Semiologia perceptiei

SEMIOLOGIA PERCEPTIEI

A. Tulburari cantitative ale perceptiei hiperestezia, hipoestezia, anestezia

1. Hiperestezia tulburare care genereaza cresterea acuitatii senzoriale.

a)     hiperestezia globala interseaza toti sau majoritatea analizatorilor

b)     hiperestezia partiala intereseaza un singur analizator

2. Hipoestezia reprezinta scaderea acuitatii perceptive; poate fi provocata de factori interni sau externi.

3.Anestezia este o tulburare a perceptiei ce consta in abolirea acuitatii senzoriale.

In anestezia psihica, bolnavul este lipsit de capacitatea de a raspunde adecvat si cu aceeasi intesitate la stimulii din afara (resimte o traire neplacuta).

B. Tulburari calitative ale perceptiei

1. Iluziile apar atunci cand perceptia nu se produce sau se produce in mod neclar sau deformat (iluzia este o perceptie deformata a realitatii; halucinatia este perceptia fara obiect)

Tipuri de iluzii particulare

a. Pareidoliile au fost descrise in unele stari toxice sau posttraumatice. Sunt iluzii complexe care apar in special la persoanele tinere, cu preponderenta la copii. Aparitia acestor iluzii este stimulata in general de mediul ambiant, si anume: copilul, ajutat de o imaginatie bogata creeaza povesti cu personaje diverse si numeroase. Pareidoliile mai pot aparea in epilepsie, stari confuzive, demente.

b. Metamorfopsiile sunt iluzii vizuale ce afecteaza aprecierea obiectelor in spatiu. Aparitia metamorfopsiilor este generata de tulburari de perceptie vizuala si de unele aferente labirintice. In astfel de cazuri obiectele vazute sunt mai mari (macropsii) sau mai mici (micropsii) decat in realitate, mai indepartate sau mai apropiate (poropsii), mai ingrosate sau mai alungite, etc.

Ele se aseamana cu imaginile din oglinzile concave sau convexe si se pot intalni in starile onirice din diverse intoxicatii, traumatisme sau infectii severe.

c. Iluzia sosiilor este denumirea sindromului prin care bolnavul atribuie aceeasi identitate unor persoane care in realitate nu seamana sau seamana foarte putin.

2. Sindroamele agnozo-apraxo-afazice

1. Agnozia reprezinta pierderea capacitatii de recunoastere mentala a perceptiilor.

1.1. Agnozia tactila (astereognozie sau stereognozie)

Agnozia tactila se manifesta prin pierderea capacitatii de a recunoaste cu ajutorul pipaitului forma, natura si semnificatia obiectelor.

Agnozia tactila imbraca 2 forme:

1.1.1 agnozia tactila primara (perceptiva) care prezinta la randul sau 2 forme:

a) amorfognozia pierderea capacitatii de a recunoaste forma si volumul obiectelor. Apare datorita deficitului de perceptie spatiala.

b) ahilognozia pierderea capacitatii de a recunoaste structura unui obiect, date referitoare la temperatura, greutate, natura obiectului.

1.1.2 agnozia tactila semantica in ciuda faptului ca bolnavul analizeaza corect forma si substanta obiectului nu reuseste sa-l identifice si sa-i precizeze utilitatea.

1.2. Agnozia vizuala reprezinta incapacitatea analizarii si identificarii perceptive a senzatiilor vizuale, corect receptionate de analizatorul optic periferic. Se clasifica in:

1.2.1 agnozia vizuala primara care cuprinde:

a) agnozia de culoare (daltonismul)

b) agnozia vizuala a obiectelor concrete

1.2.2 agnozii vizuale corelate cu gandirea simbolica. Ea cuprinde:

a) alexia incapacitatea de a citi

b) agnozia imaginilor si figurilor simbolice incapacitatea de a recunoaste figurile geometrice elementare

1.3. Agnozia auditiva (surditatea verbala) reprezinta incapacitatea de a recunoaste vorbirea. Cuprinde:

agnozia auditiva globala surditatea pentru cuvinte si zgomote

- amuzia agnozia auditiva a sunetelor muzicale vocale sau instrumentale

1.4. Agnozii de schema corporala sunt cauzate de modificarile survenite in compexul informativ intero si proprioreceptiv ce contribuie la formarea imaginii propriului corp. Cuprinde:

- agnozii spatiale tin de localizarea obiectelor in spatiu. Este vorba de - autotopognozia incapacitatea localizarii corecte a segmentelor propriului corp (sindromul Pick).

- anosognozia nerecunoasterea unei hemiplegii[1], pacientul nu identifica paralizia in hemicorpul, atribuind membrele paralizate altei persoane. Ex. - hemianosognozia stanga (sindromul Babinscki) nerecunoasterea unei hemiplegii a corpului pe partea stanga.

- sindromul Gerstman incapacitatea de a-si identifica degetele, in special degetele 2, 3 si 4, incapacitate asociata cu:

- acalculie incapacitatea de a face calcule

- agrafie incapacitatea de a scrie

- dezorientare dreapta-stanga

2. Apraxia reprezinta pierderea posibilitatii de exprimare gestuala si de efectuare a unor miscari sau actiuni, ca urmare a unor leziuni cerebrale, desi functiile intelectuale, motorii si senzoriale sunt pastrate (exemplu: apraxia de imbracare apractognozie; apraxia actului de a manca apractofagie)

3. Afazia reprezinta alterarea pana la pierderea tranzitorie partiala sau definitiva a capacitatii psihice de exprimare si/sau intelegere a limbajului vorbit si/sau scris, ca urmare a unor leziuni corticale in regiunea frontala sau in ariile parietale si temporale.

Afazia poate fi:

afazie globala (afazie Broca) reprezinta pierderea completa a limbajului vorbit si scris

afazie psihomotorie pierderea capacitatii de exprimare in limbaj scris sau vorbit cu pastrarea capacitatii de comprehensiune (intelegere)

3. Halucinatiile

Constituie reprezentari stagnante denaturate, bolnavul este convins insa de realitatea acestor perceptii fara obiect. Clasificarea halucinatiilor:

I. Halucinatii adevarate (halucinatii propriu-zise, sau psiho-senzoriale), se mai numesc si intraceptive, deoarece reprezentarea lor se reproduce pe receptorii organelor de simt; sunt de 3 feluri:

halucinatii exteroceptive uni- sau multisenzoriale (auditive, vizuale,etc).

halucinatii proprioceptive (cenestezice) sunt halucinatiile sensibilitatii viscerale.

halucinatiile kinestezice ( de miscare)

Halucinatiile adevarate contin toate particularitatile atribuite structurii delirante a perceptiei fara obiect.

bolnavul simte persoana despre care ne relateaza

bolnavul plaseaza situatia intr-un anume context spatial

bolnavul este convins ireductibil de realitatea reprezentarilor sale.

II.Halucinatiile intrapsihice - denumite si automatisme mentale, pseudo-halucinatii.

In aceasta situatie perceptiile sunt plasate in afara receptorilor organelor de simt sau a unei proiectii perceptive spatiale. Halucinatiile intrapsihice sunt resimtite adeseori ca un ecou al gandirii. Se spune ca bolnavul vede si aude cu ochii sau urechile mintii.

Studierea halucinatiilor in functie de analizatori:

1.     Halucinatiile adevarate sau psihosenzoriale

Acestea se pot clasifica dupa analizatori rezultand: halucinatii vizuale, auditive, olfactive, gustative, tactile si proprioceptive.

1.1. Halucinatiile vizuale - sunt false perceptii vizuale.

a. H. vizuale elementare sub forma de fosfene[2] sau fotopsii: in traumatisme cranio-cerebrale, tumori cerebrale;

b. H. vizuale complexe sunt reprezentate de adevarate scene ce contin unul sau mai multe personaje. Scenele se pot desfasura cinematografic in mintea bolnavului sau pot fi statice. Imaginile halucinatorii pot fi fixe sau mobile, uneori avand desfasurare panoramica. Bolnavul participa activ in cazul acestor halucinatii (stare onirica).

c. H. vizuale heautoscopice reprezinta proiectarea propriului corp ca intr-o oglinda. Se intalneste in epilepsie sau schizofrenie.

Dupa dimensiuni halucinatiile sunt:

de marime naturala

de dimensiuni foarte mici (microscopice) numite halucinatii liliputane: se intalnesc cel mai frecvent in cocainomanii. Bolnavul vede tot ce este in jur in miniatura.

de dimensiuni foarte mari guliverniene

Sub aspect cromatic, halucinatiile pot fi: in alb-negru sau colorate

D.p.d.v al tematicii (continut) halucinatiile vizuale sub forma de imagini de animale sau insecte care se numesc zoopsii. Ex.: in intoxicatiile alcoolice apar o serie de halucinatii caracteristice (zoopsii), care sunt scene, uneori terifiante, in care sunt prezente animale.

1.2. Halucinatii auditive sunt false perceptii auditive

La randul lor pot fi:

a. H. auditive elementare sub forma de diverse sunete (batai in usa, sunet de clopot, etc). Se pot intalni si la oameni normali in cazul hipertensiunii arteriale (pocnituri in urechi).

b. H. auditive complexe sub forma de voci care pot fi de tonalitati diferite, au un timbru precis (apartin unui barbat sau unei femei), vocile se pot adresa bolnavului la persoana a II-a sau pot vorbi intre ele adresandu-se bolnavului la persoana a III-a.

D.p.d.v. al continutului acestea pot fi sub forma de injuraturi sau repeta gandul subiectului, ori pot descrie toate actiunile executate de bolnav. Halucinatiile se pot auzi fie la o ureche, fie la ambele halucinatii bilaterale antagoniste (simultane sau succesive). Bolnavul poate sa le asculte, sa se lupte cu ele, poate avea mai multe atitudini. Vocile pe care le aud pot avea un caracter placut pentru bolnav sau dimpotriva pot sa-l ameninte sau insulte. Uneori vocile pot ordona halucinatii imperative.

Halucinatiile muzicale bolnavului i se pare ca aude melodii sau fragmente de melodii.

Dintre toate halucinatiile, cele auditive sunt cel mai frecvent intalnite.

1.3. Halucinatiile olfactive si gustative sunt de obicei traite impreuna, si se pot manifesta sub diverse forme cum ar fi mirosuri sau gusturi denaturate. Au o tonalitate afectiva, sunt legate de efectele placerii sau neplacerii. Halucinatiile olfactive pot fi agreabile (parfumuri) sau pot avea caracter neplacut (diverse mirosuri fetide, de putrefactie). Cel mai ades, halucinatiile gustative au gust dezagreabil.

1.4. Halucinatiile tactile sunt reprezentate de diverse atingeri ale pielii sau de resimtirea unor furnicaturi sau a unui curent electric. De obicei halucinatiile tactile sunt insotite si de alte tipuri de halucinatii si de idei delirante.

1.5. Halucinatii motorii sau kinestezice (de miscare) Acestea intereseaza motilitatea activa si pasiva. Insotesc de regula delirurile, in aceasta situatie bolnavul simte ca mainile sau picioarele executa fara voia lui, sub influenta unor forte straine anumite miscari (active sau pasive).

1.6. Halucinatiile cenestezice[3](proprioceptive) - sunt illustrate de o gama diversa de senzatii localizate in segmentele viscerale la orice nivel.

Halucinatiile cenestezice partiale pot interesa:

sensibilitatea viscerala (sindromul hipocondriac bolnavul poate acuza ca i-a intrat un animal pe gura in timp ce dormea, s-a localizat in burta si se misca acolo, bolnavul ajungand la ideea de a scoate animalul de acolo)

halucinatii genitale acestea sunt manifestate prin: senzatii de orgasm, violuri directe sau la distanta, bolnavul luand diverse masuri de siguranta prin inchiderea cavitatilor naturale.

Halucinatiile cenestezice generale realizeaza sindromul de depersonalizare manifestat prin senzatia de transformare a corpului, de perceptie a unor unde sau a unei posesiuni diabolice sau zoopsice[4] a corpului in intregime.

2.     Halucinatii intrapsihice (pseudohalucinatii)

2.1. Halucinatii psihice vizuale sunt imagini mintale involuntare, scenice sau pot reprezenta un grup de imagini (bolnavul vede cu ochii inchisi), litere, cuvinte, fraze sau chiar scrisori.

2.2 Halucinatii psihice auditive bolnavul aude voci interioare, ecoul gandirii, bolnavul isi aude gandurile ca si cand ar veni de la o alta persoana (impresia de furt al gandirii).

2.3. Halucinatii psihomotorii verbale constau in halucinatii ale limbajului interior ce se formeaza in insasi vorbirea pacientului. Uneori poate aparea un dialog intre vocile interioare.

Clasificarea halucinatiilor dupa criterii etiopatogene

1. Halucinatii fiziologice

- pot fi intalnite la oameni sanatosi psihic; sunt similare oarecum cu reveria (visele); particularitatea acestora consta in faptul ca sunt lipsite de convingerea ferma a realitatii lor.

2. Halucinatii produse prin lezarea receptorilor periferici

- sunt halucinatii elementare (fotoame, acufene) nici in acest caz pacientul nu are convingerea ferma a existentei lor.

3. Halucinatii produse prin lezarea centrilor corticali

- se intalnesc in tumorile cerebrale si au o importanta patognomonica[5] de localizare a procesului neoformativ (halucinatiile vizuale apar in tumori[6] de lob occipital, cele auditive in tumori de lob temporal).

4. Halucinatiile onirice

- se produc in prezenta tulburarilor de constiinta ce produc o dezorientare temporo-spatiala. Pe acest fond pot aparea o serie de halucinatii polisenzoriale. Aceste halucinatii se intalnesc in diferite stari confuzive din intoxicatii, traumatisme, fiind consecinta unor tulburari difuze (care nu intereseaza strict doar zona centrului nervos respectiv), survenite in activitatea sistemului nervos central.

5. Halucinatii experimentale

- sunt produse in mod experimental cu ajutorul unor substante psihodisleptice sau halucinogene.