ABORDAREA RATIONAL-EMOTIVA

Aceasta abordare in consiliere este legata de numele lui Albert Ellis. Acesta se naste in 1913 la Pittsburg, Pennsylvania, copilareste la New York, beneficind de "serviciile" unei mame egocentrice si indiferente. La varsta patru ani si jumatate traieste experienta unei afectiuni care il aduce in pragul mortii (ca urmare a unei combinatii de nefrita si infectie amigdaliana). Parintii divorteza cand avea doisprezece ani, iar el - de-a lungul copilariei si adolescentei - este timid si terorizat de situatia de a vorbi in public

Viseaza sa devina un mare romancier, insa face studii de administrare a afacerilor la New York. Incearca sa se lanseze in afaceri iar in timpul liber sa scrie. Nu inregistreaza succese remarcabile, dar isi descopera interesul pentru consiliere, inscriindu-se, in consecinta, in 1942, in programul de psihologie clinica al universitatii Columbia. Isi ia doctoratul la aceeasi universitate in 1947, cu o teza asupra chestionarelor de personalitate. Se lasa atras de psihanaliza si se pregateste in domeniu cu unul din membrii grupului tutelat de Karen Horney.

Dupa tatonari care se intind pana spre anul 1954, ajunge la o viziune personala asupra consilierii, pe care incepe sa o faca cunoscuta prin articole publicate dupa 1955, lucrarea sa de referinta fiind Reason and Emotion in Psychotherapy (Ellis, 1962).

Obiective umane fundamentale

Ellis considera ca cele trei obiective fundamentale ale oricarei fiinte umane sunt a) supravietuirea, b) evitarea suferintei, c) atingerea unui nivel rezonabil de satisfactie. Un alt set de obiective de viata, subordonate primelor, au in vederea tendinta de a se simti bine in propria companie, intr-o masa de oameni, impreuna cu cativa prieteni apropiati, in timpul studiului si activitatilor intelectuale, in profesiune si viata cotidiana, in timpul activitatilor recreative.

Teoria ABC asupra personalitatii

In cadrul acestei teorii, A reprezinta evenimentele activatoare din viata fiecarui individ, B reprezinta credintele (beliefs) acestuia, fie ele rationale dau irationale, iar C reprezinta consecintele, fie emotionale, fie comportamentale, ale modului in care un eveniment activator este interpretat prin intermediul sitemului de credinte individuale.

In esenta, daca un individ apreciaza un eveniment drept consistent cu, sau favorabil in raport cu propriile obiective de viata, vor apare consecinte emotionale prin trairi de placere sau fericire, cat si consecinte comportamentale, in sensul implicarii in, sau incercarii de repetare a respectivului eveniment.

Dimpotriva, in cazul in care un eveniment este apreciat drept inconsistent cu, sau blocant in raport cu obiectivele de viata, vor apare consecinte emotionale sau comportamentale opuse, repectiv frustrare, nefericire, evitare sau eliminare a evenimentului.

In ambele cazuri, modul in care un eveniment este interpretat, prin intermediul sitemului de credinte individuale, este mai important in raport cu consecintele, decat chiar evenimentul.

Atunci cand individul uman interpreteaza evenimentele prin intermediul unor credinte rationale, el este competent, eficient, echilibrat si fericit.

Dimpotriva, atunci cand evenimentele sunt interpretate prin intermediul unui sistem de credinte irationale, apar si se multiplica efecte in domeniul perturbarilor emotionale.

De regula, indivizii utilizeaza o combinatie de credinte rationale si irationale, una dintre cele doua categorii dobandind in cele din urma un rol dominant. Individul uman este predispus, din punct de vedere biologic, catre gandire irationala.

IDEI IRATIONALE LARG RASPANDITE

Ellis identifica un numar de unsprezece idei irationale frecvent manifeste la nivel individual, credinte care sunt sustinute de modele culturale prezente in majoritatea societatilor dezvoltate:

1. Este esential sa fii pretuit si stimat de majoritatea membrilor comunitatii. Aceasta idee este irationala, intrucat reprezinta un obiectiv irealizabil, ceea ce face pe cel ce incearca actualizarea acestuia sa devina anxios, defensiv si tot mai putin capabil sa se autoguverneze.

Dimpotriva, individul rational nu renunta la propriile interese in favoarea realizarii unui asemenea obiectiv, ci le exprima, inclusiv pe acelea de a fi un individ productiv, creativ si capabil de iubire.

2. Individul realizat va fi extrem de competent, adaptat vietii sociale si intr-o continua ascensiune profesionala.

Avem din nou de a face cu un obiectiv intangibil, iar incercarile de realizare a acestuia vor putea conduce la maladii psihosomatice, nereusita in viata si anxietate, sentimente de inferioritate ca si la o redusa capacitate de traire plenara a propriei vieti.

Individul rational va incerca sa reuseasca in viata pentru sine si nu pentru a fi mai bun decat altii, va cauta satisfactia in activitate si nu in rezultatele acesteia si va incerca sa invete continuu, mai curand decat sa fie perfect.

3. Unii oameni sunt rai, prefacuti si viciosi, motiv pentru care trebuie condamnati de cei din jur.

Aceasta idee este irationala din cauza dificultatii stabilirii unor standarde absolute pentru bine si rau si din cauza zonei limitate in care poate actiona principiul liberului arbitru. De asemenea, comportamentele imorale sau incorecte pot fi o consecinta a ignorantei sau perturbarilor emotionale, toti oamenii putand gresi. In plus, pedepsele si blamarea publica nu sunt intotdeauna eficiente pentru modificarea in bine a comporamentului, intrucat nu influenteaza nici inteligenta, nici echilibrul emotional. Uneori, pedepsele conduc la inrautatirea situatiilor pe care aspita a le modifica in bine.

Individul rational nu condamna nici pe altii si nici pe sine. Daca este criticat si constata ca cele spuse despre el sunt indreptatite, va incerca sa-si modifice comportamentul. Daca este criticat fara justificare, va interpreta situatia ca o indicatie a unor perturbari emotionale ale acuzatorilor sai. In cazul in care altii fac greseli, incearca sa inteleaga cauzele greselilor si sa ii ajute sa nu le mai repete. In cazul in care nu este posibil sa ofere asistenta eficienta, incearca sa nu se lase afectat. In fine, daca individul rational comite el insusi o greseala, o recunoaste, fara a considera ca aceasta este o catastrofa, care sa il faca sa simta lipsit de valoare.

4. Nici o nenorocire nu este mai mare decat aceea ca lucrurile sa nu mearga asa cum doresti.

Aceasta idee este irationala intrucat:

nu exista motive rationale pentru a crede ca realitatea trebuie sa fie altfel decat este,

nemultumirea nu ajuta la imbunatatirea situatiei,

daca o situatie nu poate fi imbunatatita, ea trebuie acceptata,

daca o situatie nu este astfel definita incat de ea sa depinda echilibrul emotional al unei persoane, frustrarea rezultata din evolutia nedorita a acesteia se va mentine in limite controlabile,

Individul rational va evita exagerarea situatiilor neplacute si va actiona fie pentru a le imbunatati, fie pentru a le accepta, considerand ca nici o situatie nu este catastrofala decat in masura in care este definita astfel.

5. Nefericirea este provocata de circumstante externe, asupra carora individul are posibilitati de control reduse.

Circumstantele externe pot avea uneori consecinte fizice neplacute. De cele mai multe ori insa, acestea sunt de natura psihologica si pot fi daunatoare doar in masura in care individul permite a fi afectata de propriile saale perceptii si atitudini. De exemplu, o persoana este afectata negativ daca isi spune cat este de neplacut ca cineva sa fie plictisitor, rauvoitor sau respingator.

Dimpotriva, atunci cand individul realizeaza faptul ca emotiile rezulta mai ales din modul in care situatiile sunt percepute, evaluate si verbalizate, atunci cresc semnificativ sansele sale de a controla propriile trairi emotionale.

O persoana rationala intelege faptul ca neferirirea are mai ales cauze interne si ca propriile reactii fata de evenimentele neplacute pot fi modificate, prin intermediul modului in care sunt verbalizate respectivele evenimente.

6. Trebuie sa ne asteptam in fiecare moment la aparitia unor situatii neplacute si sa fim pregatiti sa le facem fata.

Aceasta idee este irationala, intrucat anxietatea impiedica evaluarea obiectiva a unei situatii periculoase si influenteaza negativ eficienta confruntarii cu o asemenea situatie. De asemenea, preocuparile de aceasta natura nu micsoreaza probabilitatea de aparitie a unor intamplari nefericite, dar pot face ca ele sa para mai grave decat sunt in realitate.

O persoana rationala intelege faptul ca teama de pericol poate fi mai daunatoare decat chiar pericolul real si va evita sa fie excesiv de preocupata de asemenea ganduri. Mai mult chiar, va intreprinde deliberat acele actiuni de care se teme, pentru a elimina anxietatea.

7. Este preferabil sa eviti dificultatile si responsabilitatile, decat sa te confrunti cu ele.

Aceasta idee este irationala, intrucat evitarea unei responsabilitati sau dificultati poate fi uneori mai complicata decat confruntarea cu aceasta, putand de asemenea genera probleme viitoare chiar mai importante, intre care pierderea increderii in sine. In plus, o viata fara probleme nu este in mod necesar si o viata fericita.

O persoana rationala va tinde sa evite doar sarcinile extrem de neplacute, iar, in cazul in care se descopera evitand responsabilitati pe care ar fi trebuit sa si le asume, va analiza cu luciditate motivele si isi va mobiliza resursele de vointa, realizand in final ca poate fi chiar placut sa fii confruntat cu probleme si responsabilitati.

8. Este important sa te poti baza pe altii, mai ales pe cineva cu autoritate si putere.

Fiind adevarat faptul ca intotdeauna depindem intr-o oarecare masura de altii, aceasta idee este irationala fiindca amplificarea nejustificata a acestei dependente poate conduce la limitarea expresivitatii, independentei proprii si eficientei invatarii, ca si la amplificarea sentimentelor de insecuritate.

Un individ rational aspira catre independenta si responsabilitate, fara a evita sa caute sau sa accepte, la nevoie, ajutor din afara. De asemenea, individul rational considera normala acceptarea unor riscuri si nu considera eventualele esecuri personale ca pe niste catastrofe.

9. Trecutul determina prezentul, iar influenta acestuia nu poate fi evitata.

Aceasta idee este irationala fiindca, dimpotriva, comportamente eficiente in trecut vor fi probabil mai putin eficiente in prezent, ca si solutiile unor probleme din trecut. Sublinierea efectelor prezente ale situatiilor trecute poate fi frecvent o scuza pentru evitarea unor schimbari comportamentale.

O persoana rationala recunoaste faptul ca trecutul este important, dar intelege ca prezentul poate fi schimbat prin analiza trecutului, punerea sub semn de intrebare a acelor credinte inadecvate cu origine in trecut si prin actiuni diferite, adecvate prezentului.

10. Individul trebuie sa fie preocupat de problemele si necazurile altora.

Aceasta idee este irationala, intrucat foarte frecvent problemele altora nu au nici o legatura cu propria persoana si nu este necesar sa constituie obiectul unor preocupari excesive. Atunci cand comportamentele altora ne influenteaza, ceea ce ne perturbeaza echilibrul emotional este modul cum definim implicarea noastra in situatia respectiva. In orice alternativa, persoana care se implica este afectata negativ si isi neglijeaza propriile preocupari si responsabilitati.

Individul rational va incerca sa aprecieze masura in care comportamentul sau problemele altora risca sa ii perturbe echilibrul emotional, iar, daca aceasta este situatia, incearca sa faca ceva pentru a-i ajuta pe acestia sa se schimbe. Daca nu poate face nimic, accepta aceasta situatie.

11. Exista intotdeauna o solutie ideala pentru fiecare problema, iar aceasta solutie trebuie gasita, in caz contrar putand apare consecinte deosebit de grave.

Aceasta idee este irationala, intrucat, pe de o parte, nu exista solutii perfecte, iar, pe de alta parte, consecintele negative rezultate din negasirea solutiei ideale sunt mai putin grave decat insistenta in cautarea acesteia, care poate conduce la anxietate sau panica.

Un individ rational incearca sa inventarieze diferitele solutii si sa o accepte pe cea mai buna sau pe cea mai fezabila, admitand din capul locului ca nu exista solutii perfecte.

OBIECTIVELE INTERACTIUNILOR DINTRE CONSILIER SI CLIENT

Din punctul de vedere al alui Ellis, clientul poate avea, in urma interactiunilor cu consilierul, trei revelatii importante:

Va intelege faptul ca problemele sale prezente au cauze in trecut, inclusiv in proprii experiente trecute.

Va intelege faptul ca evenimente si experiente din trecut pot continua sa exercite influente negative prin intermediul ideilor irationale legate de acestea.

Va intelege ca nu exista alta cale pentru depasirea problemelor emotionale, inafara observari, analizarii si revizuirii continue a propriului sistem de idei, ca si a muncii sustinute pentru revizuirea acestora, prin mijloace verbale si motorii.

In acelasi context, el face de asemenea referire (sprijinindu-se in buna masura pe contributiile lui Maslow), la caracteristicile indivizilor "deplin functionali (sau autoactualizati)":

Interes pentru propria persoana. Are in vedere valorizarea de catre individ a propriilor interese, dar, in acelasi timp, disponibilitatea pentru sacrificarea partiala a acestora, in beneficiul persoanelor apropiate.

Interes social. Are in vedere interesul pentru nevoile celorlalti si pentru supravietuirea grupului, in conditiile in care cea mai mre parte a indivizilor traiesc in grupuri sau comunitati.

Auto-directionare. Are in vedere asumarea responsabilitatii pentru propria viata.

Toleranta. Este vorba de recunoasterea derptului de a gresi, atat pentru propria persoana, cat si pentru ceilalti; de asemenea, retinerea de la formularea unor remarci general negative cu referire la o persoana, atunci cand sunt dezaprobate anumite comportamente ale acesteia.

Flexibilitate. Are in vedere flexibilitatea gandirii si deschiderea spre schimbare, ca si evitarea formularii si utilizarii de reguli rigide, atat in legatura cu altii, cat si in legatura cu propria persoana.

Acceptarea incertitudinii. Are in vedere constientizarea vietuirii intr-o lume a probabilitatilor si intamplarii, ca si acceptarea unui nivel rezonabil de ordine.

Dedicatie. Are in vedere atasarea individului la obiective situate inafara limitelor interesului individual si dobandirea pe aceasta cale a implinirii si fericirii.

Creativitate si originalitate. Are in vedere manifestarea de originalitate si creativitate, atat in legatura cu activitati comune, cat si cu cele specific creative; manifestarea frecventa a cel putin unui tip de interes creativ major.

Gandire stiintifica. Are in vedere de utilizarea in gandire a perspectivei stiintifice si regulilor logice.

Acceptare de sine. Are in vedere acceptarea de sine neconditionata si refuzul definirii valorii proprii din perspectiva aceea ce cred altii, ca si tendinta ca individul mai curand sa se bucure de viata decat sa caute permanent sa demonstreze altora propria valoare.

Acceptarea componentei animale a fiintei umane. Are in vedere acceptarea acestei componente, atat pentru propria persoana, cat si pentru ceilalti.

Asumarea de riscuri. Are in vederea asumarea de riscuri calculate in legatura cu activitatile dedicate realizarii obiectivelor proprii.

Perspectiva hedonista. Are in vedere orientarea catre obtinerea fericirii si evitarea suferintei, cu disponibilitatea de amanare a gratificari imediate, pentru realizari semnificativep termen lung.

"Non-utopismul ". Are in vedere neincrederea in realismul utopiilor si cautarii perfectiunii, ca si refuzul cautarii fericirii absolute sau lipsei totale a emotilor negative.

Inalta toleranta la frustrare. Are in vedere modificare circumstantelor nefavorabile care pot fi modificate, acceptarea celor asupra carora nu se poate interveni si operarea de distinctii realiste intre cele doua categorii de circumstante.

CARACTERISTICILE PROCESULUI DE CONSILIERE

Modul in care Ellis concepe procesul de consiliere porneste de la insatisfactia marturisita fata de tehnici utilizate traditional - mai ales in psihoterapie - cum ar fi asociatia libera, analiza viselor, interpretarea fenomenelor de rezistenta sau transfer, nu sunt suficient de eficiente in realizarea obiectivelor consilierii si isi dovedesc utilitatea mai ales in stabilirea contactului cu clientul.

El identifica patru faze esentiale ale procesului de consiliere:

Intr-o prima etapa se demonstreaza clientului ca este irational si este ajutat sa inteleaga cum si de ce a devenit astfel, ca si relatia dintre ideile irationale si problemele pentru care s-a adresat consilierului.

In cea de a doua faza, se evidentiaza faptul ca problemele clientului sunt mentinute si eventual amplificate chiar de acesta, prin utilizarea consecventa a gandirii ilogice.

In cea de a treia faza, se urmareste modificarea modului de gandire al clientului si abandonarea de catre acesta a ideilor irationale. In timp ce unele abordari de consiliere tind sa lase aceasta sarcina in seama clientului, Ellis crede ca ideile irationale sunt atat de persistente, incat clientul nu poate realiza acest obiectiv fara asistenta.

In faza finala a procesului, se trece dincolo de abordarea ideilor irationale ale clientului, ajungandu-se la ideile irationale larg raspandite si la o filosofie a vietii, astfel incat clietul sa nu mai fie vulnerabil fata de alte idei irationale.

Tehnicile esentiale ale abordarii constau in disputarea ideilor irationale si indicatia varbala activa si directiva.