RELATII SOCIALE

Relatii sociale

Un domeniu al educatiei ce nu trebuie neglijat. - Sociabilitatea crestina nu este cultivata aproape deloc de catre poporul lui Dumnezeu. Acest domeniu al educatie nu trebuie neglijat sau trecut cu vederea in scolile noastre. - 6T 172 (1900)

Avantajele sociale sunt talanti. - Persoanele care au o mare putere de influenta sunt responsabile inaintea lui Dumnezeu sa exercite acest avantaj nu numai in favoarea prietenilor lor, ci si in favoarea tuturor celor ce au nevoie de ajutorul lor. Avantajele sociale constituie un dar ce trebuie folosit spre binele tuturor celor ce se afla in sfera noastra de influenta. - COL 353 (1900)

Nu entitati independente. - Elevii trebuie invatati ca ei nu sunt niste entitati independente, ci ca fiecare este asemenea unei suvite care trebuie sa se alature altor suvite si sa formeze impreuna o tesatura. Cel mai potrivit loc in care poate fi invatata in mod eficient aceasta lectie este caminul scolii. Aici, elevii sunt inconjurati zilnic de ocazii care, daca sunt folosite, ii vor ajuta intr-o mare masura in dezvoltarea sociabilitatii. Sta in puterea lor sa foloseasca timpul si circumstantele pentru a-si forma caractere care sa le aduca succesul si fericirea.

Cei care se inchid in ei insisi si cei care nu sunt dispusi sa se lase atrasi in binecuvantarea altora prin asocieri prietenesti pierd multe binecuvantari; deoarece, prin schimbul de experienta, mintea devine mai rafinata si mai stralucita; prin interactiunile sociale, se formeaza relatii si se leaga prietenii al caror rezultat consta in unitate sufleteasca si o atmosfera a iubirii, care sunt placute in ochii Cerului. - 6T 172 (1900)

Importanta relatiilor sociale. - Relatiile sociale constituie calea prin care crestinismul intra in legatura cu lumea. Toti barbatii sau femeile care au gustat iubirea lui Hristos si au primit in inima iluminarea divina sunt insarcinati de Dumnezeu sa raspandeasca lumina pe calea intunecoasa a celor ce nu cunosc o alta cale mai buna. Puterea sociala, sfintita prin Spiritul lui Hristos, trebuie folosita pentru a castiga sufletele pentru Mantuitorul. - 4T 555 (1881)

Sociabilitatea trebuie cultivata. - Cand neglijam privilegiul prieteniei, care ne incurajeaza si ne confera putere in slujba lui Dumnezeu, noi favorizam producerea unei pagube. Adevarurile Cuvantului Sau isi pierd importanta si relevanta in mintea noastra. Inimile noastre nu mai sunt iluminate si trezite prin influenta lor sfintitoare, iar noi scadem din punct de vedere spiritual. Prin lipsa simpatiei reciproce, noi pierdem mult in asocierile pe care le realizam in calitate de crestini. Cel care se izoleaza de altii nu ocupa locul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru el. Cultivarea trasaturilor sociabilitatii din natura noastra umana ne aduce simpatia celorlalti, iar aceasta constituie o sursa a dezvoltarii si puterii in slujba lui Dumnezeu. - SC 101 (1892)

Isus a fost deosebit de sociabil. - Intreaga viata a Mantuitorului a fost caracterizata de o bunavointa dezinteresata si de frumusetea sfintirii. El este modelul nostru de bunatate. Inca de la inceputul lucrarii Sale, oamenii au inceput sa inteleaga mai clar caracterul lui Dumnezeu. Isus a aplicat invataturile pe care le predica in propria Lui viata. El a demonstrat ce inseamna a fi consecvent fara a fi fanatic si obtuz, binevoitor fara a fi influentabil, plin de compasiune fara a fi sentimental. Domnul era deosebit de sociabil: cu toate acestea, manifesta o rezerva care descuraja orice familiaritate nepoliticoasa. Cumpatarea Lui nu a condus niciodata la bigotism sau austeritate. El nu era asemenea lumii, dar era intotdeauna atent chiar si fata de nevoile celui mai neinsemnat dintre oameni. - CT 262 (1913)

Deschiderea sociala si demnitatea umana. - Simpatia si deschiderea sociala a lui Hristos dovedeau ca El recunostea demnitatea fiintei umane si Il faceau un oaspete onorat la mesele vamesilor. Oamenii doreau din toata inima sa devina vrednici de increderea Lui. Pentru inimile lor insetate, cuvintele Lui erau o putere binecuvantata, datatoare de viata. Ele trezeau noi imbolduri si deschideau posibilitatea unei noi vieti pentru acesti renegati ai societatii. - MH 26 (1905)

Ucenicii au invatat adevaratele datorii sociale. - Domnul Hristos Si-a invatat ucenicii cum sa se comporte in compania altora. El i-a instruit cu privire la indatoririle si regulile unei vieti sociale adevarate, care sunt asemanatoare legilor Imparatiei lui Dumnezeu. Prin exemplul Sau, Domnul i-a invatat ca, atunci cand participa la o intrunire publica, sa se abtina sa spuna ceva. Cand se aflau la o masa festiva, conversatia Lui era total diferita de tot ce auzisera in asemenea ocazii din trecut. Fiecare cuvant pe care il rostea Isus era o mireasma de viata spre viata. El vorbea cu claritate si simplitate. Cuvintele Lui erau ca niste mere de aur intr-un cos de argint. - RH, 2 octombrie 1900. (ML 190)

Sa nu renuntam la legaturile sociale. - Exemplul lui Hristos cu privire la felul in care Se interesa de nevoile omenirii ar trebui sa fie urmat de toti cei care vestesc Cuvantul Lui si care au primit Evanghelia harului Lui. Noi nu trebuie sa renuntam la legaturile sociale. Nu trebuie sa ne izolam de semeni. Pentru a ajunge la toate categoriile sociale, este necesar sa-i cautam pe oameni acolo unde se afla. Rareori se va intampla ca ei sa ne caute si sa ne ofere acordul lor. Inimile oamenilor nu pot fi miscate de adevarul divin numai de la amvoane. Exista un alt camp de lucru, mai umil, probabil, dar pe deplin promitator. Acesta se afla in casa celui sarman si in resedinta celui bogat; in salonul spitalului si la intrunirile sociale dedicate placerilor nevinovate. - DA 152 (1898)

Nevoia partasiei. - Pierderea simtita cand oamenii se sustrag de la adunarile poporului lui Dumnezeu nu este mica. In calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi trebuie sa ne gasim locul in fiecare adunare a lui Dumnezeu, unde poporul Lui este chemat sa fie prezent si unde este oferit Cuvantul vietii. Toti oamenii au nevoie de lumina, si cand aud si accepta mesajele pretioase ale cerului, prin slujitorii randuiti de Dumnezeu, primesc tot ajutorul necesar pentru a putea fi pregatiti sa reverse asupra altora lumina primita. - Lt 117, 1896

Educatia modeleaza structura societatii. - Educatia data tinerilor modeleaza intreaga structura sociala. Pretutindeni in lume, societatea se afla intr-o stare de dezordine si pretutindeni este necesara schimbarea. Multi considera ca facilitatile educationale mai bune, o abilitate mai mare si metodele mai recente vor aseza lucrurile in ordine. Ei pretind ca accepta si descoperiri autentice; cu toate acestea, acorda Cuvantului lui Dumnezeu o pozitie inferioara in marea lucrare a educatiei. Ceea ce trebuie sa fie pe primul loc este subordonat inventiilor omenesti. - 6T 150 (1900)

Influenta sociala in camin. - Misiunea caminului se extinde dincolo de propriii lui membri. Caminul crestin este o parabola ce ilustreaza excelenta adevaratelor principii ale vietii. O asemenea ilustratie va avea o puternica influenta spre bine in lume. Influenta unui camin adevarat asupra inimilor si vietilor oamenilor este cu mult mai puternica decat orice predica ce ar putea fi tinuta. O data ce tinerii pleaca din sanul unui astfel de camin, lectiile pe care le-au invatat se raspandesc. Principiile nobile ale vietii sunt introduse in alte familii si o influenta inaltatoare este exercitata in societate. - MH 352 (1905)

Sociabilitatea este un factor de influenta puternic. - Bunatatea si sociabilitatea crestina constituie factori de influenta plini de putere in castigarea simpatiei celor tineri. - CT 208 (17 septembrie 1902)

Structura vietii sociale se cutremura. - Doctrina care sustine ca omul este liber de ascultarea cerintelor lui Dumnezeu a slabit deja puterea responsabilitatii morale si a deschis portile unui potop de nelegiuire in lume. Neascultarea de lege, risipa si coruptia morala navalesc asupra noastra asemenea unui val urias. Satana lucreaza in familii. Steagul lui flutura chiar si in caminele asa-zis crestine. Exista invidie, banuiala, ipocrizie, instrainare, concurenta, ambitie, cearta, tradarea celei mai sfinte increderi, ingaduinta fata de pofte. Intregul sistem al doctrinelor si principiilor religioase, care ar fi trebuit sa constituie fundamentul si structura vietii sociale, pare a fi o constructie aflata in mijlocul unui cutremur, pe punctul de a se prabusi. - GC 585 (1888)

Prevederile lui Dumnezeu pentru prevenirea nedreptatii sociale. - Domnul doreste sa aseze bariere in calea iubirii nestavilite dupa averi si putere. Acumularea continua a bogatiei de catre o singura categorie sociala va duce la mari rele, la saracirea si degradarea celorlalte categorii. Daca nu ar exista o anumita opreliste, puterea celor bogati ar monopoliza totul, iar saracii, desi in toate celelalte privinte sunt pe deplin valorosi in ochii lui Dumnezeu, ar fi priviti si tratati ca fiind inferiori fratilor lor mai prosperi.

Constienta acestei nedreptati ar trezi nemultumirile claselor mai sarace. Ar exista un simtamant de disperare, care ar tinde sa demoralizeze societatea si ar deschide usile pentru crime de tot felul. Randuielile pe care le-a stabilit Dumnezeu erau destinate sa promoveze egalitatea sociala. Prevederea anului sabatic si a jubileului repara, intr-o mare masura, tot ce fusese gresit in viata sociala si economica a natiunii in acest interval de timp. - PP 534 (1890)

Stratificarea sociala are scopul de    a pune la incercare si de a dezvolta caracterul. - Nu a fost in planul lui Dumnezeu ca saracia sa dispara vreodata de pe pamant. El nu a prevazut uniformizarea paturilor sociale, deoarece tocmai diversitatea ce caracterizeaza societatea umana constituie unul dintre mijloacele randuite de Dumnezeu pentru a pune la incercare si pentru a dezvolta caracterul.

Multi au promovat cu entuziasm ideea ca toti oamenii ar trebui sa se bucure in mod egal de binecuvantarile trecatoare ale lui Dumnezeu, dar acest deziderat nu se afla in planul Creatorului. Domnul Hristos a spus ca saracii vor fi intotdeauna cu noi. Atat saracii, cat si bogatii sunt rascumparati prin sangele Lui si, de cele mai multe ori, in randul celor ce se numesc urmasi ai Lui, primii Ii slujesc cu toata inima, in timp ce aceia din a doua categorie se lasa atrasi fara incetare de bogatiile pamantesti, iar Domnul Hristos este uitat. Grijile vietii acesteia si lacomia dupa averi ii determina sa piarda din vedere gloria vietii vesnice. Daca toti ar ajunge egali din punct de vedere al posesiunilor pamantesti, aceasta ar fi cea mai mare nefericire ce s-ar abate asupra omenirii. - 4T 551, 552 (1881)

Dumnezeu sterge diferentierile de rang. - Religia lui Hristos il inalta pe credincios in sfere mai inalte ale gandirii si actiunii si, in acelasi timp, il infatiseaza inaintea intregului neam omenesc ca fiind obiectul cel mai de pret al iubirii lui Dumnezeu, rascumparat prin sacrificiul Fiului Sau. La picioarele lui Isus, se intalnesc atat cel sarac, cat si cel bogat, cel invatat si cel ignorant, fara nici o deosebire in ce priveste rangul sau avantajele lumesti. Cand privim la Cel strapuns de pacatele noastre, toate distinctiile pamantesti dispar.

Renuntarea la sine, umilinta si infinita compasiune a Aceluia care a fost inaltat mai presus de cer fac de rusine mandria omeneasca, diferentierile sociale si iubirea de sine. Prin unirea tuturor celor ce sunt sfintiti prin adevar, religia curata si neintinata dovedeste valoarea principiilor ei de natura cereasca. Ca suflete rascumparate si dependente in aceeasi masura de Cel care le-a rascumparat pentru Dumnezeu, toti oamenii se regasesc in aceeasi conditie. - GW 330 (1915)

Un remediu pentru relele sociale. - Prosperitatea si succesul lui Iosafat, in calitate de conducator, se datora in mare masura prevederilor intelepte care asigurau implinirea nevoilor spirituale ale supusilor lui. Ascultarea de Dumnezeu constituie sursa unor mari beneficii. In conformarea fata de cerintele divine, exista o putere transformatoare care aduce pace si bunavointa printre oameni. Daca invataturile Cuvantului lui Dumnezeu ar fi fost instaurate ca principii calauzitoare in viata fiecarui barbat si a fiecarei femei si daca mintea si inima s-ar fi supus puterii lui restrictive, relele care exista acum in viata politica si sociala a natiunilor nu si-ar fi gasit locul. Fiecare familie ar fi constituit o sursa de influenta care ar fi facut ca barbatii si femeile sa dobandeasca o intelegere spirituala mai profunda si o putere morala mai mare, si astfel, atat indivizii, cat si natiunile ar fi fost asezate pe o temelie sigura. - PK 192 (1917)

Cultivarea sociabilitatii aduce fericire. - Cei care locuiau departe de tabernacol erau nevoiti sa calatoreasca mai bine de o luna de zile pentru a participa la sarbatorile anuale. Acest exemplu de devotiune este menit sa accentueze importanta inchinarii religioase si necesitatea subordonarii egoismului si a intereselor noastre lumesti fata de cele spirituale si vesnice.

Cand neglijam privilegiul prieteniei, care ne incurajeaza si ne intareste in slujba lui Dumnezeu, noi favorizam o mare pierdere. Adevarurile Cuvantului Lui isi pierd prospetimea si relevanta in mintea noastra. Inimile noastre nu mai sunt luminate si trezite de influenta sfintitoare, iar noi scadem din punct de vedere spiritual. Prin lipsa simpatiei reciproce, noi pierdem mult in asocierile pe care le realizam in calitate de crestini. Cel care se izoleaza de altii nu ocupa locul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru el. Cu totii suntem copiii aceluiasi Tata si depindem unii de altii in realizarea fericirii. Cerintele lui Dumnezeu si nevoile omenirii ne indatoreaza. Cultivarea sociabilitatii din natura noastra omeneasca constituie tocmai ceea ce ne aduce simpatia fratilor si ne confera fericire si satisfactie in eforturile pe care le facem pentru a-i binecuvanta pe ceilalti. - PP 541 (1890)

A nu fi guvernat de standarde omenesti. - Nu voi inceta sa prezint necesitatea ca fiecare om sa faca tot ce poate mai bine, in calitate de crestin, in efortul lui de a se angaja intr-un proces de educare pentru a-si dezvolta intelectul, pentru a-si largi capacitatea de gandire si pentru a-si forma un caracter nobil, pana la limitele posibilitatilor omenesti. In tot ce facem, trebuie sa cultivam o relatie crestineasca unii cu altii. Sa ne folosim toate resursele spirituale in vederea indeplinirii unor planuri intelepte, printr-o actiune perseverenta. Darurile primite din partea lui Dumnezeu trebuie folosite pentru salvarea sufletelor. Relatiile dintre noi nu trebuie guvernate de standarde omenesti, ci de iubirea divina, acea iubire demonstrata in darul lui Dumnezeu pentru lumea noastra. - CT 256 (1913)

Dezvoltarea influentei sociale pentru castigarea sufletelor. - In mod deosebit, cei care au gustat iubirea lui Hristos trebuie sa-si dezvolte sfera de influenta sociala, deoarece, in felul acesta, pot castiga suflete pentru Mantuitorul. Domnul Hristos nu trebuie ascuns in adancul inimilor lor si pastrat in mod egoist, asemenea unei comori sfinte si dragi de care sa se bucure in exclusivitate ei insisi; iar iubirea lui Hristos nu trebuie manifestata numai fata de cei care sunt pe placul lor.

Elevii trebuie invatati cu privire la spiritul crestinesc ce se exteriorizeaza prin sociabilitate si prin preocuparea binevoitoare fata de cei care se afla intr-o situatie mai stramtorata decat ei, chiar daca aceste persoane nu fac parte din cercul lor de prieteni. Isus a dovedit un interes plin de iubire fata de familia omeneasca si a raspandit lumina unei pietati voioase, indiferent de timpul si locul in care Se afla. Elevii trebuie sfatuiti sa mearga pe urmele lui Isus, manifestand simpatia crestina, grija si iubirea fata de prietenii lor tineri si straduindu-se sa-i atraga la Isus. Domnul Hristos va fi in inimile lor asemenea unui izvor ale carui ape se revarsa spre viata vesnica, inviorand sufletele tuturor celor ce vin in legatura cu ei. - 6T 172, 173 (1900)

Toti suntem chemati sa fim martori ai lui Isus. Puterea sociala, sfintita prin harul lui Hristos, trebuie investita in castigarea sufletelor pentru Mantuitorul. Fie ca lumea sa vada ca noi nu suntem absorbiti in mod egoist in propriile noastre interese, ci dorim sa le impartasim altora binecuvantarile si privilegiile noastre. Fie ca ei sa vada ca religia noastra nu face din noi niste persoane respingatoare si dificile. Fie ca toti cei ce declara ca L-au gasit pe Hristos sa slujeasca asemenea Lui pentru binele oamenilor. - DA 152 (1898)