Nebunie si cultura. Abordarea holistica a fenomenului psihopatologic

Nebunie si cultura. Abordarea holistica a fenomenului psihopatologic

1. Relatia psihogeneza - cosmogonie

Orice psihopatologie se vrea o stiinta a limitelor puse individului de el insusi, de societate, de cultura. Acest fapt permite o abordare antropologica, din perspectiva antropologiei filosofice, a fenomenului nebuniei. Antropologia filosofica trebuia sa fie o stiinta a limitelor ontologice ale individului, pentru a incerca sa justifice nelimitarea individului uman: dramele, caderile, tragicul, nebunia sunt pretutindeni insotite de trecerea in rezerva a propriilor limite.

Literatura si mitologia abunda in situatii de stabilire a limitelor. Ghilgames face un gest antropologic esential cand incercuieste orasul Ur; in orice demers initiatic se pune problema delimitarii spatiului Eu-lume (vezi primul gest al lui Robinson). In nebunie, aceasta limita este sau pulsatila, sau se dizolva de-a binelea.

Eul si personalitatea sunt achizitii relativ tarzii ale filogenezei. Paradoxal insa, achizitia Eului si a personalitatii sunt inscrise in mitul cosmogonic: raportul dintre haos si cosmos, dintre lumea veche si lumea noua, dintre nelume si lume. Orice cosmogonie inseamna o constructie a lumii; orice cosmogonie reprezinta construirea lumii fiecarui individ si trimite spre aceasta. (Intregul periplu cultural al lui Jung a pornit de la acest raport dintre structurarea-destructurarea psihica si mitologie.)

Mitul cosmogonic poate constitui o cale prin care sa se precizeze raportul dintre cultura si personalitate, dintre cultura si Eu versus non-eu.

Q: Care este amploarea culturala a variatiilor mitului cosmogonic? Care este invariantul psihic?

Pentru a raspunde, putem urmari raportul intre lume si nelume, intre eroul civilizator si cel care a creat haosul si-l intretine, in patru fragmente mitologice alese aleator.

• India: limita slaba. Indra si Vritra: raport de consubstantialitate (frati), dar si de succesiune (unul il inlocuieste pe celalalt);
• Grecia: limita tare. Typhon si Zeus: raport de neconsubstantialitate si succesiune;
• China: limita dinamica. Yin si Yang: consubstantialitate si coexistenta
• Romania: limita ciclica. Sarpele si balaurul: raport de consubstantialitate, de succesiune, dar si de coexistenta.

Q: Cum si de ce in China se propune o delimitare care nu delimiteaza, iar in Grecia exista o bariera bine fixata intre cosmos si haos?

2. Boala psihica - un produs cultural

Problema relatiei dintre cultura si nebunie apare inca din Antichitate. In Tratat despre aer, ape si locuri, Hipocrat descria, printre altele, "maladia scitilor": in esenta, impotenta sexuala progresiva. Se incearca o explicatie fiziologica: maladia avea cea mai mare frecventa in randul cavalerilor, care practicau intens echitatia, activitate cu efecte negative asupra aparatului genital masculin. Herodot ramane insa in zona etiologiei de tip sacru: Afrodita a trimis aceasta maladie urmasilor scitilor care au jefuit un anumit templu al ei. Aceste doua tipuri de explicatii - perspectiva medicala si cea istorica - se regasesc si in conceptia psihiatrica, comparativ cu cea psihanalitica.

Tulburarea mentala este un construct cultural. Perceptia si conceptia despre boala mentala este supusa evolutiei si schimbarilor sociale si culturale, astfel ca normalitatea este distribuita in functie de cerintele si de structura unei societati anume. Ca argument, se poate considera situatia a doua entitati psihopatologice: neurastenia si isteria.

Neurastenia a fost propusa, ca entitate, de Beard in 1869, in societatea nord-americana, care era o societate cu o evolutie si o dinamica deosebite, in care valorile traditionale erau inlocuite foarte rapid cu altele. Neurastenia afecta mai ales reprezentantii clasei de mijloc - cei mai supusi schimbarilor. Astfel, neurastenia apare ca un semn de angajare totala a individului in munca aducatoare de modernitate; ea devine o sursa de prestigiu.

Dar neurastenia, ca entitate, incepe sa "emigreze" in lume si ajunge in Europa, pe masura ce cultura suprasolicitarii patrunde pe batranul continent. In Japonia, neurastenia devine tulburarea shinkeishuijaku - varianta propusa de Morita in anii douazeci; Morita va considera ca riscul de aparitie a acestei tulburari apartine unei anumite personalitati, shinkeishitsu: introverta, cu tendinte spre perfectionism, hipocondrie si hiperestezie. In China comunista, neurastenia a facut obiectul cincinalelor de lupta impotriva maladiei mentale; acolo, neurastenia gliseaza spre pavlovism si devine "o slabiciune a nervilor".

Isteria poate fi regasita in descrieri care de acum 4000 de ani si isi gaseste finalul in DSM III-R (1986). (Etimologie: in limba greaca exista doua forme: cea adjectivala, hysteros = cel ce urmeaza, cel ce vine dupa; mai tarziu, postum, si cea substantivala, derivata din forma adjectivala: hystera = matrice, uter. Asadar, isteria a facut cariera sub un termen fals, ea fiind atribuita femeii in virtutea semnificatiei formei substantivale.)

Cazul isteriei ar putea fi un caz de exceptie pentru relativismul social si cultural: ea se poate manifesta in forme foarte diverse.

O entitate nosografica se naste, evolueaza si poate avea un final in functie de un context social si cultural. Evolutia si disolutia entitatii nosografice pune problema raportului dintre universal si relativ.

Q: Exista o nebunie universala sau exista mai multe nebunii relative, contextuale?

Aceasta intrebare trimite la raportul intre emic si etic.

Perspectiva emica (abordarea fenomenului psihopatologic din interiorul acestuia): orice cultura isi elaboreaza sisteme de reprezentari ale tulburarilor mentale si, totodata, isi elaboreaza modele terapeutice. Diagnosticul trebuie sa aiba in vedere semnificatia culturala a simptomelor. Ca urmare, exista tulburari specifice unei culturi, care nu pot fiinta in alta cultura. Normalitatea, din perspectiva emica, presupune adaptarea subiectului la normele psihosociale si culturale prescrise, iar nebunia presupune transgresarea lor.

Perspectiva etica (abordarea exterioara a fenomenelor psihopatologice, prin criterii extrinseci): nebunia este universala; criteriile normalitatii transcend culturile.

Conceptele de autonormalitate si heteronormalitate, de autopatologie si heteropatologie incearca sa impace cele doua orientari. Astfel, din perspectiva contextului cultural, samanul este autonormal si heteropatologic.

3. Antropologia patologiei. Etiologii

Atlasul Human Relations Area Files ordoneaza informatiile din 139 culturi. George Peter Murdoch propune urmatoarea clasificare a etiologiilor:

Etiologia naturala: boala este explicata prin: infectie, stres, deteriorare organica, accident.

Etiologia supranaturala

• etiologia de tip mistic: boala apare drept consecinta a unei experiente sau a unui act al subiectului, aflat in raport impersonal cu boala: destin, contagiune, incalcarea anumitor prescriptii;
• etiologia animista: boala este atribuita unui agent supranatural personalizat: suflet, fantoma, spirit; aceasta explicatie are un important rol terapeutic: simptomul contine in el explicatia.
• etiologia de tip magic: boala este determinata de actiunea explicita a unui agent uman rauvoitor care uzeaza de tehnici magice.

Magia este o actiune voluntara a unui subiect, ajutat sau nu de o persoana abilitata.

Vrajitoria este o actiune voluntara sau involuntara a unui subiect cu capacitati malefice innascute.

Practica vrajitoriei este frecventa in societatile caracterizate prin: stratificare sociala, sistem politic complex, sistem de scriere elaborat, mediere a schimbului prin bani, descendenta patrilineala, rezidenta patrilocala, model educativ centrat pe obedienta.

Practica magiei este frecventa in societatile caracterizate prin: complexitate sociala, politica si culturala redusa, model educativ care nu induce obedienta in raporturile ierarhice.

Vrajitoria este un atribut predominant feminin, in societatile in care exista o dominatie masculina; este o supapa oferita de cultura, femeilor, pentru compensarea constrangerilor - femeia fiind afectata prin controlul excesiv, prin scoaterea din sistemul de rudenie.

Recomandari de lectura:

Gabriel Liiceanu - Tragicul, Bucuresti, Humanitas

Vintila Mihailescu - Fascinatia diferentei, Bucuresti, Paideia, 1999

Vintila Mihailescu - Socio hai-hui, Bucuresti, Paideia