Nevroza anxioasa

Nevroza anxioasa

In conceptia lui Freud "nevroza anxioasa" este definita in felul urmator : "Combinatie variata de manifestari fizice si mintale de anxietate neprovocate de un pericol real si survenind sau prin accese, sau sub forma unei stari permanente. Anxietatea este de obicei difuza si poate deveni panica". El descria trei categorii de tulburari anxioase:

anxietate usoara sau anxietate de asteptare (expectanta);

anxietate fobica sau de situatie ;

accesele de angoasa.

Ele se numesc traumatice, atunci cand erau puternice si interne, si intense, si anxietate de semnalare in cazul unei manifestari mai benigne. Inerente fiecaruia in anumite momente existentiale, anxietatea nu se inscrie intodeauna in sfera psihopatologie, avand uneori cand se desfasoara intr-o amplituda mai redusa, rol mobilizator si adaptiv.

Sunt cazuri cand anxietatea este detasata de concret, nedistincta, este proiectata in viitor, un viitor pe care individul il pecepe ca fiind incarcat de surprize neplacute, cu semnificatii implacabile. Cand atinge o amplitudine clinica, anxietatea fie scade randamentul si capacitatile de adaptare (in nevroze), fie dezorganizeaza conduita, constituind fundalul propice dezvoltarii unor elemente psihotice (Predescu, Op. cit, pag.183). Se intalneste in special in melancolia anxioasa, psihastenia, neurastenia, stari paranoide, intoxicatiii, in perioadele de debut a psihozelor, in cursul unor afectiuni endocrine.

Dupa Caren Korney, unul dintre criteriile la care recurgem spre a numi nevrotica o persoana este acela daca modul sau de viata coincide cu vreunul din modelele de comportament recunoscute in prezent. Conceptia de normal variaza de la o societate la alta, variaza si in cadrul aceleeasi societati, in functie de persoana, in functie de clasa sociala, variaza in raport cu sexul, (exemplu, in occident se presupune ca barbatii si femeile au temperamente diferite).

1Tabloul manifest

Exista doua caracteristici pe care le putem descrie in toate nevrozele, fara a avea o cunoastere profunda a structurii personalitatii:

o anumita rigiditate in reactie

o discrepanta intre potentialitati si realizari.

Prin rigiditate in reactii se subintelege acea lipsa de flexibilitate care ne face incapabile de a reactiona diferit n situatii diferite. O persoana nevrotica poate fi suspicioasa tot timpul, indiferent de situatie, fie ca este constienta sau nu de starea sa. Ea poate reactiona cu dusmanie la orice insinuare, chiar daca intelege ca aceasta este in propriul sau interes. Un nevrotic poate fi mereu nehotarat.

Este un semn de nevroza daca, in pofida aptitudinii lor ramane neproductiva sau daca, in pofida tuturor posibilitatilor pe care le are de a fi fericita, persoana respectiva, nu se poate bucura de ceea ce are; sau daca o femeie frumoasa se simte incapabila de a fi atractiva pentru barbati. Cu alte cuvinte nevroticul are impresia ca el insusi este o bariera in calea propriei fericiri.

Dinamica afectiva a producerii nevrozelor e pusa in miscare de anxietate si mecanismul de aparare construite impotriva acesteia.

Starile de anxietate sau de teama sunt omniprezente. Este o reactie de teama sau de aparare. Atunci cand ne e teama de ceva si facem tot posibilul ca sa ne aparam de posibilele accidente, factor de teama si aparare sunt de asemenea prezenti.

2 Factorii ce stau la baza

aparitiei comportamentului anxios.

Aparitia comportamentului anxiogen de tip nevrotic nu are deloc de-a face cu gradul de constiinta sau de rationalitate, si implica urmatorii doi factori.

In primul rand, conditiile de viata din orice societate genereaza unele temeri. Acestea pot fi cauzate

de pericolele exterioare (catastrofe naturale, dusmani)

de formele de relatii sociale (ostilitatea reprimata, nedreptatea, dependente fortate, frustrare)

de conditiile culturale (frica de demoni, frica de violare a tabuurilor).

3 Atitudinile si conflictele centrale

De aceste temeri nu scapa nici un individ. Insa, nevroticul nu numai impartaseste temerile comune tuturor indivizilor din societatea respectiva, ci date fiind conditiile vietii sale individuale (care se intretes cu conditiile obstesti), incearca temeri care, atat cantitativ cat si calitativ, deviaza de la acela ale modelului social.

In al doilea rand, temerile care se manifesta intr-o societate data sunt in general amortizate prin anumite procede de protectie (cum sunt tabuurile, ritualurile, obiceiurile). Persoana normala se supune temerilor si defensele din societate in care traieste si totodata e capabila sa-si valorifice potentialitatile si sa se bucure de satisfactiile pe care i le ofera viata. Nevroticul are mereu de platit un pret exorbitant pentru defensele sale, ceea ce duce la deteriorarea a vitalitatii si comunicativitatii sau lucru si mai specific, la deteriorarea capacitatii sale de autorealizare si de desfatare. Ea sufera in permanenta.

Exista o alta caracteristica esentiala a nevrozei anume prezenta unor tendinte conflictuale in planul existentei, despre care nevroticul insusi nu este constient (ce priveste continutul lor) si in legatura cu care el incearca sa gaseasca unele solutii de compromis realizate cu o mare risipa de resursele ale intregii personalitati.

Definitie: Nevroza este o tulburare psihica caracterizata de spaime si mecanisme de aparare impotriva acestor spaime cat si de tendinta de a gasi solutii de compromis pentru tendinte aflate in conflict. Numim nevroza aceasta tulburare numai in cazul in care exista o deviere de la modelul de comportament propriu unei societati date.

Din perspectiva sociala, formarea caracterului este mai importanta decat simptomele, deoarece caracterul si nu simptomele influenteaza comportamentul uman.

Se pune problema daca persoanele nevrotice au in comun trasaturi atat de esentiale. Similaritatile la care ne gandim nu privesc manifestarile sau caile lor de aparitie, ci privesc insusi continutul conflictului (conflictele care pun actualmente persoana in stare de agitatie).

Ca urmare a psihoanalizei celor mai variate categtorii de personalitati, tinand cont de diferite tipuri de nevroze, diferite ca varsta, temperamente si interese si provenid din diferite straturi sociale s-a descoperit ca atat conflictele centrale cat si interelatiile acestora in ceea ce priveste dinamica continutului, erau in esenta similare la toate acestea.

Problemele care pot fi prezente in nevroza:

lupta cu problemele de competitie

teama de esec

izolarea emotionala

neancrederea in ceilalti si ei insisi

Acestea difera doar cantitativ de problemele care in societatea naostra le dau bataie de cap persoanelor normale.

Similaritatea in ceea ce priveste conflictele fundamentale este similaritatea atitudinilor accesibile observatiei de suprafata. Ele pot fi clasificate:

1) atitudinea referitoare la acordarea si receptarea afectiunii ;

2) atitudinea referitoare la evaluarea Eului;

3) atitudinea referitoare la afirmarea de sine;

4) agresiune;

5) sexualitate.

1) Una dintre tendintele predominante ale nevroticelor epocii noastre este excesiva lor dependenta de aprobarea sau de afectiunea celorlati. La nevrotici exista o foame oarba de aprecieresau afectiune, indiferent daca ei manifesta vreun interes fata de persoanele in cauza sau daca judecata acelei persoane are vreo importanta pentru ei.

In afara de aceasta exista o contradictie pronuntata de aprobare sau de afectiune si propria lor capacitate de a se manifesta afectiv. Pretentiile excesive privind luarea in considerare a propriilor lor dorinte pot merge mana in m4na cu o mare lipsa de consideratie pentru ceilalti.

2) Insecuritatea exprimata in aceasta dependenta de ceilalti este in a doua trasatura - sentinta de inferioritate si lipsa de adecvare a comportamentului. Ele pot sa apara sub diferite aspecte - cum ar fi convingerea de a fi incompetent, stupid si neatractivi si pot sa manifeste fara sa aiba nici o baza in realitate.

Sentimentele de inferioritate pot sa apara sub form de plangeri sau nelinisti, iar pretinsele defecte pot fi luate drept un fapt dovedit.Nevroticii pot tainui pe de alta parte, trebuinte compensatoare de automarire, manifesta o inclinatie compulsiva de a se pune in valoare, de a-i impresiona pe altii si pe ei insisi cu tot felul de atribute care confera prestigiu in societatea noastra cum sunt banii, cunostinte de eruditate s.a.

3) Atat referitoare la afirmarea de sine include inhibitii bine definite Ei manifesta inhibari in exprimarea propriilor dorinte sau in cerinte, atunci cand se pune problema sa faca ceva in interes personal, in exprimarea unei opinii sau a unei critici justificate, in punerea la punct a cuiva, in selectarea oamenilor cu care doresc sa se asocieze, in contactul cu semenii, si asa mai departe exista inhibitii si cu privire la apararea propriei pozitii. ei sunt adesea incapabili sa se apere ei insusi impotriva unui atac sau sa spuna "nu" daca nu doresc sa consimta la dorintele altora. E vorba, la urma urmei, de inhibitii care se refera la a sti ce vor : dificultati in luarea deciziilor, in formarea opiniilor, in a indrazni sa dea expresie dorintelor.

4) Prin agresiune se are in vedere acte impotriva cuiva, atacuri defaimare, uzurpare, ca si orice comportament ostil. Tulburari de acest fel se manifesta in doua moduri diferite:

- inclinatiile spre agresivitate, dominatiile, hiperexigenta, la pornirea de a o face pe stapanul, de a excroca si de a cauta nod in papura.

Unle persoane sunt constiente de faptul ca sunt agresive, altele in sinea lor sunt convinse ca intruchipeaza onestitatea sau ca pur si simplu isi exprima parerea, desi in realitate sunt ofensive.

- gasim la suprafata atitudinea de a se simti lesne inselati, dominati, dascaliti, manevrati sau umiliti. Adesea aceste persoane nu sunt constiente de propria lor atitudine, ei cred cu tristete, ca toata lumea le sta impotriva.

5) Sfera sexualitatii include urmatoarele particularitati :

- trebuinte compulsive de activitate sexuala.

- fie inhibitii legate de asemenea activitati.

- particularitati descrise in grupele precedente.

Inhibitii pot sa apara la orice persoana care conduce la sadisfactia sexuala. Ele intervin in abordarea persoanelor de sex opus, in petit, in actul sexual ca atare sau placerea sexuala.

1..3.4 Mecanisme de aparare

In societatea noastra exista patru modalitati principale de a scapa de anxietate : sa o rationalizezi; sa o negi; sa o marchezi; sa eviti gandurile, sentimentele impulsurile si situatiile care ar putea sa o evoce.

Rationalizarea este cea mai buna explicatie in ceea ce priveste fuga de responsabilitate. Ea consta in transformarile anxietatii intr-o frica rationala.

In cazul in care intalnim o viguroasa aparare a atitudinilor irationale, putem fi siguri atitudinea aparata indeplineste o functie importanta pentru un individ. In loc sa se simta o prada usoara pentru emotiile sale, individul va simti ca poate inteprinde ceva in situatia data, pentru ca el se simte in intregime rational si indreptatit.

Negarea existentei anxietatii inseamna exculderea ei den constiinta. In asemenea cazuri nimic nu se face in legatura cu aanxietatea, sunt vizibile doar formele fizice care insotesc frica sau anxietatea, cum sunt transpiratul, transpiratia, accelerarea batailor inimii, senzatia de sufocare, frecventul imbold de a urina, diareea, accesele de voma, iar in sfera mentalului o senzatie de neliniste. Toate acestea pot fi expresia exclusiva a unei anxietati existente, dar care este reprimata. De exemplu, i se face greata in tren transpira noaptea.

Este de asemenea posibila o tagaduire constienta a anxietatii, o incercare constienta de a birui, de exemplu, tratand-o cu indiferenta sau prin expunere. Dar tot ceea ce nevroticul poate obtine prin "impacarea cu sine" este sa inlature o anumita manifestare a anxietatii. Insa de obicei, rezultatele sunt subestimate, ele nu au influentat la nivel psihic in vederea consolidarii aprecierii de sine. Cu alte cuvinte, dinamica esentiala a personalitatii ramane neschimbata si atunci cand nevroticul nu mai are manifestari vizibile ale tulburarii sale el pierde in acelasi timp un stimul vital in lupta lui cu ele.

Agresivitatea uneori poate fi o expresie a procesului lupta cu anxietatea sau cu timiditatea sub presiunea sentimentului ca este atacat, adesea fiind luata drept o expresie directa a unei ostilitati reale.

Narcotizarea - o modalitate de a se elibera de anxietate inconstient prin consumarea de a face acest lucru: - de a te consacra unor activitati sociale din frica de singuratate, situatia nu se schimba in cazul in care este recunscuta ca atare. O alta modalitate de narcotizare este aceea de aceea de a te cufunda in munca, procedeu care este recunoscut in caracterul compulsiv al muncii si in indispozitiea care apare duminica si in zilele nelucratoare. Aceeasi modalitate ar putea servi drept supapa de siguranta prin care sa fie eliminata anxietatea.

Evitarea tuturor situatiilor, gandurilor sau sentimentelor care ar putea sa genereze anxietate. Aceasta poate fi un proces constient. Mai exact, o persoana poate fi constienta ca are stari anxioase si poate fi constienta de faptul ca le evita. Pe de alta parte, persoana poate fi numai vag constienta sau nicidecum constienta de starile sale anxioase, de incercarile sale de a le evita. Ea poate de exemplu, sa taraganeze pe o zi pe alta chestiuni care au legat cu anxietatea, cum ar fi luarea de decizii participarea la o abatere, despartirea de cineva - acest lucruri sunt interpretate ca neavand importanta, sau poate sa pretinda" ca acest lucru nu-i sunt pe plac si in consecinta, le desconsidera. Cand o astfel de evitare are loc in mod automat, avem de-a face cu fenomenul inhibitiei.

5 Anxietatea ca factor provocator de inhibitie.

Influenta ei asupra activitatii si stilului de comunicare

Inhibitia consta in neputinta de a face, de a simti sau de a gandi anumite lucruri, iar functia ei este aceea de a evita anxietatea care ar aparea in cazul in care persoana ar incerca sa faca, sa se simta sau sa gandeasca acele lucruri. Anxietatea nefiind constienta nu poate fi vorba de un efort constient. In forma lor spectaculoasa inhibitiile au loc in blocajele functionale caracteristice isteriei: orbiri, mutenii, paralizii ale membrilor; in sfera sexuala, inhibitiile sexuale le reprezinta frigiditatea si impotenta; in sfera mentalului - inhibitii de concentrare de formare sau de exprimare a opiniilor, de contactare a oamenilor.

Preconditiile necesare constientizarii inhibitiilor.

1) Trebuie, in primul rand, sa fim constienti de dorinta de a face ceva ca sa fim constienti de neputinta de a se trece la fapta. De exemplu, trebuie sa nutrim unele ambitii mai inainte de a se intelege ca ne izbim in acesta directie de inhibitii.

Timiditatea in a-si exprima observatiile critice (inhibatie minora)-> impiedicarea organizarii ideilor, amanarea prezentariilor (inhibatie mai puternica) -> inhibatia nu permite aparitia nici unei idei critice, acceptarea orbeste a tot ce s-a spus si chiar de a admira cele spuse (constiinta inhibitiei lipseste cu desavarsire).

2) Un al doilea factor care poate sa impiedice constientizarea se face atunci cand inhibitia are o functie atat de importanta in viata individului incat aceasta prefera sa insiste asupra faptului ca este vorba de de o situatie imuabila. Individul se considera apt    de a face unei competitii si aceasta il ajuta, pe cand daca i s-ar face cunostinta ca e inhibat, el ar fi expus unei anxietati ingrozitoare.

3) E imposibil sa devii constient de inhibitiile personale in cazul in care acestea coincid cu formele de inhibare socialmente aprobate ori daca ele se incadreaza in ideologiile existente.

Inhibitia oricarei revindecari se raporteaza usor la dogma ca modestia este o virtute, o inhibitie privin gandirea critica la adresa dogmelor dominante in politica, religie sau in orice alt domeniu poate sa ne scape atentiei si putem fi pe deplin incostienti de existenta unei anxietati privind faptul de a ne expune pedepsei, criticii sau ostracizarii.

Proiectia : consta in atribuirea propriilor caracteristici ale sinelui altor oameni.

Regresia si fixatia - in perioadele de stres acut, o pers poate, in mod incostient, sa caute sa se intoarca intr-un stadiu de dezvoltare anterior, cu scopul de a scapa de anxietatea existenta. El poate incepe sa se poarte in moduri care caracterizeaza perioada in care avea mai putina raspundere si mai multa dependenta protectiva.

Fixatia asupra unui aspect de personalitate reuseste sa elimine anxietatea care se pare ca acompaniaza orice dezvoltare a personalitatii. Se caracterizeaza prin caracteristicile imature la o persoana matura cronologic.

Somatizarea - reactiile emotionale se reflecta in simptome fizice. Reactiile emotionale la situatii puternic semnificante sa reuseasca evitarea campului constient printr-o conversie somatica. Pacientul se agata cu disperare de simptome oricat de dureros sau incapacitant ar fi fost.

Contrareactia - un impuls inacceptabil este exprimat in interesul evitarii pedepsei sau amenintarii pedepsei. De exemplu, sunt comportamente care preseaza individul dinauntru lui, reflectand tendinta de a cuceri anxietatea, prin provocarea ei. Individului ii este, cumva, mai frica de a-i fi frica decat ii este de stimulul care i-o provoaca. (E. E. Levit, 1975).

Compulsivitatea - constientizarea anxietatii, a stresului, a fricii, este evitata printr-un comportament care, in mod sigur, este asociat cu o aprobare puternica, cu o recompensa pozitiva. Cunoscut si sub numele de "sindrom de anticompetenta copilareasca", el actioneaza foarte frecvent in forme benigne, conducand la formele benigne, conducand la formarea unor caracteristici utile si adaptive ale personalitatii adultului.

Acei oameni mai mult predispusi sau expusi la anxietate, la stres, dezvolta astfel de comportamente compulsive. Ele pot varia, de la reactii fobice la insecte sau praf la tensiuni generate de dezordine in casa sau pe masa de lucru; de la nevoia punctualitate exagerarta la comportamente bizare, cum ar fi spalarea pe maini de mai multe ori pe zi, etc. "Este cel mai bun mecanism de aparare, cre aduce mari servicii nu numai celui cel practica, ci si comunitatii in care traieste. Conditia care se cere este sa fie folosit in limite rezonabile, iar pericolul care apare este de a-l transforma pe ce-l care-l foloseste intr-un "om mecanic" atunci cand nu este in apele lui, cand este anxios, frustrat sau prea stresat". (Irina Scorban, rev. Psihologia, B, 1997).

Anxietatea conectata cu aceste atitudini exercita influente asupra activitatilor ca atare:

In primul rand, a intreprinde o activitate pe care o simtim anxioasa produce o senzatie de tensiune, oboseala sau istovire. Multe dificultati atribuite, de obicei, suprasolicitarii, sunt in realitate cauzate nu de munca insasi, ci de anxietatea referitoare la relatiile cu colegii.

In al doilea rand, anxietatea raportata la activitati va aduce la o inrautatire a acelei activitati. Daca exista, de exemplu, o anxietate legata de darea ordinelor, atunci acestea vor fi date de parca s-ar prezenta scuze, asadar ineficient.

In al treilea rand, anxietatea raportata la activitate, va strica placerea care, de altfel, ar fi savurata. Lucrul acesta nu de adevarat in ceea ce priveste anxietatile minore; dimpotriva ele pot sa produca un exces de zel. O anxietate puternica referitoare la relatiile sexuale va face ca acestea sa fie total neambucuratoare.

Asadar, un individ poate fi mai anxios decat crede el ca este. Anxietatea se poate ascunde in spatele unor senzatii de indispozitie, cum sunt durerile cardiace si oboseala; ea se poate disimula in stari de teama care par a fi rationale si justificate. Ea poate sa ia forma acelei forte care ne impinge la betie sau ne face sa ne cufundam in tot felul de distractii. Adesea o vom gasi la originea neputintei de a ne bucura de anumite lucruri si intodeauna o vom descoperi ca factor provocator de inhibitii.

Bineinteles ca anxietatea conditioneaza si un anumit stil de comunicare. Dupa V. Satir.