Modele explicative privind temperamentul

Modele explicative privind temperamentul

Temperamentul si tipul de sistem nervos

Pe baza experimentelor efectuate initial pe animale, apoi pe oameni, Pavlov si colaboratorii sai au stabilit existenta unei corespondente intre tipurile de activitate nervoasa superioara (ANS) avand la baza cele doua procese nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia si temperamentele clasice.

Asocierea dintre tipurile de ANS si cele patru temperamente clasice este sintetizata in figura 3.4.

Insusirile SNC (sistem nervos central) se exprima in modurile de manifestare externa, in comportament. In aceste conditii, temperamentul reprezinta exteriorizarea in conduita a tipului de ANS. Desigur, corespondenta dintre tipul de SN si temperament nu semnifica identitate intrucat prima este o notiune fiziologica, iar a doua psihologica.

Tipul de SNC fiind determinat ereditar, inseamna ca si temperamentul se afla sub incidenta determinarii genetice, indirect insa, prin tipul de ANS. Procesele si insusirile psihice au la baza programe la nivelul SNC in care se traduce informatia genetica purtata de ADN. Componenta genetica actioneaza mediat asupra psihicului prin intermediul SN. Intre gena si comportament se interpune mediul si istoria individuala.

Cele trei criterii reprezinta de fapt, dimensiuni bipolare, nu simple dihotomii. Deci, in realitate tipul pur, aflat la extreme, la poli are o frecventa rara. Pe aceeasi dimensiune se vor intalni gradatii intermediare.

Figura 3.4. Relatia dintre tipul de ANS si temperament

Biotipologiile

Cu termenul generic de biotipologii sau cu cel de tipologii constitutionale sunt denumite acele teorii care asociaza unui tip de constitutie somatica, un anumit portret psihologic.

Primul care a reusit sa incadreze problema tipologiei constitutionale in coordonatele psihologiei a fost medicul psihiatru E. Kretschimer. El a pornit de la constatarea ca majoritatea schizofrenicilor pe care ii trata aveau o constitutie astenica si majoritatea celor ce sufereau de psihoza circulara (maniaco-depresivii) aveau constitutia picnica. Pe baza acestei corelatii a elaborat o tipologie valabila si la oamenii sanatosi.

Cercetarile ulterioare din domeniul fiziologiei si biochimiei au aratat ca structura corporala este in stransa legatura cu particularitatile individuale ale metabolismului, ale proceselor endocrine, cu intreg chimismul organismului, deci si cel al SN, ceea ce imprima anumite particularitati ANS (exista deci puncte comune intre acest model explicativ si cel elaborat de Pavlov).

In esenta, tipologia lui Kretschmer se poate sintetiza in tabelul 3.2:

Tabelul 3.2. Relatia dintre biotip, structura psihica si boala psihica

Ca aspect fizic, tipul picnic se caracterizeaza printr-o silueta de statura mijlocie, mai degraba scund si indesat, predomina orizontala, exces ponderal, fata plina, maini si picioare mai scurte, abdomenul si toracele bine dezvoltate, gatul scurt. Tipul astenic se caracterizeaza printr-o dezvoltare preponderent verticala, corpul alungit si slab, greutatea inferioara celei normale in raport cu inaltimea sa, maini si picioare lungi si subtiri, sistem osteo-muscular firav. Tipul atletic este bine proportionat fizic, avand toracele si musculatura bine dezvoltate.

Ciclotimul (picnicul) are urmatoarele caracteristici: vioiciune, mobilitate, optimism, umor, spontaneitate in gesturi si vorbire, capacitate de a stabili usor contacte, dar si o anumita superficialitate in relatiile sociale, inclinatie catre concesii si compromisuri, spirit mai practic.

Schizotimul prezinta trasaturi contrare: inclinatie spre abstractizare, interiorizare, sensibilitatea pentru forma exterioara a relatiilor dintre oameni, meticulozitate dusa uneori pana la pedanterie, un acut simt al onoarei, manifestari de ambitie ce ascund adesea un complex de inferioritate.

Tipul intermediar se defineste prin inclinatia spre activitati ce reclama un mare volum de miscari si un mare consum de energie, echilibru emotional, trairi afective stenice, incredere in sine, autoapreciere realista.

Controlul experimental al tipologiei lui Kretschmer a aratat legatura dintre profilul psihologic si cel somatic este mai evidenta pentru cazurile patologice.

Tipologia constitutionala poate fi utilizata ca punct de plecare, cu o oarecare valoare predictiva in determinarea profilului psihologic. Aspectul corporal tinand de simptomatica stabila, sesizabila direct prin observatie, poate sugera directia cercetarilor in investigatia psihologica.

W. H. Sheldon a elaborat o alta tipologie constitutionala avand drept criteriu relatia dintre cele trei straturi embrionare, caracterul dominant al unuia fata de celelalte. Tipul somatic endomorf este determinat de predominarea endodermului si se caracterizeaza prin dezvoltarea accentuata a viscerilor. Sub aspect psihologic ii corespunde viscerotonul. Tipul mezomorf este determinat de predominarea mezodermului si poate fi caracterizat prin dezvoltarea mai accentuata a sistemului osteomuscular. Lui ii corespunde ca tip de temperament somatonul. Tipul constitutional ectomorf rezulta din predominanta in faza embrionara a ectodermului si se caracterizeaza printr-o constitutie corporala astenica. Corespondentul lui in plan temperamental este cerebrotonul. Principalele trasaturi ale celor trei temperamente se prezinta astfel:

Viscerotonul; caracter relaxat al tinutei si miscarilor, dorinta de confort fizic, placerea de a manca in comun, sociofilie, comunicativ, amabilitate nediscriminatorie, toleranta, somn adanc, la necaz simte nevoia de contact social, orientat spre activitati ce tin de copilarie.

Somatotonul: asertiune in tinuta si miscari, dorinta de aventura fizica, nevoia de efort fizic, manifestari energice, tendinta de a domina, de a avea putere, curaj si combativitate fizica, placerea riscului, competitivitate, agresiune, claustrofobie, voce neretinuta, indiferenta spartana la durere, duritate in maniere, somn nelinistit, la necaz simte nevoia de actiune, orientare spre activitati ce tin de tinerete.

Cerebrotonul: miscari retinute, tendinta de izolare, sociofobie, agorafobie, discretie in domeniul afectiv, incordare mintala, hiperatentie, voce retinuta, evitarea zgomotului, meditatie, introversiune, la necaz simte nevoia de singuratate, orientat spre activitati ce tin de fazele finale ale vietii.

Teoria factoriala a lui H.J. Eysenck

Aplicand metoda analizei factoriale (probe, teste, chestionare, evaluari, prelucrate apoi statistic, corelate intre ele in cele din urma rezulta mai multe categorii de factori cu grade diferite de generalitate), autorul a identificat doua dimensiuni temperamentale fundamentale: dimensiunea extraversiune-introversiune si dimensiunea stabilitate-instabilitate emotionala. Prima este identica cu cea relevata de C.G. Jung, iar a doua aproape echivalenta cu factorul Will evidentiat prin analiza factoriala de Spearman si Webb si reprezentand integrarea, stabilitatea, controlul. La polul negativ al acestei dimensiuni gasim neuroticismul; instabilitatea, dezechilibrul emotiv (W-), iar la cel pozitiv (W+): integrare, stapanirea de sine, autocontrolul, forta eului.

Intrebari de verificare

1. Ce asocieri s-au stabilit intre tipurile de ANS si temperamentele clasice?

2. Ce asemanari exista intre biotipurile de lui Kretschmer si cele ale lui Sheldon?