MANIPULAREA IN RELATIILE SOCIALE

In toate aspectele sale, manipularea este o forma de influenta agresiva, care nu respecta liberul arbitru si demnitatea tintei, singurele care conteaza fiind interesele sursei, indiferent de justificarile invocate de aceasta.

Prin manipulare in sens general se urmareste relativizarea, alterarea sau distrugerea referentialelor personale sau de grup, de natura axiologica, cognitiva, afectiva sau praxiologic-utilitara, cu scopul de a se obtine schimbari atitudinale si comportamentale la nivelul tintei care sa corespunda intereselor sursei. Asfel, tinta este determinata sa se comporte in sensul dorit de sursa, indiferent de optiunile, interesele si atitudinile sale de fond.

In plan filosofic si uman, intre sursa si tinta se dezvolta forme de relatii care altereaza natura fireasca a raporturilor sociale cu consecinte negative care se acumuleaza in timp.

Manipularea este o forma particulara de influenta sociala si, implicit, de comunicare. In structura manipularii se pot identifica toate elementele unui sistem de comunicare cu unele particulare: sursa, informatia utilizata, mesajul, canalul de transmitere, tinta.

Relatia are o forma generala experimata intr-o schema:

MANIPULATOR AGENT DE INFLUENTA MANIPULAT

Schema sugereaza ca in anumite situatii, influenta manipulatorie este intermediata de un agent de influenta care este sau nu constient de rolul sau. De cele mai multe ori acesta nu cunoaste adevaratele obiective ale sursei, implicandu-se secvential intr-o strategie care il depaseste. Intotdeauna insa pentru ca manipularea sa fie eficienta, sursa trebuie sa primeasca informatii corecte privind efectul manipularii, in vederea stabilirii strategiilor ulterioare.

Clasificarea formelor de manipulare

1) functie de profunzimea efectelor obtinute:

a)      manipulare superficiala, atunci cand vizeaza atitudini nesemnificative (ex: influenta pentru cumpararea unui produs);

b)      manipulare medie cand se refera la atitudinile si comportamentele sectoriale (ex: reactia fata de o problema sociala, de un partid, o institutie publica);

c)      manipulare profunda cand sunt vizate orientari fundamentale in plan ideologic, religios, cultural, geo-politic, macro-economic, etnic (ex: manipularea comunista).

2) functie de nivelul procesualitatii psihice implicate in schimbarea atitudinala:

a)      liminala cand subiectul poate constientiza actiunea la care este supus;

b)      subliminala, care antreneaza procese neconstientizate (stimularea vizuala, auditiva subliminala ori asocierea de imagini cu anumita semnificatie).

3) functie de numarul de subiecti vizati:

a)      interpersonala

b)      de grup

c)      de masa

Acestea folosesc strategii diferite, in functie de particularitatile psihosociale si situationale ale tintelor.

4) functie de segmentul sistemului comunicational preponderent implicat in actiunea manipulativa:

a)      manipulare la nivel informational - selectarea informatiei transmise dupa anumite criterii convenabile manipulatorului;

b)      manipularea la nivelul mesajului - modalitati specifice de structurare a mesajului in vederea obtinerii efectului dorit;

c)      manipularea la nivelul subiectului tinta - declansarea unor mecanisme psihice care sa sustina schimbarile urmarite de sursa. Aceste mecanisme pot fi disonanta cognitiva, activarea nevoii de recunoastere, afiliere sau securitate, inducerea fricii, complexul Oedip etc.

Simplificand, din punct de vedere al acestui al patrulea criteriu, manipularea poate fi manipulare informationala (mediatica) si psihologica.

PROCESELE MANIPULARII

Teoretic, pentru inducerea unei stari de dependenta fata de sugestiile si interesele sursei este necesar sa se parcurga mai multe etape:

1. relativizarea, alterarea sau distrugerea reperelor cognitive, afective, axiologice sau praxiologice care sustin atitudinile si comportamentele vizate a fi schimbate, deoarece nu corespund intentiilor sursei. Pentru aceasta se procedeaza mai intai la fragilizarea elementelor psihologice de fundament, respectiv valorile, cunostintele, sentimentele si motivatiile tintei.

2. selectarea unor elemente psihologice specifice tintei care, datorita naturii lor stabile, pot constitui puncte de ancorare pentru noile repere ce urmeaza a fi induse. Aceste elemente pot fi:

axiologice (valori fundamentale morale, religioase, ideologice);

motivationale (motive si interese nelegate direct de obiectivul urmarit);

afective (sentimente stabile, ce pot fi invocate la momentul oportun, dar care sunt neimplicate in sustinerea atitudinilor ce urmeaza a fi schimbate);

cognitive (cunostinte profesionale, convingeri intelectuale, stiluri de gandire);

trasaturi dominante de personalitate ce pot fi folosite de manipulator (neincredere in sine, nevoie de afiliere si protectie, autoritarismul excesiv).

3. inducerea noilor elemente cu valoare determinanta pentru sistemul atitudinal dezirabil sursei. Se selecteaza informatia, se structureaza mesajul si se declanseaza la tinta acele procese psihice care au ca efect schimbarile atitudinale dorite.

4. consolidarea noilor atitudini prin formarea unor stereotipuri, prin conectarea la motivatii specifice tintei si prin adecvarea argumentelor ce sustin noile atitudini.

5. instrumentalizarea atitudinilor induse prin antrenarea tintei in actiuni conforme cu interesele sursei. Aceasta este de fapt etapa in care sursa culege beneficiile activitatii manipulatorii pe care a sustinut-o (politice, economice, religioase, de control social).

In practica, aceste etape se pot combina in diferite moduri, in functie de strategia manipulatorului sau de particularitatile situatiei. Insa, in toate situatiile, prin manipulare se urmareste realizarea unui control asupra comportamentului, modului de gandire sau afectivitatii tintei, tinta care poate fi persoana, grup, organizatie, institutie sau multime.

MANIPULAREA INFORMATIONALA

Aceasta ocupa un loc important in toate formele de confruntari ideologice, religioase, etnice, politico-economice sau teritoriale. Aceasta manipulare se realizeaza la nivelul informatiei, a structurarii si modificarii mesajului, a releelor informationale, a agentilor de influenta, a altor surse de influenta etc. Toate aceste elemente, coordonate, constituie impreuna actiunea de dezinformare, ce poate fi permanenta sau sporadica.

Dezinformarea reprezinta un ansamblu organizat de tehnici si procedee de prelucrare, prezentare si transmitere a informatiilor, cu scopul constient de a induce in eroare, de a provoca deruta si de a manipula opiniile si comportamentele persoanelor, grupurilor, institutiilor, in conformitate cu scopurile ascunse ale sursei dezinformarii. Este o forma ascunsa de agresiune psihologica, subversiva si destabilizatoare, cu efecte nocive asupra vietii sociale in masura in care adevarul este disimulat in scopuri partizane sau oculte.

Cele mai frecvente procedee de manipulare informationala (dezinformare) sunt:

a) ascunderea sau selectarea informatiilor pe criterii de utilitate pentru manipulator, fara nici o legatura cu adevarul obiectiv, unde invocarea secretului este justificarea curenta;

b) distorsionarea informatiilor prin introducerea de elemente parazite, prin scoatere din context, schimbarea ordinii reale a desfasurarii evenimentelor, prin amestecarea informatiei cu comentariul;

c) deformarea proportiilor prin acordarea de ponderi arbitrare unor unitati informationale, fara legatura cu importanta lor reala, fapt ce se poate obtine prin repetitii, sublinieri, extinderea spatiului acordat acelei informatii in defavoarea informatiiloer care sunt insa incomode pentru manipulator.

d) intoxicarea tintei prin lansarea de pseudoinformatii, cu rol de distragere a atentiei si de orientare in directii gresite a gandirii si actiunilor tintei, pe fondul saturarii canalului de comunicare cu elemente nesemnificative sau distorsionate ori lansarii de informatii pe mai multe variante.

e) lansarea de zvonuri (informatii ce nu pot fi verificate, prezentate insa ca adevarate, despre persoane sau situatii de interes public sau personal). Se creeaza atat intoxicarea tintei, cat si crearea unui climat favorabil manipulatorului, de panica, neincredere, demobilizare.

f) dirijarea asocierii faptelor astfel incat tinta sa perceapa anumite relatii intre fenomene, relatii care in realitate nu exista. Se inlocuieste informatia cu comentariul, se amesteca trecutul cu prezentul si viitorul, se prezinta simultan fapte fara legatura reala intre ele ori se asociaza informatia cu persoana care o transmite.

g) blocarea surselor si canalelor de comunicare ce transmit alte informatii ori dau alte interpretari si alte ponderi decat cele provocate de manipulator. Aceasta este o forma brutala de manipulare care presupune accesul la instrumentele formale ale puterii.

h) discreditarea surselor neconvenabile sau incomode prin atacuri la persoana, calomnii, interpretari tendentioase in legatura cu aspecte ce nu au relatie directa cu problema sau situatia reala. Forma agresiva si imorala este fabricarea falsurilor.

i) interpunerea unor relee sau agenti de influenta care sa transmita informatiile dorite, multiplicand astfel canalele de influenta manipulatorie si facand cu atat mai dificila identificarea manipulatorului. Fabricarea de experti, analisti, observatori invocati ca surse credibile intr-un domeniu si folositi ca agenti de influenta, promovarea in functii importante a persoanelor convenabile si luarea in stapanire a mijloacelor de comunicare in masa sunt modalitati curente de realizare a acestui scop.

j) bruiajul sistemelor neconvenabile de comunicare astfel incat perceperea corecta a informatiei sa se realizeze foarte greu.

k) lansarea unor sloganuri, stereotipii de gandire ori pseudoprincipii invocate apoi ca repere valorice indiscutabile ce sustin o orienare sau optiune dezirabila sursei.

l) manipularea limbajului prin fabricarea unor formule lingvistice golite de continut ce au rolul de a stereotipiza gandirea tintelor si de a conditiona in sens pavlovian comportamentul acestora. Asa-zisa "limba de lemn" (Thog) contine expresii verbale cu valoare de stimul neconditionat pentru o serie de scheme si comportamente stereotipe (comunismul - "lupta de clasa", "societate multilateral dezvoltata", "dubla calitate a cetateanului, de proprietar si producator").

MANIPULAREA PSIHOLOGICA

Desi se afla in stransa legatura cu dezinformarea, ea se caracterizeaza prin faptul ca actiunea sursei se orienteaza prioritar asupra influentarii unor procese psihice implicate in structurarea, orientarea si sustinerea sistemului atitudinal si comportamental al tintei. Acestea pot fi procese din sfera perceptiei, reprezentarii sociale, gandirii, afectivitatii, motivatiilor etc. O serie de fenomene din sfera cognitiva, emotionala si relationala pot fi instrumentalizate de manipulator cu rezultate deseori spectaculoase, in determinarea si controlul conduitei umane.

Manipularea psihologica consta in folosirea unor tehnici speciale de declansare, orientare si control a proceselor si fenomenelor psihice in sensul determinarii unor conduite ale tintei, care sa corespunda intereselor sursei. Aceste tehnici sunt disonanta cognitiva, tendinta spre echilibrul cognitiv si emotional, comparatia sociala, efectul de amorsare si acrosare legat de angajamentul psihologic, fenomenul Oedip, efectele recompensei si fricii asupra optiunilor individuale, ascendenta grupului fata de membrii sai, efectul charismatic si de nimb, sugestia controlata, jocul de rol etc.

Principalele directii de manipulare

Strategiile de manipulare profunda se orienteaza pe cateva directii principale in functie de specificul carora vor capata o anumita structura si o anumita dinamica.

1. manipularea ideologica vizeaza orientarea si controlul asupra sistemului de idei si valori fundamentale care structureaza viata sociala a unei comunitati. Sistemele totalitare (fascist, comunist) recurg la sisteme ideologice de tip dogmatic, prin care incearca exercitarea controlului absolut asupra vietii sociale si care sunt impuse printr-o strategie ampla de manipulare generala a societatii

2. manipularea politica are o sfera mai restransa si vizeaza influentarea unor grupuri sau categorii de persoane in vederea sustinerii unor partide, organizatii sau strategii ale acestora. Campaniile electorale ofera cel mai larg camp de confruntare a strategiilor si tehnicilor manipulative.

3. manipularea religioasa este folosita de anumite secte sau culte in scopul atragerii si fanatizarii adeptilor cu consecinte grave asupra vietii personale a acestora si asupra vietii sociale in general. Sunt cunoscute cazuri de sinucidere in masa sau actiuni teroriste in care sacrul si nevoia fundamentala de credinta au fost folosite ca suport pentru manipularea si controlul indivizilor.

4. manipularea economica si comerciala are ca obiect orientarea nevoilor economice si preferintelor de consum ale oamenilor in sensul convenabil producatorilor si institutiilor conexe.

REZISTENTA LA MANIPULARE

Cercetarile demonstreaza ca manipularea este o componenta a vietii sociale contemporane, fiind nemijlocit legata de exercitarea puterii si controlul social in cadrul unor comunitati etnice, religioase si nationale, precum si in raporturile dintre organizatii, state sau grupuri de state ce apartin diferitelor zone de interes economic sau de influenta politica. In acest context general au aparut strategii de contracarare si de rezistenta la manipulare, care au devenit o necesitate, atat in plan individual, cat si institutional.

Principiile de baza ale oricarei strategii de contracarare si rezistenta la manipulare desfasurate la nivel institutional sunt:

oriunde exista si se manifesta interese divergente sau concurentiale vor exista si tendinte de initiere a actiunilor de influenta, de la formele cele mai simple pana la manipulari complexe;

ca o consecinta, contracararea influentei trebuie sa aiba un caracter interdisciplinar si sa antreneze specialisti din mass-media, din psihologie, politologie, sociologie, economie, aparare s.a.;

desfasurarea actunilor de contracarare se va face pe baza unor informatii continue de tip feedback, pentru a asigura adecvarea la situatia concreta;

informatiile care stau la baza activitatilor de contracarare trebuie sa vizeze sursa de manipulare, releele, mijloacele tehnice folosite, caracteristicile tintelor, efectele obtinute prin manipulare, dar si efectele activitatilor de contracarare a manipularii si costurilor implicate;

tehnicile de contracarare la nivel individual si institutional deriva din cunoasterea teoretica legata de influenta sociala si formele ei. Astfel, se recomanda folosirea unor surse de informare independente, neimplicarea afectiva in interpretarea si analizarea informatiilor, cautarea motivatiilor care ar putea duce la distorsionarea mesajelor, cultivarea capacitatii de sesizare a elementelor care nu se potrivesc intr-o informatie.

Cunoasterea acestor elemente contribuie la elaborarea unor tehnici eficiente de contracarare a manipularii.