PSIHICUL CA RE-PRODUCERE A REALITATII NATURALE

PSIHICUL CA RE-PRODUCERE A REALITATII NATURALE

Datorita faptului ca organismul, uman si animal, reactioneaza nu doar sub forma psihicului, ci si prin intermediul multor altor tipuri de reactii, se pot diferentia reactiile psihice de reactiile nonpsihice. Cele doua tipuri de reactii pot fi diferentiate prin functiile pe care le indeplinesc. Reactiile nonpsihice au doar functia de a reflecta realitatea inconjuratoare si stimularile care vin de la ea, pe cand reactiile psihice indeplinesc functia de a re-produce realitatea naturala, de a o reproduce din nou in plan subiectiv. Daca reflectarea nonpsihica este materiala, pasiva, obiectiva, repetitiva, re-producerea psihica este ideala, activa, subiectiva, constructiva.

Caracterul ideal

Psihicul, fiind un "fenomen" impalpabil, se opune lumii materiale, dar o si dezvaluie. Modul de fiintare a psihicului este:

imaginea, ca produs primar;

constructul abstract, generalizat ca produs secundar;

trairea, ca vibratie a intregului organism;

efortul, incordarea, ca mobilizare a resurselor neuropsihice.

Toate acestea re-produc anumite insusiri ale obiectelor, ele releva gradul de adecvare dintre incordarea interna si dificultatea obstacolului.

Caracterul activ

Activismul psihicului presupune schimbarea concomitenta a obiectului re-produs, a subiectului care re-produce si a relatiei dintre subiect si obiect. El nu este o simpla contemplare, ceva mort, abstract, fara miscare si contradictii, ci viu, in continua miscare si transformare. In cursul re-producerii, subiectul nu ramane niciodata identic cu sine insusi, ci se metamorfozeaza permanent.

Caracterul subiectiv

Prin caracterul subiectiv psihicul se impregneaza cu tot ceea ce este propriu subiectului, specific pentru el. Caracterul subiectiv este cea mai importanta nota distinctiva a re-producerii psihice.

In psihologie, termenul de "subiectiv" are patru sensuri:

subiectiv este ceea ce apartine subiectului si este reprezentativ pentru el (ceea ce apartine subiectului este in functie de trebuintele, tendintele, aspiratiile, trasaturile lui temperamentale si caracteriale);

subiectiv este ceea ce tine de interioritatea subiectului (interioritatea subiectiva face parte din conduita, asigurand relatia cu exteriorul);

subiectiv inseamna traire sau desfasurare de trairi (trairea este intersectia internului si externului; trairile se situeaza in zona superioara a vietii, cele mai multe dintre ele urmand reperele modelelor culturale, fiind integrate personalitatii);

subiectiv este echivalent cu actional (cu cat subiectul va actiona mai mult, cu atat el va cunoaste mai bine realitatea; prin activismul sau, subiectul devine apt de o relativa autodeterminare care se exprima in obiectivitate, in decizie).

Caracterul constructiv

Psihicul poate re-produce in interiorul sau, realitatea inconjuratoare asa cum este ea, dar si intr-o forma modificata, asa incat realitatea din mintea omului sa nu mai semene cu realitatea din afara mintii lui. De asemenea, realitatea creata in mintea omului este expulzata sub forma produselor mintii. Este foarte probabil ca, la iesire, psihicul sa ofere mai multe informatii decat s-a constatat la intrare. Prin capacitatile sale psihice, omul poate converti idealul in concret, ideile in obiecte fizice, imbogatind astfel lumea naturala.

In procesul asimilarii continutului informational, in cel al convertirii lui mai intai in imagine, concept sau traire si mai apoi, din nou, intr-un produs obiectiv, psihicul se modifica, se schimba, se construieste pe el insusi.

Psihicul ca fenomen conditionat si determinat socio-istoric si socio-cultural

Omul este prin excelenta o fiinta sociala, relationala (zoon politikon, spunea Aristotel), de aceea, traind si actionand alaturi de alti oameni, el isi modeleaza simtirea, gandirea, vointa si comportamentul dupa particularitatile si caracteristicile imprejurarilor si contextelor situationale in care vietuieste.

La om nu exista un biologic pur, ci filtrat prin social. Evolutia omului nu se realizeaza de la sine, ci prin intermediul mijloacelor existente intr-o societate (uneltele fizice, obiectele cu care actioneaza etc.), dar si al mijloacelor spirituale (semne, simboluri, cuvinte).

Comportamentul individual este impregnat de obiceiuri, traditii, mentalitati, prejudecati, ca si de ceea ce s-ar putea numi "spiritul vremii".

In psihologie, influenta factorilor socio-culturali asupra psihicului si a corelatelor lui comportamentale a fost pusa in evidenta prin doua tipuri de    studii:

unele vizau surprinderea specificului uman al unor functii psihice comune pentru om si animal (senzatiile);

altele se concentrau asupra surprinderii variatiilor socio-culturale ale functiilor psihice.

Dar, fenomenele psihice sunt inegal influentate social. Aceasta inseamna ca cele primare, comune omului si animalului (capacitati senzoriale si motorii), sunt doar conditionate socio-istoric, pe cand cele superioare, specific umane (gandire, limbaj), sunt determinate socio-istoric. Primele se pot dezvolta pana la un anumit nivel calitativ si in afara influentelor sociale, pe cand celelalte nu pot fi concepute independent de factorii social-istorici.

Influenta factorilor socio-culturali asupra psihicului a fost pusa in evidenta mult mai bine cu ajutorul studiilor transculturale. S-a constatat cu acest prilej ca ceea ce este valabil pentru o cultura nu mai corespunde alteia, ceea ce reprezinta norma comportamentala obligatorie pentru o cultura reprezinta o aberatie pentru alta. Exista, de exemplu, culturi in care este institutionalizata afirmarea asemanarii fizice a copilului cu tatal, chiar daca aceasta nu este evidenta. In aceste culturi este o imprudenta sa se sustina asemanarea copilului cu mama sau cu unul dintre frati.

Societatea ataseaza proceselor psihice o anumita semnificatie si cere ca aceasta sa fie regasita in comportament. Acest lucru nu presupune ca relatia dintre psihic si social este unilaterala, numai de la social catre psihologic, ci si invers, adica procesele psihice, care sunt mai mult sau mai putin modelate socio-cultural, influenteaza la randul lor contextele sociale si factorii socio-culturali.

Prin capacitatile sale psihice, individul nu doar ca se adapteaza situatiei, ci o si creaza, o schimba, o restructureaza, o amplifica sau o elimina. Numai interdependenta psihic-social conduce la constructia psihicului. Din acest punct de vedere, natura psihicului nu este nici materiala, nici sociala, ci ramane ideal-subiectiva.

MANIFESTARI NEOBISNUITE ALE PSIHICULUI

Este de domeniul evidentei ca, pe langa fenomenele psihice curente, obisnuite in sfera de cercetare a psihologiei, au intrat si unele manifestari ale psihicului mai putin obisnuite, cum ar fi: telepatia, clarviziunea, precognitia si retrocognitia. Aceste fenomene au fost denumite de diferitia autori cand "parapsihologice", cand "fenomene PSI" sau "fenomene exotice" dar, indiferent de denumirea lor, ele se refera la achizitia de informatii la nivelul constiintei, ocolindu-se insa canalele senzoriale obisnuite.

Telepatia (lat. tele - departe; pathe - simtire) reprezinta "simtirea la distanta", o forma de comunicare intre doi indivizi, un transfer de informatii intre acestia, in afara canalelor senzoriale cunoscute.

Clarviziunea (fr. clairvoyance) - viziunea clara pe care o are un subiect, capacitatea lui de a achizitiona informatii direct de la sursa exterioara, fara ca aceasta sa fie un alt subiect. Exemplul clasic de clarviziune il constituie imaginarea unor evenimente si locuri indepartate in spatiu, dar actuale in timp, apoi criptoscopia (descifrarea continutului unui mesaj inchis intr-o cutie).

Precognitia (lat. prae - inainte; cognoscere - a cunoaste) se refera la capacitatea de a sti dinainte, de a achizitiona informatii despre evenimente viitoare. Ea presupune achizitionarea unor informatii direct din viitor. Se manifesta spontan si presupune un decalaj temporal intre momentul desfasurarii evenimentului si cel al achizitiei informatiei despre el.

Precognitia se manifesta atat prin telepatie, cat si prin clarviziune. Fenomenul de "dja-vu" poate evidentia ceea ce ar insemna precognitia.

Evenimentele personale cu mare incarcatura si semnificatie afectiva declanseaza mai rapid precognitiile. Acestea pot aparea atat in stare de veghe, cat si in stare de somn, sub forma viselor.

Retrocognitia (lat. retro - inapoi; cognoscere - a cunoaste) vizeaza achizitia de informatii direct din trecut asupra unor evenimente din trecutul imediat sau indepartat. Nu trebuie confundata cu telepatia, care este bazata pe achizitia unor informatii din memoria unei persoane. Exemplul tipic de retrocognitie il constituie obtinerea unor informatii asupra unor evenimente cunoscute de mai multe persoane, dar care intre timp au murit.

In literatura de specialitate mai sunt cunoscute si alte manifestari neobisnuite ale psihicului, si anume: radiestezia, paradiagnoza, psihometria (stimularea capacitatilor subiectului astfel incat se creeaza senzatia ca acesta ia parte la evenimentele evocate).

Desi, paranormalul este "atragator si fascinant", desi in epoca noastra caracterizata de o tehnicitate galopanta, el prezinta o tentatie suplimentara ce pare sa ofere o reconciliere intre intuitie si rationalitate, el ramane in sfera pseudostiintelor.