinta modul in care copilul intelege realitatea de-a lungul perioadei respective. Dezvoltarea de la un stadiu la altul este cauzata de acumularea de erori in intelegerea mediului de catre copil; aceasta acumulare determina in cele din urma un dezechilibru cognitiv care face ca structurile cognitive sa se reorganizeze.

Cele patru stadii ale dezvoltarii sunt descrise in teoria lui Piaget astfel:

1. Stadiul senzorio-motor (de la nastere pana la 2 ani)
2. Stadiul preoperational (2 - 7 ani)
3. Stadiul operatiilor concrete (7 - 11 ani)
4. Stadiul operatiilor formale (incepand cu 11 ani)

Aceste perioade cronologice sunt aproximative, iar in lumina studiilor care au demonstrat mari variatii intre copii, nu trebuie vazute ca norme rigide.

Conceptia lui Piaget cu privire la mintea copilului

Piaget ii vedea pe copii ca pe niste mici filosofi, pe care ii numea saculeti de ganduri si oameni de stiinta care isi construiesc propriile teorii ale cunoasterii.

Stadiul senzorio-motor (nastere - 2 ani)

Conform lui Piaget, copilul in stadiul senzorio-motor exploreaza lumea prin intermediul simturilor si abilitatilor motorii. Copiii se nasc cu un set de reflexe congenitale, la care se adauga un impuls de a explora lumea. Schemele lor initiale sunt formate prin diferentierea reflexelor congenitale.

In acest stadiu copilul invata sa se diferentieze de lumea inconjuratoare, sa isi delimiteze contururile propriei persoane. Tot in aceasta perioada incepe sa inteleaga cauzalitatea in timp si spatiu.

Stadiul senzorio-motor se caracterizeaza prin dezvoltarea abilitatilor spatiale esentiale si presupune sase substadii:

v     Primul substadiu (nastere - 6 saptamani) este asociat in special cu dezvoltarea reflexelor. Trei reflexe primare sunt descrise de Piaget: suptul obiectelor, urmarirea cu privirea a miscarilor sau a obiectelor interesante, si inchiderea mainii cand un obiect vine in contact cu palma. Dupa aceste 6 saptamani de viata, aceste reflexe incep sa devina actiuni voluntare; de ex., reflexul palmar devine apucare, prindere intentionata. (Gruber and Vaneche, 1977).

v     Al doilea substadiu (6 saptamani - 4 luni) este asociat in principal cu dezvoltarea obiceiurilor. Au loc reactiile circulare primare sau repetarea unei actiuni care include propriul corp: o actiune proprie care serveste drept stimul caruia ii raspunde cu aceeasi actiune. De exemplu, copilul isi suge degetul, asta ii place si il suge in continuare; sau, face balonase din flegma, i se pare interesant si continua sa faca.

v     Al treilea substadiu (4 - 9 luni) este asociat cu dezvoltarea coordonarii intre privire si prindere, apucare. Se dezvolta trei noi abilitati: apucarea intentionata a unui obiect dorit, reactiile circulare secundare si diferentierea dintre finalitati si mijloace. In acest stadiu, sugarul va apuca intentionat aerul in directia unui obiect dorit, deseori spre amuzamentul familiei. Apar reactiile circulare secundare (si anume, repetarea unei actiuni care implica un obiect extern). De ex., sugarul preseaza o ratusca din cauciuc care face "mac", ii place si continua sa o preseze. El invata proceduri care fac ca lucrurile interesante sa dureze. Acesta este probabil unul dintre cele mai importante stadii din dezvoltarea copilului, deoarece inseamna "inceputul" logicii (Gruber et al., 1977). Spre sfarsitul acestui substadiu sugarii incep sa achizitioneze schema "permanentei obiectului". Aceasta este abilitatea de a recunoaste ca daca un obiect nu se vede asta nu inseamna ca nu exista.

v     Al patrulea substadiu (9 - 12 luni) este asociat cu dezvoltarea logicii si coordonarea intre mijloace si finalitati. Este un stadiu de dezvoltare extrem de important pentru ca aici apare ceea ce Piaget numea "primul act de inteligenta adecvata". Acest stadiu marcheaza totodata inceperea orientarii spre scopuri, planificarea deliberata a pasilor necesari atingerii unui obiectiv (Gruber et al. 1977).

v     Al cincilea substadiu (12 - 18 luni) este asociat cu descoperirea unor noi mijloace pentru a atinge obiectivele. Piaget descrie copilul din acest stadiu ca "micul om de stiinta", deoarece realizeaza pseudo-experimente pentru a descoperi noi metode de a raspunde provocarilor (Gruber et al. 1977). Se dezvolta reactiile circulare tertiare. Constau in acelasi ciclu de a face lucrurile interesante sa dureze, insa cu variatii constante. De exemplu, lovesc toba, face ta-ta-ta, lovesc masa cu batul, face pac-pac-pac, il lovesc pe tata, face au-au-au. Acest tip de experimentare activa a fost observata in timpul mesei, atunci cand descopera moduri noi si interesante de a arunca lingura, farfuria, mancarea. Copilul din aceasta perioada dezvolta reprezentari mentale, si anume abilitatea de a pastra o imagine in minte pentru o perioada mai mare decat experienta imediata. Pot folosi combinatii mentale pentru a rezolva probleme simple ca de exemplu sa puna jos o jucarie pentru a-si elibera mana si a deschide usa. Devin buni totodata in a juca roluri. De exemplu, in loc sa suga sau sa arunce papusa, acum copilul incepe sa-i cante, o inveleste, etc.

v     Stadiul al saselea este asociat cu inceputul insight-ului (solutia unei probleme apare dintr-o data, ca urmare a unor asociatii inconstiente) sau a adevaratei creativitati. Marcheaza trecerea in stadiul preoperational.

Achizitiile majore ale stadiului sunt reprezentate de dobandirea conceptului de obiect permanent (obiectul continua sa existe chiar si atunci cand nu mai este direct perceput) si, la sfarsitul perioadei, de aparitia reprezentarilor mentale interne (experientele putand fi reamintite sau imaginate), in forma jocului imaginativ si a gandirii simbolice.

Rolul imitatiei

Piaget afirma ca activitatea imitativa este precursoarea simbolismului mintal. Structurile imitative furnizeaza baza pe care se va forma mai tarziu activitatea simbolica mentala. Simbolul este, conform lui Piaget, o imitare internalizata. Pentru Piaget, chiar si perceptia unui obiect este o activitate imitativa; ochiul care urmareste forma unui obiect formeaza un concept pre-simbolic al obiectului.

Stadiul preoperational (2 - 7 ani)

Observand secvente ale jocului, Piaget a demonstrat ca spre sfarsitul celui de-al doilea an are loc un mod calitativ nou de functionare psihologica. Gandirea preoperationala in teoria lui Piaget este orice procedura de actiune mentala asupra obiectelor.

Acest stadiu include urmatoarele procese:

Functionarea simbolica - este caracterizata de utilizarea simbolurilor mentale, cuvinte, imagini, pe care copilul le utilizeaza pentru a-si reprezenta ceva ce nu este prezent fizic. Un bun exemplu de utilizare a simbolului este jocul simbolic: frunzele sunt bani, cutia este masa, batul este calutul. Astfel, copilul incepe sa gandeasca in absenta obiectelor.

Centrarea - se caracterizeaza prin fixarea copilului doar asupra unuia dintre aspectele unui stimul sau situatii. De ex., daca turnam o aceeasi cantitate de lichid dintr-o cupa inalta si ingusta intr-un vas larg si putin adanc, un copil in acest stadiu va spune ca s-a schimbat cantitatea de lichid, in vasul larg fiind mai mica (incapacitatea de a conserva volumul). Copilul se centreaza pe inaltimea apei. Sau, copilul poate spune "Nu locuiesc in Romania, locuiesc in Pitesti".

Gandirea intuitiva - are loc atunci cand copilul este capabil sa creada in ceva fara sa stie de ce crede in acel ceva.

Egocentrism - o versiune a centrarii, arata tendinta copilului de a gandi doar din punctul sau de vedere si incapacitatea de a vedea perspectiva celorlalti. De exemplu, va tine o fotografie astfel incat doar el s-o vada, insa se va astepta ca ceilalti sa vada exact aceeasi imagine pe care o vede el. Sau, va spune ca iarba creste astfel incat el sa nu se loveasca atunci cand cade.

Incapacitatea de a conserva - prin experimentele de conservare (conservarea masei, volumului si numarului), Piaget a concluzionat ca in stadiul preoperational copiii nu au capacitatea de a conserva masa, volumul si numarul dupa ce forma initiala s-a schimbat.

Incepe sa inteleaga trecutul si viitorul. De exemplu, atunci cand un copil plange dupa mama lui, daca ii spunem ca mama se va intoarce in curand, va inceta.

Stadiul operatiilor concrete (7 - 11 ani)

Se caracterizeaza prin utilizarea adecvata a logicii. Copilul manipuleaza simbolurile logic, insa tot in contextul situatiilor concrete (al obiectelor concrete). Procese importante in acest stadiu sunt:

Decentrarea - copilul ia in considerare multiple aspecte ale unei probleme pentru a o rezolva.

Reversibilitatea - copilul intelege ca numerele sau obiectele pot fi schimbate si apoi sa se intoarca la forma lor originala. De aceea, copilul va fi capabil sa spuna rapid ca, daca 4 + 4 egal 8 atunci 8 - 4 egal 4, cantitatea originala.

Conservarea - copilul intelege ca lungimea, cantitatea sau numarul obiectelor nu se confunda cu aparenta, forma sau pozitia acestora. In exemplul de mai sus, copilul este capabil sa spuna ca in cele doua vase diferite ca forma este aceeasi cantitate de apa. Copiii dezvolta abilitatea de a conserva numarul, lungimea, volumul, aria. Conservarea numarului apare mai intai, in jur de 5-6 ani, fiind urmata de conservarea greutatii (7-8 ani) si apoi de conservarea volumului (11 ani).

Serierea - abilitatea de a aranja obiecte intr-o ordine in functie de marime, forma sau orice alta caracteristica.

Clasificarea - abilitatea de a numi si a identifica seturi de obiecte conform aspectului, marimii sau altei caracteristici si totodata ideea ca un set de obiecte poate include un altul. Copilul nu mai este subiectul limitarilor ilogice ale animismului (credinta ca toate obiectele sunt animale si de aceea au sentimente).

Eliminarea egocentrismului - abilitatea de a vedea lucrurile dintr-o alta perspectiva decat cea proprie. De ex., daca copilul vede urmatoarea scena: Jane pune o papusa intr-o cutie, paraseste camera, apoi Jill muta papusa in dulap, iar Jane se intoarce. Un copil in stadiul operatiilor concrete va spune ca Jane va crede ca papusa este tot in cutie, insa el stie ca este in dulap.

Stadiul operatiilor formale (11 ani - maturitate)

Se caracterizeaza prin achizitionarea abilitatii de a gandi abstract si de a trasa concluzii din informatiile disponibile. Apare gandirea ipotetica. Copilul - adolescentul - este in masura sa rationeze asupra posibilului. Tanarul functioneaza "normal" din punct de vedere cognitiv si este capabil sa inteleaga sentimentul dragostei, "nuantele de gri" si valorile. Piaget afirma ca unii oameni nu reusesc sa atinga acest stadiu si se fixeaza in stadiul operatiilor concrete. Chiar si cei care ating acest stadiu nu gandesc mereu la nivelul acestuia. Chiar anumite culturi nu-l dezvolta sau nu-l valorizeaza. Gandirea abstracta nu este universala.

Informatii generale cu privire la stadii

Aceste stadii au urmatoarele caracteristici:

Desi durata stadiilor poate varia, succesiunea lor ramane aceeasi;

Sunt universale (nu specific culturale);

Generalizabile: operatiile logice si de reprezentare disponibile copilului ar trebui sa se extinda la toate tipurile de concepte si de continuturi de cunoastere;

Stadiile sunt intreguri organizate logic;

Natura ierarhica a succesiunii stadiilor (fiecare stadiu urmator contine elemente din stadiul anterior, dar este mai diferentiat si integrat);

Stadiile reprezinta diferente calitative in modul de gandire, nu pur si simplu diferente cantitative.

Critici ale teoriei piagetiene

Piaget insusi a recunoscut ca dezvoltarea nu are loc intotdeauna atat de simplu (neted) asa cum arata teoria lui. Decalajele, discontinuitatile sau salturile bruste care au loc in dezvoltare sugereaza ca impartirea in stadii este cel mult o aproximare folositoare. Totodata, Piaget afirma ca dezvoltarea cognitiva are loc concomitent in toate domeniile cunoasterii (ex. matematica, fizica, logica, limbaj, etc.). Studiile recente cu privire la dezvoltarea cognitiva se orienteaza insa spre specificitate, spre modularitatea mintii, afirmand ca diferitele facultati cognitive sunt independente si astfel se dezvolta dupa orare diferite (in perioade de timp diferite).

Teoria lui Piaget nu ia in considerare rolul interactiunii sociale in dezvoltarea cognitiva a subiectului.

Modelul piagetian ramane insa unul de referinta in psihologia dezvoltarii cognitive.

Bibliografie:

Oana Benga, Note de curs, 2005-2006

Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie scolara, Polirom, Iasi, 2005.

https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Piaget

https://www.answers.com/topic/jean-piaget

https://en.wikipedia.org/wiki/Theory_of_cognitive_development

https://webspace.ship.edu/cgboer/piaget.html