RELATIA DINTRE STATUT, ROL SI COMPORTAMENTUL PERSOANEI

RELATIA DINTRE STATUT, ROL SI COMPORTAMENTUL PERSOANEI

Statutul = pozitia sociala a persoanei.

Rolul = indeplinirea functiilor statutului.

Statutul este influentat de solicitarile, prescriptiile si obligatiile asociate pozitiei respective. Interpretarea rolului ce decurge din statut se face in functie de insusirile psihice subiective ale persoanei. Ex: invatatorul sau medicul se poate raporta formal la obligatiile sale, ceea ce inseamna un mod de interpretare a rolului, sau poate vedea in aceasta pozitie sensul vietii sale - un alt mod de interpretare a rolului. Deci, rolul apare ca o veriga de legatura intre socialul si psihologicul persoanei.

Intre statut si actul comportamental se surprind o serie de procese ce includ perceperea, intelegerea, receptarea si asumarea sau adoptarea rolului, procese conditionate de statut, dar care depind in acelasi timp de caracteristicile personale ale individului. Aceste caracteristici se refera la varsta, sex, cunostinte, capacitati, motivatii s.a. Ele amprenteaza indeplinirea rolului in concordanta sau nu cu statutul.

Relatia dintre statut, rol si comportamentul arata schematic in felul urmator:

	Solicitari Sarcini sociale

PERSOANA

	Expectatie de rol		Intelegerea rolului		Acceptarea sau respingerea rolului

Indeplinirea rolului

Temperament, capacitati, trebuinte,

conduite.

Comportamentul real al persoanei care ocupa o pozitie se poate conforma numai partial prescriptiei de rol sau se poate abate in mod grav de la aceasta. De cele mai multe ori insa exista o varianta comportamentala intermediara care arata ca persoana se adapteaza prescriptiei intr-un mod propriu, se conformeaza, dar nu total sau se abate, dar nu radical, obtinand un compromis intre ceea ce trebuie (expectatie) si ceea ce este posibil.

In general exista o regularitate in comportamentul aceluiasi individ aflat in situatii diferite, precum exista si o regularitate in comportamentul unor indivizi plasati in aceeasi situatie. Ex: Un individ este dimineata la o sedinta la firma la care lucreaza, apoi este la birou, organizand activitatea compartimentului pe care-l conduce, dupa-amiaza este student, seara este tatal care serveste masa cu familia. Desi se gaseste in patru situatii diferite, gasim intotdeauna cateva trasaturi care apar cu regularitate in comportamentul sau: o nota de umor, de vioiciune. Daca mai luam un individ aflat in cursul unei zile in aceleasi patru situatii, intre primul si al doilea apar trasaturi comportamentale comparabile, dar si comportamente diferite.

Asa se explica aceasta regularitate de comportament in situatii diferite, ce apare concomitent cu regularitatea in comportamentul celor doua persoane puse in aceeasi situatie. Comportamentul poate evolua de la forme determinate integral de factorii de personalitate, pana la forme determinate aproape integral de prescriptiile statutului.

Cand avem maximul de determinare situationala si 0 (zero) determinare personala, comportamentul este inalt-conformist. Cand avem maximul de determinare personala si 0 determinare situationala, comportamentul este inalt-deviant. Acestea insa sunt cazuri limita. De regula, determinarile personale se combina cu cele situationale in proportii diferite, evidentiind stari sau tendinte de evolutie spre unul sau spre celalalt tip de comportament.

In general oamenii insumeaza comportamentele determinate de prescriptii de statut si personale. Insa, una si aceeasi persoana poate face parte din grupuri diferite ale caror prescriptii pot fi diferite, necesitand roluri diferite, care la un moment dat pot fi in conflict unele cu altele. Ex: copilul poate fi intr-o dilema de comportament datorat prescriptiilor diferite determinate de familie, scoala, grupul de joaca. Adolescentul se afla aproape intotdeauna intr-o dilema determinata de prescriptiile familiei si ale grupurilor de aceeasi varsta.

Dilemele de acest gen pot naste comportamente deviante, dar nu intotdeauna. Gratie plasticitatii sale psihicul persoanei poate realiza un compromis intre situatii sau se poate conforma succesiv prescriptiilor diferitelor grupuri.

Cu cat gradul de opozitie dintre influentele contrare este mai mare, cu atat aparitia comportamentului deviant este mai posibila. Cu cat opozitia este mai redusa, cu atat individul va manifesta o tendinta accentuata de a se subordona prescriptiilor statutului.

In contextul influentelor si conditiilor care isi pun amprenta asupra comportamentului, cele care decurg din statut sunt determinante, fapt confirmat prin aceea ca schimbarea de statut antreneaza schimbarii de comportament. Ex: O persoana promovata in munca isi modifica comportamentul in conformitate cu noul statut. Decurge de aici o consecinta psiho-socio-pedagogica. Pentru a responsabiliza pe cineva, trebuie sa-l plasam intr-o pozitie ce presupune responsabilitati de la care nu se poate sustrage.

O cercetare efectuata asupra factorilor individuali si interpersonali care conditioneaza conduita de rol intr-o situatie de rezolvare a problemelor de grup, a identificat opt categorii de indivizi ale caror dimensiuni personale si interpersonale se suprapun profilurilor psihologice si psihosociale ale tipurilor conduitei de rol astfel:

1) Tipul distribuit uniform intre sarcina, conducere, relationare interpersonala si socioafectivitate

Dimensiuni individuale

aceste persoane acorda atentie problemelor intelectuale si de cunoastere;

obtin rezultate medii-superioare la testele de performanta intelectuala;

au un comportament participativ, sunt persoane sociabile, intreprinzatoare, competitive;

acorda valoare muncii si depun efort si pasiune pentru realizarea acesteia;

sunt energici, ambitiosi si multilaterali;

sunt atenti la atitudinea celorlalti fata de ei, dar nu tin neaparat sa para dezirabili social;

spun ceea ce simt;

au o larga disponibilitate a atitudinilor si personalitate de a se adapta la un registru larg de cerinte si situatii.

Dimensiuni interpersonale

aceste persoane utilizeaza o variatie de interactiuni cu ceilalti;

se adreseaza mai mult grupului, dar nu exclud interventia la persoana;

in functie de conditiile interne si externe pot intra mai repede sau mai prudent in rol;

sunt intotdeauna naturali, decisi si plini de resurse;

au multe idei, opinii si solutii valoroase; au intotdeauna un aport la solutionarea cazurilor;

sunt apropiati, au tact, sunt receptivi si toleranti la opiniile celorlalti, motiv pentru care pot apela la valorile celorlalti pentru solutionarea unor probleme;

au o atitudine de conciliere a contradictiilor, de armonizare si de consolidare a climatului.

2) Tipul orientat catre sarcina si spre rezolvarea problemelor care implica organizare, coordonare si conducere.

Dimensiuni individuale

au o eficienta intelectuala crescuta, cu performante la testele de inteligenta, memorie, atentie, mobilitate, spirit de observatie;

sunt orientati catre aspectele de organizare a muncii si de rezolvare a sarcinilor;

subordoneaza contactele interumane acestor deziderate;

sunt ambitiosi, tin la demnitatea si la punctul lor de vedere, cauta dreptatea si din acest motiv par incapatanati;

nu sunt lipsiti de initiativa, totusi nu initiaza discutii, prefera lucrul individual;

manifesta o tendinta usoara de neincredere, suspiciune, banuiala si distanta sociala.

Dimensiuni interpersonale

sunt activi, hotarati, insistenti;

au solutii si idei valoroase, imprima noi cai de actiune si solutionare;

ii desemneaza pe ceilalti sa rezolve problemele, creand un climat de ordine si disciplina;

au prudenta si minutiozitate, cauta informatii suplimentare, apeleaza la documente, norme, modele si sunt tentati sa "despice firu-n patru".

3) Tipul orientat catre probleme de relatii interumane si socioafective

Dimensiuni individuale

au tendinta generala de dezvoltare superioara, intelectual-cognitiva;

au temperament participativ, sunt comunicativi si sociabili;

sunt modesti, usor de abordat si isi ofera intotdeauna ajutorul;

fiind maleabili si concilianti apar uneori ca insuficient de fermi.

Dimensiuni interpersonale

au interventii relativ putine, combativitate redusa, dar cu rol pozitiv in solutionarea problemelor;

se implica atent in relatiile interpersonale, se adreseaza mai mult grupului, sunt retinuti, nu se lanseaza in dezbateri dinamice;

tolereaza idei si opinii, sustin, accepta, aproba, sunt deschisi si maleabili;

prin toate aceste atitudini contribuie la armonizarea grupului si la crearea unui climat sociabil si relaxat.

4) Tipul cu aptitudini scazute pentru sarcina si conducere, in relatii interpersonale si socioafectivitate

Dimensiuni individuale

au performante intelectuale diverse (de la foarte slab la foarte bun);

au un stil de lucru lent, oscilant;

sunt neincrezatori, negativisti;

se acomodeaza greu, solicita lamuriri suplimentare;

nu se manifesta, sunt anonimi, stersi;

variabilitatea conduitelor si atitudinilor de la un individ la altul este mare, intre acestia incluzandu-se atat subiecti timizi, inchisi, inhibati sau cu labilitate emotionala, cat si indivizi insistenti, obraznici, care nu respecta normele;

de regula se implica numai de forma in activitatile colective, avand motivatii interne, personale pentru aceasta;

pretind mult si dau putin, fiind nemultumiti si revendicativi;

multe din aceste trasaturi isi au originea in particularitatile mediului sociofamilial, fara a exclude insa si alte cauze posibile.

Dimensiuni interpersonale

stilurile interactionale sunt diverse si contradictorii;

exista mai multe subgrupe:

prima subgrupa este caracterizata prin:

implicare intensa in campul relatiilor interpersonale

acestea se adreseaza mai mult persoanei decat grupului;

se agata de diverse idei fara a intra in probleme de fond;

adopta o atitudine radicala si rigida;

in general nu sunt de acord cu ceilalti si creeaza tensiuni;

fiind in dezacord cu solutia colectivului pot fi un factor dizolvant al grupului.

a doua subgrupa

indivizi cu participare slaba sau absenta;

intra greu in rol, nu au opinii, argumente si nu se impun;

se adreseaza mai mult persoanei decat grupului;

nu se implica, nu sustin, nu resping.

a treia subgrupa

subiectii cu atitudine negativista, care nu sunt niciodata de acord, nu vin cu solutii si idei constructive, dar nici nu le accepta pe altele, adoptand in acelasi timp o pozitie dominatoare de pe care incearca sa demonstreze neteminicia.

5) Tipul cu aptitudini scazute pentru sarcina si conducere

Dimensiuni individuale

persoane sterse, neimplicate;

cu gandire inceata si ritm de lucru lent, pasivi;

fara initiativa;

raspund conventional si au o conduita previzibila.

Dimensiun interpersonale

au un stil de a interactiona timid, neparticipativ, actionand la initiativa liderului;

se rezuma la problemele marginale;

simt nevoia sa faca apel la legi, documente, pentru a-si justifica opinia;

au un registru sarac de tipuri de interactionare;

sunt instabili in opinii, la care renunta usor daca se modifica opinia liderului.

6) Tipul cu aptitudini scazute pentru probleme de relatii interumane si socioafectivitate

Dimensiuni individuale

prezinta o scadere usoara sau mai mare a performantelor intelectuale;

sunt de regula retrasi, retinuti, lipsiti de imaginatie;

tin sa fie intr-o lumina favorabila, se orienteaza catre modele dezirabile social, dar pot sa fie si lipsiti de grija imaginii, ceea ce-i face egocentrici;

au performante reduse privind sociabilitatea, conformarea la statut, gandirea independenta, pozitia si prezenta sociala si tonusul psihic.

Dimensiuni interpersonale

intra nesigur si prudent in rol, participa in mod limitat;

se inconjoara de legi si norme, ceea ce tradeaza indecizia si lipsa de curaj interpersonal;

rigizi, nu au incredere, sunt suspiciosi, fapt care in cele din urma le influenteaza eficienta relationarii interpersonale.

7) Tipul orientat spre sarcina si conducere, dar cu aptitudini scazute pentru relatii interumane si socioafectivitate

Dimensiuni individuale

sunt personalitati puternic conturate, cu trasaturi pregnante, orientate spre sarcina, dar insensibile, in dezacord cu ceilalti, fara aptitudini de relationare psihosociala;

acorda mare importanta problemelor intelectuale si de cunoastere, sunt eficienti, intreprinzatori, ambitiosi, activi;

au o mare putere de dominare si de afirmare sociala;

prefera sarcini individuale, pentru ca nu au incredere in ceilalti;

au o mobilitate adaptativa redusa si suporta greu schimbarea;

nu risca si au spontaneitate sociala redusa.

Dimensiuni interpersonale

stilul interactional este activ, eficient, orientat catre atingerea rapida a scopului;

participa intens cu interventii directe si frecvente, isi exprima opinia;

au idei noi si originale pentru care lupta daca este nevoie, trecand peste amanunte si sentimente;

contribuie activ la organizarea, orientarea si conducerea celorlalti;

isi aroga de la inceput pozitia de lider, domina relatiile, sunt nepermisivi, nu sunt de acord cu ceilalti;

le place sa fie in centrul atentiei si sa se faca ascultati;

chiar daca se intampla sa nu aiba idei valoroase, incearca sa rascoleasca starea lucrurilor, reusind sa stimuleze energiile grupului.

8) Tipul orientat catre relatiile interpersonale si socioafectivitate si cu aptitudini scazute pentru sarcina si conducere

Dimensiuni individuale

eficienta personala si intelectuala ceva mai redusa, dar nu prin lipsa de dotare, ci dintr-o gandire conventionala si stereotipa la care se adauga lipsa ambitiei, a pasiunii si fortei intelectuale;

nu au o directionare si o disciplina de sine, privesc cu usurinta si suficienta obligatiile ce le revin;

au un bun echilibru interior, sunt relaxati, bine-dispusi, colegiali, optimisti, gata oricand sa glumeasca, sa ajute si sa imparta recompense;

destind atmosfera de lucru si intaresc coeziunea grupului.

Dimensiuni interpersonale

de obicei intra timid in rol, fiind evitati de liderii grupului;

participa limitat, manifesta toleranta, tact, buna-dispozitie, dar si nehotarare;

intervin nu pentru a solutiona problema, ci pentru a sustine sau a concilia opiniile diferite; de aici apare rolul pozitiv in climatul colectiv;

Concluziile acestui studiu pledeaza pentru o viziune dinamica, interpersonala, raportata la contextul situational in care actioneaza persoana.

Problema care se pune in aprecierea conduitei de rol nu este numai aceea a lui "vreau / nu vreau", ci si a lui "pot / nu pot". La acest nivel se fac simtite aptitudinile, nivelul de dotare intelectuala, gradul de dezvoltare si cultivare a dispozitiilor si disponibilitatilor psihosociale si neuro-comportamentale, dinamica conduitei, tonusul psihic si afectiv.