Obiectul Psihologiei Sociale

Obiectul Psihologiei Sociale

Sociologie si Psihologie. Fenomenul Social

Psihologia sociala opereaza cu o categorie aparte de fenomene, cele care apar in cadrul interactiunii social - psihologice, intre un anumit context situational obiectiv si anumite particularitati psihologice, subiective, ale celor angrenati in diverse situatii. Prin contextul social - obiectiv se inteleg inclusiv alte persoane, aflate in ambianta noastra, anticipand contextul central al psihologiei sociale, interactiunea. Pe baza acesteia, intre social si psihologic, apare un nou fenomen: fenomenul psihosocial.

Omul si Procesele Psihice in Perspectiva Psihologiei Sociale

Pentru a elucida omul si procesele psihice din punct de vedere psihosocial, se impun doua teze fundamentale:

1. nimic nu exista in psihologia umana care sa nu fie influentat si conditionat social.
2. nimic nu exista in societate care sa nu aiba corespondente, componente si implicatii psihologice.

Grupul, societatea sunt produse ale actiunii umane, pentru ca omul este un subiect activ care contribuie la producerea vietii sociale. Diversele forme de activitate productiva, miscarile sociale, mobilitatea sociala, s.a. sunt expresia implicarii active a omului in societate.

Definitii ale Obiectului Psihologiei Sociale

• Este studiul stiintific al experientei si conduitei indivizilor in relatia cu stimulii sociali (Muzafer Sherif);
• Este stiinta evenimentelor, conduitei interpersonale (Krech & Crutchfield);
• Este studiul interactiunii umane (John B. Watson);
• Examineaza si explica modul in care gandirea, sentimentele, conduita indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginata, sau implicata a altora (Gordon Allport);
• Se ocupa cu studiul particularitatilor psihice ale omului ca fiinta socioculturala, si ale conduitei sale in cadrul grupului din care face parte, cat si cu studiul psihologiei de grup, colective si de masa, asa cum se manifesta ele in activitatea umana (P. Golu);
• Este studiul stiintific al influentei reciproce a indivizilor si contextul sau social (Sabini).

Perspective Epistemologice Asupra Psihologiei Sociale

1. Din partea psihologiei: Se concentreaza asupra influentei stimulilor sociali asupra indivizilor si asupra studiului perceptiei si cunoasterii de catre om a vietii sociale. Este o perspectiva intraindividuala.
2. Din partea sociologiei: Se preocupa de studiul interactiunii sociale, comunicarii sociale, constructiei sociale prin intermediul limbii, etc. Este o perspectiva interindividuala, in cadrul careia exista o serie de conceptii (psihanalitice, cognitive, interactioniste), i.e. nivele de analiza.

Nivele de Analiza in Psihologia Sociala

a) Nivelul intraindividual - pune accent pe procesele intraindividuale, adica mecanismele prin care oamenii isi organizeaza perceptia si isi evalueaza ambianta sociala.

b) Nivelul interindividual si situational - analizeaza procesele interindividuale asa cum au ele loc intr-o situatie data; indivizii au o pozitie intersanjabila si nu intereseaza pozitiile pe care le au in afara unei situatii date.

c) Nivelul socio-pozitional / al relatiilor de putere si statut - se focalizeaza pe pozitia ocupata de individ in societate, adica diferentele extrasituationale in pozitiile sociale.

d) Nivelul ideologic / al convingerilor sociale - al reprezentarilor sociale, al normelor produse de societate si grupuri, pe care individul le poarta cu el, le manifesta intr-o situatie anume, etc.

Exemplu: Agresiunea

• teorii referitoare la "instinctele agresive" - nivelul intraindividual
• teoriile frustratie-agresiune (Dollart) - nivelul interindividual (o alta persoana s-a opus, a intevenit in realizarea scopului, a generat agresiunea)
• conflictele sef - subaltern, violarile de norme - nivel socio-pozitional
• actiunile agresive colective, grupuri incompatibile - nivelul convingerilor sociale

Principii, Legi, Structuri Conceptuale, Metode

Metode

• experimentul
• tehnicile non-experimentale / cercetarile corelationale
• observatia
• masurarea atitudinilor

Principii

• Principiul determinismului: indivizii si grupurile reflecta influentele constante si episodice ale mediului social, ale celorlalti;
• Principiul dezvoltarii: diversele fenomene psihice sunt rezultatul interactiunii evolutive a indivizilor intre ei, individ - grup, etc;
• Principiul comunicarii: procesele de comunicare au un rol fundamental in formarea si manifestarea fenomenelor psihice interpersonale, de grup si de masa;
• Principiul abordarii valorice: studiul fenomenelor psihosociale din punct de vedere al semnificatiei lor asupra indivizilor, grupurilor, societatii.

Legi

Exista anumite constante cu caracter legic care se stabilesc intre diferitele fenomene psihosociale.

Concepte de baza:

• fenomen social (impletirea dintre social si psihologic)
• interactiune
• influenta sociala
• comportament individual, comportament de grup

Ca orice stiinta, psihologia sociala are un sistem teoretic si aplicativ, subramuri, in functie de domeniul de activitate umana: psihologie sociala educationala, juridica, a grupurilor mici, organizationala, s.a.

Scurt Istoric al Psihologiei Sociale

Perioada preparadigmatica

Aceasta se desfasoara intre 1880 si 1935. Exponentii sunt Norman Triplett (care a publicat primul in American Journal of Psychology), Maximilian Ringelmann, William McDougall, Edward Alsworth Ross, Floyd Henry Allport.

Conturarea paradigmei stiintifice

Intre 1935 si 1945 se dezvolta caracterul stiintific al disciplinei. Muzafer Sherif introduce in mod hotarat experimentul si a demonstrat ca se pot face studii de laborator in acest domeniu. Kurt Lewin este un alt nume sonor in aceasta perioada, care propune teoria campului social. El sustine ca comportamentul individului este o functie ce descrie interactiunea dintre persoana si mediul inconjurator. Tot Lewin argumenteaza ca cercetarile din domeniul psihologiei sociale trebuie sa aiba finalitate in rezolvarea unor probleme sociale majore.

Perioada paradigmatica

Se desfasoara intre 1946 si 1960. Fondurile masive asigura o dezvoltare importanta a psihologiei sociale. Gordon Allport studiaza prejudecatile si stereotipurile sociale; Solomon Asch studiaza conformarea si influenta sociala, cat si perceptia persoanei; Leon Festinger se apleaca asupra comparatiilor sociale si propune teoria disonantei cognitive; Frtiz Heider avanseaza teoria atribuirilor cauzale si investigheza atractia interpersonala; Carl Hovland este interesat de persuasiune si schimbare atitudinala; John Thibaut si Harold Kelley studiaza grupurile restranse si propun teoria schimburilor sociale.

Perioada de criza

Intre 1961 si 1975 domeniul capata un caracter divergent, dezvoltanduse numeroase interese diferite si ramuri de cercetare. Domina experimentele de laborator. Psihologi importanti in aceasta perioada sunt: Harold Kelley (cognitia individului in context social), Stanley Schachter (afectivitate si emotii), Albert Bandura (agresivitatea).

Perioada actuala

Dupa perioada de criza emerg doua orientari teoretice majore: prima explica comportamentul social prin factori proximali (motivatie, cognitie, afecte, perceptie, etc.) iar a doua recurge la factori distali (presiunea de a se conforma grupului, interactiunea cu ceilalti, influenta sociala, etc.). Din punct de vedere metodologic se concretizeaza doua orientari: una centrata pe experimente de laborator, iar a doua pe studii de teren, studii de caz etc.