Raportul putere sociala putere politica. concepte, trasaturi si forme de manifestare

RAPORTUL PUTERE SOCIALA PUTERE POLITICA. CONCEPTE, TRASATURI SI FORME DE MANIFESTARE

Mijlocul prin care societatea omeneasca sistem global de un tip deosebit - se regleaza si se autoregleaza si care ii asigura functionarea de ansamblu, il constituie puterea sub forma sa generala puterea sociala.

Desi obiect a numeroase controverse s-ar putea retine ca prin putere sociala se intelege capacitatea pe care o are sau o dobandeste un om sau un grup de oameni de a-si impune vointa altora in vederea efectuarii unor activitati cu o anumita finalitate, privind dirijarea societatii spre anumite scopuri. Din aceasta intelegere a puterii rezulta ca elementul care pune in miscare societatea pe linia progresului istoric este puterea sociala, care izvoraste din capacitatea omului de a gandi si, legat de aceasta, de a actiona pentru transformarea lumii in conformitate cu interesele sale.

Reprezentand deci capacitatea unui om sau grup de oameni de a-si impune vointa altora, puterea apare sub forma unor relatii intre oameni sau grupuri de oameni care pot fi:

relatii de subordonare de la conducatori la condusi, in care unii isi impun vointa altora in vederea infaptuirii unor actiuni;

relatii de conlucrare intre diferite centre ale puterii, in scopul realizarii unor interese comune.

Prin urmare, puterea este o relatie sociala caracteristica oricarei comunitati, indiferent de dimensiunile ei familie, trib, popor, natiune - atat la scara nationala, cat si la scara internationala.

Puterea sociala se manifesta sub diferite forme, in functie de:

domeniul de activitate: putere economica, politica, spirituala;

specificul comunitatii umane: putere familiala, de clasa, nationala, internationala etc;

scopurile urmarite

mijloacele folosite etc.

Ea are rolul de a organiza si dirija viata sociala in conformitate cu scopurile urmarite.

Puterea sociala ca element de organizare si reglare a vietii sociale - are menirea de a stabili:

scopurile activitatilor umane

mijloacele pentru realizarea acestor scopuri

metoda (gandirea) dupa care sa se actioneze

Puterea impune ordinea sociala, iar la randul ei, ordinea sociala genereaza putere; cele doua elemente se afla in relatie de interdependenta.

Puterea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

1. constituie un element esential si permanent al relatiilor sociale, prin intermediul caruia se asigura functionarea normala a societatii;

2. se prezinta sub forma unor centre, nuclee ale puterii, ierarhizate la toate nivelurile ansamblului vietii sociale, in raport de pozitia sociala, de resursele celor care o exercita si de domeniul de activitate;

3. reprezinta unitatea organica a celor doi factori: conducatori si condusi, indiferent de natura societatii, de raporturile care se formeaza pe baza unor convingeri sau constrangeri;

4. imbraca o diversitate de forme, in functie de natura domeniului vietii sociale, de specificul activitatilor si comunitatilor umane, de specificul sistemului social concret etc.

Puterea politica, subsistem al puterii sociale, reprezinta capacitatea unor grupuri de oameni de a-si impune vointa in organizarea si conducerea de ansamblu a societatii.

Puterea politica are anumite trasaturi care o individualizeaza fata de alte subsisteme ale puterii sociale, ca de pilda:

1. se manifesta la nivelul general al societatii, asigurand organizarea si conducerea ei la nivel global;

2. prin forta de care dispune, detine capacitatea de a coordona celelalte forme ale puterii pe care le slujeste, in scopul concertarii acestora spre o conducere unitara cu caracter suveran;

3. se exercita pe baza unei legislatii asigutara prin Constitutie, dar si prin alte legi subordonate ei.

Se poate conchide ca puterea politica asigura organizarea societatii in ansamblul sau. Ea constiuie elementul integrator si liantul tuturor structurilor sociale ce duc la o conducere unitara a societatii.

In sfera puterii politice intra:

1. puterea suverana a statului, prin capacitatea sa de a organiza si conduce societatea in interesul comunitatii umane respective si de a o reprezenta in raporturile cu alte comunitati. De aceea, statul cu principalele sale structuri legislativa, executiva si judecatoreasca reprezinta pivotul puterii politice;

2. partidele si alte organizatii politice care, prin elaborarea unor programe de organizare si conducere a societatii, pot sa asigure exercitarea guvernarii in stat;

3. mijloacele de informare care, prin capacitatea lor de influentare, au un rol important in adoptarea unor atitudini si impunerea unor pozitii in conducerea societatii.

Pentru indeplinirea rolului sau, puterea are mai multe functii:

1. functia programatica, care consta in elaborarea unor programe, a unor linii directoare de activitate. In cadrul acestei functii rolul esential il au deciziile, caci de ele depind succesul sau insuccesul unor activitati. Deciziile politice, ca urmare a pozitiei centrale a grupului conducator in mecanismul puterii, devin obligatorii pentru societate si ele iau de regula forma legilor, decretelor, hotararilor. Cu cat deciziile luate, pe baza programului de actiune, concorda cu cerintele generale ale progresului, cu atat puterea castiga in credibilitate si autoritate;

2. functia organizatorica, care consta in capacitatea puterii de a stabili formele organizatorice adecvate in vederea mobilizarii grupurilor sociale asupra carora isi exercita puterea, pentru a actiona in conformitate cu programul adoptat;

3. functia ideologica, de educare a oamenilor in spiritul valorilor ce decurg din programul stabilit si prin care se incearca obtinerea adeziunii indivizilor la decizia adoptata;

4. functia coercitiva, de constrangere prin diferite mijloace, fie pentru a determina pe oameni sa actioneze in conformitate cu cele adoptate, fie de reprimare a impotrivirii celor ce se opun;

5. functia de control, de urmarire a modului in care linia stabilita este respectata si a masurilor ce se impun, in conformitate cu legea;

6. functia de pregatire a unor specialisti, care sa se ocupe de organizarea vietii sociale in conformitate cu vointa puterii politice indeosebi in exercitarea guvernarii.

In stransa legatura, in corelatie cu puterea politica se afla puterea civila. Aceasta are capacitatea ca prin mijloacele de care dispune organizatii, mijloace de informare, opinie publica etc.- sa impuna puterii politice, indeplinirea misiunii ce i-a fost incredintata de a sluji societatea.

Prin modul in care actioneaza in societate, puterea politica se prezinta sub doua forme:

1. puterea dictatoriala (sau alienata) care nu emana de la popor si de aceea apare ca o forta straina si ostila ce nu tine seama de optiunile politice ale cetatenilor. Ea se foloseste de mijloace de represiune, ingradeste actul decizional al membrilor societatii, vointa lor fiind ignorata si anihilata prin mijloace coercitive;

2. puterea democratica, care se constituie ca un rezultat al consultarii si consimtamantului cetatenilor. Deciziile acesteia concorda cu aspiratiile si interesele de progres ale societatii.