Psihoterapii de grup

Psihoterapii de grup

Avand analogii in antichitatea greaca, psihoterapia de grup a fost aplicata in mod deliberat si organizat din primele decenii ale secolului XX; cu influente din diferite domenii sociale, psihoterapia de grup cunoaste actualmente o solida fundamentare datorita dezvoltarii stiintelor socio-umane si in special a sociologiei, psihopedagogiei si a psihologiei sociale.

Aceste modalitati terapeutice au la baza conceptia ca grupul modifica subiectii care il alcatuiesc si au aparut din necesitati economice, fiind uneori mai eficiente decat cele individuale.

Definitii

În linii generale, psihoterapia de grup este considerata "un mijloc important de a provoca schimbarea in comportament si modificarea atitudinilor" (H.J.Walton, 1983).

Daca in aceasta definitie se pune accentul pe scopul psihoterapiei, sunt si alte definitii care acorda importanta mijloacelor de realizare, astfel: psihoterapia de grup este considerata "o metoda de tratament in care pacientii pot realiza ameliorarea simptomelor si rezolvarea problemelor intrapsihice si interpersonale ca rezultat al interactiunii lor cu alti bolnavi si cel putin cu un terapeut instruit profesional intr-un cadru de grup" (N. Kanas, D. Farrell, 1984, p.556).

Astfel, au loc actiuni psihologice care se desfasoara in grupuri organizate, avand ca scop ajutorul reciproc al membrilor, in vederea depasirii unor boli sau tulburari psihice de origine psihogena sau somatogena.

Aria sinonimiilor psihoterapiilor in grup

Trebuie facuta distinctia intre notiunile utilizate in denumirea metodelor, astfel:

psihoterapia de grup, care consta intr-un ansamblu de tehnici si metode (psihologice si pedagogice), si

psihoterapia in grup, in cadrul careia activitatea psihoterapeutului va fi astfel desfasurata incat va realiza un inalt potential terapeutic, conferind totodata grupului o reala valoare sanogenetica.

De asemenea mai trebuie facuta si diferenta intre:

terapia de grup, in care tratamentul se realizeaza implicit fara consimtamantul deliberat al pacientului, si

psihoterapia in grup, care se desfasoara pe baza actiunii dorite, concret exprimate, in vederea ameliorarii sanatatii grupului in ansamblu si a membrilor individuali.

Si intre: terapia de grup si grup de activitate, in care, fara a se minimaliza rolul de instrument diagnostic si terapeutic al grupului, se pune accent pe aspectul ocupational.

Se considera ca in realitate grupurile psihoterapeutice nu sunt decat o parte a unui intreg mai mare al grupului care exercita o actiune favorabila asupra psihismului componentilor lor. Se disting:

Grupuri de activitate - aceste grupuri nu sunt organizate in vederea terapiei, functionarea lor poate avea un efect psihologic pozitiv (ex. reuniunea intr-un club/echipa sportiva - pot fi considerate grupuri de activitate cu afect sanogen colateral).

Grupuri terapeutice - ansambluri in care reunirea se face cu intentia deliberata de a influenta sanatatea psihologica a membrilor lor, dar, in acelasi timp, metoda de influentare nu este pur psihologica, activitatea ce slujeste ca pretext (muzica, dans, munca), ocupand un loc central.

Grupuri psihoterapeutice, care, avand la baza comunicarea verbala, grupul insusi devine agent terapeutic principal, neexistand un pretext material al reunirii.

Din perspectiva psiho-pedagogiei se distinge de asemenea grupul T (training group), care este un grup de antrenament al carui scop nu este psihoterapia, ci educatia. Depasind ariile psihiatriei, acest grup este intalnit in domeniul psihologiei sociale si al pedagogiei avand ca scop analiza si dezvoltarea proceselor educationale.

Un grup aparte, care intr-o oarecare masura este un grup de antrenament, este grupul Balint, initiat in anul 1950 la Londra de catre un medic internist cu pregatire psihanalitica M. Balint. Asemenea grupuri denumite    si "seminarii de cercetare" reunesc medici interesati in problemele psihologice ale practicii lor sau care doresc o perfectionare in domeniul psihoterapiei. Aceste grupuri de cercetare sunt distincte de asa numitele "grupuri de formare", initiate tot de M. Balint in vederea invatarii psihoterapiei si a psihologiei medicale.