Personalitate si stres la varsta a treia: rolul unor procese psihice mediatoare in adaptarea varstnicului

Personalitate si stres la varsta a treia: rolul unor procese psihice mediatoare in adaptarea varstnicului

Literatura de specialitate arata ca marea majoritate a modelelor

observabile de adaptare la mediu sunt destul de stabile, constante si independente de varsta. Cu toate acestea pe masura avansarii in varsta, schimbarile in starea sanatatii, schimbarile de roluri si statute sociale, precipita in mod considerabil modificarea in timp a mecanismelor de adaptare ale oamenilor. Putem spune ca exista atat constanta cat si schimbarea personalitatii pe durata ciclului vietii Cox 1993)

Marjorie Lowenthal (1975) caracterizeaza, in urma unui experiment efectuat pe reprezentantii a trei grupe de varsta diferite, etapele primare ale ciclului de viata ca expansive si cu mari asteptari de realizari.

Persoanele de varsta mijlocie si persoanele varstnice, apar prin contrast, ca mult mai autolimitate si aparent mai preocupate de minimalizarea frustratiilor, prin a face fata problemelor vietii, decat prin a-si fixa obiective prea inalte.

Studiile care au incercat sa determine schimbari precise ale personalitatii care apar la oamenii in varsta au fost oarecum neconcludente (Cox): unele rezultate obtinute indica o schimbare considerabila a personalitatii, in anii tarzii ai vietii altele nu au gasit insa schimbari semnificative.

Riley, Foner si asociatii (1968) au analizat mai multe studii referitoare la schimbarea personalitatii la persoane mai in varsta si au ajuns la concluzia ca acestia sunt mai rigizi, adaptandu-se mai putin la nou fata de tineri. Ca atitudine, varstnicii au evidentiat un mare grad de dogmatism, o mai mare intoleranta fata de ambiguitate dovedindu-se mai putin grijulii fata de presiunea sociala exercitata asupra lor pentru a se conforma. Mai mult ei s-au aratat mai pasivi, mai conformisti, si mai preocupati de propriile emotii si de propria persoana.

Bernice Neugarten, Robert Havighurst, si Sheldon Tobin (1968 ) arata ca subiectii batrani adopta mai frecvent un stil pasiv in adaptarea la mediu, comparativ cu stilul de infruntare evidentiat la subiectii tineri.

Una din cele mai importamte contributii experimentale la studiul personalitatii adultului si varstnicului au avut-o reprezentantii Scolii de la Chicago (Neugarten, Maddox si Thomae) (Muller). Principalele aspecte studiate de acestia, sunt legate de evolutia personalitatii in procesul de imbatranire: astfel atunci cand se discuta evolutia persoanalitatii in procesul de imbatranire, se are in vedere mai ales evolutia "personalitatii sociale/ comportamentului manifest". In acest domeniu, cercetarile indica mai degraba o continuitate comportamentala de-a lungul procesului de imbatrinire. Autorii se pronunta in legatura cu existenta unei continuitati in stilul de viata al varstnicilor: in ceea ce priveste "personalitatea sociala/comportamentul manifest" al varstnicului, nu par a se inregistra modificari majore inainte de 60 ani .

Dimensiunile mai "profunde" ale personalitatii, se caracterizeaza mai ales prin discontinuitate, prin modificari mai mult sau mai putin pronuntate, mai timpurii sau mai tarzii, ale diferitelor trasaturi in functie de varsta (R.C.Muller):

- astfel singura modificare pentru care exista un mare acord intre specialisti este scaderea treptata a extraversiei. Se pare ca extraversia descreste linear intre 20 si 60 ani, dupa care se ajunge la o relativa stabilizare (Pointreaud 1972).

-scaderea echilibrului emotional odata cu varsta este sustinuta de unii autori ca Swenson (1961) fiind insa infirmata de altii.

- o alta trasatura de personalitate, ascendenta-dominanta, scade linear intre 20 - 60 de ani, dupa care urmeaza o relativa stabilizare

( Pointrenaud s.a.,1973).

- modificarea agresivitatii se realizeaza in mod diferentiat: desi se descrie pe sine ca fiind mai putin agresiv ca inainte, varstnicul este de fapt orientat catre evitarea sau amanarea raspunsului agresiv ; totusi pe masura ce "raspunsul agresiv " apare el este greu de controlat si de inhibat; varstnicul devine deci mai putin ingaduitor si rabdator la suparare". Ramin totusi de analizat, in acest context, diferentele culturale .

Tot pe linia discontinuitatii se mai inscrie un grup de trasaturi specifice inrudite intre ele : conservatorismul, dogmatismul ( ca sistem cognitiv inchis, presupunand autoritarism si intoleranta ), rigiditatea (care poate fi un mecanism defensiv, dar si lipsa de flexibilitate). Schaie ( ) remarca o crestere a rigiditatii si o descrestere a flexibilitatii in functie de varsta, aceasta fiind totusi mai accentuata dupa 50 ani.

Esantionarea

Studiul este realizat pe un lot de 79 de varstinici bucuresteni, 59 femei - 79,7% si 20 de barbati - 25,3.

Subiectii din aceasta categorie au varste cuprinse intre 52 si 83 de ani:

-59 femei 79,7% si 20 de barbati

% dintre ei fiind cuprinsi in grupa de varsta 66-70 ani ;

% in grupa de varsta 76 si peste;

% in grupa de varsta 61-65 ani;

% in grupa 50-60 ani si

in grupa 71-75 de ani (vezi tabelul nr 2 ).

dintre ei au studii generale, 38% studii medii sI 24,1 studii superioare. ( tabelul nr 3 )

Lotul martor este alcatuit din 75 de tineri, elevi de liceu, cu o medie de varsta de 17 ani, 29 de baieti (38,7%) si 46 de fete (61,3 ), respectand structura esantionului "natural" , de la fata locului.