Reprezentarile

Reprezentarile

Re-prezentarea sugereaza prezentarea a ceva dupa ce s-a produs un anumit fenomen. Rezulta ca reprezentarea este un proces secundar intrucat se petrece in urma unei experiente perceptive anterioare. La baza reprezentarii stau mecanisme ale memoriei si ale perceptiei. . Reprezentarea constituie primul proces care sugereaza un anumit nivel de autonomie mintala si spirituala. Reprezentarea se detaseaza de realitatea concreta, de particularitatile raportului aici si acum pe directia elaborarii unui spatiu mintal autonom, distinct si dinamic. Reprezentarea este dependenta de experienta perceptiva dar se desfasoara cu un anumit grad de autonomie datorita faptului ca ea nu mai este declansata doar de fenomenele concrete, directe ale lumii externe ci, mai mult, de dinamica lumii interne subiective. Reprezentarile pot fi declansate de trebuintele noastre, motivatiile, interesele, preocuparile dar si de emotiile, sentimentele pe care le traim. Mai mult decat atat, reprezentarea poate sa fie declansata si sustinuta intr-o maniera voluntara in raport cu cerintele activitatii intelectuale.

Reprezentarea este procesul de elaborare a imaginii unui obiect in conditiile absentei acestuia din campul perceptiv, in baza unei experiente perceptive anterioare. Reprezentarea este un proces secundar intrucat se bazeaza pe exploatarea unor informatii perceptive anterioare.

Definirea si caracterizarea reprezentarii se realizeaza prin raportare la perceptie. Sub aspectul continutului informational cele doua procese se aseamana intrucat ele capteaza si proceseaza informatii concret-intuitive, accesibile simturilor. Sunt informatii care vizeaza forma, marimea, culoarea, distanta, pozitia, miscarea s.a.m.d. Dar, din punctul de vedere al produsului se constata diferente semnificative. Daca imaginea perceptiva este bogata in continut prezentand atat insusirile principale cat si pe cele de detaliu, imaginea din reprezentare este mai saraca in continut, mai schematica ea prezinta doar insusirile relevante, semnificative, importante, caracteristice. Daca in imaginea perceptiva sunt redate atat culorile fundamentale cat si nuantele cromatice, in imaginea mintala sunt prezentate doar culorile fundamentale lipsind nuantele cromatice.

Clasificarea reprezentarilor:

Dupa criteriul continutului informational reprezentarile se aseamana foarte mult cu perceptiile datorita tipului de informatii procesate prin intermediul analizatorilor. Reprezentarile vizuale intrunesc cel mai bine caracteristicile, trasaturile si calitatile unei imagini mintale. Reprezentarile vizuale sunt detasate de context, sunt mai palide, mai putin nuantate cromatic decat perceptiile corespunzatoare. Reprezentarile auditive vizeaza transpunerea in plan mintal a diverselor sunete muzicale, structuri melodice, cuvinte, propozitii, discursuri verbale. Reprezentarile kinestezice asociaza in plan mintal imaginea unei miscari cu micromiscari corespunzatoare la nivelul grupurilor de muschi. Astfel, reprezentarea unei actiuni dinamice, puternic incarcata afectiv dezvolta micromiscari ale muschilor implicati intr-o situatie reala in actiunea respectiva.

Dupa criteriul nivelului de generalizare putem vorbi despre reprezentari individuale si reprezentari generale. Reprezentarile individuale se raporteaza la obiecte, situatii, fenomene particulare. Aceste reprezentari sunt mai bogate in continut pentru ca redau obiectul cu mai multe detalii, intr-o maniera mai vie. Reprezentarile generale reproduc intr-o imagine schematizata acele insusiri comune relevante, semnificative pentru o intreaga clasa de obiecte, fenomene.

Dupa criteriul nivelului operativitatii intelectuale implicate, J. Piaget imparte reprezentarile in reproductive si anticipative. Reprezentarile reproductive sunt reprezentarile obisnuite ce rezulta din raporturile cu experienta perceptiva anterioara.    Reprezentarile anticipative pot fi la randul lor cinetice si de transformare, la elaborarea acestor reprezentari participa gandirea si imaginatia.