PSIHOLINGVISTICA - INTELECTELECTUL (INTELIGENTA)

PSIHOLINGVISTICA

INTELECTELECTUL (INTELIGENTA)

Referinta ontica a inteligentei, (ontos = lucru sau obiect).

Inteligenta se refera la proprietatile si la relatiile dintre obiecte (lucruri) din lumea inconjuratoare; relatia dintre 2, 3 obiecte, relatia dintre un obiect si o proprietate, sau relatii intre clase de obiecte.

Tipuri de relatii obiectuale

Nu exista obiecte care sa nu : - fie in relatie cu alte obiecte.

- posede anumite prorpietati.

- fie in relatie cu o clasa de obiecte.

fie in relatie cu alta clasa de obiecte.

Exemple:

relatia dintre 2 oameni, unul este mai inalt decat celalalt :

- relatia dintre 2 case :

- relatia dintre obiect si o anumita proprietate a lui :

- relatia dintre 2 clase de obiecte :

- relatia dintre un element si o clasa de elemente din care face parte :

Partile componente ale acestor stari de fapt sunt perceptibile senzorial.

Relatiile, care nu sunt perceptibile senzorial, sunt inteligibile.

Relatiile intre cel putin 2 stari de fapt - adica dintre relatiile obiectelor - sunt numite situatii.

Inteligenta, d.p.d.v. ontologic, reprezinta facultatea gandirii de a percepe, reprezenta si intelege relatiile factuale si relatiile situationale.

Inteligenta are componente perceptiv senzoriale si componente noetice (care tin de procesul gandirii).

A intelege inseamna a avea o reprezenatre cat mai clara asupra unei stari de fapt sau a unei situatii, a.i. fiecarei parti componente a starii de fapt sa-i corespunda o parte componenta a reprezentarii. Pt. a intelege o satre de fapt trebuie sa ne reprezentam componentele si sa intelegem relatia dintre ele.

Inteligenta a evoluat din perceptibilitate. Pt. a se putea ajunge la intelegerea starii de fapt au fost necesare numeroase acte perceptive ale acestor stari de fapt, si a procesuuil de reprezentare a lor

Reprezentarea este o preceptie simplificata si generalizata, fiind legata de cele 5 organe de simt (Ex.: Relatia intre: 2 sunete, 2 mirosuri, 2 gusturi etc).

Inteligenta este acea facultate a gandirii cu care persoanele umane se descurca in starile de fapt si in situatii. Inteligenta nu trebuie redusa la perceptiile vizuale si la relatiile dintre ele.

Pentru surprinderea aspectelor inteligibile ale starilor de fapt si ale relatiilor, sunt necesare anumite procese psihice, generate de perceptivitate si reprezentare. Aceste procese psihice sunt: - abstractizarea

- generalizarea

- comparatia

- analiza

- sinteza.

Aceste sunt operatii prealabile inteligentei, si au fost studiate ontogenetic (in legatura cu evolutia perceptivitatii si inteligentei la copii).

Abstractizarea, (abstractio= a scoate), extragerea din ceva a uneia dintre partile componente ale reprezentarii unei stari de fapt sau a unei situatii. Acest proces de extragere este unul perceptiv, reprezentativ si inteligibil.

Abstarctizarea nu inseamna actiune obiectiva, obiectul ramanand acolo unde este, el fiind extras (ideatic) reprezentativ din contextul relatiilor factuale si din situatia in care se gaseste.

Prin abstractizari repetate in legatura si cu celelalte componante ale starii de fapt, se constientizeaza si fiecare componenta in parte. Una e sa le vezi, sa le perecepi, si alta sa le intelegi ca parti componente ale satarilor de fapt.

Generalizarea, reprezinta posibilitatea de a surprinde un anumit tip de relaite intre obiecte, in cazul in care acestea sunt diferite sau foarte diferite.

Generalizarea presupune si comparatia partilor componente ale starilor de fapt, in functie de care are lor ordonarea reprezentarilor (partilor componente). In reprezentarile dintre obiecte, prin comparatii repetate, se ajunge la generalizarea relatiei dintre un obiect aflat intr-o pozitie si altul in alta pozitie, indiferent de obiect.

Diferenta dintre obiect si lucru:

obiectul, din lat. objacio, jacio= a zace, ceea ce sta in fata mea, in fata unui organ de simt (Ex.: sunet, miros, curenti de aer, oamenii, ochiul, gura).

lucrul, in rom. ca rezultat al unei lucrari. Din lat. lucrum= obiect facut , ceea ce este prelucrat de mana omului neputand fi obiect.

Comparatia este un lucru esential pt. intelegere, si trebuie facuta intre obiecte si starile de fapt, intre elementele diferitelor stari de fapt si situatiile care se gasesc in relatii semanatoare. Aceste operatii contribuie la formarea asa numitele scheme ale imaginatiei (I.Kant), sau a structurilor imaginative (J.Piaget).

Schemele imaginatiei nu sunt reprezentari ale starilor de fapt, ci sunt structuri mentale ale relatiilor dintre obiecte : obiect - proprietate ; obiect - obiect ; obiect - clasa de obiecte ; clasa de obiecte - calsa de obiecte.

Cand suntem confruntati cu o stare de fapt, dupa formarea schemelor imaginare, incadrarea sau nu a unei stari de fapt intr-o anumita schema se numeste gandire sau intelegere. Intelegerea, deci, din perspectiva operatiilor psihiceinseamna transpunere mentala a unei stari de faptsau situatii, in cadrul unei scheme imaginative. Cu cat este mai inteligenta o persoana cu atat percepe mai multe scheme imaginative, iar cele deosebit de inteligente inventeaza schemele imaginative, fiind capabile sa transpuna situatii sau stari de fapt in alte situatii pe baza unor scheme imaginative necunoscute inca.

Operatiile care pun inevidenta si totodata contribuie la aceste scheme sunt: analiza si sinteza.

Analiza, presupune despartire in parti componenetea unor stari de fapt sau situatii.

Sinteza, presupune reunificarea starilor de fapt si a situatiilor, air faptul ca se realizeaza si se practica sau nu, este secundar.

Schemele imaginatie sunt de fapt mecanismele psihice dobandite prin repetarea operatoiilor psihice si reprezentate prin analiza si sinteza mentala.

Inteligenta ramane o facultate a gandirii strans legata de sensibilitate si perceptie.

Notunea de scaun se refera la totalitatea scaunelor ce au fost si sunt si nu poate fi reprezentat.nici o notiune nu poate fi reprezentata (toate tipurile de scaune sunt gandite prin notiunea de scaun). Notiunea de scaun nu este reprezentarea scaunului.

Diferenta dintre notiune si reprezentare:

• Perceptia nu are grad de generalizare, se refera la un fapt concret
• Notiunea are caracter de generalitate, adica poate fi extinsa la toate scaunele posibile

ex: => situatie

Ex: Intr-un compartiment de tren , vara, caldura forte mare:un tip sta cu o caciula de miel pa cap,transpira din abundenta, se sterge de transpiratie cu acesta caciula, dar nu o da jos. Vecinul de compartiment il intraba:

De ce nu dati caciula jos, nu va este cald?.

Ba da, dar asta-i situatia.

Situatia este compusa din stari de fapt: relatia om-caciula, omul se afla in tren, se afla in fata celui fara caciula, omul purta caciula, temperatura era ridicata.

Ex de situatie gustativa: relatia dintre felurile de mancare de la o masa:aperitive, sipa,fel I, fel, II, desert.

gnoseologie = a conoaste    proces gnoseologic = proces de cunoastere

Inteligenta este regasita in activitatile practice: persoanele inteligente sunt persoane de actiune, care se descurca in diferite situatii. Activitatea ce rezulta din inteligenta este o verificare a schemelor imaginative.Actiunile se petrec astfel:

Reprezentare plan de actiune activitate daca rezultatul este pozitiv, inseamna ca situatia a fost bine inteleasa.

dac rezultatul este negativ inseamna ca situatia nu afost bine inteleasa (anumite relatii dintre partile componente ale situatiei nu au fost bine intelese).

In viata practica

• exista procese de indreptare a a erorilor, procese ce se patrec permanent
• exista un proces de indreptare prealabila a erorilor (in stiinta se numeste experiment)

diferenta experiment - experienta: experimentul este inscenarea experientei. Experimentul poate fi si mental.(ex: pictura este mentala, tabloul este executia.).

Specializarea inteligentei depinde de tipurile de ralatii: compozitorul intelege relatia dintre sunete

bucatarul intelege relatia dintre arome

Sunetele sunt stari de fapt, melodia este o situatie. Pentru a intelege o melodie trebuie sa intelegem cum a fost facuta. De obicei nu o intelegem, asa ca atunci cand o auzim spunem daca este frumoasa sau nu, nu daca este corecta sau nu. Este o mare diferenta intre a intelege un lucru si a-ti place acel lucru.

Situatiile sunt alcatuite din stari de fapt, care sunt alcatuite relatii ce nu sunt percepute senzorial.

obiect - obiect

obiect - proprietate

proprietate - proprietate

Problema inteligentei la animale

Au existat multe discutii pe acesta tema. Se poate spune ca animalele se descurca in anumite imprejurari. Se stie ca au senzatii mult mai dezvoltate decat omul:

ex: mirosul in cazul cainilor: s-au facut experiente in care s-a luat in considerare directia vantului si s-a ajuns la concluzia ca daca vantul nu bate dinspre directia care constituie obiectivul mirosului (in cazul unei distante de aprx. 100m)cainele nu percepe obiectivul. Omul poate percepe obiectivul aflat la aceasi distanta prin vaz.

Vazul este mai slab la animale decat la oameni. Animalele pot percepe componenetele starilor de fapt mai bine ca omul, dar nu si relatiile dintre ele (actioneza instinctiv). A intelege o limba straina nu inseamna a o auzi (nu numai), inseamna a intelege relatia dintre sunete (compunerea consoanelor si vocalelor care alcatuiesc situatii lingvistice)

ex: situatie: c-a-p-r-a

relatia dintre sunete pe baza carora intelegem cuvantul

Descurcarea intr-o anumita situatie poate fi inteligenta sau nu. (ex: dresura nu este o simulare a inteligentei, ci se bazeaza pe instinct). Cu toate acestea, cand se vorbeste de rudimente de inteligenta la animale, se considera ca mai ales prin dresura, dar si prin adaptabilitate, animalele ajung sa se descurce in anumite situatii pe baza unor scheme imaginative asemanatoare cu ale omului (acest lucru inseamna rudimnetar). Schemele imaginative ale omului au insa un mai mare grad de generalitate si sunt valabile in situatii cu totul diferite, pe cand schemele imaginative ale animalelor sunt valabile numai in situatii concrete determinate. Exista scheme imaginative la animale care se petrec doar in anumite perioade ale anului, ale zilei si doar in anumite medii (perioada optima).

Exista asadar o mare diferenta intre comportamentul animal instinctual si comportamentul uman inteligent (numai intamplator ele se aseamana uneori). Din acesta cauza se considera ca trecerea de la animalitate la om este imposibila pe cale evolutiva. Saltul de la instinctual la inteligent nu se face anatomo-fiziologic. Gandirea nu este ceva amorf. Asemanarea este datorata perceptivitatii, care ne este comena, dar nu se reduce la ea. Animalele se disting datorita "inteligentei animale", ca unele mai inteliogente decat altele. (etologie = stiinta comportamentului animal). Delfinul este mai inteligent decat maimuta pentru ca se descurca in mai multe situatii, lasand impesia ca intelege satrile de fapt.

Copii salbatici crescuti de animale, daca sunt gasiti inaintea varstei de 3 ani, pot deveni oameni; daca nu, ei raman animale,, ceea ce inseamna ca exista un prag de varsta, care odata depasit, schemele imaginative nu mai pot fi create. Rezulta ca, fara a putea totusi constata ca ar avea scheme imaginative innascute, pana la 3 ani au capacitatea de a si le insusi pe de o parte, iar pe de alta parte, faptul ca nu si le mai pot insusi dupa 3 ani dovedeste ca nu le-au avut.

Tot ceea ce dobandesc noiii nascuti sunt probleme de educatie, initial de "dresura". Daca nu intrvine acesta dresura pana la 3 ani, nu mai pot dobandi ceea ce dobandeste un om normal (este varsta la care procesele fiziologice sunt in dezvoltare). ex: copii crescuti de animale nu au o pozitie verticala la deplasare, si daca au depasit 3 ani, nici nu o vor mai avea. Copii crescuti de gazele au o viteza foarte mare de deplasare si piciore subtiri. Toate acestea dovedesc ca prima perioda a vietii umane este de dresura. Noii nascuti umani sunt mai fragili decat noii nascuti ai animalelor. Dresura acestora continua ani de zile fara ca noul nascut sa ajunga la comportament inteligent; daca ajunge prin dresura in conditii de experimentare normala, acest lucru se intampla si datorita limbajului.

Psihologia genetica s-a ocupat de inteligenta preverbala la noii nascuti. Copii care se nasc in familii de surdo-muti nu au vorbire, dar cu toate aceste, si ei sunt educati si devin persoane inteligente chiar dac nu vor vorbi niciodata (aici se pune problema intelogentei preverbale la copii). In fond,este vorba de probleme constituirii la copilul nevorbitor a schemelor amaginatiei si a intelegerii starilor de fapt. De exemplu, deosebirea in invatarea la maimute si invatarea la om in jocul introducerii anumitor cuburi de diferite marimi unele in altele, maimuta trebuie motivata in procesul de dresare (operatiunea va fi realizata instinctiv). Copilul va fi interesat si fara simulare fizica (ca divertisment, de exemplu perceptie culorilor ii poate atrage atentia). Sa presupunem ca jocul poate fi realizat;dar ce urmeza? Intr-o situatie diferita, maimuta nu va mai reusi sa execute miscarea ceruta, pe cand copilul continua pe baza schemei formate, aceste reprezentand primul pas spre generalizare. Daca, de exemplu, in primul joc am avut 3 cuburi, miscarea a fost indeplinita si de maimuta si de copil. Intr-o noua situatie (4 cuburi), copilul va executa miscarea pe cand maimuta se va opri la 3. primele stari de fapt, si ale copilului si ale maimutei, sunt instinctive (ex: dupa ce se frig la o flacara deschisa, si maimuta si copilul se vor feri de ea).

Animalul simte, pe cand omul trebuie sa inteleaga (sa I se explice de ce?).

Etape ale educatiei:

dresura

formarea primelor scheme imaginative prin -generalizare

-abstractizare

-comparatie

-clasificare

dezvoltarea schemelor imaginative, cu sau fara ajutorul limbajului

stadiile dezvoltarii inteligentei la copii (Jean Piaget)

Jean Piaget considera ac exista 6 stadii:

nivelul perceptiv difuz de percepere prin simturile tactil, olfactiv si gustativ (ex: prin supt, sugarul isi gusta si miroase mama =>o recunoaste. Este insa de remarcat ca la acesta varsta nu o recunoaste dupa pipait, auz sau vaz). Din punct de veder al inteligentei, acest lucru inseamna ca noul nascut distige situatii si stari de fapt cu simturile predilecte pe care le au si animalele. La acest nivel este geru de vorbit despre o diferenta intre noul nascut si puiul de animal. Ceea ce ar putea fi remarcat este ca animalul este mai avansat la nastere decat puiul de om (ex: unele animale merg imediat dupa nastere).

Stadiul de perfectionare al simturilor. Aici itervine mediul incare creste copilul. I se dezvolta simtul tactil, atat la maini, cat si la picioare (si cu mainile si cu picioarele face aceleasi miscari, nedistingand intre ele). Se perfectioneaza vazul si auzul. Este perioda in care copilul isi recunoaste mama si dupa glas (neintelegand insa ceea ce spune). Vazul este mai putin perfectionat (aceasi situatie se petrece si la animale, ex: pisicile isi schimba glasul). Este perioda in care puii pot fi preluati de alte specii si crescuti in spiritul acestore din urma. Si in acesta perioda, animalele sunt mai avantajate decat omul pentru ca simturile lor se dezvolta mai repede.

Copilul incepe sa distinga obiectele (dezvoltarea vazului). Initial, obiectele sunt distinse cu toate simturile. Apar primele manifestari inteligente la copii. sunt mai inteligenti copii care au mai multe obiecte de mici (nu neaparat jucarii). Aceste manifestari apar si prin educatie. Distinctia obiectelor este un proces care nu se petrece la animale (ele se disting numai pe ele insele , parintii si fratii prin miros, in timp ce la copii mirosul scade in importanta, ei bizuidu-se pe vaz pentru ca acesta nu necesita uncontact strans). In acesta perioda se disting si relatiille dintre obiecte, ceea ce reprezinta primul pas in intelegera situatiilor (mai intai este instinctuala, apoi inteligibila - intelege starile de fapt si situatiile in cadrul carora distinge obiectele). Incepe sa se acomodeze cu starile de fapt. Incearca, in masura in care este si instruit, sa ocolesca obstacolele.

Caracterizata de comparatia obiectelor si intelegera relatiilor dintre ele. (ex: comparatia dinte mare si mic, colorat si incolor, moale si tare). Este un nivel pe care animalele nu-l ating decat instinctual. Coloritul animalelor este in functie de atractivitatea culorilor (ex: fluturii se recunosc si se adapteaza la mediu in functie de culori; la fel si cameleonii). Copilul nu se adapteaza la colorit, ci il distinge (ex: se simte atras de culorilre aprinse, pe cand animalul este indiferent la culoare, fiind interesat de ea doar daca reprezinta ceva instinctiv - anti;opa care nu distinge ghepardul). Paunii si papagalii se recunosc dupa culoarea penajului. Culorile care nu apartin de specia lor nu-I intereseaza. Asta inseamna ca ei nu disting relatiile dintre culori, spre deosebire de copil. La animale nu se petrce contemplarea, pentru ca sunt guvernate de simturile instinctuale. Comparatia obiectelor se face pe baza intelegerii raportului dintre ele (mai mic - mai mare, mai verde - mai putin verde, mai gustos, mai repede, mai moale, ami fin). Omul nu se raporteaza la obiecte cu toate simturile, ci, cu predilectie, prin vaz si auz. Animalele isis exercita mai mult mirosul, gustul si pipaitul.

Stadiul lacare copilul constientizeaza relatiile (intelegerea propriu-zisa) - copilul intelege relatiile din cadrul starilor de fapt. Nu numai ca distinge un obiect mare de unul mic,ci si intelege ce inseamna a fi mare, a fi mic, a fi la stanga, a fi la dreapta. Cand incepe sa vorbesca, solicita, dupa prferinta, relatiile respective (ex: sa fie purtat in spate). In cadrul acestui satdiu putem spune ca fiinta umana gandeste (nu gandeste in genere, ci intelege). Acest stadiu nu este neaparat legat de vorbire, desi datorita convietuirii copilului cu persoane ce vorbesc, pot invata sa vorbesca in acest stadiu). Important: dupa o anumita varsta, daca aceste stadii nu sunt exersate, ele nu mai ajung la stadiul 5, unde vorbim de inteligenta.

Intelegerea relatiilor interfactuale: este stadiul in care copilul poate efectua operatii logico-intelective. Relatiile interfactuale = relatiile dintre starile de fapt (relatiile situationale). (Ex: copilul solicita situatii si creeaza situatii. Este faza in care inventeaza jocuri, imita stari de fapt si situatii inconjuratoare - imita pisica, porcul, etc.) restul fiintelor nu fac asa ceva - cainele nu miauna- asat pentru ac animalele nus epot transpune in alta situatie decat cea in acre sunt deja. In aparenta, exceptie fac animalele care isi construiesc adapost. Acesta operatie este insa facuta instinctual: an anumite perioade si mereu in acelasi fel. Spre deosebire de ele, copilul construieste tot timpul si niciodata nu este in stare sa faca un lucru de doua ori lafel. Foarte greu de deprinde omul sa fac lucruri stereotipe. Omul se comporta diferit in aceleasi situatii, situatiile creadu-le, de ce mai multe ori, chiar el. Animalele se comporta la fel in situatii identice. Ele doar prin dresaj si pntru putin timp se pot transpune in alte situatii. Exisat situatii critice pentru animale, cand sa mor de foame din cauza instinctelor pronuntate (porumbeii mor de foame daca nu le dai sa manance garunte simple, ci le dai graunte amestecate cu o pasta, de exemplu => nu se descurca in alte situatrii)

In aceste stadii, Piaget spune ca vorbim despre o inteligenta preverbala. El greseste pentru ca indiferent daca copilul vorbeste sau nu, el poate fi foarte inteligent. De aici rezulta ca inteligenta nonverbala se poate demonstra prin limbajul neverbal.

Limbajul neverbal

este de doua feluri:

Limbaj natural (sunetele scoase de catre o persoana prin care comunica sau exprima o anumita stare de fapt - de regula corporala (ex: stranut, plans ras, tipat). Limbajel natural pot fi: - auditive (ras, starnut)

- vizuale (a face un semn cuiva de la distanta)

- tactile (a da man cuiva)

Gesturile vizuale, tactile, auditve sunt semna ele starilor de fapt communicate intentionat sau nu (stranutul, tusea, tipatul de durere, rasul uneori). Sunt intentionate in masura in care corespund unor stari de fapt sufletesti sau corporale. Sunt si semne naturale conventionale (le imita pe cele naturale) sunt naturale pentru ca sunt intelese de catre persoane ce vorbesc limbi diferite.

Exista un tip de semne speciale (semn = lat. signum - urma - o urma ce seamana cu ceea ce o lasa) ce se numesc simboluri. Initial, simbolurile au avut si ele caracter natural. Etimologic erau semne de recunoastere obtinute prin ruperea obiectelor (harte rupta ca semn de recunoastere la o intalnire.

inteligenta nu este doar preverbala, ci si neverbala (nu8 este legata de vorbire si nicic nu se transforma in inteligenta verbala, ci continua sa se dezvolte la orice varsta). Acesta inteligenta foloseste un limbaj special, numit limbaj simbolic. Limbajul este de doua feluri (verbal si neverbal). El este diferit de vorbire.

Simbolul

Semnele si simbolurile sunt -naturale

-conventionale

Primele semne au fost pictogramele (picturi simplificate, ex: picturile rupestre). Autorul acestora dorea sa comunice (ex: dorea sa comunice ce arme trbuiesc folosite la vanatoare, cum trebuiesc folosite). Prin simplificarea acestora au aparut hieroglifele: semn (desen simplificat) care se refera la un anumit obiect sau la o anumita idee sau notiune, si nu la sunetele cuvintelor (ex: scrierea chinezeasca este hieroglifica).

limbal pictogramic ( pictograma exprima o relatie)

a > b    limbal hieroglific (semnul > a rezultat din prescurtarea pictogramei de mai sus.

Hieroglife sunt si cifrele romane sau arabe. Semnele (hieroglifele) se inteleg, nu se citesc (pronunta), adica trebuie intelese relatiile dintre ceea ce ele reprezinta. Limbajul simbolic este utilizat in matematica, trigonometrie, fizica aritmetica, chimie (ex: elementele chimice), astonomia (semnele zodiacale - reprezinta constelatii); cu alte cuvinte, limbajul neverbal se utilizeaza in mod special in stiintele exacte.

Exista diferente intre persoanele inteligente (testele de inteligenta pot fi de mai multe feluri: verbale, neverbale, auditive, vizuale, tactile). De cele mai multe ori, testele de inteligenta nu masoara inteligenta (se poate vorbi de anumite caracteristici ale pesoanei cu inteligenta neverbala. Datorita faptului ca majoritatea situatiilor sunt vizuale si auditive, persoanele inteligente sunt cele care au auzul si vazul foarte dezvoltate. Exista si persoane care vad si aud foarte bine, si totusi ni inteleg satrile de fapt si situatiile).

Exista niste caracteristici temperamentale (deosebiri de caracter) de conformatii antropolpogice diferite:

• tipi cefalici
• tipi respiratori
• tipi digestivi
• tipi membrosi
• tipi musculosi

Intre aceste tipuri exista combinatii (exista si o tipologie bazata pe forma craniului). Este evident ca printre aceste conformatii antropologice, cele mai prielnice pentru inteligenta sunt cele cefalice si cele respiratorii (tipul respirator este foarte activ)

Caracteristicile temperamentale:

• coleric (persoane de obicei inteligente)
• sangvinic (persoane de obicei inteligente)
• melancolic
• flegmatic

Din punct de veder al caracterului (caractere accentuate) (Karl Leonarhd: Caractere accentuate)

• tip emotiv (cei mai inteligenti)
• tip nestapanit
• tip hiperexacti
• tip demonstrativ
• tip hiperperseverent (cei mai inteligenti)

Cele mai frumoase descrieri ale unor caractere accentuate le face Sheakespeare in scrierile sale: emotiv - Romeo si Julieta, demonstrativ - Richard al III-lea, nestapanit - Othello, hiperexact - Hamlet.

Pe acesti parametri determinati behaviorist putem spune daca o persoana este sau nu inteligenta.